CREAIONISM TIINIFIC

http://www.creationism-stiintific.ro

Doctrina lui Darwin nu este altceva decat o estur de erori de logic (Profesorul Nicolae Paulescu)

Dovezi ale tinereii lumii

Russell Humphreys (traducere de Paul Cocei) In cele ce urmeaz v prezentm 14 fenomene naturale care contrazic ideea evoluionist c universul are o varst masurat in miliarde de ani. Numerele prezentate mai jos cu caractere aldine (de obicei exprimate in milioane de ani) reprezint deseori maximul posibil de ani stabilit de fiecare proces in parte, i nu varsta exact. Numerele cu caractere italice reprezint anii necesari teoriei evoluioniste pentru fiecare proces. Ideea este c varstele maxim posibile sunt totdeauna mult mai mici decat varstele necesare evoluiei, in timp ce varsta prezentat de Sfanta Scriptur (6-

7 mii de ani) se potrivete totdeauna cu varstele maxim posibile. Astfel, punctele ce urmeaz sunt dovezi impotriva scalei temporale evoluioniste, sprijind in schimb cronologia Sfintei Scripturi. Exist mult mai multe probe pentru o lume tanr, dar le-am ales doar pe acestea pentru concizie i simplitate. Cateva din punctele prezentate mai jos pot fi conciliate cu viziunea evoluionist doar fcand o serie de presupuneri improbabile i nedovedite; altele se potrivesc doar ideii de creaie recent. 1. Galaxiile se rotesc prea rapid n jurul propriei axe Stelele propriei noastre galaxii, Calea Lactee, se rotesc n jurul centrului galaxiei cu viteze diferite, cele mai apropiate de centru rotindu-se mai repede decat cele mai deprtate. Vitezele de rotaie observate sunt atat de mari, incat dac galaxia noastr ar fi fost mai veche de cateva sute de milioane de ani, ea ar fi acum un disc inform de stele i nu ar avea forma spiralat din prezent1. i totui galaxia noastr se presupune a avea o varst de cel puin 10 miliarde de ani. Evoluionitii numesc aceast discrepan dilema rotirii, pe care ei o cunosc de cel puin 50 de ani. In consecin, au nscocit multe teorii pentru a incerca s o explice, fiecare dintre ele euand dup o scurt perioad de popularitate. Aceeai dilem a rotirii se aplic i la alte galaxii. In ultimele decenii, cea mai popular incercare de a rezolva problema a fost o teorie complex numit teoria valurilor de densitate. Teoria are probleme conceptuale, trebuie s fie rodul intamplrii i totui foarte fin reglat, i a fost pus serios sub semnul intrebrii prin descoperirea de ctre Telescopul Spaial Hubble a unei structuri spiralate foarte detaliate in centrul axului galaxiei supranumit Vartej, M51. 2. 2. Prea puine rmie de la supernove Conform observaiilor astronomice, galaxii de genul Cii Lactee inregistreaz cam o supernov (o stea ce explodeaz violent) la fiecare 25 de ani. Gazele i rmiele de praf de la asemenea explozii (cum ar fi Nebuloasa Crabului) se extind rapid spre exterior i ar trebui s rman vizibile timp de peste un milion de ani. Cu toate acestea, zonele din galaxia noastr in care putem observa asemenea gaze i straturi de praf conin rmiele doar a aproximativ 200 de supernove. Acest numr corespunde unei perioade de doar 7000 de ani de activitate a supernovelor.3 3. Cometele se dezintegreaz prea rapid Conform teoriei evoluioniste, cometele ar avea aceeai varst ca i sistemul solar, circa 5 miliarde de ani. i totui, de fiecare dat cand o comet se apropie de soare, ea pierde atat de mult din substana ei, incat nu ar putea s supravieuiasc mult mai mult de 100.000 de ani. Multe comete au varsta tipic mai mic de 10.000 de ani4. Evoluionitii incearc s explice aceast discrepan presupunand c: (a) cometele vin dintrun nor Oort sferic neobservat aflat mult dincolo de orbita lui Pluto; (b) interaciuni gravitaionale improbabile cu stele trectoare deseori lovesc cometele

i le indreapt spre sistemul solar; (c) alte interaciuni improbabile cu planete incetinesc cometele ce vin, acest fenomen fiind deseori suficient pentru a fi rspunztor de sutele de comete observate5. Pan acum, nici una din aceste presupuneri nu a fost confirmat, fie prin observaie, fie prin calcule realiste. In ultima vreme s-a discutat mult pe marginea Centurii Kuiper, un disc al unei presupuse surse de comete, disc aflat in planul sistemului solar, puin in afara orbitei lui Pluto. In acel loc exist, intr-adevr, cateva corpuri din ghea de mrimea unor asteroizi, dar acestea nu rezolv problema, din moment ce, conform teoriei evoluioniste, Centura Kuiper s-ar epuiza rapid dac nu ar exista un nor Oort care s o alimenteze. 4. Prea puin noroi pe fundul mrilor. In fiecare an, apa i vantul erodeaz aproximativ 20 de miliarde de tone de noroi i pietre de pe continente i le depoziteaz in ocean. 6 Acest material se acumuleaz prin sedimentare pe piatra tare bazaltic (format din lav) de pe fundul oceanului. Adancimea medie a tuturor sedimentelor din intreg oceanul este mai mic de 400 de metri.7 Principalul mod cunoscut de indeprtare a sedimentelor de pe fundul oceanului este deplasarea plcilor tectonice: fundul oceanului culiseaz incet (caiva cm/an) sub continente, luand cu el o parte din sedimente. Conform literaturii tiinifice seculare, acest proces indeprteaz in prezent doar 1 miliard de tone pe an. 7 Din cate se cunoate la ora actual, celelalte 19 miliarde de tone pe an se acumuleaz. La aceast rat, eroziunea ar depozita masa actual de sedimente in mai puin de 12 milioane de ani. Cu toate acestea, conform teoriei evoluioniste, eroziunea i deplasarea plcilor tectonice au loc in mod continuu de cand exist oceanele, adic, aa cum se pretinde, de trei miliarde de ani. Dac lucrurile ar sta astfel, ratele prezentate mai sus ar implica faptul c oceanele ar fi efectiv sufocate masiv de sedimente cu adancimea de zeci de kilometri. O explicaie alternativ (creaionist) este c eroziunea apelor potopului biblic scurgandu-se de pe continente au depozitat cantitatea actual de sedimente in scurt timp, aproximativ acum 5.000 de ani. 5. Prea puin sodiu in ap. In fiecare an, raurile8 i alte surse9 deverseaz peste 450 de milioane de tone de sodiu in ocean. Doar 27% din acest sodiu reuete s se intoarc inapoi, afar din mare, in fiecare an. 9, 10 Din cate se cunoate la ora actual, restul pur i simplu se acumuleaz in ocean. Presupunand c marea nu a avut deloc sodiu la inceput, ea ar fi acumulat cantitatea prezent in mai puin de 42 de milioane de ani, la ratele de deversare i revenire de azi.10 Este mult mai puin decat varsta pe care evoluionitii o acord oceanului, i anume 3 miliarde de ani. Rspunsul obinuit al evoluionitilor la aceast discrepan este c, in trecut, rata de deversare a sodiului trebuie s fi fost mai mic, iar cea de revenire mai mare. Chiar i aa, calcule indulgente indic o varst maxim de doar

62 milioane de ani. 10. Calculele11 pentru multe alte elemente din apa mrii indic varste mult mai mici ale oceanului. 6. Campul magnetic al pmantului scade prea rapid. Energia total depozitat in campul magnetic al pmantului (dipol i nondipol) scade cu durata de injumtire de 1.465 ( 165) ani. 12 Teoriile evoluioniste care incearc s explice aceast scdere rapid, precum i felul in care Pmantul i-ar fi putut menine campul su magnetic timp de miliarde de ani sunt foarte complexe i nu concord. Exist o explicaie creaionist mult mai bun. Aceasta este clar, bazat pe fizica sntoas, i explic multe caracteristici ale campului: crearea lui, inversarea rapid din timpul potopului biblic, creterile i descreterile intensitii la suprafa pan in vremea lui Hristos, i o scdere continu de atunci incoace.13 Aceast teorie se potrivete cu datele paleomagnetice istorice i actuale, i se acordeaz cel mai bine cu dovezile despre schimbrile rapide.14 Rezultatul principal este c energia total a campului (nu intensitatea la suprafa) a sczut intotdeauna cel puin la fel de repede ca in prezent. La aceast rat, campul nu ar putea avea o vechime mai mare de 20.000 de ani.15 7. Multe straturi sunt "impturite" prea strans. In multe zone muntoase, straturi de mii de metri grosime sunt indoite i "impturite" in forma acului de pr. Scala temporal geologic convenional spune c aceste formaiuni au fost ingropate adanc i solidificate timp de sute de milioane de ani inainte de a fi indoite. Cu toate acestea, "impturirea" a avut loc fr rupere, cu raze atat de mici incat intreaga formaiune trebuia s fie inc umed i nesolidificat in momentul indoirii. Aceasta implic faptul c "impturirea" a avut loc la doar cateva mii de ani dup depozitare.16 8. Materialul biologic se descompune prea rapid. Radioactivitatea natural, mutaiile i descompunerea degradeaz rapid ADN-ul i alte materiale biologice. Msurtori ale ratei mutaiilor suferite de ADN-ul mitocondrial i-au forat recent pe cercettori s revizuiasc varsta Evei mitocondriale de la 200.000 de ani pan la doar 6.000 de ani.17. Experii in ADN insist asupra faptului c ADN-ul nu poate exista in medii naturale mai mult de 10.000 de ani, i cu toate acestea iruri intacte de ADN par a fi fost recuperate de la fosile presupuse a avea o varst mult mai mare: oase de neanderthalieni, insecte prinse in chihlimbar, i chiar de la fosile de dinozauri. 18 Bacterii presupuse a avea o vechime de 250 de milioane de aniau fost reinviate, se pare fr nici o stricciune a ADN-ului.19 esut superficial i celule sanguine de la un dinozaur i-au uluit pe experi.20 9. Radioactivitatea fosilelor scurteaz erele geologice la caiva ani. Radiohalourile sunt cercuri de culoare formate in jurul particulelor microscopice de minerale radioactive din cristale. Ele sunt dovezi fosile ale degradrii radioactivitii.21 Radiohalourile Poloniului-210 comprimat indic faptul c

formaiunile din Jurasic, Triasic i Eocen din platoul Colorado au fost depozitate la doar cateva luni unul de cellalt, i nu la sute de milioane de ani distan, cat i-ar fi trebuit conform scalei temporale convenionale.22 In radiohalourile Poloniului-218 orfan nefiind de gsit vreo urm a elementelor lor mam, ne conduce la concluzia unei degradari nucleare accelerate i la o formare foarte rapid a mineralelor asociate.23, 24 10. Prea mult heliu in minerale. Uraniul i toriul genereaz atomi de heliu pe msur ce se descompun in grafit. Un studiu publicat in Journal of Geophysical Research a artat c o asemenea cantitate de heliu produs in cristalele de zirconiu din piatra granitic precambrian incins, din adanc, nu a avut timp s se evacueze. Cu toate c pietrele conin produse nucleare de descompunere care ar corespunde unei perioade de 1,5 miliarde de ani, msurtorile recente ale ratelor de pierdere a heliului din zircon arat c heliul se scurge doar de 6.000 ( 2000) de ani.26 Aceasta nu este doar o dovad a tinereii pmantului, ci i explicatie pentru ratele de injumtire foarte accelerate ale nucleilor, comprimand enorm, in cateva mii de ani, scalele temporale bazate pe radioizotopie. 11. Prea mult carbon 14 in straturile geologice din adancime. Cu perioada sa scurt de injumtire 5.700 de ani , nici un atom de carbon 14 nu ar trebui s mai existe in zcmintele de carbon mai vechi de 250.000 de ani. Totui toate sursele naturale de carbon gsite mai jos de straturile din Pleistocen (Epoca de Ghea) conin cantiti semnificative de carbon 14, cu toate c asemenea straturi se presupune c ar avea milioane sau miliarde de ani vechime! Laboratoarele care opereaz cu carbon 14 convenional cunosc aceast anomalie inc de la inceputul anilor 80, sau strduit s o elimine, i nu pot oferi nici o explicaie pentru ea. In ultima vreme, cele mai bune laboratoare din lume - care au invat in ultimele dou decenii de msurtori cu C-14 s opereze astfel incat s nu contamineze probele din exterior - fiind contactate de creaioniti, au confirmat asemenea observaii pentru probe de crbune i chiar pentru cam o duzin de diamante, care nu pot fi contaminate cu carbon recent. Aceste probe se constituie intr-o foarte puternic dovad a faptului c pmantul este vechi doar de cateva mii, iar nu milioane de ani! 12. Prea puine schelete din epoca de piatr. Antropologii evoluioniti susin c Homo sapiens exista cu cel puin 185.000 de ani inainte ca agricultura s inceap s devin o ocupaie,28 timp in care populaia mondial de oameni a fost practic constant, intre 1 i 10 milioane. In tot acel timp, morii erau ingropai, deseori, impreun cu obiecte. Dac scala temporal evoluionist ar fi corect, oasele ingropate ar trebui s reziste pentru mult mai mult de 200.000 de ani, i foarte multe din presupusele 8 milioane de schelete din epoca de piatr ar trebui s fie inc prezente (i cu siguran cu artefacte ingropate). Cu toate acestea, au fost gsite doar cateva mii. Aceasta inseamn c epoca de

piatr a fost mult mai scurt decat presupun evoluionitii, cateva mii de ani in multe zone. 13. Agricultura este prea recent. Perpectiva evoluionist ii prezint pe oameni ca vantori i culegtori timp de 185.000 de ani pe perioada epocii de piatr, inaintea descoperirii agriculturii, cu mai puin de 10.000 de ani in urm. Totui, dovezile arheologice arat c omul epocii de piatr era la fel de inteligent ca i noi. Este foarte improbabil ca nici unul din cei 8 milioane de oameni menionai anterior nu ar fi descoperit faptul c plantele cresc din semine. Este mult mai probabil c oamenii au fost lipsii de agricultur o scurt perioad de timp dup potop - dac au fost lipsii vreodat. 14. Istoria este prea recent. Conform evoluionitilor, Homo sapiens-ul epocii de piatr a existat timp de 190.000 inainte de a incepe s produc scrieri, cam acum 4.000 - 5.000 de ani. Omul preistoric a construit monumente megalitice, a pictat superbe picturi rupestre, i a inut evidena fazelor lunii.30 De ce ar fi trebuit atunci s atepte 200 de milenii inainte de a folosi aceeai indemanare pentru a ine evidena istoriei? Scala temporal din Sfanta Scriptur este mult mai probabil.31 Referine
1. Scheffler, H. and Elsasser, H., Physics of the Galaxy and Interstellar Matter, Springer-Verlag (1987) Berlin, pp. 352353, 401413. 2. D. Zaritsky, H-W. Rix, and M. Rieke, Inner spiral structure of the galaxy M51, Nature 364:313315 (July 22, 1993). 3. Davies, K., Distribution of supernova remnants in the galaxy, Proceedings of the Third International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (1994), Pittsburgh, PA, pp. 175184, order from http:// www.icc03.org/proceedings.htm. 4. Steidl, P. F., Planets, comets, and asteroids, Design and Origins in Astronomy, pp. 73106, G. Mulfinger, ed., Creation Research Society Books (1983), order from http://www.creationresearch.org/. 5. Whipple, F. L., Background of modern comet theory, Nature 263:1519 (2 September 1976). Levison, H. F. et al. See also: The mass disruption of Oort Cloud comets, Science 296:22122215 (21 June 2002). 6. Milliman, John D. and James P. M. Syvitski, Geomorphic/tectonic control of sediment discharge to the ocean: the importance of small mountainous rivers, The Journal of Geology, vol. 100, pp. 525544 (1992). 7. Hay, W. W., et al., Mass/age distribution and composition of sediments on the ocean floor and the global rate of sediment subduction, Journal of Geophysical Research, 93(B12):14,93314,940 (10 December 1988). 8. Meybeck, M., Concentrations des eaux fluviales en elements majeurs et apports en solution aux oceans, Revue de Gologie Dynamique et de Gographie Physique 21(3):215 (1979). 9. Sayles, F. L. and P. C. Mangelsdorf, Cation-exchange characteristics of Amazon River suspended sediment and its reaction with seawater, Geochimica et Cosmochimica Acta 43:767779 (1979). 10. Austin, S. A. and D. R. Humphreys, The seas missing salt: a dilemma for evolutionists,

Proceedings of the Second International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (1991), Pittsburgh, PA, pp. 1733, order from http://www.icc03.org/proceedings.htm. 11. Nevins, S., [Austin, S. A.], Evolution: the oceans say no!, ICR Impact No. 8 (Nov. 1973) Institute for Creation Research, http://www.icr.org/pubs/imp/. 12. Humphreys, D. R., The earths magnetic field is still losing energy, Creation Research Society Quarterly, 39(1):313, June 2002. http://www.creationresearch.org/crsq/articles/39/39_1/GeoMag.htm. 13. Humphreys, D. R., Reversals of the earths magnetic field during the Genesis flood, Proceedings of the First International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (1986), Pittsburgh, PA, pp. 113126, out of print but contact http://www.icc03.org/proceedings.htm for help in locating copies. 14. Coe, R. S., M. Prevot, and P. Camps, New evidence for extraordinarily rapid change of the geomagnetic field during a reversal, Nature 374:68792 (20 April 1995). 15. Humphreys, D. R., Physical mechanism for reversals of the earths magnetic field during the flood, Proceedings of the Second International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (1991), Pittsburgh, PA, pp. 129142, order from http://www.icc03.org/proceedings.htm. 16. Austin, S. A. and J. D. Morris, Tight folds and clastic dikes as evidence for rapid deposition and deformation of two very thick stratigraphic sequences, Proceedings of the First International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (1986), Pittsburgh, PA, pp. 113126, out of print, contact http://www.icc03.org/proceedings.htm for help in locating copies. 17. Gibbons A., Calibrating the mitochondrial clock, Science 279:2829 (2 January 1998). 18. Cherfas, J., Ancient DNA: still busy after death, Science 253:13541356 (20 September 1991). Cano, R. J., H. N. Poinar, N. J. Pieniazek, A. Acra, and G. O. Poinar, Jr. Amplification and sequencing of DNA from a 120135-million-yearold weevil, Nature 363:5368 (10 June 1993). Krings, M., A. Stone, R. W. Schmitz, H. Krainitzki, M. Stoneking, and S. Paabo, Neandertal DNA sequences and the origin of modern humans, Cell 90:1930 (Jul 11, 1997). Lindahl, T, Unlocking natures ancient secrets, Nature 413:358359 (27 September 2001). 19. Vreeland, R. H.,W. D. Rosenzweig, and D. W. Powers, Isolation of a 250 million-year-old halotolerant bacterium from a primary salt crystal, Nature 407:897900 (19 October 2000). 20. Schweitzer, M., J. L. Wittmeyer, J. R. Horner, and J. K. Toporski, Soft-Tissue vessels and cellular preservation in Tyrannosaurus rex, Science 207:19521955 (25 March 2005). 21. Gentry, R. V., Radioactive halos, Annual Review of Nuclear Science 23:347 362 (1973). 22. Gentry, R. V. , W. H. Christie, D. H. Smith, J. F. Emery, S. A. Reynolds, R. Walker, S. S. Christy, and P. A. Gentry, Radiohalos in coalified wood: new evidence relating to time of uranium introduction and coalification, Science 194:315318 (15 October 1976). 23. Gentry, R. V., Radiohalos in a radiochronological and cosmological perspective, Science 184:6266 (5 April 1974). 24. Snelling, A. A. and M. H. Armitage, Radiohalosa tale of three granitic plutons, Proceedings of the Fifth International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (2003), Pittsburgh, PA, pp. 243267, order from http://www.icc03.org/proceedings.htm. Also archived on the ICR website at http://www.icr.org/pdf/research/ICCRADIOHALOS-AASandMA.pdf. 25. Gentry, R. V., G. L. Glish, and E. H. McBay, Differential helium retention in zircons: implications for nuclear waste containment, Geophysical Research Letters 9(10):11291130 (October 1982). 26. Humphreys, D. R, et al., Helium diffusion age of 6,000 years supports accelerated nuclear decay, Creation Research Society Quarterly 41(1):116 (June 2004). See archived article on following page of the CRS website: http://www.creationresearch.org/crsq/articles/41/41_1/Helium.htm.

27. Baumgardner, J. R., et al., Measurable 14C in fossilized organic materials: confirming the young earth creation-flood model, Proceedings of the Fifth International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (2003), Pittsburgh, PA, pp. 127142. Archived at http://www.icr.org/pdf/research/RATE_ICC_Baumgardner.pdf. See poster presented to American Geophysical Union, Dec. 2003, http://www.icr.org/pdf/research/AGUC14_Poster_Baumgardner.pdf. 28. McDougall, I., F. H. Brown, and J. G. Fleagle, Stratigraphic placement and age of modern humans from Kibish, Ethiopia, Nature 433(7027):733736 (17 February 2005). 29. Deevey, E. S., The human population, Scientific American 203:194204 (September 1960). 30. Marshack, A., Exploring the mind of Ice Age man, National Geographic 147:6489 (January 1975). 31. Dritt, J. O., Mans earliest beginnings: discrepancies in evolutionary timetables, Proceedings of the Second International Conference on Creationism, vol. II, Creation Science Fellowship (1991), Pittsburgh, PA, pp. 7378, order from http://www.icc03.org/proceedings.htm.

Sursa articolului: Impact #384, June 2005

Procesul tiinific impotriva evoluionismului Partea I

Henry Morris (traducere de Paul Cocei)
Credina in evoluie este un fenomen remarcabil, aprat cu pasiune de establishment-ul tiinific, in ciuda lipsei oricrei dovezi observabile a macroevoluiei (adic, a evoluiei dintr-un fel distinct de organism in altul). Aceast situaie ciudat este pe scurt documentat aici prin citarea declaraiilor recente ale unor evoluioniti de marc, in care acetia admit lipsa de probe in susinerea teoriei lor. Aceste declaraii arat c evoluia, la orice scar, nu se petrece in prezent, i nu s-a petrecut niciodat in trecut. Evoluia nu se petrece acum In primul rand, lipsa unui caz pentru evoluie decurge clar din faptul c niciodat nu a fost vzut petrecandu-se. Dac ar fi fost un proces real, evoluia ar fi trebuit s aib loc inc, i ar trebui s existe multe forme tranziionale pe care s le putem observa. Ceea ce vedem ins, este doar un ir de specii distincte de plante i animale cu multe variaii inuntrul fiecrei specii, dar cu foarte clare i, se pare, de netrecut goluri intre specii. De exemplu, sunt multe varieti de caini i de pisici, dar nici o cisic sau paine. Asemenea variaii sunt frecvent numite microevoluie, i aceste minore schimbri orizontale (sau regresive) se petrec destul de des, dar ele nu consituie cu adevrat o evoluie vertical. Geneticienii evoluioniti au experimentat des pe drosofila melanogaster (celebra musculi de oet) i pe alte specii ce se reproduc rapid inducand schimbri mutaionale in sperana c acestea vor conduce la

specii noi i imbunite, dar acestea nu au reuit a-i indeplini obiectivul. Nici o specie cu adevrat nou nu a fost produs niciodat. Un evoluionist de marc contemporan, Jeffrey Schwartz, profesor de antropologie la Universitatea din Pittsburgh, a admis: ... problema era i este in continuare faptul c, cu excepia afirmaiei lui Dobzansky despre o nou specie de drosophilla, formarea unor noi specii, prin orice fel de mecanism, nu a fost observat. 1 Metoda tiinific tradiional necesit observaia experimental i repetabilitatea. Faptul c macroevoluia (spre deosebire de microevoluie) nu a fost observat niciodat se pare c o exclude pe aceasta din domeniul tiinei veritabile. Chiar i Ernst Mayr, decanul evoluionitilor in via, fost profesor de biologie la Harvard, care a afirmat c evoluia este un adevr simplu, este de acord totui c evoluionismul este o tiin istoric pentru a crei explicare legile i experimentele sunt metode neadecvate2. Nimeni nu poate vedea in fapt evoluia in aciune! Evoluia nu a avut loc niciodat in trecut Evoluionitii rspund de obicei la critica de mai sus susinand c evoluia se petrece prea lent pentru ca noi s o putem observa petrecandu-se astzi. Ei obinuiau s pretind c adevratele dovezi ale evoluiei rezid in arhiva fosilifer, ins adevrul este c miliardele de fosile cunoscute nu conin nici mcar o singur form care s prezinte fr echivoc structuri tranziionale in procesul de evoluie. Dat fiind c evoluia, conform lui Darwin, era intr-o continu stare de micare... a rezultat logic c arhiva fosilifer ar trebui s abunde de exemple de forme tranziionale mergand de la cele mai puin evolu ate la cele mai evoluate3 Chiar i cei care cred intr-o evoluie rapid recunosc c ar fi nevoie de un numr considerabil de generaii pentru ca un anumit fel s evolueze intr-altul mai complex. Ar trebui, deci, s existe un numr considerabil de structuri tranziionale adevrate pstrate in fosile (in fond, exist acolo miliarde de structuri netranziionale). Dar (cu excepia catorva creaturi foarte indoielnice precum controversatul dinozaur cu pene i pretinsele balene mergtoare) acestea nu sunt de gsit. In loc s umple golurile din arhiva fosilifer cu aa-numite verigi lips, majoritatea paleontologilor s-au gsit in situaia in care in aceasta erau numai goluri, fr nici un semn de intermediare transformaionale intre speciile fosilifere documentate.4 Intreaga istorie a evoluiei de la apariia vieii din non-via la evoluia omului din maimu trecand prin evoluia vertebratelor din nevertebrate, este in mod izbitor lipsit de forme intermediare: toate verigile lipsesc din arhiva fosilifer, aa cum lipsesc i din lumea prezent. Cu privire la originea vieii, un cercettor de seam in domeniul su, Leslie Orgel, dup ce arat c nici proteinele nici acizii nucleici nu puteau apare una fr cealalt, concluzioneaz i astfel, la prima privire, cineva ar putea trage concluzia c de fapt viaa nu ar fi putut apare niciodat prin mijloace chimice.5

Fiind un evoluionist total, Dr. Orgel nu poate accepta o asemenea concluzie. In consecin, el speculeaz afirmand c este posibil ca ARNul (Acidul RiboNucleic) s fi aprut primul, dar apoi este nevoit s admit totui c: Evenimentele precise care au dat natere ARN-ului rman neclare... investigatorii au propus multe ipoteze, dar dovezile in favoarea fiecreia sunt in cel mai bun caz fragmentare 6 Traducere: Nu se cunoate nici o cale prin care viaa s fi putut apare de la sine. Din pcate, dou generaii de studeni au fost invai c faimosul experiment al lui Stanley Miller pe un amestec gazos, a demonstrat practic originea naturalist a vieii. Dar nu este aa! Miller a pus tot lucrul intr-o sfer, a incrcat-o electric, i a ateptat. El a descoperit apoi c aminoacizi i alte molecule complexe fundamentale se acumulau pe fundul aparatului. Descoperirea a dat un uria avant investigaiei tiinifice asupra originii vieii. Intr-adevr, pentru catva timp a prut ca i cum crearea vieii intr-un tub de testare era la indemana tiinei experimentale. Din pcate, asemenea experimente nu au progresat mai departe decat prototipul original, lsandu-ne cu un gust amar din supa primordial 7 La fel, nu exist nici un indiciu despre modul in care organisme unicelulare din lumea primordial ar fi putut evolua in vastul ir de nevertebrate complexe multi-celulare ale perioadei cambriene. Chiar i evoluionistul dogmatic Gould admite c: Explozia cambrian a fost cel mai remarcabil i enigmatic eveniment din istoria vieii 8 La fel de enigmatic este felul cum o oarecare creatur nevertebrat din oceanul strvechi, cu toate prile importante pe dinafar, a reuit s evolueze in prima vertebrat adic primul pete care are toate prile importante in interior. Totui trecerea de la nevertebrate la primii peti cu coloan vertebral este inc invluit in mister, lsand loc multor teorii9 Astfel de pete albe exist din abunden. Un foarte inverunat oponent al tiinei creaiei, paleontologul Niles Eldredge, a recunoscut c dac exist, dovezi de tranziii evolutive in arhiva fosilifer, acestea sunt foarte ubrede. In rest, lucrurile rman la fel. Este un adevr simplu i de neinlturat faptul c practic toi membrii unei populaii rman in principiu stabili, cu fluctuaii minore, pe intreaga lor durata...10 Atunci cum ajung evoluionitii la arborii lor evolutivi, de la fosile de organisme care nu s-au schimbat pe perioada duratei lor? Descoperirile fosile pot incurca tentativele de a construi simpli arbori evolutivi fosile din perioade cheie sunt deseori nu intermediare, ci mai degrab forme care nu definesc trsturi ale mai multor grupuri diferite... In general, se pare c grupurile majore nu sunt aezate intr-o manier liniar simpl sau progresiv noile trsturi sunt deseori tiate i lipite pe diferite grupuri in timpuri diferite11. In ce privete formele intermediare maimu/om, acelai lucru este valabil, dei antropologii le-au cutat cu infrigurare timp de muli ani. Multe forme au fost propuse, dar toate au fost respinse pe rand.

Tot ceea ce ne pot arta paleoantropologii dup mai bine de 100 de ani de investigaii sunt rmie de la mai puin de 2000 dintre inaintaii notri. Ei au folosit acest amestec de mandibule, oase i cranii fosilizate, impreun cu dovezi moleculare de la specii in via, pentru a pune cap la cap o linie descendent de oameni care merge inapoi de la 5 - 8 milioane de ani pan la momentul in care oamenii i cimpanzeii ar fi derivat dintr-un strmo comun12 Antropologii au suplimentat extrem de fragmentarele lor probe fosile cu probe ADN i alte tipuri de probe genetice de la animale actuale, pentru a incerca a pune la punct un scenariu evolutiv care s se potriveasc. Dar aceste probe genetice in realitate nu ajut nici ele prea mult, pentru c ele contrazic dovezile fosile. Efectul general este c filogenetica molecular nu este in nici un fel atat de cinstit i limpede pe cat credeau pionierii ei... Dinamica bizantin a schimbrii genomului are multe alte consecine pentru filogenetica molecular, inclusiv faptul c gene diferite dezvluie lucruri diferite13 Recapituland datele genetice ale oamenilor, alt autor concluzioneaz, mai degrab pesimist: Chiar i in cazul datelor secvenei de ADN, nu avem acces direct la procesele evoluiei, aa incat reconstrucia obiectiv a trecutului disprut poate fi realizaz numai prin imaginaia creativ14 Din moment ce nu exist vreo dovad cu adevrat tiinific a faptului c evoluia are loc in prezent sau a avut vreodat loc in trecut, este rezonabil s concluzionm c evoluia nu este un fapt aparintor tiinei, aa cum pretind muli. De fapt, nici mcar nu este tiin, ci un sistem arbitrar bazat pe credina in naturalismul universal. Referine
1. Jeffrey H. Schwartz, Sudden Origins (New York. John Wiley, 1999), p. 300. 2. Ernst Mayr, Darwins Influence on Modern Thought, Scientific American (vol. 283. July 2000), p. 83. 3. Jeffrey H. Schwartz, op. cit., p.89. 4. Ibid. 5. Leslie E. Orgel, The Origin of Life on the Earth, Scientific American (vol. 271. October 1994), p. 78. 6. Ibid, p. 83. 7. Massimo Pigliucci, Where Do We Come From? Skeptical Inquirer (vol. 23. September/ October 1999), p. 24. 8. Stephen Jay Gould, The Evolution of Life, chapter 1 in Evolution: Facts and Fallacies. ed. by J. William Schopf (San Diego, CA., Academic Press, 1999), p. 9. 9. J. O. Long, The Rise of Fishes (Baltimore: John Hopkins University Press, 1995), p. 30. 10. Niles Eldredge, The Pattern of Evolution (New York; W. H. Freeman and Co., 1998), p. 157. 11. Neil Shubin, Evolutionary Cut and Paste, Nature (vol. 349. July 2, 1998), p.12. 12. Colin Tudge, Human Origins Revisited, New Scientist (vol. 146. May 20, 1995), p. 24. 13. Roger Lewin, Family Feud, New Scientist (Vol. 157. January 24, 1998), p. 39. 14. N. A. Takahata, Genetic Perspective on the Origin and History of Humans, Annual Review of Ecology and Systematics (vol. 26, 1995), p. 343.

Sursa articolului: Impact, #330, December 2000

Procesul tiinific impotriva evoluionismului Partea a II-a

Henry Morris (traducere de Paul Cocei) Am observat din declaraiile unor savani evoluioniti de marc faptul c nici o adevrat evoluie vertical a unui organism ctre un altul mai complex nu a fost observat, in intreaga istorie a umanitii. Alte declaraii asemntoare ale evoluionitilor recunosc faptul c nici un exemplu de asemenea tranziii evolutive nu a fost inc documentat in miliardele de rmie fosile din presupusele ere geologice din trecut. De fapt, aceste dovezi negative impotriva evoluiei reprezint, in acelai timp, puternice dovezi pozitive ale creaiei. Ele sunt, de fapt, predicii specifice bazate pe modelul creaionist al originilor. Creaionitii, in mod evident, ar prezice goluri omniprezente intre genurile de creaturi, cu multe variaii capabile de a apare inuntrul fiecrui gen, pentru a permite fiecrei specii s fac fa schimbrilor de mediu fr a dispare. Creaionitii ar anticipa, de asemenea, c orice schimbare vertical in complexitatea organizat ar fi retrograd, din moment ce Creatorul (prin definiie) ar crea lucrurile bune foarte. Astfel, argumentele i dovezile impotriva evoluiei sunt, in acelai timp, dovezi pozitive pentru creaie.

Dovezile echivoce din genetic

Cu toate acestea, din cauza lipsei oricrei dovezi directe pentru evoluie, evoluionitii ii indreapt atenia din ce in ce mai mult ctre dovezi circumstaniale dubioase, cum ar fi similitudini in ADN sau alte componente biochimice, in cutarea dovezii c evoluionismul ar fi un fapt tiinific. Un numr de evoluioniti au susinut chiar c ADN-ul insui este in sine o dovad, deoarece este comun tuturor organismelor. Mai des folosit este argumentul c structuri ADN similare in dou organisme diferite dovedesc descendena evolutiv comun. Nici unul dintre argumente nu este valid. Nu exist nici un motiv pentru care Creatorul s nu poat sau s nu doreasc s foloseasc acelai tip de cod genetic bazat pe ADN pentru toate formele de via create de El. Aceasta reprezint un argument pentru design-ul inteligent i pentru creaie, iar nu pentru evoluie. Cel mai frecvent citat exemplu de acest fel este similaritatea dintre om i cimpanzeu, avand in vedere c cimpanzeii au mai mult de 90% din ADN-ul lor in comun cu oamenii. Acest lucru nu

este ins deloc surprinztor, avand in vedere multele asemnri fiziologice dintre oameni i cimpanzei. De ce ar fi anormal ca ei s aib structuri ADN similare, in comparaie cu, s spunem, diferenele in ADN dintre oameni i pianjeni? Similitudinile fie ale ADN-ului, ale anatomiei, ale dezvolt rii embrionare, sau de orice alt fel sunt explicate mai bine in termenii unei creaii de ctre un Designer comun decat in termenii unei relaii evoluionare. Marile diferene dintre organisme au o semnificaie mai mare decat similitudinile, iar evoluionismul nu are nici o explicaie pentru acestea dac ele toate sunt presupuse a fi avut acelai strmo. Cum ar putea apare, in primul rand, aceste goluri imense intre tipuri, prin orice proces natural? Aparentele mici diferene intre ADN-ul uman i cel al cimpanzeului produc in mod evident diferene foarte mari in respectiva lor anatomie, inteligen etc. Similitudinile superficiale dintre toate maimuele i fiinele umane nu reprezint nimic in comparaie cu diferenele, in orice sens: practic sau observabil. Cu toate acestea, evoluionitii, devenind din ce in ce mai nemulumii de refuzul arhivei fosilifere de a se constitui intr-un martor al evoluiei din cauza omniprezenei golurilor acolo unde ar trebui s fie forme tranziionale, au promovat recent ADN-ul i alte probe genetice ca dovezi ale evoluiei. Totui, acest demers este deseori inconsistent, nu doar cu arhiva fosilifer, ci si cu morfologia comparativ a creaturilor. Comentand pe marginea catorva dintre numeroasele anomalii din istoria geneticii, Dr. Roger Lewin rezum astfel situaia, aa cum am luat aminte i in partea I a acestei serii: Efectul general este c filogenetica molecular nu este in nici un fel atat de cinstit i limpede pe cat credeau pionierii ei... Dinamica schimbrii genomului are multe alte consecine pentru filogenetica molecular, inclusiv faptul c gene diferite dezvluie lucruri diferite1 Lewin menioneaz doar cateva contradicii tipice produse de acest tip de dovezi in relaie cu mai tradiionalele probe darwiniste. Scorpia elefant, aezat de analiza tradiional la ordinul insectivorelor... este de fapt mult mai inrudit cu... adevratul elefant. Vacile sunt mai aproape inrudite cu delfinii decat sunt cu caii. Ornitorincul... se afl pe aceeai treapt evolutiv cu cangurii i urii koala 2 Exist multe alte comparaii i mai bizare produse de aceast abordare. Abundena aa-numitului ADN rezidual in codul genetic a fost oferit de asemenea ca un tip special de dovad pentru evoluie, in special acele gene care, cred ei, au suferit mutaii, uneori numite pseudogene3. Cu toate acestea, astzi se acumuleaz dovezi care arat c aceste gene, presupuse a fi inutile, indeplinesc de fapt funcii utile. Au fost deja descoperite suficiente gene pentru a arta c ceea ce s-a crezut odat a fi gunoi este cu siguran transmis in cod tiinific4. Este deci greit a decide c ADN-ul rezidual, chiar i aa-numitele pseudogene, nu au nici o funcie. Aceasta este doar o recunoatere a

ignoranei i un obiect al cercetrii fructuoase. Precum aa-numitele organe vestigiale ale omului, odat considerate ca dovezi ale evoluiei, sunt astzi cunoscute ca avand funcii specifice, i ADN-ul rezidual i pseudogenele sunt foarte probabil folositoare in mod specific organismului, chiar dac acele funcii au fost sau nu descoperite inc de oamenii de tiin. In cel mai bun caz, acest tip de dovezi este strict circumstan ial i poate fi explicat la fel de bine in termenii unei creaii primordiale suplimentat in unele cazuri de o deteriorare ulterioar, aa cum ne i ateptam conform modelului creaionist. Adevrata problem este, aa cum s-a amintit anterior, dac exist vreo dovad observabil a faptului c evoluia are loc acum sau a avut vreodat loc in trecut. Aa cum am vzut, chiar i evoluionitii sunt nevoii s recunosc faptul c acest tip de dovad tiinific real pentru evoluie nu exist. O bun intrebare este: De ce toate schimbrile observabile sunt orizontale i minore (aa-numita microevoluie) sau regresive ctre deterioare i extincie? Rspunsul pare a fi de gsit in legile universal aplicabile ale tiinei termodinamicii.

Evoluia este imposibil

Principalul motiv tiinific pentru care nu exist nici o dovad pentru evoluie, fie in trecut fie in prezent (cu excepia imaginaiei creatoare a oamenilor de tiin evoluioniti) este pentru c una dintre legile fundamentale ale naturii o impiedic. Legea creterii entropiei de asemenea cunoscut ca a doua lege a termodinamicii stipuleaz faptul c toate sistemele din lumea real au tendina de a se merge spre dezorganizare i complexitate sczut. Aceast lege a entropiei este, dup orice standard, una dintre cele mai bine dovedite, universal, legi ale naturii. Ea se aplic nu doar in sistemele fizice i chimice, ci de asemenea in sistemele biologice i geologice de fapt, in toate sistemele, fr excepie. Nici o excepie de la a doua lege a termodinamicii nu a fost vreodat gsit nici mcar una minuscul. Precum conservarea energiei (prima lege), existena unei legi atat de precise i atat de independent fa de detaliile modelelor trebuie s aib o fundaie care este independent de faptul c materia este compus din particule in interaciune 5 Autorul acestui citat se refer in primul rand la fizic, dar atrage atenia c a doua lege a termodinamicii este independent fa de detaliile modelelor. Mai mult, practic toi biologii evoluioniti sunt reducioniti adic, ei insist c nu exist nici o for vital in toate sistemele vii, i c toate procesele biologice sunt explicabile in termenii fizicii i chimiei. Aa stand lucrurile, procesele biologice trebuie s opereze, de asemenea, in concordan cu legile termodinamicii, i practic toi biologii sunt de acord cu acest lucru. Evoluionitii susin cu trie, de obicei, c evoluia este oricum un fapt, i c conflictul este rezolvat avand in vedere c pmantul este un sistem deschis, energia solar fiind capabil s susin evoluia pe parcursul

erelor geologice, in ciuda tendinei naturale a tuturor sistemelor de a se deteriora ctre dezorganizare. In acest fel, un entomolog evoluionist a respins impresionanta carte recent a lui W.A. Dembski, Design-ul inteligent. Acest om de tiin apr ceea ce el numete capacitatea proceselor naturale de a crete complexitatea punand in vedere ceea ce el nume te un defect in argumentaia impotriva evoluiei bazat pe cea de a doua lege a termodinamicii. i care este acest defect? Dei cantitatea general de dezordine intr-un sistem inchis nu poate scdea, ordinea local inuntrul unui sistem deschis poate crete chiar i fr aciunea unui agent inteligent6 Acest rspuns naiv la legea entropiei este tipic disimulrii evoluioniste. Dac este adevrat c ordinea local poate crete intr-un sistem deschis dac anumite condiii sunt indeplinite, realitatea este c evoluia nu indeplinete aceste condiii. Doar afirmand c pmantul este "deschis fa de energia solar" nu spune nimic despre cum aceast cldur solar brut este convertit in creterea complexitii in orice sistem, deschis sau inchis. Realitatea este c cea mai cunoscut i fundamental ecuaie a termodinamicii spune c influxul de cldur intr-un sistem deschis va crete entropia in acel sistem, nu o va scdea. Toate cazurile cunoscute de scdere a entropiei (adic de cretere a organizrii) in sisteme deschise implic un program de dirijare de vreun fel i unul sau mai multe mecanisme de conversie a energiei. Evoluia nu posed nici unul din aceste lucruri. Mutaiile nu sunt mecanisme organizatoare, ci dezorganizatoare (in acord cu a doua lege). Ele sunt, in mod comun, duntoare, cateodat neutre, niciodat benefice (cel puin in cazul mutaiilor observate). Selecia natural nu poate genera ordine, ci poate doar tria mutaiile dezorganizatoare care ii sunt prezentate, prin urmare conservand ordinea existent, dar niciodat generand ordine nou. In principiu, de-abia se poate concepe c evoluia ar putea avea loc in sisteme deschise, in ciuda tendinei tuturor sistemelor de a se dezintegra mai devreme sau mai tarziu. Dar nimeni, inc, nu a putut s arate c ea are, intradevr, capacitatea de a depi aceast tendin universal, i acesta este principalul motiv pentru care nu exist inc nici o dovad bona fide a evoluiei, in trecut sau in prezent. Din declaraiile evoluionitilor inii, in consecin, am invat c nu exist nici o dovad tiinific pentru adevrata evoluie. Singura dovad observabil este aceea a unor schimbri foarte limitate orizontal (sau retrograde) inuntrul unor limite stricte. Evoluia nu a avut loc niciodat in trecut, nu are loc in prezent, i nu ar putea avea loc niciodat. Referine
1. Roger Lewin, Family Feud, New Scientist (vol. 157, January 24, 1998), p. 39. 2. Ibid., p. 36. 3. Rachel Nowak, Mining Treasures from Junk DNA, Science (vol. 263, February 4, 1994), p. 608. 4. Ibid. 5. E. H. Lieb and Jakob Yngvason, A Fresh Look at Entropy and the Second Law of

Thermodynamics, Physics Today (vol. 53. April 2000), p. 32. 6. Norman A. Johnson, Design Flaw, American Scientist (vol. 88. May/ June 2000), p. 274.

Sursa articolului: Impact, #330, December 2000

Ce este darwinismul? Partea I

Phillip E. Johnson (traducere de Dnu Ieeanu)

Phillip E. Johnson este Profesor de Drept la Universitatea din California (Berkley) i autor al mai multor cri impotriva darwinismului. Exist un serial de televiziune foarte popular [in SUA, n. red.] intitulat "Jeopardy" in care ordinea obinuit a lucrurilor este inversat. In loc de a li se adresa intrebri, participanilor li se dau rspunsuri pe baza crora ei vor formula intrebrile. Acest format al emisiunii sugereaz o intuiie din partea invitailor, intuiie care poate fi aplicat i in cazul legii, al tiinei i bineineles aproape in fiecare domeniu. Cel mai important lucru nu este de a cunoate toate rspunsurile, cat intrebrile la care trebuie s se rspund. Aceast intuiie reprezint punctul meu de plecare in cercetarea evoluiei darwiniene i relaia ei cu creaia, deoarece darwnismul este rspunsul la foarte multe intrebari. Pentru inceput, teoria darwinian ne spune c se poate dezvolta o anumit cantitate a diversitii formelor de via, de vreme ce avem diferite tipuri de organisme complexe deja existente. Astfel, dac o mica populaie de psri migreaz pe o insul izolat i in timp nu mai dezvolt contacte cu altele, o combinaie de mutaii, imperecheri i selecie natural pot cauza dezvoltarea unor caracteristici diferite fa de cele ale populaiei vechi. Dac teoria este ineleas in acest sens limitat, evoluia darwinist nu ridic nici o controvers, i nu are nici o implicare filozofic sau teologic. Biologii evoluioniti nu se mulumesc doar la a explica in ce fel aceste variaii au avut loc. Ei aspir la a rspunde unei intrebri i mai importante: cum organisme complexe precum psrile, florile i oamenii au aprut "de la inceput", prin Creaie. Rspunsul darwinian la aceast a doua intrebare este c acea for creativ care a "produs" animalele i plantele atat de complexe dintr-o singur celul predecesoare tuturor organismelor vii in timp de ere geologice este de fapt aceeai for care acioneaz sub mecanismul producerii

variaiilor in cazul florilor, insectelor, animalelor domestice chiar sub ochii notri. Conform afirmaiilor lui Ernst Mayr, "evoluia transpecific (macroevoluia) nu e nimic altceva decat o extrapolare i magnificare a evenimentelor care au loc in interiorul unei populaii sau al unei specii". Din acest punct de vedere, evoluia neo-darwinian este o doctrin filosofic lipsit de probe empirice, incat succesorul lui Mayr la Harvard, Stephen Jay Gould, s-a pronunat odat spunand c este "dea dreptul moart. " Cum se face c ataia oameni de tiina i intelectuali, care se mandresc cu empirismul lor si cu o minte deschisa tuturor prerilor, continu a accepta teorii atat de lipsite de dovezi si a le considera "fapte tiinifice"? Rspunsul la aceast intrebare se afl in definirea pe care o vom face in continuare - a 5 cuvinte cheie: CREAIONISM, EVOLUIONISM, TIIN, RELIGIE I ADEVR. Odat ce vom inelege modalitatea in care aceti termeni sunt folosii in discursul evoluionist, ascendena continu a neo-darwinismului nu va mai reprezenta un mister i nu va mai trebui sa fim indui in eroare de afirmaii conform crora aceast teorie (evoluionist) este argumentat de "probe copleitoare". Trebuie sa fac precizarea inc de la inceput c folosirea cuvintelor in mod clar nu e o activitate inocent pentru unii dintre noi, i ca exist interese mult mai mari in acest domeniu care prosper doar prin folosirea ambiguitii i a confuziei. Cei care insist s defineasc termenii in mod clar pot fi privii cu suspiciune i ostilitate, putand fi acuzai c ar fi inamici ai tiinei. Dar s acceptm acest risc si s incepem prin definirea acestor termeni de care am vorbit mai sus. Creaionism inseamn, pur si simplu, "credina in creaie". In folosirea darwinist, care domin nu doar literatura tiinific ci pan i media, creaionistul este o persoan care ia cuvintele Crii Facerii (Genezei) din Biblie drept adevrate intr-un sens cu totul literal. Pmantul a fost creat intr-o singur sptman, in zile de cate 24 de ore fiecare i nu mai mult de 10. 000 de ani in urm; schimbrile geologice s-au produs datorit potopului; nu au existat inovaii majore in formele de via de la crearea lor. Este o tem important in propaganda darwinist afirmaia cum c "persoanele care au oricare dubii cu privire la darwinism sunt creaionitii, care nu fac altceva decat sa contrazic evidenele clare ale tiinei in schimbul pstrrii concepiilor religioase". Dac procesul creaiei a durat o singura sptman sau miliarde de ani nu are nici o importan din punctul de vedere filosofic sau teologic. Creaia, prin procese gradate timp de ere geologice, ar putea da natere la probleme de interpretare biblic, dar nu lezeaz principiile religiei teiste. Creaia, din acest punct de vedere - conform electoratului american din 1991 - este crezul a peste 87% din locuitorii acestei ari. Dac Dumnezeu ne-a adus la existen cu un anumit scop, atunci lucrul cel mai important este cel al cunoaterii lui Dumnezeu i a ceea ce vrea El de la noi. Este astfel creaia, din acest punct de vedere, consecvent evoluiei? Rspunsul este un NU absolut, atunci cand evoluia este ineleas in sensul darwinian. Pentru darwiniti evoluia inseamn evoluie

naturalist, deoarece, pentru ei, tiina trebuie sa presupun c universul este un sistem inchis ce const doar in cauzalitate i efect, sistem ce nu poate fi niciodat influenat de cineva din afar, cum ar fi Dumnezeu - de exemplu. La inceput, o explozie a materiei a creat cosmosul i in mod indirect evoluia prin procese naturale a creat tot ceea ce a urmat. Din punct de vedere filosofic, se poate trage concluzia ca inc de la inceput nici un scop inteligent nu a ghidat evoluia. Dac inteligena exist astzi, este doar din cauza c aceasta a evoluat prin intermediul proceselor naturale lipsite de un scop anume. O teorie materialist a evoluiei trebuie in mod inerent sa invoce 2 tipuri de procese. Pentru inceput, teoria trebuie s se bazeze pe ans, deoarece doar aceasta mai rmane atunci cand excludem orice principiu raional sau un scop anume. Teoriile care invoc doar ansa nu sunt, oricum, credibile. Ceea ce fiecare dintre noi tim e ca organismele vii sunt de o complexitate extraordinar, cu mult peste cea a unui calculator sau a unui avion. Teoria care spune c aceste entiti au aprut datorit ansei e cu mult mai puin credibil celeia care presupune existena unui Creator. Pentru a-i apra crezul, darwinitii au trebuit s caute probe care s ateste existena unor forte non-contiente si fr scop, care s fi dus la apariia vieii. Iar pentru aceasta, selecia natural e de departe cel mai plauzibil candidat. Dac presupunem c mutaiile genetice la intamplare au dus la crearea informaiei genetice de care e nevoie, s zicem, pentru a-i da un inceput de aripi unui mic mamifer, i dac credem in continuare c fiecare pas micu in procesul crerii aripilor a oferit animalului ansa de a supravieui, atunci selecia natural s-a asigurat c aceast creatur s poat fi capabila de reproducere. Daca mergem pe acest fir al logicii, credem c aripile vor aprea conform unui plan al vreunui proiectant. Desigur, daca aripile, sau alte imbuntiri nu apar, teoria evoluionist explic absena lor la fel de bine: mutaia dorit nu s-a intamplat pentru c selecia natural a favorizat altceva. Nu exista nici o condiie pentru a confirma aceast speculaie prin metode experimentale sau chiar fosiliere. Pentru darwiniti este de ajuns doar sa ii imagineze procesul prin care cred c s-a derulat evoluia, fr a fi ins capabili de i-l demonstra. Richard Dawkins numete procesul crerii prin mutaii i selecie natural "ceasornicarul cel orb" subliniind astfel existena unei fore lipsite de sens in opoziie cu "ceasornicarul" teologiilor deiste. Aceasta for creatoare a "ceasornicarului orb" este suportat doar prin desconsiderarea celui mai slab, aa cum este exemplul faimoasei familii de molii din care procentul de molii negre a crescut in perioada cand moliile albe erau mancate de ctre psrile care le puteau vedea din cauza copacilor cu scoara inchisa la culoare! Aceasta poate arat c selecia natural poate face ceva, dar nu poate crea nimic din ceea ce deja exist. Premisa existenei unui "ceasornicar orb" are originea in teoria filosofic dup care natura s-a creat pe sine insi. Se poate argumenta asupra detaliilor, dar dac Dumnezeu nu este luat in considerare,

atunci ceva precum darwinismul trebuie s fie adevrat indiferent de probele pe care le aduce. Aceasta ne conduce la al treilea termen i anume tiina. Deja am vzut cum darwinitii au presupus, ca prim principiu, c istoria cosmosului si a formelor sale de viat este deplin explicabil prin cauze naturaliste. Aceasta reflecta doctrina filosofica numit naturalism tiinific, despre care se spune c este o consecin a inerentei limitri a tiinei. Dar ceea ce face naturalismul tiinific, este s transforme limitrile tiinei in limitri ale realitii, in vederea maximizrii puterii explicative a tiinei i a profesionitilor ei. Este, desigur, posibil a studia organismele tiinific plecand de la premisa c ele au fost create de Dumnezeu, la fel cum oamenii de tiina studiaz avioanele i chiar operele de arta, fr a nega faptul c acestea au fost create de cineva. Problema privind acceptarea rolului lui Dumnezeu in istorie nu este acela c ar duce la "incetarea tiinei", ci aceea c oamenii de tiin ar trebui s in seama de ceva important care se afl in afara tiinei naturale. Cea de-a doua trstur a naturalismului tiinific care este important scopului nostru, este propriul lui set de reguli privind critica i inlocuirea unei paradigme. O paradigm este o teorie general precum teoria darwinian evoluionist - care a primit acceptarea intregii comuniti tiinifice. Paradigma unete diversele specialiti care formeaz o comunitate tiinific i care ii sprijin cercetarea in fiecare dintre ele. Astfel, zoologii, botanitii, geneticienii, biologii moleculari si paleontologii, toi dintre acetia au in vedere in cazul cercetrii tiinifice, completarea cu detalii a paradigmei darwiniene. Daca un biolog molecular vede un model aparent neutru de mutaii care nu are nici un efect asupra unui organism, acesta trebuie s realizeze o legtura intre aceast descoperire i cererea paradigmei care spune c selecia natural ghideaz evoluia. In acest fel, el poate postula o suficient cantitate de mutaii invizibile adaptative, despre care crede c ar fi acumulate prin selecie natural. In mod similar, dac un paleontolog descoper o fosil a unei noi specii, dar care nu afecteaz arhiva fosilier, acesta trebuie sa gseasc diferite "contorsionri" necesare demonstrrii unui model de incremenire a schimbrii prin acumulri de micromutaii. Susinerea acestei paradigme ar prea in alte contexte ca fiind o inelciune, aa cum Niles Eldredge a afirmat cu franchee: "noi, paleontologii, am spus c istoria vieii se sprijin pe povestea schimbrii adaptative, in timp ce toate cunotinele arat c nu." 1 Eldrege a explicat c aceasta neinelegere a aprut datorit "convingerii, atat de caracteristic evoluionitilor dup sfaritul anilor 1940, siguranei nu doar a faptului c selecia natural acioneaz in natur dar mai ales a faptului c tim exact cum acioneaz". Acest lucru a produs cu siguran un grad de dogmatism care, spune Eldredge, a condus la marginalizarea i la catalogarea drept "lunatici" a paleontologilor care scoteau in eviden faptul c "ei au observat o neconcordan intre teoria evoluionist contemporan, pe de o parte, i tiparele schimbrilor din arhiva fosilifer, pe de alt parte"2. In aceste

condiii, paleontologii prudeni i-au inghiit cuvintele i au susinut ideologia la putere. A abandona paradigma insemna a abandona comunitatea tiinific; a ignora paradigma i a se limita la strangerea de dovezi ar echivala cu primirea etichetei degradante de "colecionar de timbre". Aa cum muli oameni de tiin au observat, comunitatea tiinific nu dorete abandonarea unei paradigme in schimbul alteia acceptabile. Aceasta denot c, oricat de devastatoare ar prea, critica asupra evoluiei e de fapt irelevant susintorilor evoluionismului. De exemplu, se poate arata c existena oricrei puteri creatoare evoluioniste se afl intre 2 puncte: slab si inexistent. Acest lucru e cat se poate de adevrat, dar pentru darwiniti se adreseaz urmtoarea intrebare: dac NU selecia natural a realizat creaia, atunci ce? "Dumnezeu" este in mod sigur un rspuns inacceptabil, deoarece o astfel de fiin este necunoscut tiinei. Rspunsul "nu tim" este la fel de inacceptabil, deoarece ar lsa tiina fr un principiu cluzitor. Pentru a pune problema in termenii cei mai pragmatici: este imposibil s accepi o anumit perspectiv fr un cadru teoretic unanim acceptat. Paradigma lui Gould conform creia neo-darwinismul e de fapt mort, nu are nici un efect asupra crezului darwinist, sau chiar asupra lui Gould insui. Gould a fcut aceast declaraie in sperana apariiei unei noi ipoteze care s-i susin teoria, bazat pe speculaiile macromutaionale ale geneticianului Richard Goldschmit3. Cand noua teorie nu a venit aa cum era ateptat, alternativa este fie de a accepta teoria lui Ernst Mayer privind neo-darwinismul, fie de a accepta faptul c biologii nu cunosc, pan la urm, nici un mecanism care s produc complexitate biologic. Acest lucru nu insemna nici o soluie, de fapt. Gould trebuia s depeasc ispita de a se retrage pe poziia darwinismului clasic, pentru a nu acorda astfel un ajutor i o satisfacie in plus inamicilor naturalismului tiinific, inclusiv acelor dezgusttori creaioniti. Aprarea unei teorii moarte i ingropate poate fi cu greu o activitate dttoare de satisfacii, i nu este de mirare faptul c Gould sare cu furie la gatul celor ca mine, care dau atenie predicilor sale 4. Nu intenionez s-l ironizez pe Gould, totui, deoarece am o real admiraie pentru el, ca pentru unul dintre puinii darwiniti care a recunoscut problemele majore ale teoriei i le-a expus cu onestitate. Tragedia sa este c nu e capabil s admit implicaiile clare chiar ale raionamentelor sale, fr a-i da efectiv demisia din tiin. Note
[1] Niles Eldredge, Time Frames (Heinemann, 1986), 144.

[2] Ibid., 93.

[3] Stephen Jay Gould, "Is a New and General Theory of Evolution Emerging?" Paleobiology, 6 (1980), 119-130, reprinted in Maynard Smith, ed., Evolution Now: A Century After Darwin (W. H. Freeman, 1982). [4] Vezi Stephen Jay Gould, "Impeaching a Self-Appointed Judge," Scientific American, (July 1992), 118-122. Scientific American a refuzat s publice rspunsul meu la acest atac,

dar rspunsul a aprut totui in numrul din martie 1993 al Perspectives on Science and Christian Faith, jurnalul societii "American Scientific Affiliation".

Ce este darwinismul? Partea a II-a

Phillip E. Johnson (traducere de Dnu Ieeanu) Phillip E. Johnson este Profesor de Drept la Universitatea din California (Berkley) i autor al mai multor cri impotriva darwinismului. Supravieuirea, in continuare, a ortodoxiei darwiniste ilustreaz ideea celebr a lui Thomas Kuhn, conform creia acumularea de anomalii nu duce, ea insi, la considerarea unei paradigme ca fiind fals, deoarece Respingerea unei paradigme fr a o substitui cu alta inseamn a respinge tiina insi"5. Aceast practic poate fi potrivit ca un mod de a continua activitatea profesional numit tiin, dar poate fi foarte contraproductiv atunci cand este impus persoanelor care pun alte intrebri decat cele pe care oamenii de tiin naturaliti vor s fie puse. S presupunem, de exemplu, c vreau s tiu dac Dumnezeu a avut vreun rol in crearea organismelor vii. Un rspuns tipic darwinist este: nu exist nici un motiv pentru a invoca aciunea vreunei forte supranaturale, deoarece selecia darwinian a fost capabil de acest lucru. Pentru a evalua acest rspuns, trebuie sa tiu dac selecia natural are cu adevrat o for creatoare aa cum ii este atribuit. Nu este un rspuns suficient a spune c oamenii de tiin nu au nimic de oferit in schimbul ei (seleciei naturale). Faptul c oamenii de tiin spun "nu tim" nu imi ofer nici o informaie valid asupra a ce tiu ei cu adevrat. Nu susin c oamenii de tiin trebuie s-i schimbe regulile i s ignore paradigmele. Tot ce vreau de la ei este s fie sinceri i s recunoasc faptul c ei susin teoria darwinist, deoarece prefer o ipotez nesigur in schimbul nici uneia. Ceea ce fac in schimb, este de a prezenta teoria evoluionist publicului ca un fapt ce trebuie acceptat de fiecare fiin raional. Dac exist temeiuri rezonabile pentru a pune teoria sub semnul intrebrii, un asemenea dogmatism este ridicol, chiar dac cei ce se indoiesc pot sau nu propune o teorie mai bun. Pentru creaioniti, darwinitii par destul de intolerani i de dogmatici cand acetia insista de a-i propaga propria filosofie ca un monopol in coli i in media. Bineineles c darwinitii nu se simt vinovai. Din contr, ei se simt prost cand creaionitii doresc a-i face auzite propriile lor argumente. A prezenta evoluia ca unica sursa de desfurare a ciclului vieii li se pare darwinitilor a fi abia o msur de

protejare a integritii educaiei tiinifice; in schimb a prezenta i cealalt teorie, a creaionitilor, ar insemna s permit unor fanatici s ii impun opiniile asupra altora. Chiar i profesorilor de colegiu le-a fost interzis s ii exprime indoielile asupra evoluiei darwiniste in clase, i se pare c este unanim imprtit ideea c Constituia nu doar permite, ci chiar impune, asemenea restricii asupra libertii academice. Pentru a explica aceast situaie bizar trebuie s definim cel de-al 4-lea termen i anume: religia. S presupunem c argumentele unui "sceptic" arat c probele privind creaia biologic prin selecie natural se afl intr-un puternic impas, i date fiind aceste circumstane, trebuie s luam in considerare dezvoltarea vieii datorit unei fore pre-existente i care e ghidata de un anumit scop. Pentru naturaliti, aceasta sugestie este "creaionist" i deci inacceptabil deoarece invoc o entitate necunoscut tiinei. Ceea ce e i mai ru e c ar putea exista posibilitatea ca acest Creator s fi vorbit cu oamenii, intr-un fel sau altul. In acest caz, ar putea exista oameni cu o adevrat cunoatere a lui Dumnezeu, care nu sunt nici fali profei i nici vistori. Asemenea persoane ar putea fi evident periculoi rivali ai oamenilor de tiin, din perspectiva lor de autoriti culturale. Filosofia naturalist a dezvoltat o strategie pentru a preveni apariia acestei probleme: eticheteaz naturalismul ca tiin, iar teismul ca religie. Primul termen este apoi clasificat drept cunoatere, iar cel de-al doilea abia credin. Distincia are o importan extraordinar, deoarece numai cunoaterea poate fi valid pentru oricine; credina este valid doar pentru credincios, i nu trebuie niciodat s treac drept informaie! Elevul care crede c 2 si cu 2 fac 5, sau ca apa nu e alctuit din atomi de hidrogen si oxigen, sau c teoria evoluiei nu e corect, nu exprim un punct de vedere minoritar. El sau ea este ignorant, iar rolul tiinei este de a educa aceast ignoran i de a o inlocui cu cunoatere. Astfel, elevii trebuie invai inc de la primele clase c evoluia este un fapt real, i odat cu trecerea timpului vor inva c evoluia inseamn naturalism. Pe scurt, propoziia c Dumnezeu a fost implicat in orice fel in procesul creaiei este efectiv proscris i implicit negat. Aceasta, deoarece evoluia naturalist este, prin definiie, in categoria cunoaterii tiinifice. Ceea ce contrazice cunoaterea este implicit fals sau imaginar. Din acest motiv este posibil pentru naturalitii tiinifici s susin, cu bun credin, c ei au spus tot ce era de spus despre Dumnezeu. In cadrul filosofiei naturaliste, ambele propoziii sunt, in esen, acelai lucru. Tot ce trebuie spus despre Dumnezeu este c nu este nimic de spus despre Dumnezeu, deoarece asupra acestui subiect nu putem cpta nici un fel de cunoatere. Cel de-al 5-lea i ultim termen este adevrul. Adevrul, luat ca atare, nu este un concept important in filosofia naturalist. Motivul este c adevrul relev un absolut neschimbabil, in timp ce cunoaterea tiinific are o natur dinamic. Viaa, ca i cunoaterea, evolueaz spre forme superioare. Ce a fost cunoaterea in trecut, nu este neaprat cunoatere i in prezent, iar cunoaterea din viitor va fi in

mod sigur superioar celei de acum. Doar naturalismul prin sine insui i validitatea tiinei sunt adevruri absolute. Nu poate exista nici un criteriu al adevrului in afara tiinei, nici un dumnezeu la care sa avem acces. Modalitatea de a inelege aceste lucruri se poate vedea i in limbajul "religios" al oamenilor de tiin naturaliti. De exemplu, fizicianul Stephen Hawking i-a incheiat faimoasa carte "Rezumat al istoriei timpului" (A Brief History of Time) cu prezicerea c omul va ajunge intr-o zi s cunoasc "mintea lui Dumnezeu". Aceast afirmaie a fost greit ineleas de anumii prieteni ai mei, care credeau c Hawkins ar avea o atracie ctre teism. De fapt, Hawkins nu se referea la o for supranatural, ci la posibilitatea ca informaia tiinific s ajung la un moment dat complet, deoarece va putea explica toate micrile particulelor materiale, in orice circumstan. Monopolul tiinei in domeniul cunoaterii explic de biologii evoluioniti nu gsesc ca fiind normal intrebarea: "este teoria darwinist adevrat?" Ei vor accepta cu bucurie c teoria este incomplet, i c necesit cercetri suplimentare. La orice moment dat din istorie, totui, teoria naturalist evoluionist la putere reprezint stadiul cunoaterii tiinifice a originilor umane. Cunoaterea tiinific este prin definiie cea mai apropiat aproximare a adevrului absolut ce ne este accesibil. A intreba dac aceast cunoatere este adevrat inseamn a devia de la subiect i a nu inelege "cum lucreaz de fapt tiina". Pana acum am descris categoriile metafizice cu ajutorul crora oamenii de tiin naturaliti au exclus dumnezeirea din discuiile lor "raionale", asigurandu-se astfel c darwinismul este adevrat prin definiie. Nu e necesar de a explica de ce ateii gsesc agreabil acest sistem de control al gandirii. Ce e puin mai greu de ineles, cel puin la inceput, este puternicul suport pe care il primete darwinismul din partea comunitii cretin-academice. Incercrile de a demasca falsitatea evoluionismului sunt primite cu puin entuziasm de muli profesori cretini de tiin i filosofie, chiar i in instituii despre care se spune ca sunt conservatoare. inand cont de faptul c darwinismul este naturalist i deci antagonist ideii c Dumnezeu ar fi avut vreun rol in istoria vieii, i c joac rolul principal in asigurarea supremaiei in lumea intelectual, am putea presupune c intelectualii cretini ar fi dornici de a descoperi punctele slabe ale acestuia. De fapt, cei mai muli dintre profesorii cretini cred c darwinismul sau "evoluia", aa cum o numesc ei, este de neatins i c poate fi impcat cu credina cretin. i, de fapt, darwinismul este de neatins atat timp cat lumea accept categoriile naturalismului tiinific, pe care le-am descris anterior. Problema este c aceleai categorii ale gandirii fac teismul cretin, sau orice teism, absolut de neatins. Dac tiina are o autoritate exclusiv de a ne spune cum anume viaa a fost creat, i dac tiina este naturalist, i dac tiina nu discrediteaz niciodat o paradigm fr a fi prezentat intr-o alternativ naturalist acceptabil, atunci darwinismul este de neinvins in tiin. Acelai motiv care face darwinismul inevitabil, totodat il alung pe Dumnezeu din istoria umanitii, fcand din teism o credin iluzorie. Naturalismul

teist reprezint, astfel, o contradicie in termeni. Unii sper s evite contradiciile dintre tiin i religie susinand c regulile naturaliste se aplic doar in cadrul tiinei, i c exist un tram separat in care teismul poate inflori. Problema acestui aranjament, aa cum am vzut, este c in cultura naturalist, concluziile tiinifice sunt considerate a fi cunoatere, sau chiar fapt. Ce este in afara faptului e fantezie, sau in cel mai bun caz credin subiectiv. Teitii care cocheteaz cu naturalismul tiinific nu pot afirma astfel niciodat c dumnezeul lor este real in aceeai msur in care i evoluia e real. Aceast regul este esenial pentru intreaga construcie mental care a produs darwinismul. Dac Dumnezeu exist, El ar fi putut aciona asupra creaiei Sale prin mutaie i selecie natural dac ar fi vrut, dar in acelai timp El ar fi putut crea i din motive care nu au nici o legtur cu tiina. Ins atunci cand Il introducem pe Dumnezeu in contextul creaiei, nu exist nici un motiv de a crede c atata complexitate care ne inconjoar ar fi putut aprea prin mutaii intampltoare i selecie natural. Probe directe care s ateste c aceste mecanisme au substaniale puteri creatoare nu pot fi gsite in natur, laboratoare sau in urmele fosilifere. Un pas esenial in raionamentul care stabilete c selecia darwinist a creat minunile biologiei, astfel, este ideea c nimic altceva nu a fost disponibil. Teismul este prin definiie doctrina care arat c exista i alt mecanism decat cel darwinist. Poate contradicia este greu de vzut dac ne exprimam la un nivel abstract, aa c voi da un exemplu mai concret. Persoanele care sprijin poziia de compromis numit "evoluie teist" sunt intotdeauna vagi in a explica ce ineleg ei prin "evoluie". Ei au motive bune de a fi atat de vagi. Aa cum am vzut, evoluia darwinian este prin definiie neghidat i fr scop, deci o asemenea evoluie nu poate fi in nici un sens teist. Pentru ca evoluia s fie teist, trebuie s fie ghidat de Dumnezeu, asta insemnand c Dumnezeu a programat procesul apariiei vieii in avans ori a intervenit din cand in cand pentru a o indrepta in direcia corect. Pentru darwiniti, evoluia ghidat de Dumnezeu este o forma uoar de creaionism, adic nu e deloc evoluie. Pentru a repeta, aceast inelegere atac exact miezul gandirii evoluioniste. Permite unei inteligene supranaturale preexistente s ghideze evoluia, i aceast fiin omnipotent poate face cu mult mai mult decat atat. Bineineles, teitii pot gandi evoluia ca ghidat de Dumnezeu, chiar dac naturalitilor darwiniti le place sau nu. Problema faptului de a avea o definiie privat pentru teiti, ins, este c naturalitii tiinifici au puterea de a decide, in discursurile publice, inclusiv in orele de curs din colile publice, ce inseamn termenul evoluie". Dac evoluionitii teiti propag mesajul c evoluia, aa cum ei o ineleg este inofensiv religiei teiste, ei ii ineal pe cei de o credin cu ei, in afara cazului in care adaug un avertisment clar c versiunea de evoluie susinut de intreg mainstream-ul tiinific este cu totul altceva. Acest avertisment nu este ins niciodat emis in mod clar, deoarece principalul obiectiv al evoluiei teiste este de a pstra pacea cu curentul tiinific principal.

Evoluionitii teiti servesc astfel, fr voie, scopurile naturalitilor tiinifici, ajutandu-i pe acetia din urm s conving comunitile cretine s ii coboare garda in faa incursiunii naturalismului. Ne aflam acum in poziia de a rspunde la intrebarea cu care am inceput analiza. Ce este darwinismul? Darwinismul este o teorie aparinand tiinei empirice doar la nivelul microevoluiei, in cazul creia ofer un cadru pentru explicarea lucrurilor precum variaia care apare atunci cand mici populaii sunt izolate de principala populaie a speciei. Ca o teorie general a creaiei biologice, darwinismul nu este empiric deloc. Din contr, este o implicare a doctrinei filosofice numit naturalism tiinific, care este bazat pe presupunerea a priori c Dumnezeu nu a avut nici o influen asupra naturii. Astfel, evoluia in inelesul darwinist este in mod implicit antitetic teismului, cu toate c evoluia, intr-un ineles complet diferit i in sens non-naturalist ar fi putut fi metoda aleas de Dumnezeu pentru creaie. In 1874, intrebat, marele teolog Charles Hodge i-a pus aceeai intrebare pe care mi-am pus-o i eu: : Ce este darwinismul? Dup o atent i deschis evaluare a doctrinei, rspunsul su a fost fr echivoc: "Este ateism". S ne intoarcem acum la emisiunea "Jeopardy" cu care am inceput, si s presupunem c Darwinismul este rspunsul. Atunci, care e intrebarea? Intrebarea este: "Cum trebuie ca s fi aprut creaia, dac presupunem ca Dumnezeu nu a avut nici o legtur cu ea?" Evoluionitii teiti nu rezolv prea multe incercand s cretineze rspunsul la o intrebare care descinde direct din agenda naturalismului tiinific. Ceea ce trebuie s facem, ins, este s contestm presupunerea c singurele intrebri care merit rspuns sunt acelea care presupun faptul c naturalismul este adevrat. Note [5] Thomas S. Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions 2d ed., (Chicago: University of Chicago Press, 1970), 79.

Frauda redescoperit
categoria Falsuri Russell Grigg (traducere de Iulian ignelea) Se tia de mult c unul dintre cei mai eficieni popularizatori ai teoriei evoluiei a plsmuit cateva schie, ins numai recent a fost descoperit amploarea uimitoare a falsului su Majoritatea oamenilor au auzit sau au fost invai c in timpul primelor luni de dezvoltare in uter, embrionul uman trece prin (sau recapituleaz) diverse stagii evolutive, cum ar fi etapa in care are branhii ca un pete, coad ca o maimu etc. Nu numai c teoria a fost prezentat generaiilor de studeni biologi/mediciniti ca un fapt, dar a fost de asemenea folosit muli ani pentru a justifica in mod convingtor avortul. Susintorii avortului

pretind c ftul ucis ar fi inc in stadiul de pete sau de maimu, nedevenind inc o fiin uman. Aceast teorie, numit recapitulare embrionar, a fost ferm expus de Ernst Haeckel la sfaritul anilor 1860 pentru a promova teoria evoluiei a lui Darwin in Germania, chiar dac Haeckel nu avea dovezi pentru a-i susine punctul de vedere1.

Date fabricate
Fiind lipsit de probe, Haeckel a pornit la fabricarea lor. A schimbat fraudulos intre ele schie (ale altor oameni de tiin) de embrioni umani i de caine, pentru a mri asemnarea dintre ele i a ascunde nepotrivirile. Savanii germani contemporani lui Haeckel (de menionat este, in 1874, Wilhelm His Sr, profesor de anatomie la Universitatea din Leipzig) erau contieni de aceast fraud i i-au smuls acestuia o mrturisire vag, in care Haeckel invinovea pentru eroari pe desenatorii schielor, fr a recunoate c el insui era autorul lor!2 Cei mai informai evoluioniti au ajuns in ultimii 70 de ani la concluzia c teoria recapitulrii este fals.3 Totui, ea este in continuare avansat ca sprijin pentru teoria evoluionist in multe manuale i enciclopedii de specialitate i de personaliti evoluioniste precum Carl Sagan.4

Dar ateptai e mai mult decat atat

Cand evoluionitii spun c teoria recapitulrii este fals, de regul ei nu ineleg s admit faptul c compararea embrionilor nu furnizeaz dovezi ale descendenei comune. De fapt, ei inc subliniaz frecvent presupusele similariti dintre embrionii aflai in stadiile primare (numite omologie embrionar) ca fiind dovezi ale evoluiei. Aceast presupunere este fundamentat pe ideea c astfel de similariti sunt cunotine elementare.5 Pretinsele similariti dintre embrioni se bazau de ani de zile, contient sau nu, pe un set de 24 de schie ale lui Haeckel pe care le-a publicat mai intai in 1866 in lucrarea sa Morfologia general a organismelor, i apoi in 1874 in mai cunoscuta sa Antropologie. Ele aveau ca scop s arate embrionii de pete, salamandr, estoas, gin, porc, vac, iepure i om in trei stagii de dezvoltare. Diversele stadii, in special cele timpurii, prezentau asemnri substaniale. Chiar din momentul apariiei acestor schie, s-a presupus c ele ne redau ceva foarte aproape de adevr despre embrionii speciilor vertebrate. Atat de mult incat ele inc apar in manuale i in lucrri cunoscute despre evoluie.6,7 De fapt, nimeni nu s-a deranjat s verifice pan acum. Se dovedete c frauda lui Haeckel este mult mai grav decat s-a crezut. Privitor nu numai la ideea de recapitulare: se pare c similaritile sunt mult, mult mai mici decat s-ar fi gandit cineva.

Frauda cercetat i dezvluit

Michael Richardson, lector i embriolog la coala Medical Spitalul St. George din Londra, a dezvluit i mai mult dimenstiunile acestei fraude, intr-un articol din publicaia Anatomy and Embriology8, recent revzut

in Science9 i New Scientist.10 Richardson afirm: am simit intotdeauna c ceva este greit in legtur cu schiele lui Haeckel, fiindc nu se potrivete cu concepia i inelegerea mea asupra ratei cu care petii, reptilele, psrile i mamiferele ii dezvolt trsturile distinctive8 El nu a putut gsi nicieri vreo meniune despre cineva care s fi comparat realmente embrionii unei specii cu aceia ai alteia, aa incat nimeni nu citeaz nici un fel de date comparative in susinerea ideii.8 Din acest motiv el a adunat o echip internaional care s fac exact acest lucru - s examineze i s fotografieze forma extern a embrionilor unei game largi de specii vertebrate, aflate intr-un stadiu comparabil cu cel descris de Haeckel.8 Echipa a colectat embrioni de la 39 de animale diferite, inclusiv marsupiale din Australia, broate de copac din Puerto Rico, erpi din Frana, i un embrion de aligator din Anglia. Au descoperit faptul c embrionii de diferitelor specii sunt foarte diferii. De fapt, sunt atat de diferii incat e imposibil ca schiele lui Haeckel (reprezentand embrioni asemntori la vedere) s fi fost fcute dup specimene reale. Nigel Hawkes l-a intervievat pe Richardson pentru prestigiosul ziar britanic The Times11. Intr-un articol in care il descrie pe Haeckel ca pe Un mincinos embrionic, el il citeaz pe Richardson: Acesta este unul dintre cele mai grave cazuri de fraud tiinific. Este ocant s descoperi c cineva odat considerat un mare om de tiin deruta in mod deliberat. M infurie Ceea ce el (Haeckel) a fcut, a fost s ia un embrion uman i s-l copieze, pretinzand c salamandra i porcul i toate celelalte arat la fel in acelai stadiu de dezvoltare. Nu este aa Sunt falsuri.11 Haeckel nu numai c a alterat schiele adugand, omiand i schimband trsturi dar, conform lui Richardson i echipei sale, El de asemenea a msluit scara pentru a exagera asemnrile dintre specii, chiar i cand era o diferen de zece ori in mrime. In continuare, Haeckel a fcut neclare diferenele neingrijindu-se a meniona numele speciilor in cele mai multe cazuri, ca i cum un singur reprezentant ar fi exact pentru un intreg grup de animale.9 Schiele lui Ernst Haeckel au fost declarate falsuri de ctre profesorul His in 1874 i au fost incluse in cvasi-mrturisirea lui Haeckel, dar conform lui Richardson, Mrturisirea lui Haeckel s-a pierdut dup ce schiele sale au fost ulterior folosite intr-o carte din 1901 numit Darwin and after Darwin i reproduse pe scar larg in crile de biologie in limba englez".9,12 Se vor grbi acum oare bibliotecile, editurile i popularizatorii de cri evoluioniste a le rescrie ori a le retrage din circulaie, ori a recunoate in alt fel faptul c teoria similaritilor (asemnrilor) embrionare ca dovad a evoluiei este in mare parte bazat pe o fraud academic?

Referine i note

1. Asemnarea superficial a unor diferii embrioni unul cu altul a atras atenia zoologilor inc dinainte de Haeckel, inclusiv J.F. Meckel (1781-1883), M.H. Rathke (1793-1860), i Etienne R.A. Serres (17861868) care a emis teoria conform creia embrioni ai animalelor superioare trec prin stagii comparabile cu aduli ai animalelor inferioare, i K. von Baer (17921876) care era creaionist i s-a opus acestei viziuni, la fel de viguros opunandu-se darwinismului (Encyclopaedia Britannica, 1:789, 1992). Haeckel a fost ins cel care a popularizat ideea cu ideea atractiv ontologia recapituleaz filogenia (insemnand c dezvoltarea embrionilor umani in uter este o reluare a treptelor presupusei evoluii omului dintr-o creatur primitiv). 2. R. Grigg, Ernst Haeckel: Evangelist for evolution and apostle of deceit, Creation 18(2):3336, 1996. 3. De exemplu evoluionistul Stephen J. Gould a declarat: Atat teoria [recapitulrii] cat i abordarea dezlanat a clasificrii pe care ea o incurajeaz sunt astzi, sau a trebui s fie, moarte. Dr Down's Syndrome, Natural History, 89:144, April 1980, citat din Henry Morris, The Long War Against God, Baker Book House, Michigan, p. 139, 1989. 4. De exemplu, World Book Encylopedia, 6:409410, 1994; Collier's Encyclopedia, 1994, 2:138, 1994; Carl Sagan, The Dragons of Eden, Book Club Associates, London, pp. 5758, 1977. 5. Creaionitii au atras atenia timp de muli ani c similitudinea nu dovedete descendena comun, ci poate foarte bine s se datoreze design-ului comun, abordare obinuit pentru o inginerie eficent. 6. De exemplu, Scott Gilbert, Developmental Biology, Sinauer Associates, Massachusetts, fifth ed. pp. 254 and 900, 1997, where Gilbert wrongly attributes the drawings to Romanes, 1901. And George B. Johnson, Biology, Mosby-Year Book, St Louis, p. 396, 1992. 7. De exemplu Mahlon Hoagland and Bert Dodson, The Way Life Works, Ebury Press, London, p. 174, 1995, prezint desenele lui

Haeckel color, nici mai mult, nici mai puin! i Richard Leakey, Illustrated Origin of Species, Faber and Faber, London, p. 213, 1986, in care Leakey numete recapitularea lui Haeckel dogm greit, dar totui reproduce schiele. 8. Michael Richardson et al, Anatomy and Embryology, 196(2):91106, 1997. 9. Elizabeth Pennisi, 'Haeckel's Embryos: Fraud Rediscovered', Science 277(5331):1435, September 5, 1997. 10. 'Embryonic fraud lives on', New Scientist 155(2098):23, September 6, 1997. 11. Nigel Hawkes, The Times (London), p. 14, August 11, 1997. 12. Creaionitii au fost totdeauna contieni de frauda lui Haeckel, dei nu neaprat i de proporia ei. Vezi i Ian Taylor, In the Minds of Men, TFE Publishing, Toronto, pp. 185ff., 275ff., 1986; Wilbert H. Rusch SR, 'Ontogeny Recapitulates Phylogeny', Creation Research Society, 6(1):2734, June 1969; Douglas Dewar, Difficulties of the Evolution Theory, Edward Arnold & Co., London, Chapter VI, 1931. Also Assmusth and Hull, Haeckel's Frauds and Forgeries, Bombay Press, India, 1911.
Sursa articolului: Creation ex nihilo 20(2):4951, MarchMay 1998

Manipulare: A fost demonstrat macro-evoluia?

David A. de Witt (traducere de Paul Cocei) Din emfaza comunicatului de pres al Universitii din San Diego, ar prea c evoluia a fost in sfarit dovedit o dat pentru totdeauna i creaionitii ar trebui s se dea btui. Dar departe de a combate creaionismul, dovezile tiinifice sunt in complet concordan cu creaia! Declaraia de pres1 a UCSD (Universitatea din San Diego, California) spunea, printre altele: "Biologi de la Universitatea din San Diego, California au gsit prima dovad genetic ce explic in ce fel au avut loc transformrile pe scar larg ale structurii corporale a animalelor in perioada evoluiei timpurii... Realizarea reprezint un punct de cotitur in biologia evoluionist, nu numai pentru c arat cum noi structuri animale au putut apare printr-o simpl mutaie genetic, ci fiindc ea rspunde unei critici majore pe care creaionitii au adus-o mult timp impotriva evoluiei absena unui mecanism genetic care ar putea permite introducerea de noi i radicale tipuri

structurale animale". Biologii evoluioniti cred c structura corporal a insectei cu ase picioare a evoluat din strmoi de gen crustacee (inclusiv creaturi precum crevetele) care i-au pierdut picioarele in plus.2 O asemenea schimbare radical ins, ar avea nevoie de mutaii care s determine suprimarea dezvoltrii picioarelor. McGinnis i colaboratorii si credeau c au gsit mutaia i gena responsabile pentru aceast schimbare. Totui, examinarea cu atenie a rezultatelor strdaniei lor arat c situaia este mult mai complex. Aceti oameni de tiin au investigat gena Ubx, o gen de control care suprim dezvoltarea picioarelor la mute. Aceste gene sunt comutatoare principale care controleaz structura corporal. Anumite gene de acest tip pot comanda unde se formeaz capul, unde se formeaz picioarele, sau coada, sau chiar aripile. Aceste comutatoare principale funcioneaz precum intreruptoarele de circuit i activeaz sau dezactiveaz un ir intreg de alte gene. Genele de control pot fi poziionate in locaii anormale; ele fie opresc dezvoltarea unor structuri, fie fac ca acestea s se dezvolte in locuri foarte neobinuite. De exemplu gena Pax 6 controleaz dezvoltarea ochilor. O musc cu o exprimare anormal ar putea dezvolta un ochi pe un picior, pe o anten, sau chiar pe abdomen.3 Cercettorii au descoperit c gena Ubx la o musc, suprima complet dezvoltarea picioarelor, in timp ce aceeai gen, la Artemia, o crevet oceanic, suprim dezvoltarea picioarelor doar in proporie de 15%. Ei au aplicat o mutaie asupra genei Ubx de la Artemia i au descoperit c aceast nou gen era mult mai eficient in blocarea formrii picioarelor. Ei au postulat c o asemenea mutaie a avut loc probabil la crustaceii care erau strmoii insectelor cu ase picioare.2 Faptul c oamenii de tiin pot modifica semnificativ structura corporal nu dovedete macroevoluia i nici nu dezminte creaionismul. Succesul macro-evoluiei necesit adugare de informaie NOU i NOI gene care produc NOI proteine in NOI organe i sisteme. De exemplu, o singur mutaie care poate opri formarea picioarelor este mult diferit de o mutaie care produce picioare. Apariia unui picior suplimentar ar avea nevoie ca un mare numr de diferite gene s fie prezente simultan. Mai mult, de unde provin aripile? Chiar dac o crevet pierde cateva picioare, nu inseamn c se transform intr-o musc. Din moment ce crustaceele nu au aripi, de unde vine informaia necesar producerii aripilor la mute? Nici mcar posesia de aripi nu este suficient. Ali cercettori, intrun alt studiu, au descoperit c amplasamentul subcelular al enzimelor metabolice este important pentru contracia funcional a muchilor necesar zborului.4 Intr-adevr, enzimele metabolice trebuie s fie in apropierea proteinelor citoscheletice care sunt implicate in contracia muscular. Dac enzimele nu sunt in locaia exact dinuntrul celulei unde este nevoie de ele, mutele nu pot zbura. Acest studiu confirm faptul c prezena enzimelor active in celul nu este suficient pentru funcionarea muchiului; este necesar localizarea exact a enzimelor. De asemenea ... este nevoie de un sistem celular cu inalt organizare.

In concluzie, schimbrile in structura corporal nu conteaz amploarea nu dovedesc macroevoluia. Pierderea de structuri sau structurile amplasate greit nu trebuiesc puse pe picior de egalitate cu sporirea informaiei care este necesar pentru a forma noi structuri i sisteme celulare. Referine
1. Ronshaugen, M. 2002. News Release, UC San Diego, February 6. http://ucsdnews.ucsd.edu/newsrel/science/mchox.htm 2. Ronshaugen, M, N. McGinnis, and W. McGinnis. 2002. Nature advance online publication, February 6. (DOI 10.1038/nature716) 3. Halder, G, P. Callaerts, and W.J. Gehring. 1995. Science 267:1788-92. 4. Wojtas K, N. Slepecky, L. von Kalm, and D. Sullivan.1997. Mol. Biol. Cell 8:1665-75.

Sursa articolului: Creation Matters Vol. 7 Nr. 1 Jan/Feb 2002

Un antropolog ii d demisia in dezastrul datrilor

WorldNetDaily (traducere de Paul Cocei) Un cunoscut profesor de antropologie, ale crui lucrri au fost citate ca dovezi c Omul de Neanderthal tria odat in nordul Europei, a demisionat dup ce juriul unei universiti germane a ajuns la concluzia c acesta a fabricat date i a plagiat lucrrile colegilor si. Reiner Protsch von Zieten, a decis juriul Universitii din Frankfurt, a minit in legtur cu varsta unor cranii umane, atribuindu-le o varst de zeci de mii de ani, cu toate c ele erau mult mai recente, relateaz Deutsche Welle. Comisia a descoperit c Prof. Protsch a falsificat i manipulat fapte tiinifice in ultimii 30 de ani, au afirmat intr-o declaraie oficiali ai Universitii despre binecunoscutul expert in datrile cu carbon. Lucrrile lui Protsch au devenit suspecte in ultimul an in timpul unei investigaii de rutin asupra unor fosile preistorice din Germania, investigaie efectuat de ali doi antropologi. Am decis s supunem multe din aceste descoperiri unor tehnici moderne pentru a verifica autenticitatea lor, aa incat le-am trimis la [Universitatea] Oxford pentru testri, a declarat pentru publicaia The Sunday Telegraph unul dintre cercettori. Era o examinare de rutin i in nici un caz o incercare de discreditare a prof. von Zieten. In raportul lor, ei au denumit cei 30 de ani de activitate a lui Protsch, un dezastru al datrilor. Ei au gsit printre altele c scheletul feminin Bischof-Speyer, cu o dantur neobinuit de bine conservat, descoperit in nordul Germaniei i pe care Protsch il datase la 21.300 de ani, avea vechimea doar 3.300 de ani. O alt eroare de datare a fost identificat in cazul unui craniu gsit

lang Padenborn, in Germania, pe care Protsch il datase la 27.400 de ani. Se credea c este cea mai veche rmi uman gsit in regiune pan in momentul in care investigatorii de la Oxford au indicat faptul c el a aparinut unui om care a murit in anul 1750! Muzeul antropologic din Herne, care deinea craniul Paderborn, a efectuat propriile sale teste in urma rezultatelor nelinititoare ale investigaiei desfurat la Universitatea Oxford. Am tiat craniul i inc mai mirosea, a declarat directorul muzeului. Bineineles, suntem foarte dezamgii. Protsch, recunoscut pentru gustul su pentru trabucuri cubaneze i maini Porsche, nu a comentat descoperirile comisiei, dar in luna ianuarie a declarat pentru Frankfurter Neue Presse, Acesta a fost un tribunal inchizitorial. Nu au nici o dovad puternic impotriva mea. Prbuirea falselor datri ale lui Protsch in privina fosilelor umane din Europa de nord este abia la inceput. Stringer, un specialist in epoca de piatr i conductorul seciunii de antropologie de la Muzeul de Istorie Natural din Londra a declarat: Ceea ce era considerat ca o dovad major c neanderthalienii triau odat in nordul Europei s-a dus pe apa sambetei. Suntem nevoii s rescriem preistoria. Acum Antropologia trebuie s revizuiasc imaginea sa despre omul modern dintre anii 40.000 i 10.000 i.Hr., a adugat Thomas Terberger, arheolog la Universitatea din Greifswald. Preedintele Universitii din Frankfurt, Rudolf Steinberg, i-a cerut scuze pentru eecul instituiei in a identifica i stopa comportarea defectuoas a lui Portsch. O mulime de oameni au intors capul, a spus el. Sursa articolului: WorldNetDaily.com, February 19, 2005

Despre invmintele unui veac de evoluionism

Dr. Emil Silvestru

O scurt istorie
Atunci cand Andre Malraux, probabil sub influena devastatoare a ororilor celor dou conflagraii ale secolului XX, profeea c secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc , o fcea in deplin cunotin de cauz. Cci tocmai in iubita lui Fran, a crei cultur a i pstorit-o vreme de 10 ani, incepuse, cu aproape dou secole inaintea lui, lunga i zbuciumata fug a omului de Dumnezeu. Iluminitii francezi au fost aceia care au indemnat poporul din umbr sau prin ridiculizare fi s se proclame liber de constrangerile religiei, reiterand intr-o form revoluionar spusa lui Protagoras conform creia Omul este msura tuturor lucrurilor. i pentru a pecetlui aceast decizie, populaia Parisului a ales o obscur dansatoare de cabaret Madmoiselle Candeille pe care a purtat-o in triumf pan la catedrala Notre-Dame, unde a fost incoronat drept Zei a Raiunii. Dup ce s-a inchinat

ceremonios zeiei pe jumtate nude tronand pe altar, mulimea a ars in mod solemn Biblia in piaa din faa catedralei, declarand c de atunci inainte Raiunea i numai Raiunea avea s conduc Frana. i pornind de atunci i de acolo, aceste idei au inceput s cutreiere lumea. A trebuit ins s treac mai bine de o jumtate de secol pentru ca ideile Revoluiei franceze s-i gseasc un suport dogmatic solid. Or, nu era cu putin ca acesta s vin tot din Frana, care-i epuizase deja elanul creator sub lama ghilotinei i prin marea step rus. Anglia a fost aceea care a fcut pasul decisiv. Dar l-a fcut aa cum ii ade bine, adic englezete. Ideile revoluionare franceze nu au izbutit s penetreze in mod imediat i direct societatea englez, aflat in plin elan spiritual cretin, ca urmare a marii renateri metodiste. In plus, sprijinul francez acordat Revoluiei americane a creat in imperiu un puternic resentiment impotriva ideilor revoluionare de orice fel. i totui, Anglia ascundea o grupare de oameni o elit intelectual ce pregtea in tihn diseminarea ideilor socialiste franceze. Societatea Lunar din Birmingham, activ intre 1764 i 1800, a avut neindoios o influen capital. Trgandu-i numele de la faptul c membrii ei se intalneau o dat pe lun, la luna plin, aceast societate care s-a transformat mai tarziu in Societatea Regal a avut un rol decisiv in implementarea Revoluiei Industriale, dar i in sdirea ideilor socialiste. Considerandu-se negutori de lumin sintagm imprumutat din utopia New Atlantis a lui Francis Bacon avea ca membri personaliti precum Erasmus Darwin bunicul lui Charles Darwin John Wilkinson, constructor de tunuri, James Watt, creatorul motorului cu aburi, industriaul Matthew Boulton, chimistul Joseph Priestley i Benjamin Franklin corespondent in coloniile americane. Toi au fost in mod explicit partizanii Revoluiei americane din 1776 i susintori ferveni ai Revoluiei franceze 13 ani mai tarziu. Benjamin Franklin a fost un adevrat navetist intre idealitii francezi i englezi. Erasmus Darwin a fost un susintor activ al ideilor iacobine. Un alt membru, Richard Edgeworth, a colaborat cu Rousseau la scrierea unei cri despre educaia copiilor. Fiul lui James Watt a fost denunat in Camera Comunelor ca agent francez. Joseph Priestley a fost un susintor viguros al Adunrii Naionale Franceze, organizand chiar o serbare de aniversare a 2 ani de la cderea Bastiliei. Infuriat de acest afront, comunitatea cretin in care locuia Priestley, a dat foc casei in care se inea serbarea i l-a forat pe chimist s plece in exil in America. Era evident pentru membrii Societii Lunare c ideile revoluionare nu puteau fi pur i simplu implantate in Anglia. De aceea au ales calea ocolit de a submina temeliile cretinismului prin tiin, contieni fiind de caracterul eminamente empiric al anglo-saxonilor i implicit de tria argumentelor tiinifice pentru acetia. Trebuiau ins gsite i propagate repede cateva idei concrete. Prima i cea mai iconoclast idee a venit din partea unui avocat pasionat de geologie, pe nume Charles Lyell. Nscut in 1797, anul in care printele geologiei moderne, scoianul James Hutton murea, Lyell s-a inspirat copios din lucrarea acestuia intitulat Theory of the Earth, in care se propunea pentru prima dat o cronologie extins a pmantului, care nu fcea apel la evenimente supranaturale. Ideea lui Lyell, cunoscut astzi sub denumirea de

principiul actualismului (uniformitarianism, in englez) susine in esen c procesele geoformante de astzi sunt identice cu cele din trecut i se desfoar cu o vitez similar. Aceasta implica faptul c pmantul ar avea o varst de ordinul zecilor de milioane de ani i c viaa a avut la dispoziie durate imense de timp. Aceast nou viziune avea s stimuleze ideile pe care prietenul apropiat al lui Lyell, Charles Darwin le pritocea in linitita i bogata sa reziden numit Down House. Cci de atat avea nevoie atunci Darwin de un timp suficient de lung pentru ca un animal s sufere o schimbare pe care s o transmit prin pangenele din sangele su (aa credea atunci Darwin) urmailor si care la randul lor vor amplifica schimbarea i o vor transmite mai departe. i aa, din milion in milion de an, un pete putea ajunge intr-o bun zi filosof i nite molecule oameni In definitiv, Charles Darwin relua ideile bunicului su Erasmus, publicate in 1794 in voluminoasa sa Zoonomia, carte in care anticipa pan i conceptul de selecie natural.

Lumea noastr cea evoluionist

Unde se gsete azi ideea lui Darwin? Ei bine, la temelia intregii omeniri! Cci socialul, politicul, economicul, culturalul, ba chiar i religiosul toate sunt adanc ptrunse sau chiar definite de aceast idee. Ni se spune c societatea a evoluat de la comuna primitiv la post-modern sau sfaritul istoriei (dup Fukuyama), c politica a evoluat de la conservatorism la neoliberalism, c economia a evoluat de la agricultura primitiv la computerizare, c de la picturile rupestre la post-modernism s-a produs o evoluie uluitoare (dei Picasso a suspinat la ieirea din petera Lascaux: Noi nu am inventat nimic!). i pentru c i specia uman a evoluat, nu era cu putin ca toi oamenii s fie pe aceeai treapt a evoluiei. Urma logic de aici c cei primitivi trebuiau s dispar i asta i fac din clipa in care ideea lui Darwin a vzut lumina tiparului, in 1859. Din ce in ce mai eficient, mai gospodrete. i pentru c neoliberalismul este in varful piramidei evoluiei politice, trebuie, nu-i aa, s accelereze dezintegrarea oricrei alternative (primitive, se inelege), cu adepii ei cu tot. i cum poate s fac asta mai bine decat cu bombe inteligente i militari docili i eficieni? i, dac robotul este mai eficient decat muncitorul uman, ce nevoie mai este de acesta din urm? Este deci nu numai logic, dar i moral i mai ales progresist s-i forezi pe toi s se robotizeze sau s renune la acele ramuri economice care nu pot fi robotizate... i dac cele 5 simuri nu mai sunt suficiente pentru a percepe arta ajuns pe culmile evoluiei, trebuie musai s-i indopi organismul cu te miri ce substan care s-i exacerbeze simirea artistic. i toate acestea numai pentru c evoluia inseamn progres: de la simplu la complex, de la primitiv la sofisticat, de la ceilali la noi!! Unul dintre cele mai inechivoce exemple de fundtur sangeroas intemeiat pe raiunea uman il reprezint rasismul tiinific. Consider c un scurt istoric al acestui monstru nscut din insomnia raiunii este necesar i foarte revelator. Pornind de la imensa colecie de cranii a lui Samuel George Morton (1799-1851) i crile acestuia (Crania Americana i Crania Aegyptiaca), ideea c nivelul de inteligen este

funcie de volumul i forma craniului a devenit un fapt tiinific in secolul al 19-lea. Acesta a fost cu siguran intrit de publicarea in 1859 a crii lui Charles Darwin, al crei titlu complet este semnificativ: Asupra originii speciilor pe cile seleciei naturale sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru via (sublinierea noastr). Francis Galton (18221911), vr primar cu Darwin, reluand conceptul de ras favorizat, a devenit avocatul fervent al raselor umane i claselor sociale favorizate. In ajutorul lui a venit medicul francez Paul Broca, creatorul conceptului de coeficient de inteligen (Intelligence Quotient), iar la moartea englezului, stindardul a fost preluat de psihologul american Henry Goddard (1866-1957), cu finanarea substanial a Fundaiei Rockefeller. Goddard a reluat antica idee spartan a eliminrii celor slabi, sub forma eugeniei. Ideile americanului au avut susintori puternici i in Anglia, printre acetia numrandu-se inevitabil, nu-i aa? Leonard Darwin (fiul lui Charles) i Winston Churchill. Un coleg al lui Godddard, Madison Grant, a publicat in 1916 The Passing of the Great Race (Efemeritatea Marii Rase), carte ce l-a impresionat profund pe Hitler. Grant propune in aceast carte o explicaie a eecului germanilor in Primul Rzboi Mondial: atat de muli din masivii rzboinici blonzi ai rasei germanice au pierit in Rzboiul de 30 de Ani (1618-1648) incat la debutul Marelui Rzboi naiunea german era inc srcit in fondul ei etnic pur Continuand i amplificand ideile lui Goddard, un alt coleg de generaie al su Harry Laughlin a publicat, la inceputul anilor 20, o carte in care furniza o list complet a celor socialmente inadecvai, pentru care recomanda sterilizarea sau eugenia. Dar in America aceste idei nu au putut fi aplicate. In Germania ins profund desacralizat de marele traumatism post-belic sterilizarea celor indezirabili a inceput s fie aplicat inc din 1927. Iar odat cu venirea la putere a lui Hitler, in 1933, a devenit politic de stat. De altfel, este astzi un lucru tiut c intreaga viziune biologic din Mein Kampfeste in intregime inspirat din darwinism. Iat dar c, departe de a fi o idee arian, rasismul tiinific ii are sorgintea in lumea bun angloamerican! i pentru c aceast lume este conservatoare i perseverent, sumbrul experiment german a fost considerat doar o eroare. Temelia darwinist nu a fost pus sub semnul intrebrii. In consecin, un nou experiment de data aceasta la scar mondial se desfoar sub ochii notri i pe banii notri! Filosofia U.N.E.S.C.O. Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur era i este clar inc din 1949, atunci cand Sir Julian Huxley (nepotul buldogului lui Darwin Thomas Huxley) a redactat Manifestul U.N.E.S.C.O. Iat un eantion: Unificarea tradiiilor intr-un singur rezervor comun de experien, contien i motivaie este o necesitate priori pentru progresul viitor al evoluiei umane. In acest sens, dei unificarea politic intr-un fel sau altul de guvern mondial va fi necesar pentru atingerea acestui nivel, unificarea in lucrurile minii nu este numai necesar, ea poate chiar deschide calea spre alte tipuri de unificare. Cat vreme copilul respir aerul otrvit al naionalismului, educaia in spirit mondialist nu poate produce decat rezultate precare. Aa cum am subliniat,

deseori familia este cea care infecteaz mintea copilului cu naionalism extrem. coala trebuie de aceea s utilizeze cile descrise anterior pentru a combate atitudinea familial. Este semnificativ faptul c acest manifest a fost accesibil publicului larg numai dup 30 de ani de la redactarea lui, atunci cand O.N.U. i U.N.E.S.C.O. erau definitiv instalate in politica mondial. De la Darwin incoace, am incercat o mul ime de sisteme de referin alternative unui Creator, incepand cu noi inine i terminand cu timpul Planck (10-43s de la explozia iniial generatoare a universului, moment in care cele patru fore fundamentale s-au separat). Am incercat s definim constante universale, spre a descoperi azi, cand tehnologia a ajuns la un nivel foarte avansat, c nici mcar viteza luminii nu mai este constant! A fost suficient un foraj ultraadanc pentru ca intreg modelul structurii interne a planetei s fie pus sub semnul intrebrii. i nite microscopice aureole pleocroice in granite primare pentru ca intreg eafodajul datrilor radiometrice zise absolute s inceap a tremura amenintor. A fost suficient s schimbm spectrul radiaiei investigate prin telescoape spaiale, pentru ca imaginea noastr despre univers, pe care o credeam coerent i raional s fie spulberat. Odat ajuns la nivel molecular acolo unde se credea c se gsete secretul evoluiei pe vertical biologia d din col in col, incercand cu disperare s identifice acest secret ce se transform pe zi ce trece intr-o himer. In ansamblul su, establishment-ul tiinific este pus sub semnul intrebrii, i asta pentru c se incpaneaz s nu-i recunoasc neputina in faa chestiunii originilor. Toate acestea fiind zise, cred c Malraux a profeit cu adevrat. El a ineles prea bine (i poate c avusese acces la Manifestul U.N.E.S.C.O.!) c cei 100 de ani de fundamentare evoluionist a lumii o vor aduce in cele din urm pe muchia prpastiei. Intoarcerea evoluionist de acolo nu este posibil, aa c numai acea latur a umanitii care nu a fost atat de letal afectat de evoluionism adic sentimentul religios mai ofer o ans. Se poate altfel? Din fericire, exist azi o cale de intoarcere i pentru tiin. Ea se numete Teoria Modern a Proiectului (Designului) Inteligent (TEMPI). Propus de A. E. Wilder-Smith, Charles Thaxton i William Dembski; aceasta pleac de la teoria informaiei, teoria probabilitilor, tiinele cogniiei i termodinamic, fiind varful de lance al tiinei moderne, ansa ei de a pi in mileniul al treilea intr-un spirit nou, profund uman (nu umanist!). William Dembski a publicat o carte intitulat Deducia Proiectului eliminarea intamplrii prin probabiliti reduse. Pornind de la principiul elaborat de matematicianul francez Emile Borel, conform cruia Fenomenele cu probabiliti foarte mici de producere nu se produc, Dembski spune: Evenimentele specifice cu probabilitate mic de producere, nu se produc la intamplare, ci sunt cauzate de o surs inteligent. Rmanand cu desvarire in cadrul paradigmei tiinifice, fr a face apel la transcendent in demersul su, TEMPI se mulumete s elaboreze un instrument tiinific riguros i uor adaptabil oricrei ramuri tiinifice. Utilizarea lui nu face decat s aduc omul de tiin onest in faa Adevrului: EXIST UN DESIGNER

INTELIGENT AL UNIVERSULUI. Cand i cum se raporteaz omul de tiin la acest Designer, aceasta este o chestiune care ine numai i numai de contiina i personalitatea sa. Vzut de muli ca o incercare de a apra Biblia prin tiin, dei un leu nu are nevoie de aprare, creaionismul tiinific este doar o schimbare fundamental de paradigm tiinific. El urmrete in ultim instan s ofere adevrul despre tiina evoluionist, s scoat la lumin caracterul eminamente religios al acesteia. O religie desacralizat i malefic. In definitiv, tiina nu ar trebui s fie decat un instrument al cunoaterii! i, oricat de mult s-ar strdui, ea nu va putea oferi mai mult decat rspunsul la una dintre intrebrile fundamentale: Cum s-au fcut i funcioneaz toate? Dar cealalt intrebare, cea mai mare: De ce i pentru ce s-au fcut toate?, nu-i va gsi niciodat rspunsul in tiin. i noi romanii? Noi romanii trebuie s avem curajul de a ne privi slbiciunile in fa, dac vrem s inelegem de ce suntem atat de departe de implinirea aspiraiilor noastre. Dac vom continua s ne amgim cu surse exclusiv externe ale nenorocirilor noastre, vom fi condamnai la dispariie intr-o lume ce s-a pornit pe calea globalizrii nucitoare i uniformizante. Nu am nici pregtirea i nici dorina de a m avanta in analiza surselor spirituale i organice ale slbiciunilor noastre, dei tentaia este mare. M mulumesc a afirma c fr o schimbare fundamental a spiritualitii romaneti, o trecere de la fatalism i resemnare la o mireasm de la via spre via in Hristos (II Corinteni 2:16), mileniul al treilea va fi mai srac cu o naiune romanii. Sursa articolului: Revista Scara

coala apr teoria design-ului inteligent

www.bbc.co.uk Conducerea unei coli, adus in faa justiiei pentru vina de a fi pus sub semnul intrebrii teoria evoluiei, a inceput s-i prezinte dovezile. coala Dover Area din Pennsylvania le cere profesorilor si de tiine s invee elevii c evoluia nu este dovedit, i s prezinte teoria design-ului inteligent ca pe o alternativ. Un profesor de biologie, unul dintre susintorii de seam ai design-ului inteligent, a declarat in faa curii c evoluia singur nu poate explica procesele biologice complexe. Michael Behe crede c Dumnezeu este in spatele acestora. Caiva prini au dat in judecat conducerea colii, afirmand c teoria design-ului inteligent este o credin religioas i nu ar trebui predat, deoarece incalc constituia Statelor Unite, care prevede separaia dintre Biseric i stat.

"Golurile" lui Darwin

Conducerea colii din Dover ii instruiete profesorii s citeasc copiilor de 14-15 ani, inaintea orelor, o declaraie despre evoluie, care

stipuleaz c teoria lui Charles Darwin nu este "un fapt", i c exist "goluri in aceast teorie". Elevilor li se recomand apoi un manual despre design-ul inteligent, pentru mai multe informaii. Teoria design-ului inteligent, predat in coli in mai mult de 20 de state americane afirm c dezvoltarea vieii nu poate fi explicat doar prin evoluie, i c mana cluzitoare a unei fore inteligente trebuie s fi lucrat. Cu toate c teoria nu il nominalizeaz pe Dumnezeu in mod special, aceasta a fost adoptat de unele grupri cretine, care o promoveaz inaintea creaionismului, interpretarea literal a crii biblice a Facerii.

"Nu este o teorie"

Profesorul Behe a fost primul martor chemat de conducerea colii, dup ce prinii dizideni i-au prezentat cazul. El a declarat c evoluionismul ar trebui predat in continuare, deoarece "orice elev cultivat ar trebui s il ineleag", dar, spune Behe, acesta nu poate explica in mod satisfctor complexitile biologice ale vieii. El afirm c design-ul inteligent pune sub semnul intrebrii posibilitatea ca viaa, la nivel molecular, s fi evoluat prin selecie natural. "Acesta este aspectul cel mai slab susinut al teoriei lui Darwin", a declarat el in faa curii federale. Poziia profesorului Behe este respins de facultate la universitatea unde lucreaz, i de ctre curentul tiinific principal. Conducerea Asociaiei Americane pentru Dezvoltarea tiinei (American Association for the Advancement of Science) declar c design-ul inteligent "nu este nici mcar o teorie".

"Motoare moleculare" vs. evolutionism

categoria Minuni "naturale" Frank Sherwin (traducere de Paul Cocei) tiai c corpul uman conine circa 75 de trilioane de celule? tiai c practic fiecare din aceste celule este prevzut cu mii de mici maini? Metodele de cercetare a ultrastructurii celulei au dezvluit recent motoare organite, structuri discrete inuntrul celulei, pe care nimeni nici mcar nu i le-ar fi putut imagina cu abia trei decenii in urm. Aceste fascinante agregate submicroscopice, motoarele moleculare, au fost acum descoperite in celulele oamenilor, bacteriilor i animalelor: Bacteriile conin mainrii moleculare sofisticate destinate reglrii creterii i divizrii lor cu o superb precizie1 Cele mai multe forme de deplasare in lumea vie sunt puse in micare de proteine cunoscute ca motoare moleculare. Printre cele mai

cunoscute sunt motoarele care folosesc mecanisme sofisticate de amplificare intramolecular2 Asemenea agregate infime pot fi observate in fapt doar folosind tehnici speciale de radiografiere i micrografiere electronic de inalt rezoluie. Motoarele sunt compuse din proteine i ajut in diverse procese celulare care includ diviziunea celular, transportul i funcionarea organitelor i transportul incrcturii de-a lungul traseelor proteice in citoplasm (coninutul viu al unei celule). Miozina V [membr a unei familii de proteine deosebite cea mai rspandit este miozina care compune muchii notri], o protein celular motoare, transport incrctur inuntrul celulelor micandu-se de-a lungul unor filamente actinice. E nevoit s fac pai de 37 de nanometri punand un picior dup altul...3 Greelile genetice, cum ar fi mutaiile, care cauzeaz imperfeciunea motorului pot conduce la defecte grave i posibil la boli mortale. In mod ironic, darwinitii cred c mutaiile au creat motoarele moleculare! Nici un Creator nu ar fi fost implicat aici, pretind ei. Ca atatea alte domenii ale biologiei, cercetarea motoarelor moleculare este in faza incipient. Rolurile specifice ale tuturor acestor motoare rman in continuare necunoscute. Dei cercettorii darwiniti folosesc cuvantul main, adic o unitate funcional cu diverse pri aflate in micare, termenul insui implic ideea de design, i deci de designer Un lucru pare a fi evident: dac este nevoie de eforturile concertate ale unei mici armate de designeri, ingineri i constructori s construiasc motoarele din centralele electrice, de exemplu, atunci ce putem spune despre aceste agregate proteice microscopice pe care evoluionitii le numesc sofisticate, avand o precizie impuntoare? In timp ce investigaia continu, caracteristicile special proiectate ale creaiei lui Dumnezeu vor rmane vizibile cu claritate pentru cei care sunt dispui s mearg acolo unde conduce evidena. Bibliografie
1. EMBO Reports 4, 7, 2003, pp. 655-660. 2. Schliwa & Woehlke, Molecular Motors, Nature, April 17, 2003, p. 759. 3. Molloy & Veigel, Myosin Motors Walk the Walk, Science, June 27, 2003, p. 1993.

Sursa articolului: Acts & Facts Vol. 33 No. 4 April 2004 Online Issue No. 44

Aripile fluturilor funcioneaz ca ledurile

news.bbc.co.uk Cand oamenii de tiin au inventat un dispozitiv eficient pentru emiterea luminii, nu tiau c fluturii folosesc aceeai metod. Petele fluorescente de pe aripile fluturelui african "coada-randunicii" funcioneaz intr-un mod foarte similar diodelor. Aceste leduri de emisie inalt reprezint o foarte eficient versiune

"natural" a diodelor folosite in echipamente electronice. Rezultatele cercetrilor echipei Universitii din Exeter, Marea Britanie, au fost publicate in revista Science In 2001, Alexei Erchak i colegii si de la Institutul Tehnologic din Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology MIT), au brevetat o metod mai eficient de construcie a ledurilor. Cea mai mare parte a luminii emise de ledurile standard nu se poate propaga, rezultand ceea ce oamenii de tiin numesc o eficacitate sczut a extraciei luminii.

Design ingenios
Ledul produs la MIT folosete un cristal fotonic bi-dimensional pentru a mri randamentul extraciei luminii. De asemenea, au fost folosite structuri stratificate (reflectoare Bragg) pentru a controla direcia emisiei. Aceste dispozitive reprezint un imens pas inainte pentru imbuntirea performanelor diodelor luminoase, in comparaie cu tipurile standard. Pete Vukusic i Ian Hopper de la Univ. Exeter au artat, ins, c fluturii "coada-randunicii" folosesc o metod identic pentru a-i trimite semnale. Fluturii "coada-randunicii", aparinand speciei Princeps nireus triesc in Africa central i de est. Ei au aripi inchise la culoare cu pete de culoare albastru strlucitor sau albastru verzui. Aceste pete funcioneaz precum cristalele fotonice 2D, insuflate cu pigment i structurate in aa fel incat produc o fluorescen intens. Pigmentul de pe aripile fluturelui absorb lumin ultra-violet care este reemis, folosind fluorescena, ca o lumin strlucitoare albastr-verzui.

Performan natural
Mare parte din aceast lumin s-ar pierde dac nu ar exista pigmentul, localizat intr-o regiune a aripii care are mici guri egal distanate. Aceast versiune natural a cristalului fotonic, ca i versiunea sa fcut de om, impiedic oprirea culorii fluorescente inuntrul structurii, precum i emiterea ei in lateral. "Emitoarele" fluturelui conin i un fel de oglinzi pentru reflectarea in sus a intregii lumini fluorescente care este emis. Din nou, acest lucru este foarte similar reflectoarelor Bragg. "Spre deosebire de diode, sistemul fluturelui, in mod clar, nu conine semiconductori i nu ii produce propria energie radiant", a declarat Dr. Vukusic pentru situl BBC News. Acest lucru il face, intr-un fel, de dou ori mai eficient. "Dar modul in care lumina este extras din sistemul fluturelui reprezint mai mult decat o analogie este cu totul identic, ca design, cu cel al ledului". Dr. Vukusic a recunoscut c studiul design-urilor naturale precum acesta i-ar putea ajuta pe oamenii de tiin in imbuntirea dispozitivelor fcute de om. "Cand studiezi aceste lucruri i ajungi s ii plac "arhitectura" fotonic, incepi s apreciezi cu adevrat elegana cu care natura (sau, mai

degrab, Creatorul n. tr.) a construit aceste lucruri", a declarat el.

Clunaul "rstoarn" genetica din manuale

Helen Pearson (traducere de Paul Cocei) Printr-o descoperire care a dat peste cap lumea geneticii, cercettorii au artat c plantele pot s ii suprascrie codul genetic motenit de la prini i s se intoarc la acela al bunicilor. Descoperirea pune sub semnul intrebrii regulile de motenire, conform crora copiii primesc doar combinaii de gene purtate de prinii lor. Acest principiu a fost enunat de clugrul austriac Gregor Mendel in studiile sale despre mazre, din secolul al nousprezecelea. Studiul, publicat in Nature (in 2004 n.n.), arat c nu toate genele au un astfel de comportament. El sugereaz c plantele, i poate i alte organisme inclusiv oamenii, ar putea poseda un mecanism de backup care poate trece peste secvenele nesntoase provenite de la prini i se poate intoarce la codul genetic sntos posedat de bunicii sau strbunicii lor. Robert Pruitt i colegii si de la Universitatea Purdue din West Lafayette, Indiana, au fcut aceast descoperire in timp ce studiau o varietate deosebit a plantei numit popular cluna (Arabidopsis), care posed o mutaie in ambele copii ale genei numit HOTHEAD. In plantele mutante, petalele i celelalte pri ale florii sunt in mod anormal lipite impreun. Conform geneticii convenionale, urmaii lor ar trebui s aib de asemenea florile lipite. Dar nu este aa: echipa lui Pruitt a descoperit c aproximativ 10% din urmai au flori normale.

Inapoi in viitor
Utilizand secvenierea genetic, cercettorii au artat c aceast a doua generaie de plante a rescris secvena de ADN a uneia sau ambelor gene HOTHEAD. Ele au inlocuit codul anormal al prinilor lor cu codul normal posedat de generaiile mai vechi. Iar atunci cand echipa a studiat numeroase alte gene, a descoperit c in dese randuri plantele le-au modificat i pe acelea in forma lor ancestral. A fost o surpriz uria, spune Pruit. Descoperirea i-a uluit pe geneticieni. E destul de ocant, spune Detlef Weigel, care studiaz genetica vegetal la Institutul Max Plank pentru Biologia Dezvoltrii din Tubingen, Germania. Nimeni nu a avut pan acum vreo idee despre existena acestui mecanism. Geneticianul Steven Jacobsen de la Universitatea din California, Los Angeles, rezum totul mai succint. E ciudat, spune el.

Motenirea ascuns
Pruitt i ceilali cercettori se strduiesc s gseasc o explicaie exact a fenomenului de rescriere a codului genetic. Pentru a realiza

aceasta, ele au nevoie de un ablon (o versiune a codului bunicilor) care poate fi transmis din generaie in generaie. O explicaie ar putea fi aceea c plantele folosesc o copie de gene in plus ascuns altundeva in ADN-ul lor. Dar aceasta pare improbabil, intrucat echipa a descoperit c plantele pot rescrie i codurile unor gene care nu au copii similare in alt parte a genomului. In schimb, Pruitt presupune c plantele dein un depozit necunoscut anterior al moleculelor ARN inrudite, care funcioneaz ca o copie de rezerv a ADN-ului. Asemenea molecule ar putea fi transmise prin polen sau semine impreun cu ADN-ul i folosite ca ablon pentru corectarea unor gene. Este cea mai probabil explicaie, subscrie Weigel.

Stress
Pruitt presupune c acest proces de corecie a genelor are loc la Arabidopsis in condiii normale, ins foarte rar. El sugereaz c acest proces este forat s se intample mai des, atunci cand gena HOTHEAD sufer o mutaie, poate din cauza faptului c planta devine stresat. Intr-adevr, procestul ar putea fi stimulat atunci cand ara ajuta plantele s supravieuiasc in condiii dificile, cum ar fi atunci cand apa sau substanele nutritive se rresc. Un asemenea stress ar putea declana revenirea plantelor la codul genetic al strmoilor, care este probabil mai rezistent decat cel al prinilor. Pentru a testa acest lucru, Pruitt verific dac condiiile dificile declaneaz intr-adevr acelai fenomen. Un proces similar s-ar putea desfura i in cazul oamenilor. Acest lucru este sugerat de cazurile rare de copii care motenesc mutaii cauzatoare de boli, dar arat doar simptome slabe, poate datorit faptului c unele din celulele lor s-au intors la un cod genetic normal i sntos. Dac oamenii corecteaz genele proprii in acest fel, Pruitt sugereaz c procedura poate fi cu uurin utilizat de cercettori sau medici. Ei ar putea fi capabili s identifice moleculele de ARN care se ocup de refacere i s le foloseasc pentru a corecta mutaii duntoare ale bolnavilor. Dar pentru moment, Pruitt i ali cercettori din domeniu se ateapt ca presa de specialitate s afieze mult scepticism. Reacia imediat este c trebuie s fi fcut o greeal, spune Weigel, dar eu nu cred asta Referine
1.Lolle S. J., Victor J. L., Young J. M. & Pruitt R. E. Nature, published online, doi:10.1038/nature03380 (2004).

Cercettori de la MIT prezint o nou viziune

asupra formrii cortexului
www.sciencedaily.com Un cercettor in neurologie de la Massachussets Institute of

Technology (MIT) i unul de la Universitatea din California din San Francisco (UCSF) relateaz in numrul special al revistei Science din 4 noiembrie: Controversa s-a sfarit: teoriile "protomap" i "protocortex" despre dezvoltarea creierului sunt moarte. Cortexul cerebral este o scoar format din aproximativ 10 miliarde de neuroni imprii pe zone separate care proceseaz aspecte particulare ale senzaiei, micrii i percepiei. In ce msur sunt aceste zone predeterminate de gene sau modelate de ctre mediu? Teoriile despre protohart i protocortex, aprute inainte de 1990, susineau c regiunile cu sarcini specifice din cortex sunt produse dintr-o zon de celule "originare"; sau c lungile fibre nervoase din talamus, o mas ovoidal care retransmite informaia de la alte regiuni ale creierului ctre cortex, sunt activate de stimuli exteriori. Noi dovezi indic faptul c dezvoltarea zonelor corticale implic "un bogat ir de semnale", o cascad interconectat de evenimente implicate in dezvoltare, unele interne iar altele externe, conform coautorilor Mriganka Sur, profesor de tiine neuronale la Institutul Picower pentru Invare i Memorie i la MIT, i John L. R. Rubenstein de la UCSF. "Dovezile recente au schimbat percepia cercettorilor despre formarea zonelor corticale, despre conectarea acestora cu alte regiuni ale creierului, despre felul in care acestea dezvolt reele unice de procesare i se adapteaz la schimbrile datelor de intrare", a declarat Sur. "Inelegerea mecanismelor de baz ale dezvoltrii coricale are o importan central in inelegerea erorilor in dezvoltare". In articolul "Patterning and Plasticity of the Cerebral Cortex" ("Modelarea i plasticitatea cortexului cerebral"), Sur i Rubenstein scot in eviden faptul c factorii de traducere sunt "cheia". Un factor de traducere este o protein care leag ADN-ul la o locaie specific unde regularizeaz traducerea, sau procesul de copiere a materialului genetic. In dezvoltarea prenatal timpurie a creierului, factorii de traducere controleaz naterea i creterea noilor neuroni, micarea i conectivitatea neuronilor inuntrul creierului, i decid care neuroni vor tri i care vor fi ucii. Mai tarziu, la un moment critic din dezvoltare, stimularea exterioar filtreaz topografia creierului i reelelor pentru a crea funciile i zonel e specifice ale creierului.

Cimpanzeii nu trec "testul prieteniei"

www.bbc.co.uk Un studiu publicat in revista Nature arat c cimpanzeii aflai in captivitate nu ii ajut semenii din grupul lor social, chiar i cand acest lucru nu le-ar crea nici o inconvenien.

Tendina spre ajutorare este omniprezent la oameni, chiar i atunci cand aceast aciune poate duna intereselor persoanei care ajut. Caracteristicile umane artate de cimpanzei includ folosirea uneltelor i capaciti rudimentare de comunicare, dar studiul sugereaz faptul c altruismul nu se numr printre acestea. Ali cercettori au afirmat ins c inclinaia spre socializare poate fi diminuat in cazul cimpanzeilor captivi. O echip condus de Joan Silk de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), a efectuat teste asupra cimpanzeilor, in cadrul crora acetia obineau premii in mancare. Cimpanzeilor li se prezentau dou opiuni care le aduceau recompense. Una dintre opiuni permitea cimpanzeului in cauz s se serveasc cu mancare doar pe el insui. Cealalt ii aducea aceeai recompens, dar fcea ca i cimpanzeul din cuca alturat s primeasc hrana. Echipa doctorului Silk a descoperit c cei 29 de cimpanzei testai nu au fost inclinai s aleag a doua opiune in locul primei, chiar dac aceasta le permitea s fac o fapt bun fr nici un cost pentru ei. Rezultatul a fost surprinztor, deoarece cimpanzeii triesc impreun in acelai grup de 15 ani. Ei nu sunt rude, dar ar fi fost de ateptat s fie foarte apropiai unii de ceilali. Imprirea hranei a fost observat la grupuri de cimpanzei aflai in libertate. Din acest motiv, studiul din Nature ridic intrebri despre felul in care ia natere acest comportament. Ali cercettori sugereaz c rezultatul slab s-ar datora situaiei nenaturale sau diferenelor de comportament generate de starea de captivitate.

Creaia, "cderea" i holera

Frank Sherwin (traducere de Paul Cocei) Modelul creaionist continu s prind form pe msur ce rezultate din diferite domenii tiinifice sunt analizate din perspectiv ne-darwinist. Oamenii de tiin sugereaz faptul c bacteriile patogene i paraziii de azi au avut de fapt roluri benefice sau cel puin neutre in lumea dinaintea cderii (in pcat). S lum, spre exemplu, cazul bacteriei cunoscute sub numele de E. coli, cateodat duntoare, dar care altfel are un rol benefic. Localizat in intestinul gros, acest organism complex ajut la producerea de vitamine i chiar la prevenirea bolilor. Exist de asemenea un vierme numit Strongyloides stercoralis care triete atat in mediul liber, cat i ca parazit. Cu alte cuvinte, viermele triete foarte bine in lumea inconjurtoare fr om, dar poate de asemenea infecta oamenii, cu rezultate devastatoare. Se sugereaz c infeciile parazite i bacteriile cauzatoare de boli sunt rezultate ale cderii. Bacteria Vibrio cholera cauzeaz boala intestinal numit holer. Boala este mortal din cauza toxinei secretate de bacterie. Ce ar fi dac inainte de Cdere aceast toxin ar fi avut o funcie alternativ? O toxin

foarte similar este produs de V. fischeri, o curioas bacterie simbiotic emitoare de lumin, gsit in calamarul hawaian1. Creatura folosete proprietile luminescente ale bacteriei pentru a scpa de prdtorii din apa limpede in care se hrnete. Cu toate c acesti calamari sunt buni vantori, ei constituie o hran gustoas pentru marii prdtori de noapte. Vzut de jos, intunecatul calamar ar fi in mod normal expus din cauza luminii lunii. Dar in partea ventral calamarul are un organ subire coninand V. fischeri inconjurat de un sac de cerneal care funcioneaz precum diafragma unui aparat foto. Lumina provenind de la bacterie, reflectat, este radiat in jos intr-un fel care contracareaz lumina lunii, fcand calamarul virtual invizibil pentru prdtori. Cand bacteria este infometat, secret toxina asemntoare holerei care nu il imbolnvete pe calamar, ci il informeaz pe acesta c bacteria are nevoie de hran, pe care calamarul apoi i-o furnizeaz. Intr-adevr, aa cum sugera un evoluionist, "Poate c atunci cand studiam patogeneza holerei studiam de fapt un aspect al unei converstaii normale care a luat-o razna"2. Oamenii de tiin creaioniti ar sugera mai degrab c aceasta poate fi o consecin a blestemului cderii. Aceasta ne aduce la o teorie creaionist propus de biologul Joe Francis. El privete lumea virusurilor i a microbilor dintr-o perspectiv creaionist. "Microbii au fost creai ca un substrat organic; o legtur intre macro-organisme i un mediu bogat chimic dar inert din punct de vedere fizic, pentru a furniza un substrat pe care creaturile multicelulare pot prospera i pot persista..."3. Intr-adevr, multe celule bacteriale comunic i funcioneaz ca o comunitate simbiotic4, i un numr din ce in ce mai mare de astfel de relaii este in mod constant descoperit. Patogeneza poate fi astfel o divergen de la scopul creaional original. V. fischeri i V. cholera reprezint exemple in acest sens. Referinte
1. http://whyfiles.org/022critters/light2.html 2. Ibid. 3. Francis, J. "Organosubstrate of Life," The Fifth International Conference on Creationism, (2003, Pttsburgh, PA., Creation Science Fellowship), p. 433. 4. As read in sciencedaily.com reporting on Virginia Tech research.

Cum am ajuns aici? O dezbatere electronic

Kenneth R. Miller i Phillip E. Johnson (traducere de Paul Cocei) Urmtoarea dezbatere, care a avut loc intre evoluionistul Kenneth R. Miller i creaionistul Phillip E. Johnson, a fost prilejuit de celebrele fotografii ale cercettorului i fotografului suedez Lennart Nilsson. Fotografiile, obinute prin tehnici speciale, ilustrau dezvoltarea embrionului in uter. V vom prezenta in fiecare episod cate dou scrisori: una a lui Kenneth Miller i rspunsul lui Phillip Johnson.

Kenneth R. Miller este Profesor de Biologie la Universitatea Brown i este autorul crii Biologia. Phillip E. Johnson este Profesor de Drept la Universitatea California (Berkley) i este autorul crii Darwin on Trial ("Darwin in proces")

Scrisoarea I
Kenneth, 14 noiembrie 1996 Drag Phillip, Sunt mereu uimit de faptul cum contientizarea de ctre om a locului su in natur - odat cu o mare parte din tiina modern - a inceput odat cu revoluia industrial. Intr-o mare parte din istorie era posibil s crezi c marea diversitate de via de pe Pmant era o creaie fix, c lumea vie nu s-a schimbat niciodat. Dar cand primele micri industriale au necesitat extragerea combustibilului din pmant ori nivelarea dealurilor pentru osele i ci ferate, adevratul trecut al Pmantului a fost din abunden scos la lumin. In doar cateva decenii, muzeele s-au umplut de fosile care au documentat o istorie a vie ii substanial diferit de cea de pan atunci. Aceast "arhiv a vieii" cerea o explicaie, iar naturalitii s-au strduit s gseasc una. Georges Cuvier, marele naturalist din timpul lui Napoleon, a rmas ferm pe poziii, susinand c speciile erau fixe i neschimbabile. Studiile sale despre fosile, totui, au scos la iveal un tipar al extinciilor i apariiilor atat de convingtor, incat Cuvier insui a trebuit s propun o serie de extincii catastrofice urmate de perioade in care au aprut noi specii. Etienn Geoffrey, contemporanul su, a venit cu o explicaie mai direct pentru secvenele detaliate ale fosilelor de crocodili pe care le-a studiat. Geoffrey a punctat faptul c, pe msur ce se intorcea in timp, aceste fosile deveneau din ce in ce mai puin asemntoare cu animalele contemporane. Geoffrey nu era sigur cum s-a intamplat acest lucru, dar fosilele l-au convins total: crocodilii din ziua de azi sunt descendenii acelor forme strvechi crocodilii au evoluat. Dup cum tii, arhiva fosilifer conine nu doar strmoii crocodililor i balenelor, ci i strmoii fiinelor umane. i din acest motiv, bineineles, evoluia rmane controversat. Marea realizare a lui Charles Darwin a fost aceea c el propus primul un mecanism teoretic pentru realitatea evoluiei, mecanism care este documentat in arhiva fosilifer. Principiul operaional al acelui mecanism, selecia natural acionand in timp asupra variaiilor ce au loc in specii, este un fapt demonstrabil. Totui, aceasta nu inseamn c inelegem complet modul in care se formeaz specii noi, c ne putem uita la arhiva fosilifer i s spunem totdeauna cu certitudine ce fore acionau asupra unei anumite specii, sau c tim destul pentru a evalua importana relativ a variaiilor naturale, mutaiilor, transferului de gene, sau izolrii geografice in procesul evoluiei. Care este situaia tiinific actual a teoriei evoluioniste? Biologia este departe de a inelege exact modul in care o singur celul se dezvolt intr-un copil, dar cercetarea sugereaz c dezvoltarea uman poate fi explicat in ultim instan in termenii biochimiei i ai biologiei moleculare. Cei mai muli oameni de tiin ar face declaraii similare

despre evoluie. Inc nu putem explica totul in legtur cu istoria noastr natural, dar tim suficient pentru a fi siguri c mecanismul lui Darwin a stat la baza ei. Cum am aprut? Am foti produi de ceea ce Darwin numea descendena cu modificri, un proces de schimbare care ne pune in legtur cu marea istorie a vieii de pe Pmant. Cu alte cuvinte, ca orice alt lucru de pe aceast planet cald i minunat, am evoluat. Scrisoarea a II-a Phillip, 19 noiembrie 1996 Drag Kenneth, Fotografiile lui Lennart Nilsson, care ocazioneaz aceast discuie, ilustreaz dezvoltarea embrionului in uter, NU procesul istoric in care apar oamenii sau animalele pentru prima oar. Aceste subiecte foarte distincte sunt deseori confundate. De exemplu, darwinitii au susinut mult timp c ontogenia recapituleaz filogenia, adic embrionul uman evolueaz trecand prin stadiul de pete, apoi prin stadiile de amfibian i reptil, inainte de a lua forma uman. tiina a respins aceast doctrin a recapitulrii cu mult timp in urm, dar ea supravieuiete prin popularizare. De exemplu, articolul din revista Life care acompaniaz fotografiile lui Nilsson, admitea c tiina a respins recapitulaionismul dar, cu toate acestea, susinea c anumite caracteristici precum fantele branhiale ofer o versiune inceoat a istoriei evoluiei. Dar embrionii umani nu posed niciodat branhii, nici in forma embrionar, nici in forma dezvoltat, iar prile embrionului care sugereaz branhii in imaginaia darwinist se transform in ceva cu totul diferit! Teza recapitulrii este fals, iar cei care vd fotografiile lui Nilsson ar trebui avertizai impotriva oricror insinuri c fotografiile ilustreaz o reluare a istoriei evolutive. De acord? O inelegere greit inrudit spune c animalele sunt mai asemntoare in stadiul de embrioni timpurii, i devin mai puin asemntoare in stadiile ulterioare ale dezvoltrii embrionare. Teoria darwinist susine c similitudinile intre embrionii timpurii reflect descendena comun, cu diferene evolutive aprand mai tarziu in dezvoltare. Seria [fotografiilor] lui Nilsson pare a susine aceast teorie cu imagini de embrioni de vertebrate aflate pe la mijlocul dezvoltrii care arat similar ca form dar aceasta trece cu vederea faptul crucial c embrionii se dezvolt pan la acel stadiu prin mijloace foarte diferite. Stadiile timpurii ale dezvoltrii vertebratelor sunt de fapt radical diferite. Dac similitudinea in dezvoltarea timpurie reprezint testul descendenei comune, atunci vertebratele nu au un strmo comun. Aa incat fotografiile lui Nilsson nu ofer vreo dovad a descendenei comune, i cu siguran ele nu ilustreaz procesul darwinist de mutaie i selecie. Ceea ce ilustreaz aceste neinelegeri de fapt, este felul in care darwiniti peste msur de entuziati s-au indus in eroare cateodat unii pe alii. Ineleg c tu nu te bazezi nici pe ecourile recapitulaionismului, nici pe similitudinile embrionilor timpurii, pentru a dovedi descendena comun, aa incat probabil c pan acum eti de acord cu mine. Acum, in legtur cu dovezile pe care le citezi. Mecanismul mutaie/selecie nu a produs niciodat nimic mai impresionant decat

variaii in populaii deja existente (microevoluie). Afirmaia c selecia natural poate crea noi organe complexe a fost negat de dovezile cu privire la complexitatea ireductibil la nivel molecular. (Vrei s discutm despre cartea Darwins Black Box, de Michael Behe?) Arhiva fosilifer rmane de asemenea in intregime, cu obstinaie, anti-darwinist, chiar dac paleontologii s-au strduit la fel de mult ca i embriologii s impun o interpretare darwinian. Unde sunt strmoii comuni ai regnului animal? Unde este mecanismul testabil al macroevoluiei? Am evoluat? Poate, dar foarte puin se cunoate despre mecanism i mult dezinformare a fost rspandit in efortul de a dovedi, dup cuvintele manualului tu, c evoluia este intampltoare i nedirijat. De unde tii tu aceasta? Sursa articolului: http://www.pbs.org

Cum am ajuns aici? O dezbatere electronic. Partea a II-a

Kenneth R. Miller i Phillip E. Johnson (traducere de Paul Cocei) Scrisoarea a III-a Kenneth, 23 noiembrie 1996 Drag Phillip, Sunt de acord c ar fi foarte interesant s dezbatem cartea ta, cartea lui Behe, sau crile mele, dar dac se poate, a dori s pstrm discuia axat pe tema discuiei, evoluia. Aa dup cum ari chiar tu, fotografiile lui Nilsson prezint similitudini izbitoare in dezvoltarea embrionar intre oameni i celelalte vertebrate. Totui, am fost surprins s vd cum dai de pmant cu legea lui Ernst Haeckel, "Ontogenia recapituleaz filogenia", transformand acest lucru intr-un argument impotriva evoluiei. Haeckel se inela, aa cum subliniaz cu grij articolul din Life. Dar este o greeal chiar mai mare s afirmi c dezvoltarea nu ne spune nimic despre evoluie. Dezvoltarea oricrui animal este controlat prin punerea in efect a unui program genetic intern. Haeckel credea c schimbrile nu pot avea loc decat la sfaritul acelui program, i aceasta este sursa binecunoscutei sale greeli. Mutaii care afecteaz structura sau temporizarea pot avea loc de fapt in oricare partea a programului, inclusiv la inceputul lui. Din aceast cauz, nu exist nici un motiv pentru care s fim surprini de faptul c adaptri la oule mamiferelor i psrilor, mult diferite in mrime, au produs tipare "radical diferite" ale diviziunii celulare in embrionul timpuriu. Embrionul de gin se dezvolt in varful unui imens depozit de glbenu nutritiv, care il inconjoar progresiv cu un sac. Embrionul uman nu are un asemenea depozit, i trebuie s se implanteze in peretele uterin pentru a obine hran. Odat ce ambii embrioni trec peste aceste provocri timpurii, restul dezvoltrii lor este remarcabil de similar, i exact aceasta este

ideea. Dovezile in favoarea evoluiei sunt de o consisten uimitoare. Mamiferele posed un tipar dezvoltaional modificat in mod clar fa de formele timpurii, istoria lor fosil documentand in mod abundent evoluia lor dintr-un grup de reptile cu mai mult de 100 de milioane de ani in urm, iar comparaiile de secvene ADN arat acelai fel de relaie sugerat de fosile i de dovezile dezvoltaionale. Te provoc s gseti o explicaie alternativ care s se potriveasc cu acest set unitar de fapte din atatea surse complet diferite. In mod curios, afirmi c arhiva fosilifer este "cu obstinaie antidarwinist", i ceri "strmoi comuni ai regnului animal". A cere forme specifice de strmoi din formaiile fosilifere cele mai vechi i cele mai rare este o bun strategie, dar o slab form de tiin. De fapt, dac evoluionismul nu ar fi adevrat, nu a fi in stare s numesc nici un strmo al animalelor moderne. Dar, aa cum tii, dac ai fi cerut strmoii cailor, elefanilor, sau balenelor, arhiva fosilifer i le pune la indeman dintr-o abunden in extindere. Nu este aceasta exact dovada care afirmi c lipsete? Nu sunt sigur ce vrei s spui prin expresia "anti-darwinist", dar arhiva fosilifer cu siguran nu este anti-evoluionist! In final, a vrea s-i pun eu ie o intrebare despre originea omului. In aceast sptman (19-11-1996), The New York Times a relatat despre descoperirea unei importante fosile hominide care contribuie la completarea imaginii evoluiei omului. Dac respingi revoluia, cum interpretezi aceasta i celelalte exemple de fosile umane gsite? Morfologia fosilelor arat c aceste organisme au fost intr-adevr strmoii oamenilor. Atept cu nerbdare rspunsul tu. Toate cele bune, Ken Scrisoarea a IV-a Phillip E. Johnson, 26 noiembrie 1996 Drag Kenneth, Mesajul primei prezentri a imaginilor lui Nilsson a fost purul recapitulaionism: "Cltoria fiecruia dintre noi reflect cltoria speciei noastre", i "Aceasta este Odiseea Vieii reflectand cursul evoluiei in cateva zile in loc de milenii". Programul las in mod expres impresia c embrionii pornesc din acelai punct i c diferenele evolueaz mai tarziu, in cursul dezvoltrii, fr nici un indiciu asupra faptului c primele stadii ale dezvoltrii vertebratelor sunt de fapt radical diferite. Legea lui Haeckel poate c a murit in tiin, dar apelul ei la imaginaia darwinist o menine in via. Programul acord de asemenea un gir fr rezerve mecanismului darwinist al mutaiei i seleciei, prezentandu-l ca fiind constructorul unui program genetic care dicteaz dezvoltarea. Acesta este principalul punct al controversei, deoarece (indiferent dac organismele au sau nu un strmo comun) cea mai important afirmaie a "evoluiei" este c nu e nevoie de o "minte" pentru a produce marea complexitate a organismelor. Teza "ceasornicarului orb" este in continuare prezentat ca un fapt, dar ar

putea fi numit, mai degrab, mitologie materialist. Mecanismul este observat doar la nivel micro, i cu siguran nu s-a artat a fi capabil de producerea felului de alterare a dezvoltrii embrionare pe care l-ar cere macroevoluia. Mai mult, arhiva fosilifer refuz cu obstinaie s reflecte schimbrile graduale progresive care ar fi de ateptat dac evoluia ar fi funcionat prin acumularea de micromutaii. Programul citeaz cilii (formaiuni in form de elice) ca pe un triumf al evoluiei, dar microbiologul Michael Behe a artat c cilii sunt mecanisme cu o complexitate ireductibil. Behe explic faptul c nu exist nici un scenariu darwinist plauzibil pentru evoluia gradat a cililor sau a altor sisteme moleculare complexe. Nu auzim prea des despre dificulti ale seleciei naturale in programele Nova! De ce? Dificultile mecanismului sunt date la o parte deoarece "evoluia" se vrea a fi atat o ramur a tiinei experimentale cat i o religie naturalist. Obiectivul religios a predominat in prezentarea Nova. Mesajul a fost: "crede c evoluia este adevratul tu creator, i ii vei gsi locul tu optim in natur". Pentru a atinge acest obiectiv, au fost folosite toate mijloacele propagandistice evoluioniste, inclusiv cainele care "a devenit" delfin. (Incearc s detaliezi etapele intermediare funcionale). Embriologia, plin de fenomene care nu se potrivesc cu ateptrile darwiniste, a fost recosmetizat sub forma "ontologia recapituleaz filogenia, dac priveti dovezile in mod selectiv i prin lentile darwiniste". Inima "religiei" darwiniste este pretenia, avansat in toate manualele, c evoluia este un proces nedirijat i fr scop care a produs oameni prin accident. Deoarece darwinitii sunt atat de hotrai a ne face s credem asta, ei au tendina s treac cu vederea fapte care ar putea ridica suspiciuni. Ii voi rspunde in problema fosilelor in mesajul urmtor (programul i mecanismul trebuiau s fie prezentate la inceput). Te rog ins s rspunzi la urmtoarea intrebare: De ce manualele (inclusiv al tu) insist c evoluia este nedirijat i fr scop? Este aceasta o descoperire a tiinei, sau o presupoziie filozofic? Toate cele bune, Phillip Sursa articolului: http://www.pbs.org/

Cum am ajuns aici? O dezbatere electronic. Partea a III-a

Kenneth R. Miller i Phillip E. Johnson (traducere de Paul Cocei)

Scrisoarea a VI-a Kenneth R. Miller, 30 noiembrie 1996 Drag Phillip, Am artat anterior c evoluionismul concord in mod satisfctor cu dovezile din paleontologie i ADN, i te-am provocat s vii cu o

alternativ. Nu ai fcut acest lucru. In loc s prezini o alternativ (care ins nu ar putea trece testele la care evoluia rezist), bnuiesc c preferi, mai degrab, s aduci obiecii, sperand s obii o "indoial rezonabil" (reasonable doubt). Bun strategie avoceasc, dar slab strategie tiinific. Faci o greeal serioas atunci cand numeti "propagand" secvena de la caine la delfin, rugandu-m s "incerc s detaliez paii funcionali intermediari". Un exemplu perfect de critic nesusinut de fapte. Nu am de ce s "incerc" s detaliez stagiile intermediare...ele au existat. Incepand cu un mamifer ("cainele" tu), stadiile intermediare sunt Pakicetus, Ambulocetus, i Rodocetus, conducand la o adevrat balen, Basilosaurus. Chiar i insi Basilosaurus este un intermediar. El era inzestrat cu nas i avea dini precum aceia ai strmoilor si carnivori, nu ca ai cetaceelor. Din nou, fosilele confirm evoluia. Invins la acest capitol, te retragi pentru a ataca mecanismul. Tu scrii c: "Mecanismul este observat doar la nivel micro, i cu siguran nu s-a artat a fi capabil de producerea felului de alterare a dezvoltrii embrionare pe care l-ar cere macroevoluia". Observ c eti de acord c mecanismul evoluiei selecia natural acionand asupra variaiei este un fapt observabil. Mulumesc. Un punct pentru evoluie. Cu toate acestea, tu restrangi acest mecanism la "nivel micro". Din pcate pentru aceast afirmaie, nu ai dreptate. In primul rand, multe secvene fosile se integreaz perfect in tiparul "micro", inclusiv evoluia mamiferelor din reptile. Chiar i numai acestea contrazic afirmaiile tale. In al doilea rand, o seam de mecanisme bine cunoscute, inclusiv mutaia singular a genelor, produc schimbri care se incadreaz in definiia macroevoluiei. Acestea includ mutaii heterocronice care modific structurile prin schimbarea ratelor de cretere, mutaii homeotice care schimb identitatea a intregi organe, i paedomorfoza, care convertete stadiile timpurii direct in structuri adulte. Intr-adevr, in cel mai recent numr din revista Science (15 noiembrie, pag. 1082), se arat c o singur gen controleaz formarea aripilor-tunic. Dac aceast gen este mutat, aripa este pierdut. Ref gena, i aripa revine la loc. Un exemplu in plus de mecanism genetic care produce schimbri macroevolutive. Al doilea punct pentru evoluie. Phillip, este oare posibil ca adevratele tale preocupri s fie filozofice, iar nu tiinifice? Ataci faptul c intr-unul din manualele mele se spune c "evoluia este nedirijat i fr scop". Joe Levine i cu mine am scrie de fapt c "selecia natural opereaz intr-un mod similar seleciei artificiale, dar... fr orice scop sau intenie". Am vrut, bineineles, s punem in contrast forele naturii cu selecia direct i contient a cresctorilor. Dar tiina nu poate determina "scopul", aa incat (punct luat inapoi) aceast slab alegere a cuvintelor va fi indreptat la urmtoarea ediie. Nici chiar Michael Behe, care susine c a descoperit "complexitatea ireductibil" in biochimie, nu contest descendena comun a vertebratelor sau validitatea arhivei fosilifere in descrierea acelei descendene. Singura ta critic la zi o constituie atacarea vechii noiuni

a ontogeniei care recapituleaz filogenia, o noiune despre care autorul Scott Gilbert notez corect c "nu a fost darwinist". Imi place s rspund la aceste intrebri, dar m intreb dac ai intr-adevr vreo teorie de prezentat. Cu cele mai bune urri, Ken Scrisoarea a VI-a Phillip E. Johnson, 3 decembrie 1996 Drag Kenneth, Emisiunea de la NOVA susine implicit recapitulaionismul, aa cum a fcut-o i Charles Darwin. Legea lui Haeckel nu este un "om de paie", ci o iluzie larg rspandit, care continu s inele oamenii. i acum cu privire la fosile: Niles Eldredge scrie: "Nu este de mirare faptul c paleontologii s-au indeprtat de evoluie de atata timp. [Aceasta] nu pare a avea loc". Lucrurile noi apar brusc in roci care "aparin" diferitor epoci, dar nu exist nici un tipar al transformrii graduale i nici capacitatea de a identifica strmoi specifici ai grupurilor majore. Cu toate c Eldredge recunoate c arhiva fosilifer contrazice teoria schimbrilor adaptative graduale, cu toate acestea se numete pe sine un "neodarwinist neobinuit", vrand s spun, se pare, c crede in teorie in ciuda lucrurilor pe care le cunoate ca paleontolog. Absena schimbrilor darwiniste este evident in mod special acolo unde fosilele sunt cele mai abundente in cazul nevertebratelor marine, de exemplu. i astfel Eldredge, un specialist in trilobii, povestete despre hominizi atunci cand dorete s vorbeasc despre evoluie. Afirmaiile ocazionale despre forme tranziionale, in aproape toate cazurile, implic vertebrate, i devin "strmoi" doar prin interpretri subiective. Povetile despre hominizi, in mod particular, sunt abundente, deoarece oasele maimuelor i cele ale oamenilor sunt suficient de similare astfel incat, cu puin imaginaie, o variaie de maimu poate fi vzut ca fiind pe cale de a deveni om. Avand in vedere tiparul general, e posibil ca presupusele forme tranziionale s fie doar artefacte ale teoriei. Este arhicunoscut faptul c cercettorii din orice domeniu vor gsi exemple care s le confirme ceea ce deja cred, in special acolo unde dovezile sunt slabe i deschise la interpretri. Dac vrei s testezi teoria in loc s o susii doar, trebuie s priveti dovezile ca pe un intreg fr s presupui c teoria este adevrat. Cand facem acest lucru, descoperim c arhiva fosilifer rmane aa cum era i in 1859: cu obstinaie anti-darwinist, in ciuda eforturilor neinduplecate de a impune o interpretare darwinist (Capitolul 4 din Darwin on Trial conine mai multe detalii). Acum, s presupunem de dragul argumentaiei c Australopithecus a devenit intr-adevr Homo, iar creatura asemntoare cu lupul, Mesonyx, a devenit intr-un fel sau altul Ambulocetus. A avut loc acest proces prin acumularea de micromutaii prin selecie natural? Cum i-a imbuntit acest "caine" condiia fizic in timp ce corpul su se afla in stadiile timpurii ale

acestei transformri spre viaa acvatic? Ce mecanism cunoscut de tiin poate produce capaciti mentale umane dintr-un creier de maimu? Care este sursa vastei cantiti de informaii necesare crerii acestor minuni? Mecanismul este cel mai important, deoarece acesta este lucrul care il elimin pe Creator din peisaj. De fapt, mecanismul ii gsete principalul susintor in filozofia materialist, iar nu in dovezi. Dac materialismul este adevrat, atunci "ceva" asemntor in mare cu darwinismul este o necesitate logic, indiferent de dovezi. Aceasta este cauza pentru care atat de muli cred cu atata fervoare, in ciuda deziluziilor generate de fosile. Ei au fost invai c filozofia materialist i tiina sunt, in mare, cam acelai lucru, i c cea mai plauzibil speculaie materialist constituie "cunoatere tiinific". Nu propun alt teorie; explic doar de ce nu sunt convins de a ta. Cand adevrul este c nu tim, este mai bine s o spunem pe leau. Toate cele bune, Phillip Sursa articolului: http://www.pbs.org/

Cum am ajuns aici? O dezbatere electronic. Partea a IV-a

Kenneth R. Miller i Phillip E. Johnson (traducere de Paul Cocei) Scrisoarea a VII-a Kenneth R. Miller, 6 decembrie 1996 Drag Phillip, In ultima ta scrisoare ai dezvluit adevratele motive ale neinelegerii dintre noi, i sper c toi cititorii notri au remarcat. Ai afirmat in mod clar ceea ce bnuiam de la inceput. Obieciile tale aduse evoluionismului nu sunt de natur tiinific. Sunt obiecii religioase. Ai scris c un mecanism reuit al evoluiei "l-ar elimina pe Creator din peisaj", i c acesta este motivul pentru care dovezile tiinifice aduse in sprijinul afirmaiilor mele sunt irelevante pentru tine. Phillip, ca o persoan religioas, mi-ar place s am o mie de cuvinte la dispoziie pentru a explica de ce nu este nevoie ca cineva s resping evoluia pentru a crede in Dumnezeu, dar aceasta ar muta dezbaterea noastr in domeniul teologiei. Ins sunt cu adevrat recunosctor pentru faptul c ai dezvluit adevrata surs a obieciilor tale aduse evoluiei. Acum s ne intoarcem la tiin. Ai folosit, bineineles, cuvintele lui Eldrege rupandu-le din context. El punea fa in fa diferite modele ale schimbrilor evolutive, iar tu l-ai fcut s par ca unul care

vorbete impotriva evoluionismului insui. Un iretlic inteligent, dar nu tiin de calitate. Continui acest trist model atunci cand susii c fosilele hominide (asemntoare oamenilor) pot fi doar "variaii de maimue". Eti intr-adevr serios cand spui asta? Exist o arhiv fosilifer bogat i in expansiune in ce privete strmoii oamenilor, detaliat luna trecut in articolul din Times pe care tu (in mod inteligent) nu l-ai combtut. Nici o persoan priceput in anatomia primatelor nu ar putea s nu recunoasc faptul c acestea sunt specii distincte care ne-au precedat i care ii includ pe strmoii notri. ii minte cand m-ai provocat s ii art "treptele intermediare" din evoluia balenelor? Ei bine, am fcut-o. Dar acum tu spui c ele nu conteaz atata timp cat nu explic mecanismul acelor schimbri. Ok. Mecanismul a fost selecia natural, acionand asupra mutaiilor structurale i variaiei, adaptand aceti locuitori ai uscatului la noi oportuniti uriaele cantitai de ap pline cu peti. Aa cum am explicat ultima dat, exist o serie intreag de mecanisme mutaionale bine documentate care produc schimbri in structura corporal, schimbri de anvergura necesar acestei tranziii. Aa incat un mecanism plauzibil nu este nici un mister, indiferent de cat de mult te strduieti s pretinzi c este. In cele din urm, Phillip, menionarea de ctre tine a "filosofiei materialiste" nu are legtur cu felul in care funcioneaz tiina. Tu pretinzi c dac nu inelegem mecanismul exact al unui proces (precum evoluia), suntem nevoii s permitem intervenia "Creatorului". Imi pare ru, dar tiina nu funcioneaz astfel. Gandete-te la ce se intampl atunci cand o celul vie se divide i cromozomii ei se separ. Nu tim exact, de fapt, de unde provine fora care mic cromozomii. Fac o presupoziie "materialist" atunci cand afirm c fora este generat probabil de mecanisme biochimice? Bineineles c nu. Dar logica ta ar pretinde c nu exist nici un mecanism, i Creatorul Insui trebuie s imping cromozomii. S fim serioi! Phillip, tu chiar crezi c Dumnezeu ne-a druit capacitatea de a inva atat cat putem despre natur. i descoperirea ce mai mrea este chiar aceea pe care tu caui s o negi procesul evoluiei. Toate cele bune, Ken

Scrisoarea a VIII-a Phillip E. Johnson, 9 decembrie 1996 Drag Kenneth: In 1995 Asociaia Naional a Profesorilor de Biologie (ANPB) a adoptat o rezoluie care ne explic ceea ce se inelege prin sloganul "evoluia este un fapt": "Diversitatea vieii de pe pmant este rezultatul evoluiei: un proces natural, nesupravegheat, impresonal i impredictibil al descendenei temporale, cu modificri genetice, care este

afectat de selecia natural, ans, condiii istorice i mediul in schimbare" Aceast declaraie este contrar evidenei in multe privine: 1. Mutaiile nu pot produce cantitile uriae de informaie folositoare, necesar pentru evoluia creativ. Chiar i mutaiile care in mod excepional au efecte benefice (precum gena uman a celulei-secer) nu implic crearea de noi organe sau capabiliti. Mutaiile dezvoltaionale pe care te bazezi nu fac excepie. Cele mai multe sunt duntoare, i cele cateva care nu sunt explic doar pierderea unei structuri, sau inlocuirea ei printr-un organ pre-existent la acelai organism, ins niciodat nu explic apariia unui nou organ complex. Adugarea seleciei naturale la acest mecanism nu ajut, deoarece moartea selectiv nu poate face altceva decat s pstreze ceea ce mutaiile deja au creat. 2. Arhiva fosilifer, in ciuda atator decade de eforturi ale paleontologilor hotrai s gseasc secvene tranziionale, este inc in mod copleitor determinat de absena transformrilor graduale macroevolutive. Darwinitii trebuie s evite sau s ignore cu totul aceste dovezi, i chiar o fac. De exemplu, manualele colare ignor explozia Cambrian, i nu ii informeaz elevii deloc despre problemele puse teoriei darwiniste de aceast apariie brusc a regnului animal. In loc de asta, ei spun poveti despre hominizi, bazandu-se astfel pe dovezile cele mai susceptibile a cdea sub spectrul subiectivitii. 3. Ultimele dovezi din biologia molecular confirm faptul c lumea vie este plin de structuri de o complexitate ireductibil. Oamenii de tiin au ajuns la concluzia c descrierea lui Behe despre dovezile moleculare este corect. Ei refuz s ia in discuie design-ul inteligent din motive filozofice, deoarece ei cred c "tiina" necesit o adeziune indiscutabil la materialism. 4. Embriologia este in mod continuu prezentat eronat ca demonstrand un tipar al motenirii ancestrale de la inceputuri, cu diversitatea aprand in dezvoltarea ulterioar. Acest fel de tipar ar susine ipoteza descendenei comun, dar faptele sunt altele. Stadiile cele mai timpurii ale dezvoltrii, contrar impresiei lsate de programul NOVA i de manuale, sunt radical diferite. 5. Susintorii publici ai darwinismului abordeaz subiectul lor cu un zel mesianic care contrazice pretenia lor de a fi obiectivi, nepasionali, savani. Acetia dezvluie sau omit dovezi in funcie de felul in care ei cred c aceste dovezi ii vor ajuta spre convingerea publicului. Ei se bazeaz puternic pe ridiculizare i pe apelul la propria autoritate, pentru a-i apra poziiile. "Evoluia", aa cum este definit de ANPB, este o doctrin filosofic materialist care contrazice cele mai bune probe tiinifice disponibile. Tu afirmi c noi, cei care ne indoim avem prejudeci, ignorm muni de dovezi tiinifice, .a.m.d. Gogoi. Mecanismul crucial care susine materialismul se bazeaz pe o imens, nejustificat extrapolare a foarte limitatelor dovezi de variaie in populaii fundamental stabile.

Neo-darwinismul supravieuiete doar prin folosirea selectiv a dovezilor, i din cauz c filosofia materialist nu are alt alternativ. Toate cele bune, Phillip Sursa articolului: http://www.pbs.org/

De ce se tem darwinistii?
Patrick J. Buchanan (traducere de Bogdan I. Stanciu) In "Procesul maimuelor", acum 80 de ani, problema era: a inclcat John Scopes legile statului Tennessee care interziceau predarea teoriei evoluiei? Raspunsul: da. Scopes a fost gsit vinovat i condamnat la plata unei amenzi de 100 $.1 Ins pentru c presa l-a favorizat pe Clarence Darrow, agnosticul care l-a aparat pe Scopes, "fundamentalismul" cretin i reputaia acuzatorului William Jennings Bryan, care a fost pus la incercare i a aparat adevrul literal din fiecare capitol al Bibliei de la Iona i balena pana la cele sase zile ale creaiei a cunoscut o infrangere serioas. inta aprtorilor nu a fost s il dovedeasc pe Scopes nevinovat, ci s umileasc "fundamentalitii" si s conving o inalt curte s revoce legea cu pricina. Ins azi, darwinismul este in boxa acuzailor. Credincioii dogmatici in evoluie au de infruntat provocri atunci cand pretind c doctrina lor este un adevr stabilit, dovedit tiinific. "Designul inteligent" este steagul sub care evoluia este asediat, iar metodologia atacului o repet pe cea folosit de Darrow contra lui Bryan: dovedete-ne ca teoria ta este real, pentru c ea pare sa contrazic bunul sim. Dac, de exemplu, ni se spune c o pdure este nelocuit i, in timp ce mergem prin ea, gsim o grdina, cu rsaduri de roii, fasole, porumb sau varz, raiunea ne spune ca cineva locuiete aici. Gradina presupune existenta unui grdinar, intrucat reflect un design inteligent. Este cazul lui Stonehenge, minunea veche de milenii, alctuit din pietre puse una peste alta intr-un mod care nu este accidental. Dei nu tim cum, totui o fiin inteligent a fcut-o. Acesta este adevrul i pentru universul nostru. In ultimele secole am descoperit c Pmantul nu este centrul acestuia, ba mai mult, impreun cu alte planete se rotete cu precizie matematic imprejurul soarelui. Aa cum un ceas presupune un ceasornicar, un univers ordonat argumenteaz in favoarea unei inteligene ordonate. Numii-o Prima Cauza, Marele Ceasornicar, cum vrei, dar aceast lume nu pare s fie un accident. Universul nostru ordonat a fost creat din haos. Cine sau ce l-a creat? Ultima teorie a evoluionitilor este c Big Bang-ul, o explozie gigantic, cu multe ere in urma, a facut-o. Insa din bunul sim i experien, cand vreodat a creat o explozie, ordine? Exploziile distrug. i dac Big Bang s-a petrecut din cauza

unei explozii, cine a cauzat-o pe aceasta din urm? Cine a aprins fitilul? Cum zicea un mucalit, s crezi c o explozie a creat un univers ordonat este ca i cum ai crede c un uragan trecand printr-o groapa de gunoaie poate crea un computer de a cincea generaie. Exist goluri in evoluia uman. Unde sunt verigile lips intre formele inferioare i cele superioare? Unde sunt formele intermediare? De ce nu se afl ele peste tot? Schema de pe peretele cabinetului de biologie arata o reptil care se tarte, apoi merge in patru labe, apoi se ridic, mergand pe dou picioare, apoi devine omul de azi. Chiar aa s-a intamplat? Sau este doar o teorie, un "act de credin" al darwinitilor? E chiar atat de mare diferena intre aceast imagine si cea a lui Adam si Eva in Grdina Edenului? tiina insi ne face s ne gandim la un design inteligent. Cea mai mare parte a existenei omenirii, nu am ineles legile gravitaiei, ale fizicii, ale chimiei. Insa aplicand aceste legi azi, putem trimite o rachet milioane de mile lovind o planeta indep rtat, prevzand impactul cu precizie de minute. Existena acestor legi naturale nu implic existena unui legiuitor? Cum poate explica evoluia, crearea acestui extraordinar instrument, ochiul uman? Cum poate explica ADN-ul? Doar in ultimul secol am ineles c moleculele pot fi rupte in particule atomice i subatomice, i am ineles forele care le in impreun; au aprut toate acestea din nimic? Ceea ce cauzeaz neincredere in fundamentalismul darwinist, Geneza elitei noastre seculare, nu este doar credina cretin, ci i raiunea. Intr-un editorial intitulat "Dar este inteligent?" ziarul the Washington Post il acuza pe preedintele Bush, care vorbete cu cldur de "designul inteligent", de "incurajarea escrocheriei". "A pretinde c existena evoluiei este inc o problem deschis," spune the Post, "inseamn a nu inelege istoria intelectual i tiinific a ultimului secol." In ciuda celor spuse de The Post, evoluia a euat in a rspunde la argumentele raiunii. i prinii au dreptul de a nu permite s le fie indoctrinai copiii intr-o concepie nedovedit, al crei scop este i acela de a le distruge credina. O soluie solomonic. Lsai prinii s aleag intre a-i trimite copiii un an la ore de biologie, mcelrind bietele broate i indoctrinandu-se in ideologia evoluionist sau a-i trimite s studieze un an Vechiul i Noul Testament, ca fiind cele mai mari cri ale Civilizaiei i literaturii vestice, baza moralei i eticii. titi cum se zice: libertate de alegere. (Patrick J. Buchanan este politician american conservator, fondatorul proiectului "The American Cause" [http://www.theamericancause.org/] care ii propune s reinvie valorile tradiionale ale conservatorismului american) Nota:
[1] Procesul Bryan vs. Scopes, intrat in istorie ca "Procesul maimu elor" a avut loc in 1925. Avocatul William Jennings Bryan l-a acuzat pe profesorul John T. Scopes (aprat de Clarence Darrow) de incalcarea unei legi promulgate pe 13 martie 1925, lege care interzicea predarea in instituiile educationale susinute de

statul american Tennessee, a teoriei evoluiei a lui Darwin, sau mai exact "a oricarei teorii care neag Divina Creaie a omului, aa cum este invatat de Biblie, invand in schimb c omul coboar din ordine inferioare de animale." Acoperirea mediatic a procesului a fost uria, miza de fapt fiind catigarea unei btalii importante intre seculariti i religiosi, pentru influena in sistemul educaional american. Filmul artistic "Procesul maimuelor" realizat la Hollywood in anii 60 i inand - evident -partea raionalitilor, a fost difuzat de televiziunea roman in repetate randuri in anii 80, ironiile la adresa "misticismului" creaionist fiind pe placul puterii comuniste de atunci.

Sursa articolului: http://www.theamericancause.org/a-pjb-050808-darwin.htm

Descoperirea fosilelor Godzillei

creationism-stiintific.ro Rmiele fosile ale unui crocodil, supranumit "Godzilla", au fost descoperite in Patagonia. Echipa care a fcut descoperirea, format din americani i argentinieni, crede c animalul a fost un prdtor feroce, hrnindu-se cu alte reptile marine i vieuitoare acvatice mari. Spre deosebire de crocodilii actuali, Dakosaurus andiniensis, aa cum este denumit in termeni tiinifici, tria exclusiv in ap, i avea aripioare in loc de picioare. Dar aceasta nu este singura caracteristic deosebit: mrimea i botul asemntor cu cel al T-Rex-ului i-au adus supranumele de "Godzilla". Diego Pol, cercettor la Departamentul de Informatic Biomedical din cadrul Universitii din Ohio a stabilit c specimenele fosile gsite in Patagonia aparin familiei crocodililor. "Aceast specie este foarte neobinuit, deoarece ali crocodili marini care triau in acea vreme aveau caracteristici foarte delicate boturi lungi i slabe i dini in form de ac pentru a prinde peti mici i molute", a spus el. "Dar acest crocodil era tocmai opusul lor. El avea un bot robust i dini mari cu margini ascuite. Era, in mod clar, un prdtor de mari creaturi marine". Unii oamenii de tiin estimeaz varsta fosilelor la 140 de milioane de ani. Primul cercettor care a descoperit un specimen de "Godzilla" este paleontologul Zulma Gasparini, de la Universitatea Naional din La Plata, din Argentina, descoperirea fiind fcut in Bazinul Neuquen. Dou alte specimene, printre care i un craniu fosilizat complet, au fost descoperite recent.

Disput asupra rolului psrilor slbatice in rspandirea gripei aviare

news.bbc.co.uk Exist prea puine dovezi c psrile migratoare rspandesc gripa aviar, declar un grup de specialisti. BirdLife International a declarat c, chiar dac migraia de iarn era in curs in toat lumea, gripa aviar nu s-a generalizat. Dar expertul de top al ONU in gripa aviar s-a artat "furios" in privina acestei declaraii, afirmand c este prea devreme pentru a emite astfel de judeci. Grijile in privina psrilor slbatice au fost declanate de moartea, la inceputul acestui an, a 5.000 de psri migratoare in nord-vestul Chinei. "Psrile migratoare au fost invinuite pentru rspandirea virusului gripei aviare la vest de Asia, dar nu s-a constatat nici o rspandire ctre est, nici ctre Asia de Sud i Africa, in aceast toamn", a afirmat intr-o declaraie Dr. Michael Rands, directorul BirdLife International. Dr. Rands a admis c recentele focare de grip aviar din Europa de Est au fost inregistrate pe rutele de migratie sudice, dar a adugat c este mai probabil ca aceste focare s fi fost cauzate de ali factori, cum ar fi importurile de psri de curte. "Ipoteza conform creia pssrile slbatice sunt cele vinovate este pur i simplu departe de a fi dovedit", declar Dr. Rands. "Psrile slbatice intr ocazional in contact cu psrile domestice i mor: ele sunt victimele, iar nu vectorii gripei aviare cauzate de virusul H5N1". Dr. Joseph Domenech, ofier veterinar ef la Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur a ONU (UN Food and Agriculture Organization - FAO), spune ins c este prea devreme pentru a respinge teoria c psrile slbatice rspandesc boala. El a subliniat "semnele destul de clare" c boala a sosit intr-o serie de ri, inclusiv Romania, ca rezultat al activitii animalelor slbatice. "Ateptai i vei vedea" El a declarat de asemenea c focarele din unele regiuni au fost mai greu de monitorizat, din cauz c rile pe teritoriul crora se afl au un sistem de supraveghere defectuos. "Dac la sfaritul sezonului migrator psrile se intorc inapoi in rile nordice i nu va fi identificat nici un focar nou, atunci vom fi capabili s spunem c ipoteza e posibil s nu fie adevrat", a spus el, adugand c aceste cltorii de intoarcere vor incepe din primele zile ale lunii februarie. Dr. Rands a spus in declaraia sa c o mai bun "biosecuritate" micorarea riscului implicat in comerul cu psri domestice - a fost cheia stoprii inaintrii virusului aviar. La randul su, dr. Domenech a declarat c FAO e de acord c aceasta a fost cea mai important zon pe care a trebuit s se concentreze. Teama de virusul H5N1 a dus la uciderea a milioane de pui i rae in Asia in

ultimele 18 luni. ONU este alarmat c, pe msura extinderii focarelor, cresc ansele ca virusul s sufere o mutaie intr-o form capabil de a cauza o pandemie de grip aviar.

Evoluie sau evoluionism?

Paul Cocei Omul, prin natura sa, tinde spre asemnarea cu Dumnezeu inc dinainte de cdere. Procesul transformrii omului spre asemnarea cu Dumnezeu se numete progres duhovnicesc sau evoluie duhovniceasc. Cu toate acestea, pronunarea cuvantului evoluie ne duce cu gandul la un cu totul alt sens. Gandul nostru este atras, fr indoial, de inelegerea lumeasc a termenului. In cel mai bun caz, aceast inelegere lumeasc poate fi progresul social (dezvoltarea tehnicii, confortului etc.), iar in cel mai ru, putem fi dui cu gandul la ceea ce se numete evoluionismul tiinific. Ce inseamn acest evoluionism tiinific, ce este el in fapt presupunem a fi cunoscut. Ce ne intereseaz pe noi indeobte este distincia intre evoluia duhovniceasc i evoluionism. Fr indoial, Dumnezeu ne-a creat pentru evoluie. Ne-a creat pentru a ne depi condiia, pentru a deveni dumnezei dup har. Premisa pentru o astfel de stare a omului este faptul c el a fost creat dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu. Aceast aspiraie infinit, sdit de Dumnezeu in noi, s-a meninut i dup cdere. Dac ea nu s-ar fi meninut, omul ar fi czut definitiv in animalitate fr putina intoarcerii. Istoria consemneaz ins, de la Adam i pan astzi, degradarea firii umane i, impreun cu ea, i degradarea acestei nzuine. Omul, pierzand legtura cu Creatorul, a pierdut i inelegerea sfant a acestei sete din sufletul su. Astfel, el a adus aceast nzuin din planul duhovnicesc in planul trupesc. De aceea omul dorete s fie bogat, dorete s posede, s acapareze, s aib putere, fr a ti nici ce inseamn aceast putere, nici de ce, in fond, o dorete. Nu cunoate resorturile lui interioare care il determin s doreasc, cu atata ardoare, toate lucrurile trupeti pe care le dorete. Mantuitorul Iisus Hristos a realizat mantuirea oamenilor, ins fiecare om este dator s i-o improprieze prin Botez, printr-o via de pocin i prin dragoste pentru Dumnezeu i oameni i fapte pe msur, in Biserica lui Hristos. Dac lipsesc acestea, Jertfa lui Hristos i Invierea Sa nu lucreaz efectiv in sufletul celui lipsit de voina de a-L cunoate pe Dumnezeu i de a crede in El. In aceast stare, omul transform, aa cum am artat, cele

duhovniceti in cele trupeti. Chiar i sufletul, alipindu-se de partea animalic a acestei lumi, nu se mai cuget pe sine ca fiind de natur duhovniceasc, ci ajunge s se considere ca o expresie a caracterului material al lumii. Aa se face c, la aproximativ 1800 de ani de la Jertfa Mantuitorului, oamenii luminai, de fapt intunericii de secolele luminilor, au putut instituionaliza acest eec al realizrii lor sufleteti: au reuit s oficializeze i s postuleze identificarea tendinei lor interioare pervertite cu filosofia lor de via. Intr-adevr, atunci cand te rupi de viaa duhovniceasc, ajungi, in gandire, aproape de animale, ba chiar le i intreci, din cauza faptului c ele nu pot imagina absurditi. De aceea descendena din necuvanttoare i se pare evident. Ei bine, in loc s realizeze involuia lor, iluminaii au nscocit evoluia maimuei. In mod evident, nu mai exist nici un fel de legtur intre evoluia duhovniceasc, cea atat de necesar pentru om, pe care au dobandit-o sfinii prin lucrarea supranatural a lui Dumnezeu, i conceptul modern de evoluie, care se refer numai la viaa trupeasc. Dar i viaa trupeasc, vduvit de cea duhovniceasc, este opac, amputat de cel mai important organ" omenesc: duhul. In aceste condiii, filosofia i tiina trupeasc nu folosesc la nimic, ba chiar din contr. Aa cum au artat numeroi teologi dar i oameni de tiin, evoluionismul nu are nimic tiinific in sine. Este filosofie de la un cap la altul. Este o lucrare de amgire care incepe i se termin in sufletul omului, in sufletul su golit de duh, de via. Este o filosofie a morii, a sclavagismului, a victoriei trupului fa de duh i a animalitii asupra spiritualitii. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea mainilor Lui o vestete tria. Dac omul nu recunoate aceasta, dac consider c planetele sau format la intamplare din praf cosmic i dac mai crede i c tria este o metafor folosit de Moise pentru motive lumeti (prostia iudeilor contemporani lui sau tendina spre poezie a proorocului), este evident c un asemenea om nu vede slava lui Dumnezeu, iar facerea mainilor Lui este pentru el de neineles. Evoluionismul tiinific este pe moarte. In curand va fi ingropat. Important este ins ce las el in urm. Peisajul duhovnicesc al lumii este cumplit. Nu numai c lumea nu-L mai cunoate pe Hristos, fiind victim a proorocilor mincinoi, ci amgirea evoluionismului a ptruns chiar i in gandirea ortodox (cu numele). Evoluionismul i-a indeplinit misiunea. A decretinat lumea fcand loc pentru toate alienrile orientale, panteiste sau dualiste care vin direct din laboratoarele satanei pentru a se instala in locaurile cretine. Cretinismul apusean este o masc, iar cel oriental, Ortodoxia, a primit lovituri puternice. Evoluionismul s-a contopit intr-o nirvan a practicilor pganeti, intr-o cabal a vrjitoriei. Evoluionismul, baza nihilismului, a reuit s goleasc sufletele oamenilor, a reuit s scoat afar pe Dumnezeu din om, chiar cu acceptul omului. Acum urmeaz epoca umplerii acelui gol. i setea de spiritualitate adevrat, de evoluie duhovniceasc, va fi incercat a fi umplut de panteismul universal, de culmea pganismului. Evoluia fr Dumnezeu este doctrina New Age. Evoluionismul a murit,

triasc evoluia trupeasc!

Evoluionismul - rod al imaginaiei. Partea I. Introducere

Ieromonah Damaschin Fragmentele urmtoare fac parte din cartea clugrului Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii i omul inceputurilor. In aceast carte, Printele Serafim a abordat subiectul creaiei prin prisma invturii Sfinilor Prini, denunand eroarea teoriei evoluioniste folosindu-se de argumente atat teologice cat i tiinifice. Prezentul fragment este introducerea fcut de ctre Ieromonahul Damaschin, editorul lucrrii. Urmrii continuarea in saptamanile care urmeaz. . ----------------------------------------------------------Candva am crezut total in evoluie, avea s-i aminteasc mai tarziu printele Serafim. Credeam nu fiindc m gandisem foarte mult la aceast problem, ci doar fiindc toat lumea crede in ea, cci este un fapt, i cum s tgduieti faptele ? [...] inc imi mai amintesc cum profesorul meu de zoologie din anul intai divaga asupra mreelor idei ale omului: pentru el, cea mai mrea idee pe care omul o nscocise vreodat era ideea de evoluie; o idee mult mai mrea, credea el, decat ideea de Dumnezeu Pe scurt, triumful darwinismului implica moartea lui Dumnezeu, pregtind inlocuirea religiei biblice cu o nou credin intemeiat pe naturalismul evoluionist. Noua credin urma s devin temei nu doar al tiinei, ci i al guvernrii, legii i moralei. Urma s fie filosofia religioas oficial a modernitii. [Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by Opening Minds, Inter Varsitv Press, Downers Grove, Illinois, 1997, pp. 98-99. ] Caiva dintre cei mai strlucii savani ai lumii - de la Richard Owen i Louis Agassiz in anii 1860, pan la Richard Goldschmidt i Otto Schindewolf in anii 1940 artaser comunitii tiinifice stanjenitoarele dificulti ale teoriei proclamate la Centenarul Darwin, dar aceti savani fuseser ridiculizai iar obieciile lor, cu totul intemeiate, fuseser respinse cu promptitudine. Pe lang aceste critici cu glas tare, a existat i un grup tcut de savani ce dezaprobau teoria evoluionist, dar se temeau s atace concepia dominant despre lume. Existena grupului a fost confirmat chiar la Centenarul Darwin de ctre paleontologul Everett Claire Olson de la Universitatea din California, care spunea: Este greu de apreciat mrimea i alctuirea acestei faciuni tcute, dar nu e nici o indoial c numrul celor care o compun nu este de neglijat. Fie c au fost redui la tcere sau au ales s rman tcui, numeroii savani ce au pus la indoial darwinismul nu au fost auzii de poporul american. Prin urmare, cand printele Serafim a inceput s

studieze tiinele naturale in liceu i in facultate, la inceputul anilor cincizeci, i s-a spus c evoluia intregii viei dintr-o sup primordial era o realitate incontestabil i de neatacat, la fel de sigur (dup cuvintele lui Julian Huxley) ca i faptul c pmantul se rotete in jurul soarelui. Printele Serafim a absolvit Pomona College in 1956, continuand studierea vechii limbi i filosofii chineze la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, iar mai tarziu la Berkeley University din California. Pe cand se afla la Academie, a descoperit scrierile metafizicianului francez din secolul douzeci, Rene Guenon, un tradiionalist ce cuta rspunsuri la intrebrile ultime in formele vechi, ortodoxe ale religiilor lumii. Guenon a limpezit i a preschimbat perspectiva intelectual a Printelui Serafim. Mai tarziu el scria: Guenon a fost cel care m-a invat s caut i s iubesc adevrul mai presus de toate, i s nu m mulumesc cu nimic altceva. Educaia Printelui Serafim il invase s vad toate lucrurile in termenii progresului istoric, conform concepiei evoluioniste a epocii modeme. Dup descoperirea lui Guenon, a inceput a vedea lucrurile in termenii decadenei istorice. In primii ani de dup convertirea sa, Printele Serafim a fcut o cercetare minuioas a istoriei filosofice a civilizaiei apusene, spre a inelege pe deplin cauzele din trecut, starea prezent i dezvoltarea viitoare a apostaziei apusene de la Vechea Ordine a civilizaiei cretine tradiionale. Din acest studiu trebuia s ias al su magnum opus filosofic, intitulat Impria omului i impria lui Dumnezeu. In capitolul patru al lucrrii pe care i-o propusese, Printele Serafim avea s discute noua fizic propus la sfaritul Renaterii de ctre raionalitii Bacon i Descartes, care priveau universul ca pe un sistem inchis, intind s descopere cauzele prime i naturale (adic nedumnezeieti) ale tuturor fenomenelor fizice. [Pentru o discutie bine documentat asupra rdcinilor istorice ale naturalismului vezi Michael Denton, Evolittion: A Theory in Crisis, Adler & Adler, Bethesda, Maryland, 1986, pp. 71 -73.] In acelasi capitol urma s descrie filosofia modern a progresului, ce s-a ivit la sfaritul Iluminismului, inlocuind concepia despre o lume stabil ce caracterizase mare parte din gandirea Luminilor. Aceste dou angajamente filosofice a priori - fa de naturalism i fa de progres au alctuit stratul germinator din care a ieit teoria evoluiei, propus intai de bunicul lui Darwin, Erasmus, in 1794. Cum observa mai tarziu printele Serafim, Aceast teorie s-a dezvoltat in paralel cu mersul filosofiei moderne incepand de la Descartes, cu mult inainte de a fi existat vreo dovad tiinific a ei. Pe cand lucra la Impria omului i impria lui Dumnezeu, printele Serafim identificase credina omului modern cu o form secularizat de hiliasm: credina in inevitabilitatea progresului i in perfectibilitatea lumii acesteia czute. Prin credina sa in dezvoltarea treptat de la inferior la superior, evoluionismul era strans legat de hiliasm; sau, cum spune printele Serafim, era o consecin aproape inevitabil a acestuia. Impreun cu hiliasmul, evoluia era ceea ce printele Serafim numea o for primordial adanc inrdcinat, ce pare s pun stpanire pe oameni cu totul in afara atitudinii i judecii lor contiente. (i este cat

se poate de firesc s fie aa: ea a fost semnat in fiecare dintre noi inc din leagn, i deci e foarte greu a o evidenia i privi raional.) Ca ecou la cuvintele lui Julian Huxley, care la Centenarul Darwin numise evolu ia un model de gandire, printele Serafim spunea c ea era un model de gandire potrivnic ortodoxiei, nu doar o oarecare alt idee. i acest model de gandire, observa el, urma un parcurs ce era chiar opusul invturii cretine: Filosofia evoluionist a ridicrii din animale pare desigur de neimpcat cu concepia cretin a cderii din Rai, i intreaga noastr concepie asupra istoriei va fi negreit determinat de felul in care credem ! Tocmai modelul de gandire hiliasto-evoluionist a fost acela care a produs micri politico-religioase precum socialismul internaional (globalismul) i ecumenismul. Toate aceste micri imprtesc acelai el hiliast: o nou ordine viitoare unde toate randuielile anterioare, privite ca avand leg tur cu o anumit treapt a procesului, vor fi in intregime schimbate. La fel cum in ideea evoluiei biologice orice deosebiri intre precum organisme sunt estompate - intrucat organismele se transform din unul in altul in perioade de milioane de ani - tot aa toate deosebirile intre naiuni i religii se estompeaz in noua ordine mondial a hiliasmului. Dup cum am vzut, in prima jumtate a secolului douzeci savanii se fereau s pun la indoial modelul evoluionist. Testau orice alt ipotez, in afar de aceasta - cci pe ea se sprijineau toate celelalte, intreaga clasificare a noiunilor lor. Cei caiva savani - printre care unii foarte insemnai - ce indrzneau s submineze aceast dogm erau socotii eretici i pui pe lista neagr. Dup anii cincizeci situaia a inceput a se schimba. Unul cate unul, opozanii tcui pomenii la Centenarul Darwin incepur s ias la iveal. Savani reputai incepur s ridice serioase indoieli asupra evoluiei, i erau de-acum prea muli pentru a mai fi redui la tcere. Progresele tiinelor grele, ale geneticii moleculare, embriologiei etc., puneau mari dificulti savanilor in a impca datele lor cu modelul neodarwinist. Au aprut cri tiinifice ce criticau teoria lui Darwin, printre care Implications of Evolution (Implicatiile evolutiei) (1961) de G. A. Kerkut, profesor de fiziologie i biochimie la Universitatea Southampton, Anglia, i L'Evolution du vivant (Evolutia organismelor vii) (1973) de Pierre P. Grasse, unul dintre cei mai mari biologi in viat, fost presedinte al Academiei Franceze de Stiinte. Dr. Grasse ii incheia cartea cu acest nimicitor rechizitoriu al evoluiei darwiniste: Prin uzul i abuzul unor postulate ascunse, al unor indrznee i adesea neintemeiate extrapolri, s-a creat o pseudo-tiin. Ea prinde rdcini in chiar miezul biologiei, fcand s rtceasc numeroi biochimiti i biologi, ce cred in mod sincer c acurateea conceptelor fundamentale a fost demonstrat, ceea ce este departe de realitate.[Am citat dup traducerea englez a crtii lui Pierre P. Grasse, Evolution of Living Organisms, Academic Press, New York, 1977, p. 202.] In ciuda unor astfel de afirmaii ale unor savani de prim mrime, dezbaterea asupra teoriei evoluioniste ca o pseudo-tiin a rmas in mare pare intre zidurile instituiilor tiinifice, nefiind inc cunoscut

publicului. Oamenii care ar fi vrut s afle ce se intampla cu adevrat in mediile tiinifice ar fi trebuit mai intai s se familiarizeze cu crile i revistele de specialitate. In dorina sincer de a ti ce avea de spus tiina modern despre evoluie - ce anume era intr-adevr dovedit i ce anume era speculaie - printele Serafim a studiat principalele lucrri tiinifice, ca i lucrrile de popularizare asupra dovezilor evoluiei i originii omului. A stat de vorb i cu savani ce lucrau in instituiile cele mai importante, care iau spus c pan i intre adepii evoluiei muli admiteau c nu exist de fapt dovezi pentru aceasta, ci doar c este mai logic sau c alternativa ei este de neconceput - adic facerea lumii de ctre Dumnezeu. Pentru un savant autentic, susineau ei, simpla teorie a evoluiei este un mijloc destul de convenabil de clasificare, iar un alt model la fel de tiinific ar putea fi tot atat de acceptabil. Am pomenit mai devreme cum in anii 1960-1970 indoielile tot mai mari ale savanilor in legtur cu neodarwinismul fuseser, in mare parte, ascunse intre zidurile comunitii tiinifice. Pe la sfaritul anilor aptezeci, zidurile au inceput s se sparg. Prima fisur s-a produs cand paleontologi de frunte, precum Niles Eldredge i Stephen Jay Gould, i-au publicat noua teorie evoluionist a echilibrului punctual, spre a suplini lipsa formelor de tranziie, evolutive, din datele oferite de fosile (forme care ar fi trebuit s existe, dup neodarwinismul clasic). Noua teorie nu era deosebit de interesant pentru marele public, dar ceea ce era socotit a fi cu adevrat demn de aflat era faptul c, contrar prerii incetenite, arhiva fosilifer nu se potrivea defel cu ateptrile darwiniste. Gould mergea pan acolo incat s numeasc lipsa formelor de tranziie secretul de fabricaie al paleontologiei. Faptul a devenit tire internaional, dand impuls urmtoarei faze din dramarea eafodajului darwinist. De la moartea printelui Serafim au aprut o mulime de cri foarte bune, care au ajutat la aducerea la cunotina publicului a erorilor neodarwinismului. In 1985 a aprut cartea lui Michael Denton, cercettor australian in biologie molecular, Evolution: A Theory in Crisis (Evolutia: criza unei teorii), ce oferea o critic sistematic a modelului evoluionist actual din perspectiva mai multor discipline tiinifice. Din punctul de vedere al propriei discipline, Denton arta c descoperirile specialitilor in biologie molecular arunc din ce in ce mai multe indoieli asupra preteniilor darwiniste. Evenimentul cel mai important i mai neateptat in dezbaterile asupra evoluiei din ultimii ani a fost apariia unui profesor de tiine juridice, Phillip E. Johnson, ca unul dintre principalii critici mondiali ai darwinismului. Johnson, care predase dreptul la Berkeley University din California vreme de aproape treizeci de ani, spune c una dintre specializrile sale este analizarea logicii argumentelor i identificarea presupunerilor aflate indrtul acelor argumente. In 1987, citind argumentele in favoarea evoluiei din cartea lui Richard Dawkins, The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb), a observat c ele se intemeiau mai curand pe retoric decat pe tiina exact. Am putut vedea, ii amintete el, c Dawkins i-a realizat magia discursului cu aceleai mijloace ce ne sunt atat de familiare

nou, avocailor... Am luat la rand toate crile, ajungand tot mai fascinat de evidentele dificulti ale cazului darwinist dificulti ce fuseser depite printr-o retoric ineltoare i o repetiie emfatic [Tim Staftbrd, The Making of a Revolution, Christianity Today (8 decembrie 1997). Darwinists Squirm under Spotlight: Interview wifh Phillip E. Johnson, Citizen Magazine (ianuarie, 1992).] Johnson a observat i felul cum rspundeau colegii si din domeniul tiinei atunci cand le punea intrebri dificile despre darwinism: In loc s ia in serios problemele intelectuale i s le riposteze, ei rspundeau de obicei prin tot felul de divagaii i un limbaj imprecis, ceea ce fcea cu neputin discutarea obieciilor reale fat de darwinism. Este exact felul in care vorbesc oamenii ce incearc cu tot dinadinsul s nu ineleag un lucru. Un alt mod de a evita problema era marele contrast pe care l-am observat intre tonul extrem de dogmatic folosit de darwiniti cand se adresau publicului obinuit i recunoaterea pe fat, in cercurile tiinifice, a serioaselor dificulti ale teoriei... In 1991 profesorul Johnson a scos cartea Darwin on Trial (Darwin sub acuzaie). Limpezimea gandirii sale in strbaterea retoricii darwinismului i expunerea temeiurilor logice ale controversei i-au adus rapid respectul creaionitilor i necreaionitilor deopotriv, ca i resentimentul evoluionitilor inrii, care nici pan azi n-au reuit s-i resping nici mcar unul din argumente. Lucrarea lui Johnson a dat imbold mai multor savani s dea la iveal propriile intrebri dificile despre teoria evoluiei. Cel mai renumit dintre ei este profesorul de biochimie Michael Behe, care in cartea sa din 1996, Darwin's Black Box (Cutia neagr a lui Darwin) arat c uimitoarele descoperiri recente ale biochimiei nu se impac cu nici un fel de darwinism. El infieaz dovezi din domeniul su, conform crora mecanismele biochimice interdependente trebuie sa fi fost proiectate, dei, nefiind creaionist, nu-l identific in mod direct pe Proiectant. In 1997, o alt carte ce ddea de gandit a constituit o puternic lovitur impotriva darwinismului: Not by Chance! (Nu intampltor!) de Dr. Lee Spetner. Biofizician evreu, specializat in codul genetic, Spetner i-a petrecut treizeci de ani cercetand posibilitatea evoluiei la nivel genetic. El arat nu numai de ce mutaiile intampltoare nu vor produce niciodat schimbrile pretinse de evoluioniti, ci ofer i noi ci tiinifice de investigare a felului cum are loc variaia in limitele genetice stricte ale fiecrui fel de organism. Anul urmtor a adus publicarea unei alte contribuii majore: The Design Inference (Deducerea existentei unui Plan) de William A. Dembski, profesor de matematic i filosofie i proaspt convertit la cretinismul ortodox. Intemeindu-se pe probabilitatea matematic, Dembski demonstreaz in chip hotrator c nite cauze naturale nedirijate nu pot da seam de complexitatea biologic. Este interesant c printele Serafim prevzuse aceste schimbri. In scrierile i in convorbirile sale spunea c ateismul i agnosticismul din tiina i filosofia modern, intemeiate din plin pe teoria lui Darwin, vor intra

inevitabil in declin. Acest fapt va fi un avantaj pentru cretinii tradiionaliti i pentru cuttorii adevratului Dumnezeu; dar pe ceilali, spunea printele Serafim, ii va duce la un deism nedesluit i la feluritele nuane de panteism ce vor caracteriza amgitoarea religie a viitorului. Phillip E. Johnson, cretin aflat in primele linii ale dezbaterii creaie/evoluie, este de acord cu prognoza fcut de printele Serafim in urm cu peste douzeci de ani. Tocmai asta discutam cu toi prietenii mei, spunea el Materialismul tiinific se afl in declin, dar locul lui e luat in mare msur de formele unei religii nesntoase.

Evoluionismul - rod al imaginaiei. Partea a II-a.

Printele Serafim Rose i tiina secolului al XXI-lea
Phillip E. Johnson Tema mea este, dup expresia printelui Serafim, aceea c evoluia nu este nicidecum un fapt tiinific, ci filosofie. Filosofia respectiv este naturalismul (doctrina dup care natura este tot ce exist), care, in acest caz, e identic cu materialismul (doctrina c realitatea nu cuprinde nimic altceva decat particulele studiate de fizicieni). Dac materialismul e adevrat, atunci natura trebuie s fie in stare s svareasc propria creaie, de unde existenta unui proces evolutiv materialist decurge ca o chestiune logic de neocolit. Deci, am afirmat eu, materialismul tiinific crede in evoluia natural nu pe baza unor dovezi, ci in ciuda lor. Dinuie inc printre evoluioniti o legend care spune c ontogenia recapituleaz filogenia; adic dezvoltarea ftului uman in pantece este un fel de refacere a istoriei evoluiei, embrionul trecand de la stadiul de pete la cel de reptil i aa mai departe. Acest fenomen inexistent e numit adesea Legea lui Haeckel, dup cel mai cunoscut discipol german al lui Darwin. Sub o alt form, Legea afirm c embrionul trece nu prin stadiile adulte, ci prin formele embrionare ale formelor timpurii, ancestrale. In nici una dintre formele ei, Legea nu e susinut de embriologii acreditai in literatura de specialitate. Se pot totui gsi unele stadii ce apar ici i colo, cu caracteristici care, cu putin imaginaie, pot fi fcute s se incadreze in Legea lui Haeckel, iar acestea sunt mereu citate in lucrrile de popularizare ca dovezi ale evoluiei. Exemplul cel mai faimos este cel al presupuselor fante branhiale ale embrionului uman intr-un anumit stadiu de dezvoltare, dei acele fante nu sunt branhii i nu devin niciodat branhii. Dei Legea lui Haeckel a fost discreditat cu multe zeci de ani in urm, ea exercit o fascinaie atat de irezistibil asupra imaginaiei darwiniste, incat este inc predat in multe coli din intreaga lume. Chiar muzee i universiti onorabile continu s propage o anumit

versiune a ei, intr-o form vag i neatacabil. Iat, de pild, ce are de spus pagina de Internet a Muzeului de Paleontologie de la Berkeley University din California despre Legea lui Haeckel: Legea recapitulrii a fost discreditat inc de la inceputul secolului douzeci. Morfologii i biologii experimentaliti au artat c nu exist o coresponden pas cu pas intre filogenie i ontogenie. Dei o form radical de recapitulare este incorect, filogenia i ontogenia sunt intreesute, muli biologi incepand atat s exploreze, cat i s ineleag bazele acestei legturi. In fapt, cercetarea embriologic a demonstrat c este vorba de un proces riguros orientat, ce nu se potrivete cu paradigma darwinist. Efortul de a altera procesul prin inducerea de mutaii poate produce diformiti de tot felul, dar ele nu reuesc s schimbe calea de dezvoltare aa incat embrionul s se dezvolte intr-o creatur viabil de un tip diferit. Mecanismul evoluiei : mutaie i selecie Cum anume face un proces material nesupravegheat ca s creeze o minunie atat de complicat, mult mai complex decat un computer sau o nav spaial ? Rspunsul darwinist spune c schimbri minuscule - de tipul variaiilor ce apar la fiecare generaie, difereniind organismul juvenil de prinii si, se acumuleaz treptat de-a lungul mai multor generaii, pan cand produc un cu totul alt fel de creatur, cu noi organe i trsturi rezultate din adaptare. Nu s-a putut arta niciodat c mecanismul acesta ar fi fost in stare s genereze altceva decat variaii minore (de tipul creterii i descreterii mrimii ciocului la cintezoi, sau variaii ale frecventei relative a exemplarelor de culoare deschis sau inchis la o populaie de molii). Fiind ins singura posibilitate naturalist ce este cat de cat plauzibil, darwinitii extrapoleaz cu frenezie pornind de la aceste exemple triviale, spre a postula un mecanism capabil s creeze nenumrate minuni de adaptare, inclusiv creierul uman. Asemenea pretenii sunt slab argumentate, ca s nu zicem mai ru, iar in ultimii ani s-au lovit de exemple contrare de nedepit. Amnuntele se gsesc in cartea mea Darwin on Trial (Darwin sub acuzatie) i in diferite articole ce sunt reunite pe web-site-ul meu (http://www.arn.org).[Multe dintre articolele lui Phillip E. Johnson pot fi gsite i in cartea sa Objection Sustaind (1998). (n. ed.)] Foarte pe scurt, iat dou dintre categoriile independente de dovezi ce sunt decisive: 1. Staza fosil. Arhiva fosilifer e caracterizat in mare msur de un model ce indic apariia brusc urmat de staz. Noi tipuri de organisme apar dintr-o dat i deplin formate, rmanand practic neschimbate in continuare. Modelul poate fi eventual folosit in sprijinul afirmaiei c creaia nu a avut loc doar la inceput, ci de-a lungul intregii istorii a pmantului (admiand c datarea rocilor este corect) [Totusi procedeele de datare radiometric acceptate in mod curent sunt ele insele intemeiate pe afirmaii uniformiste i evoluioniste nedovedite. Vezi discutarea subiectului de ctre Printele Serafim], dar refuz in orice caz s susin pretenia cheie a darwinismului c un fel de creaturi se schimb, pas cu pas, in ceva complet diferit. Modelul nu se poate atribui nici unui fel de lacun in arhiva fosilifer, cci el este mai

evident i incontestabil tocmai in acele domenii (in special al nevertebratelor marine) unde datele sunt cat se poate de complete. Starea cu totul anti-darwinist a arhivei fosilifere era cunoscut dintotdeauna iniiailor ca secretul de fabricaie al paleontologiei, dar a ajuns in atenia publicului pentru prima oar in anii optzeci, datorit publicitii fcute teoriei evoluiei de ctre echilibrele punctuale. Teoria incerca s impace darwinismul cu modelul apariiei brute i al stazei, presupunand c o evoluie semnificativ are loc in grupuri mici, care se indeprteaz de populaia principal (neschimbtoare), apoi reapar ca noi specii fr a lsa urme ale transformrii in arhiva fosilifer. Prin acest mijloc, absenta dovezilor in favoarea evoluiei a fost transformat in dovad a unei evoluii invizibile. In memorabilele cuvinte (1995) ale lui Niles Eldredge, unul din intemeietorii teoriei echilibrelor punctuale, Evoluia nu poate avea loc la nesfarit altundeva. Iat de ce arhiva fosilifer i-a izbit pe muli paleontologi ce incercau cu disperare s afle cate ceva despre evolutie[Niles Eldredge, Reinventing Darwin: The Great Debate at the High Table of Evolutionary Theory, John Wiley & Sons, New York, 1995, p. 95. Pentru o discuie general a controversei asupra echilibrului punctual vezi capitolul 4 din cartea mea Darwin on Trial (ed. a 2-a, 1993). ]. Aa cum sugereaz i remarca lui Eldredge, acest spectaculos model al infirmrii fosile persist chiar dup un secol de eforturi susinute ale paleontologilor darwiniti de a gsi dovezi in sprijinul indrgitei lor teorii. Orice fosil indoielnic care ar fi putut s fie interpretat cat de cat ca o form intermediar in tranziia darwinist a fost citat ca dovad c darwinismul este corect i totui, chiar dup aceste eforturi eroice, marea majoritate a arhivei fosilifere este absolut la fel de incompatibil cu ateptrile darwiniste pe cat era atunci cand Darwin a propus teoria, in 1859. 2. Complexitatea ireductibil. Cartea specialistului in biologie molecular Michael Behe [Michael Behe, Darwin's Black Box: The Biochemical. Challnge to Evolution, The Free Press/Simon & Schuster, New York, 1996.], din 1996, a adus in atenia publicului faptul c sistemele biologice la nivel molecular sunt de o complexitate ireductibil. Aceasta inseamn c ele sunt alctuite din mai multe pri i subsisteme complicate, care trebuie s se afle toate la locul lor pentru ca sistemul in intregul su s poat indeplini o funcie util. Cu alte cuvinte, aceste complicate sisteme nu se pot construi pas cu pas, cum pretinde teoria darwinist, iar specialitii in biologie molecular nici mcar nu incearc s prezinte scenarii amnunite despre cum anume le-ar fi putut produce evoluia. Ca i staza predominant din arhiva fosilifer, complexitatea ireductibil la nivel molecular era de mult timp cunoscut specialitilor, dar fusese inut ascuns de atenia publicului, fiindc biologii nu tiau cum s o explice intr-un cadru darwinist. Aceasta ilustreaz fenomenul descris in chip strlucit de Thomas Kuhn: faptele ce nu se potrivesc cu paradigma tiinific dominant tind a fi ignorate in mod sistematic, abtandu-se de la cercetrile aflate pe ordinea de zi. Cand li se pun in fa dovezile zdrobitoare impotriva mecanismului darwinist i li se amintete lipsa dovezilor concrete in favoarea lui, darwinitii tind s se retrag pe o poziie socotit a fi mai uor de

aprat. Ei fac distincie intre teoria lui Darwin ca atare, despre care admit c este vulnerabil, i ceea ce numesc realitatea de fapt a evoluiei, despre care pretind c ar fi incontestabil. Ajungem astfel la a doua tem. Teza strmoului comun Deosebirea intre aa-zisa incontestabil realitate de fapt a evoluiei i teoria lui Darwin este obscur, pentru bunul motiv c simpla existen a unui model de inrudire nu are mare insemntate fr existena unei teorii care s explice cum anume a aprut acel model. Faptul acesta este de obicei descris ca existena unui strmo comun, afirmaie ce inseamn c oamenii (i celelalte animale) au un strmo comun cu plantele, ciupercile i bacteriile. Presupusa dovad a acestui fapt este aceea c vieuitoarele exist in grupuri, iar grupurile sunt legate printr-o serie de asemnri mai mari sau mai mici. Oamenii sunt asemntori in multe privine cu maimutele, ceva mai puin asemntori cu iepurii, inc i mai puin asemntori cu erpii, inc i mai puin asemntori cu copacii, i aa mai departe. Toate grupurile disparate din ordinea clasificrii (bacterii, plante, animale etc.) au o baz biochimic comun care arat c provin dintr-o obarie comun. Explicaia darwinist a modelului spune c ea rezult din existenta unui strmo comun, grupurile cu cel mai mare grad de asemnare; fiind cele care au strmoi comuni relativ receni. In realitate, strmoii comuni sunt postulatele unei teorii ce tinde s explice faptul clasificrii sau inrudirii. Teza strmoilor presupune un proces de schimbare treptat foarte indelungat, intrucat progeniturile difer foarte puin de prini in fiecare generaie. Deci teza strmoilor comuni presupune nu numai existenta acestor strmoi pe pmant, ci i existenta unor iruri foarte lungi de descendent treptat ce legau pe vechii strmoi de prezumtivii lor urmai moderni. Nimic din aceste lucruri nu este confirmat de studiul fosilelor, ins darwinitii cred c procesul trebuie totui s fi avut loc, socotind c este singura explicaie tiinific (adic naturalist) a modelului vieii. Dimpotriv, un model ce arat existenta unor asemnri mai mari sau mai mici, sau al unor variaii in cadrul unui tipar fundamental, pare mai curand s dovedeasc existenta unui plan comun decat a unui proces natural de evoluie. Acest lucru a fost demonstrat in mod neintenionat intr-o carte din 1990, scris de un zoolog darwinist care ilustra realitatea de fapt a evoluiei citand exemplul unei linii de automobile: Totul evolueaz, in sensul unei descendente cu modificri, fie c e vorba de politica guvernamental, religie, maini de curse sau organisme. Revoluionara Corvette din fibre de sticl a evoluat din strmoi automotori mult mai modeti din 1953. Printre alte puncte de varf din perfecionarea evolutiv a mainii Corvette se numr modelul din 1962, in care originalul de 102 inci a fost redus la 98 de inci, introducandu-se i noul cuplaj strans de tip Stingray; modelul din 1968, premergtorul morfologiei Corvette de astzi, care a aprut cu acoperi decapotabil; i modelul aniversar de argint din 1978, cu model de spate inchis ermetic. Versiunea de azi este urmarea perfecionrilor ce s-au acumulat din 1953 pas cu pas. Lucrul cel mai importat este faptul c maina a evoluat printr-un proces de selecie, exercitat asupra

variaiilor ce au dus la o serie de forme tranziionale i la un final destul de diferit de punctul de pornire. Un proces similar modeleaz i evoluia organismelor.[Tim Berra, Evolution and the Myth of Creationism. Stanford University Press, 1990, pp. 118-119.] Evident c mainile Corvette, asemeni organismelor, au trsturi comune, fiindc au fost concepute in mintea unui proiectant, iar nu fiindc le-ar fi alctuit vreun proces incontient. Cu alte cuvinte, faptul inrudirii nu este o dovad a existentei unui mecanism de creaie pur naturalist sau incontient. Simfoniile lui Beethoven urmeaz modelul unui plan comun cu variaii, dar acest model nu poate nicidecum s vin in sprijinul teoriei c simfoniile s-au compus singure, fr nici un ajutor din partea lui Beethoven. Teoria evoluiei este astzi intr-o stare de confuzie, in care marile personaliti precum Stephen Jay Gould i Richard Dawkins se contrazic puternic in ce privete felul cum se presupune c ar fi avut loc evoluia (pentru trecerea in revist a acestor dispute majore vezi capitolul 4 din cartea mea Reason in the Balance). Aceti ideologi aflai in rzboi au un program de acelai tip, dar e mai curand un program filosofic, decat unul tiinific. Singurul lucru cu care sunt de acord, fie ce-o fi, este faptul c Dumnezeu trebuie scos afar din cadru. Aceasta ne duce la a treia i cea mai important parte a definirii evolutiei. Evoluia (in sens tiinific) este fundamental atee Am vzut c definiia NABT afirm c evoluia este prin definiie nesupravegheat. Aceast cerin nu e o concluzie la care darwinitii au ajuns prin dovezi empirice, ci o presupoziie filosofic reflectand punctul lor de pornire din naturalismul metafizic sau materialism. Dac natura este singurul lucru care exist, atunci ea trebuie s fie capabil s-i svareasc propria creaie. Aceasta implic existenta unui proces evoluionist natural capabil s alctuiasc lucruri foarte complexe incepand de la cele simple. Iniial, procesul trebuie s fi fost nedirijat, fiindc o minte capabil s dirijeze evoluia ar fi trebuit ea insi s evolueze dintr-o materie neinsufleit. Desigur, dup evoluarea fiinelor umane, evoluia poate deveni un proces dirijat, prin practicarea eugeniei i a ingineriei genetice. Date fiind aceste presupoziii, chiar un lucru aa de grosolan ca darwinismul trebuie totui s fie adevrat, in ciuda evidenei. Evoluia trebuie s porneasc de la schimbri intampltoare i imprevizibile, i trebuie s aib o for incontient capabil s produc minuniile de inginerie complex pe care le numim organisme. Iat de ce, in conferinele sale, Richard Dawkins afirma c, dac pe alte planete exist o via complex, singura rspunztoare de ele ar trebui s fie evoluia darwinist. Nu e nevoie de dovezi sau observaii, cci mecanismul darwinist este singurul candidat plauzibil pentru aceast treab, dat fiind punctul de pornire aflat in naturalism. Logica aceasta explic de ce darwinitii nu sunt deranjai de nici una dintre problemele evidente pe care criticii, precum eu insumi, le-au identificat. Teoria trebuie s fie adevrat cu orice pre, cci altfel am rmane fr o explicaie materialist a complexitii vieii i ar trebui s ne intoarcem la Dumnezeu. Logica respectiv a fost incorporat intr-un pasaj dintr-

un eseu din 1997 scris de geneticianul de frunte Richard Lewontin: Noi inem partea tiinei in ciuda absurditii evidente a unora dintre explicaiile ei, in ciuda eecului su de a implini multe din extravagantele sale fgduine de sntate i via, in ciuda tolerrii de ctre comunitatea tiinific a unor poveti inconsistente luate ca atare, fiindc ne-am luat un angajament prioritar, un angajament fa de materialism. Nu metodele i instituiile tiinifice ne constrang s acceptm explicaia materialist a lumii fenomenale, ci, dimpotriv, aderena noastr aprioric la cauzalitatea materialist ne oblig s crem un aparat de investigare i un set de concepte ce produc explicaii materialiste, indiferent cat de potrivnice intuiiei, indiferent cat de mistificatoare pentru cei neiniiai. Mai mult, materialismul este absolut, cci nu putem s acceptm ca un Picior Divin s ni se pun in prag.[Richard Lewontin,Billions and Billions of demons, in The New York Review of Books,9 ianuarie 1997,pp28-31] Nu e nevoie s mai adugm ceva.

Evoluionismul - rod al imaginaiei. Partea a III-a. Un sistem de gandire strin

Ierom. Serafim Rose Exist enorm de mult confuzie in legtur cu evoluia. Unii zic: "Cretinii ortodoci nu se ceart cu evoluia" sau doar folosesc sintagma "evoluia cluzit de Dumnezeu". O asemenea inelegere a evoluiei este destul de primitiv: presupune considerarea ei ca "realitate tiinific" de tipul heliocentrismului. De fapt, cei ce se opun evoluiei sunt adeseori asemuii cu Biserica Romano-catolic impotrivindu-se lui Galilei, ba chiar unii cretini ortodoci se tem s nu fie socotii "naivi" sau s rman in urma curentelor intelectuale sau modelor timpului. Dar intreaga doctrin a evoluionismului este mult mai complex decat un simplu "fapt tiinific" sau chiar o "ipotez". Ea este o doctrin - o credin care cuprinde multe domenii ale gandirii, i nicidecum doar tiina; i este destul de coerent spre a putea vorbi despre ea ca despre o doctrina mai mult sau mai puin inchegat. Vom vedea c ea este o concepie cu totul aparte asupra realitii, cu propriile premise i deducii filosofice i teologice aparte. In special in teologie ea ofer o alternativ deliberat la cretinismul ortodox in privina mai multor dogme cheie. Lipsa culturii filosofice printre cretinii ortodoci Greita inelegere a evoluiei din partea unora dintre cretinii ortodoci vine dintr-o lips de cultur filosofic. 1. Nu au o atitudine critic fat de "descoperirile" tiinifice (dei, in deplin acord cu spiritul modern, au o atitudine critic fat de Scriptur!) i nu pricep natura "dovezilor" tiinifice despre care se presupune c vin in sprijinul evoluiei, nici nu tiu cum s deosebeasc faptele de filosofie. Ei sunt intimidai fr motiv de "experii tiinifici"

i nu-i dau prea mult osteneal s cerceteze problema ei inii. 2. Nu ineleg "duhul vremii" care a dat natere evoluiei, primind deci in chip naiv "realitatea tiinific" a evoluiei, dar respingand culminarea filosofiei evoluiei, precum la Teilhard de Chardin, nevzand c ele formeaz un intreg; fr filosofie nu ar fi existat niciodat "realitatea de fapt" a evoluiei. 3. Nu ineleg filosofia Sfinilor Prini - intreaga lor perspectiv asupra firii i asupra unor probleme aparte, precum natura lucrurilor individuale. Cadrul istoric In epoca Luminilor concepia despre lume era destul de bine statornicit. Cu puin inainte de aceast epoc, arhiepiscopul anglican Ussher de Armagh a calculat toi anii dai in genealogiile Vechiului Testament i a emis ideea c lumea a fost creat in anul 4004 i.H. Newton credea acest lucru, iar concepia despre lume a luminismului era favorabil ideii c Dumnezeu a creat lumea in sase zile i apoi a lsat-o s se dezvolte singur, i c toate speciile erau intocmai aa cum le vedem noi astzi. Oamenii de tiin din acea vreme acceptau acest lucru. La sfaritul epocii Luminilor ins, o dat cu febra revoluionar, concepia statornicit despre lume a inceput s se fisureze, unii "savani" venind deja cu teorii mai radicale. La sfaritul veacului al optsprezecelea, Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, venise deja cu ipoteza c intreaga viat provine dintr-un singur filament primordial - exact ceea ce se susine astzi prin teoria evoluiei. [Cartea lui Erasmus Darwin, Zoonomia, in care propunea aceast teorie, a fost publicat in 1794. (n. ed.)] Teoria sa nu se referea doar la o specie sau fel de creatur , ci presupunea c pictura sau filamentul primordial se dezvolta, dand natere tuturor felurilor de creaturi, prin transmutaii. "Ar fi oare prea indrzne", intreba el, "s ne inchipuim c, in imensa durat de timp de cand a inceput existenta pmantului, poate cu milioane de veacuri inaintea istoriei omenirii - ar fi oare prea indrzne s ne inchipuim c toate animalele cu sange cald au aprut dintr-un singur filament?" Noua explicaie a lui Erasmus Darwin era o incercare de continuare a spiritului Luminilor, de extrem raionalism i simplitate. Cu cat raionalismul intra mai adanc in cuget, era mai simplu (credea el) s explici viata ca provenind dintr-un singur filament viu, decat s dai mai "complicata" explicaie c Dumnezeu a dat fiin dintr-o dat tuturor felurilor de creaturi.[Termenul de "darwinism" a fost aplicat, mai intai, teoriilor evoluioniste ale lui Erasmus Darwin, care includeau selecia natural. Teoriile lui au contribuit mult la ideile nepotului su, Charles, dei acesta din urm n-a recunoscut niciodat c ii este indatorat. (n. ed.)] La puin timp dup aceea, un alt naturalist, Cavalerul de Lamarck (autorul crii Philosophie zoologique, 1809), a avut i el o teorie evoluionist clar, dar susinea ideea c schimbrile necesare spre a da seam de evoluia de la o specie la alta de datorau motenirii caracteristicilor dobandite. Lucrul nu a putut fi dovedit niciodat, i de fapt a fost chiar infirmat. Deci, ideea de evoluie nu se putea susine. Ins, in acea perioad de la inceputul secolului al nousprezecelea,

un important geolog a dat un puternic avant acceptrii ideii de evoluie. Era Charles Lyell, care in 1830 a venit cu teoria uniformismului [Cunoscut in literatura romaneasc de specialitate ca "principiul actualismului (al lui Lyell)". (Vezi Henry M. Morris i Gary E. Parker, Introducere in tiina creaionist, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2000, p. 306).], conform creia tot ceea ce vedem pe pmant astzi nu se datoreaz catastrofelor - unui potop venit pe neateptate sau ceva asemntor -, ci, mai curand, faptului c procesele care se desfoar azi s-au desfurat i in epocile trecute, de la inceputul lumii, atat de departe in trecut pe cat putem noi vedea. Prin urmare, dac ne uitm la Marele Canion, vedem c fluviul a tot mancat din canion i putem socoti - luand in calcul viteza apei, cantitatea de ap de acum, calitatea solului etc. - cat timp trebuie s fi trecut ca s se sape canionul. Lyell credea c, dac presupunem c procesele s-au desfurat intotdeauna in acelai fel - lucru foarte raional i calculabil -, le putem da de capt printr-o explicaie uniform a lucrurilor. In cartea sa Principii de geologie, Lyell scria: "Din cele mai vechi timpuri la care putem privi in trecut i pan in prezent, nici o alt cauz nu a acionat vreodat in afar de cele care acioneaz i astzi, i niciodat nu a acionat cu un alt grad de energie fat de cea pe care o exercit acum." Desigur, nu exist nici o dovad c ar fi aa; este doar o ipotez de-a sa. [In 1831, la un an dup publicarea crii Principiile geologiei a lui Lyell, Darwin a citit-o in timpul cltoriei pe vasul Beagle. Dup cltorie, Lyell a devenit mentorul lui Darwin i, din afirmaiile ulterioare a lui Darwin, este limpede c ideile lui Lyell l-au fcut s se gandeasc la aplicarea principiilor uniformismului la istoria trecut a fiinelor vii. In scrisorile sale particulare Lyell arta limpede c intenioneaz s aboleasc ceea ce el numea "geologia mozaic", adic interpretarea straturilor geologice in termenii potopului din Cartea Facerii. Henry M. Morris scrie: "Merit observat c nici Darwin i nici Lyell nu erau savani formai in sensul modern. Darwin era un student teolog apostat, a crui singur diplom era in teologie. Charles Lyell a studiat dreptul, nu geologia. Geologi de seam ai vremii sale - de pild, Cuvier, Buckland - credeau in catastrofism, i muli dintre geologii din zilele noastre se reintorc la aceast prere. Lyell trebuie s fi tiut c datele reale ale geologiei favorizau in mare parte catastrofismul, nu uniformismul. Totui, in chip dogmatic, a insistat asupra perioadelor lungi i a uniformitii, respingand cu sarcasm cronologia biblic din acest proces" (Henry M. Morris. The Long War against God, Baker Book House, Grand Rapids Michigan, 1989, p. 162). Stephen Jay Gould, unul dintre principalii evoluioniti de azi, l-a acuzat, de fapt, pe Lyell de inelciune in promovarea sistemului su: "Lyell s-a folosit de destul viclenie spre ai impune prerile uniformiste ca singura geologie adevrat... Lyell ia impus inchipuirile asupra evidentei" (Gould, Ever Since Darwin, pp. 149-50) (n. ed.)] Aceast idee, impreun cu o alta, care catiga tot mai mult simpatie aceea c speciile evolueaz de la una la alta - a dus la alt idee. Dac pui laolalt cele dou idei, ajungi la ideea c parc lumea

nu are doar cateva mii de ani, cum par a zice cretinii, ci ar trebui s fie de foarte multe mii sau milioane de ani vechime, ori chiar mai mult. Astfel, s-a ivit ideea varstei din ce in ce mai mari a pmantului. Ins iari, aceast credin (c lumea trebuie s fie foarte veche) era numai o presupunere; ea nu era dovedit. Ideea aceasta incepea s ptrund in cugete atunci cand, in 1859, Charles Darwin a publicat cartea care propunea ideea seleciei naturale. Ideea lui Darwin era opus fat de cea a lui Lamarck, care spunea c girafa a evoluat fiindc o vieuitoare cu gatul mai scurt i-a intins gatul ca s mnance frunzele de sus, urmaul ei aveau gatul cu un ol mai lung, urmtorul s-a intins mai mult, i, treptat, a devenit girafa pe care o cunoatem astzi. Aceasta se opune tuturor legilor tiinei, cci astfel de lucruri nu se intampl. O insuire dobandit nu se poate moteni. De pild, pe vremea cand chinezoaicele ii legau picioarele ca s le micoreze, fiicele lor se nteau intotdeauna cu picioare normale. Pe de cealalt parte, Darwin a venit cu ideea c trebuie s fi existat dou exemplare cu gatul lung care au supravieuit fiindc aveau gat mai lung; ele s-au impreunat fiindc toate celelalte muriser datorit imprejurrilor vitrege sau dezastrelor; iar urmaii lor aveau gaturile lungi fiindc se produsese o schimbare in ei: ceea ce stiinta de azi numete o "mutaie". La inceput acest lucru putea avea loc intampltor, dar, o dat ce dou exemplare de acest fel s-au imperecheat, mutaia se perpetueaz veacuri la rand. Bineineles c este vorba de o simpla presupunere, intrucat nimeni nu a observat s se intample aa ceva. Dar aceast presupunere a izbit contiina oamenilor; ei erau ca iasca pregtit, iar aceasta a fost scanteia. Ideea suna aa de plauzibil; iar ideea de evoluie s-a impus dar nu fiindc era dovedit. In realitate, speculaiile lui Darwin se intemeiau, aproape in intregime, pe observaiile sale, nu ale evoluiei, ci ale variaiei. Pe cand cltorea in Insulele Galapagos, Darwin s-a mirat de ce erau treisprezece varieti ale aceluiai fel de cintezoi, gandindu-se c aceasta se datora faptului c a existat o varietate originar care s-a dezvoltat in funcie de mediu. Ins aici nu este vorba de evoluie, ci de variaie. De aici a srit direct la concluzia c, dac asemenea mici schimbri se continu mereu, se va ajunge, in final, la un fel de creatur absolut diferit. Incercand ins s dovedeti tiinific acest lucru, apare o problem: nimeni nu a observat vreodat astfel de schimbri majore; s-au observat doar schimbri inuntrul aceluiai gen. [Aceasta se intampl deoarece, cum s-a artat astzi prin cercetrile geneticii, capacitatea de variaie a unui organism particular este limitat de variabilitatea inerent fondului su genetic. "Cu alte cuvinte", scrie Phillip E. Johnson, "motivul pentru care cainii nu ajung la fel de mari ca elefanii, cu-atat mai puin s se schimbe in elefani, nu este acela c nu i-am fi hrnit suficient de mult. Cainii nu au capacitatea genetic pentru acel grad de schimbare, i se opresc din cretere cand se atinge limita genetic" (Darwin on Trial, ed. cit., p. 18). (n. ed.)]

Evoluionismul - rod al imaginaiei. Partea a IV-a. Un sistem de gandire strin

Ierom. Serafim Rose Teoria evolutiei este inteligibil filosofic Iat deci c evoluia nu e de fapt o problem tiinific, ci una filosofic. Trebuie s inelegem c teoria evoluiei pare uor de acceptat anumitor savani, filosofi sau oameni obinuii fiindc au fost pregtii in acest sens. S cercetm deci antecedentele sale filosofice in apostazia societii occidentale de la cretinismul tradiional.[ Unele dintre discuiile care urmeaz in aceast seciune au fost luate din leciile anterioare ale "Cursului de Supravieuire" inut de Printele Serafim. (n. ed.) ] Cum am vzut, ideea de evoluie s-a ivit la sfaritul veacului al optsprezecelea, sfaritul Iluminismului i inceputul epocii revoluionare - propria noastr epoc. Iluminismul se caracteriza printr-o concepie stabil asupra lumii, dar o stabilitate care nu putea dura; ea trebuia s lase loc concepiei evoluioniste. Vom discuta mai tarziu de ce a fost aa. Una dintre lucrrile clasice despre epoca Luminilor, The European Mind (Gandirea european) de Paul Hazard, afirm: "[In aceast perioad] in Europa a avut loc o infruntare moral. Rstimpul intre Renatere, din care descinde in linie dreapt, i Revoluia Francez, creia ii furea armele, alctuiete o epoc neintrecut de nici o alta ca important istoric."[Paul Hazard, The European Mind, 16801715, Meridian Books, New York, 1963, p. xviii.] Iluminismul a constituit epoca clasic a Europei moderne. Aceast perioad dintre Renatere i vremurile moderne a fost prima incercare real de a alctui o sinteza armonioas a noilor forte slobozite de Evul Mediu, Renatere i Reform,[Printele Serafim artase intr-o lecie anterioar c, dup schisma Bisericii Apusene de Biserica Ortodox, tendina apusean spre raionalism a inaintat fr restricii. Aceasta sa vzut aproape imediat dup schism, o dat cu apariia scolasticii, in care raiunea era inlat deasupra credinei i tradiiei. (n. ed.) ] fr a pierde temelia duhovniceasc a unui oarecare cretinism. Intaiul aspect al noii epoci clasice, al noii armonii, era domina ia perspectivei tiinifice asupra lumii, care a luat forma lumii-main a lui Isaac Newton. [Sir Isaac Newton (1642-1727) a fost un teist care credea in Iisus Hristos, dar era chinuit de griji pentru raionalismul cretinismului. Asemeni altor ganditori ai Iluminismului, precum Thomas Jefferson, el s-a dedicat salvrii cretinismului prin rescrierea Bibliei i curarea ei de ceea ce el numea "coruperi", adic intamplrile miraculoase. El respingea dogma Treimii. (Cf. Ian T. Taylor, In the Minds of Men: Darwin and the New World Order, TFE Publishing, Minneapolis, 1991, pp. 342-43) (n. ed.)] Epoca lui Newton, inceputul Iluminismului, a fost o vreme cand tiina i

religia raional preau a fi de acord c totul in lume mergea bine, iar artele infloreau intr-un mod cum nu aveau s mai infloreasc vreodat in Apus. Inainte de aceasta, Apusul cunoscuse cateva veacuri de frmantare intelectual i chiar de haos, o dat cu prbuirea sintezei medievale a romanocatolicismului, noi forte fcandu-se simite, ceea ce a dus la dispute aprinse i rzboaie sangeroase. Rzboaiele religioase cu tot felul de scopuri lumeti s-au incheiat o dat cu Rzboiul de Treizeci de Ani, in 1648, care a devastat Germania. Protestantismul se rsculase impotriva complicaiei i corupiei din catolicism; a avut loc o renatere a gandirii i artei pgane antice; noul umanism descoperise omul natural, ceea ce a impins inc mai in spate ideea de Dumnezeu; i, lucru i mai semnificativ pentru viitor, tiina a inlocuit teologia ca dreptar al cunoaterii, iar studiul naturii i al legilor ei a ajuns s par cel mai insemnat demers intelectual. Totui, in veacul al aptesprezecelea i inceputul celui de-al optsprezecelea se ajunsese la un anume echilibru i armonie in gandirea apusean. De fapt, cretinismul nu fusese rsturnat de noile idei, ci, mai curand, se adaptase noului spirit, nefcandu-se inc simite dificultile i contradiciile ideilor naturaliste i raionaliste moderne. Indeosebi in partea cea mai luminat a Europei Apusene, Frana i Germania, prea c venise o varst de aur, in contrast mai ales cu rzboaiele religioase care ruinaser aceste ri pan pe la mijlocul secolului al aptesprezecelea. Omul luminat credea in Dumnezeu, a crui existent putea fi demonstrat raional, era tolerant cu credinele altora i credea c tot ce exist in lume poate fi explicat de ctre stiinta modern, ale crei ultime progrese le urmrea cu nerbdare. Lumea prea a fi o main uria in necontenit micare, fiecare micare a ei putand fi descris matematic. Exista un singur univers uria, oranduit ca un sistem matematic uniform. Lucrarea clasic ce exprima ideile menionate, Principia Mathematica a lui Newton, a fost salutat cu aclamaii la apariia ei, in 1687, artand c lumea educat a vremii era bine pregtit pentru noua evanghelie. In noua sintez a Iluminismului "Natura" il inlocuia pe Dumnezeu ca idee central - chiar dac Dumnezeu nu a fost eliminat nici pan la sfaritul perioadei. Epoca sistemului newtonian a fost i epoca religiei Raiunii. De-acum, religia era supus aceluiai criteriu precum tiina: studierii lumii exterioare, adic criteriului raiunii. Astfel, s-a continuat procesul inceput o dat cu scolastica, curand dup Schism, cand raiunea a fost aezat deasupra credinei i tradiiei. Iluminismul a fost vremea cand oamenii visau la o religie a bunului simt. In termeni religioi, poate cea mai tipic micare a veacului al optsprezecelea a fost deismul. Deismul susine c Dumnezeu exist, dar fr a se face simit; adic zidete lumea i se retrage. Newton insui nu credea c poate s calculeze chiar totul corect, de pild deplasrile cometelor; el socotea c universul era ca un uria ceas pe care l-a fcut Dumnezeu i apoi s-a retras, i c, din cand in cand, trebuie s revin i s il fixeze, s il rsuceasc. Dar astronomii ulteriori au spus c nu e adevrat: poi obine o teorie unificat care s

explice totul, chiar i micrile neregulate, deci Dumnezeu este necesar doar la inceput. Dumnezeu devine extrem de ters. Astfel c minunile i prorociile au inceput a fi puse la indoial, muli scriitori incepand deja s spun c ele nu erau decat superstiie. In privina aceasta francezii erau mult mai radicali decat englezii. Cercetand concepia despre lume a Iluminismului putem vedea cat de armonioas prea a fi - Natura domnind deasupra tuturor, tainele Naturii descoperindu-se, Dumnezeu fiind inc in cer (dei nefcand mare lucru), iar cunoaterea tiinific progresand in intreaga lume. Ajungem astfel la al doilea aspect principal al Iluminismului: credina in progresul uman. in cartea sa The Making of the Modern Mind (Crearea gandirii moderne), J.H. Randall Jr. scrie: "Marii apostoli ai Iluminismului sperau s realizeze societatea omeneasc ideal prin rspandirea raiunii i tiinei intre oameni. Iar de acolo sperau s se ajung la o adevrat varst de aur. Inc de la inceputul veacului [al optsprezecelea] s-a ridicat un tot mai puternic imn de laud adus progresului prin educaie. Locke, Helvetius i Bentham au pus temelia generosului vis; toi oamenii, indiferent de scoal, afar doar de cei ce rmaneau credincioi [...] dogmei cretine a pcatului strmoesc, credeau cu toat fiina lor arztoare in perfectibilitatea rasei umane. In sfarit, omenirea ii inea cheia destinului in propriile maini: putea s-i fac viitorul aproape cum voia. Inlturand greelile prosteti din trecut i intorcandu-se la o cultivare raional a naturii, aproape c nu ar mai fi rmas nici un fel de piedici in calea bunstrii omeneti care s nu poat fi depite. E greu s ne dm seama cat de recent este aceast credin in progresul uman. Lumea antic pare s nu fi avut cunotin de el; grecii i romanii ii intorceau privirile mai curand spre Varsta de Aur, de la care omul deczuse. Evul Mediu nu admitea, desigur, o asemenea gandire. Renaterea, care a realizat intr-adevr aa de mult, nu-i putea inchipui c omul poate s se ridice din nou la gloriosul nivel al antichitii; ea ii intorcea gandurile cu totul asupra trecutului. Numai in veacul al aptesprezecelea, o dat cu dezvoltarea tiinei, omul a putut s nutreasc o astfel de ambiie trufa. [...] Toi savanii de dup Descartes dispreuiau pe cei vechi i luptau pentru credina in progres."[ J.H. Randall, The Making ofthe Modern Mind, Houghton Mifflin Co., 1926, pp. 381-82. ] De ce s-a prbuit concepia despre lume a Iluminismului ? Filosofia sa pare azi cu totul naiv, iar arta sa - o varst de aur cu neputin de atins. Exist diferite cauze, suprapunandu-se unele cu altele. Cauza principal este abordarea critic tocmai a raionalismului pe care se intemeia intreaga concepie luminist. Sfinii Prini spun c raiunea omeneasc a deczut o dat cu cderea omului; de-aceea, ea trebuie supus credinei i descoperirii dumnezeieti, ca astfel s se ridice la o stare mai inalt. De indat ce raiunea e inlat deasupra credinei i tradiiei, atitudinea ei critic ii provoac propria distrugere. Credina in raiunea omeneasc este cea care a produs intai scolastica, mai apoi

Reforma, cci raiunea supunea criticii insi religia. Reforma a fost o critic a catolicismului medieval, iar apoi critica Protestantismului a produs filosofii atei/agnostici ai veacului al nousprezecelea. In fine, atitudinea critic a raiunii a produs actuala sinucidere a raiunii. De indat ce omul se increde in raiune ca dreptar al adevrului, este obligat s-o urmeze pan la capt pe calea s distructiv. Nu i se poate impotrivi. Incepand cu Evul Mediu, raionalismul a redus sfera cunoaterii pe msur ce critica fiecare tradiie i realitatea lumii duhovniceti - totul in afar de lumea exterioar. O dat cu filosoful englez David Hume, spre sfaritul veacului al optsprezecelea, raiunea autonom a mers in sfarit pan la capt: a distrus orice cunoatere sigur, chiar i pe cea a lumii exterioare. Hume spunea c nu putem cunoate adevrul absolut prin raiune; putem cunoate doar ceea ce experiem. El scria: "Raiunea e o facultate subiectiv care nu are legtur necesar cu faptele pe care cutm s le cunoatem. Ea se limiteaz la achitarea relaiilor dintre ideile noastre, ele insele fiind de dou ori distanate de realitate. Iar simurile noastre sunt la fel de subiective, cci nu pot niciodat s cunoasc lucrul in sine, ci doar o imagine a lui, ce nu are in ea elementul necesitii i siguranei contrarul oricrui fapt real este inc posibil."[David Hume, An Enquiry Concerning Human Understanding, apud The English Philosophers from Bacon to Mill, ed. Edwin A. Burtt, Random House-1939 New York pp.593-94.] Iat, intr-adevr, un lucru foarte adanc inrdcinat in ganditorii notri moderni din ultimele dou sute de ani: dezndejdea de a nu fi niciodat in stare s cunoti ceva, care dizolv insi substana vieii. Crezand in filosofia raionalist i incepand a gandi lucrurile prin ea, dai de Hume i de ali ganditori asemeni lui, i, dintr-o dat, intreaga lume se dizolv. Cu indreptire deci s-au spus urmtoarele despre Hume de ctre un cercettor al filosofiei Iluminismului: "Citirea dialogurilor lui Hume dup ce ai citit cu inelegere plin de simpatie pe zeloii deiti i pe optimitii filosofi ai primei pri a veacului optsprezece inseamn a fi incercat de o uoar infiorare, de un simmant de nelinite. E ca i cum, in culmea amiezei Iluminismului, la ceasul rgazului, cand imprejur totul pare a fi linitit i sigur, cineva i-ar da seama brusc de apropiata i neateptata surpare a temeliilor, de slabul i indeprtatul freamt ce strbate sub terenul solid al bunului simt."[ Carl L. Becker, The Heavenly City of the Eighteenth Century Philosophers, Yale University Press, New Haven, Connecticut, 1970, pp. 68-69. ] (Desigur, acest fapt a produs mai tarziu marele cutremur al zilelor noastre.) Idealul experimental in tiin are o funcie similar celei a raiunii in nimicirea concepiei despre lume a Iluminismului. Fiind el insui intemeiat pe raionalism, acest ideal nu e nicicand implinit; el nu se oprete niciodat, ci ateapt mereu s-i testeze concluziile, ajungand la altele noi. Tocmai de aceea ideile tiinifice se schimb mereu, iar sinteza tiinific din vremea lui Newton a fost rsturnat. Pan la urm, ideea de progres a ajutat la dizolvarea vechii sinteze.

In Renatere, aa cum am vzut, anticii erau privii ca adevratul model. Se credea c, dac ne-am putea intoarce la ei, departe de Evul Mediu i de superstiii, va fi grozav. Apoi cand tiinele au ajuns s fie modul de gandire dominant, a aprut concepia tiinific despre lume. Oamenii au inceput s vad c orice om din ziua de azi are mai mult cunoatere tiinific decat orice om din antichitate. pentru prima dat, acum tiina a inaintat in chip dramatic cu experimentele sale etc. Este vdit c insi ideea de progres - ideea c prezentul cldete pe trecut, c generaiile viitoare vor face mai bine decat noi, iar omul va inainta in mod constant - anuleaz ideea c exist un criteriu statornic. Exact ca in subiectivismul lui Hume, totul devine relativ. Criteriul existentei omului e abandonat in voia sortii generaiilor viitoare care urmeaz s il imbunteasc. Dup un timp, oamenii incep s-i dea seama c au de-a face cu o filosofie a necontenitei schimbri, a necontenitei micri. Atunci sufletul se revolt. El simte c nu exist pace, nu exist siguran. La sfaritul veacului al optsprezecelea ideea de progres dduse deja natere concepiei "evoluioniste", care era mult diferit de concepia statornic a lui Newton, ajungand in prim plan in veacul al nousprezecelea. Aa se face c veacul al optsprezecelea a inceput cu mult optimism, dar cei mai muli nu-i ddeau seama c spre sfaritul veacului filosofii cei mai inaintai urmau s nimiceasc orice putin a vreunei cunoateri reale a lumii exterioare i orice criteriu statornic al adevrului. Ideile profunde de acest fel au nevoie de timp spre a ptrunde pan la oameni, dar cand o fac produc urmri dezastruoase. Dezastruoasele urmri s-au vzut in Revoluia Francez din 1789, care a fost aplicarea revoluionar a ideilor raionaliste la schimbarea societii i la intreaga randuial a vieii din afar. Sfaritul veacului al optsprezecelea a adus cu el sfaritul Vechii Ordini sfaritul unei epoci de stabilitate, cand aezmintele omeneti, arta i cultura erau intemeiate cel puin pe o rmit de cretinism i de simminte cretine. Izbucnirea Revolutiei Franceze a coincis cu sfaritul civilizaiei cretine. Inainte de 1789 era inc "Vechiul Regim"; dup acest an, urmeaz epoca Revoluiei, vremurile noastre. In aceast perspectiv, teoria evoluiei poate fi ineleas filosofic. Ea s-a ivit dintr-o cutare a unei legi tiinifice a progresului care s justifice inaintarea revoluionar modern. Teoria evoluiei a fost propus mai intai de ctre bunicul lui Charles Darwin, Erasmus, in 1794 - la numai cinci ani de la Revoluia Francez. [Multi dintre prietenii i apropiaii lui Erasmus Darwin simpatizau cu revoluionarii francezi. Erasmus a fost unul dintre intemeietorii Societii Lunare, care-i cuprindea pe simpatizanii revoluionarilor i ai crei membri erau aceeai cu cei ai Societii Revoluionare conduse de radicalul Earl Stanhope. Erasmus il admira indeosebi pe Rousseau, filosoful principal al Revoluiei. Era i francmason, la fel ca fiul su, tatl lui Charles Darwin. (n. ed.) ] J.H. Randall Jr., el insui evoluionist, e destul de lipsit de naivitate spre a admite c teoria evoluiei este o credin, nu un fapt dovedit: "In prezent biologii admit c, la drept vorbind, nu cunoatem nimic de spre cauzele originii noilor specii; trebuie s recurgem

la credina tiinific c ele au loc datorit schimbrilor chimice din protoplasma embrionar."[Randall, op. cit., p. 475. O afirmaie similar a fost fcut de un important biolog evoluionist britanic, Prof. L. Harrison Matthews, in Prefaa la ediia din 1971 a Originii speciilor. "Realitatea evoluiei este ira spinrii biologiei, biologia aflandu-se deci in situaia aparte a unei tiine intemeiate pe o teorie nedovedit este deci vorba de o tiin sau de o credin?... Credina in evoluie este astfel paralela exact a credinei intr-o creaie particular: ambele sunt concepte despre care credincioii tiu c sunt adevrate, dar pan in prezent nici una nu a fost in stare s o dovedeasc." (n. ed.) ] Evoluionitii trebuie s recurg la aceast credin fiindc, cum inii spun, "orice altceva este de neconceput" - acest "orice altceva" fiind faptul c Dumnezeu a creat lumea in urm cu 7000 sau 8000 de ani. Randall continu, descriind efectul evoluiei asupra lumii: "In ciuda acestor dificulti, credinele oamenilor de azi au fost adanc impregnate de conceptul de evoluie. Marile noiuni i concepte fundamentale care insemnau aa de mult pentru veacul al optsprezecelea, Natura, Raiunea i Utilitatea, au lsat cu totul loc unui nou set care exprim mai bine ultimele idei intelectuale despre o Lume in Cretere. O mulime de factori au conspirat la popularizarea ideii de dezvoltare cu corolarele ei... Poate c accentul principal adus de Evoluie in minile oamenilor a fost cel pus asupra analizei cauzale amnunite a proceselor de schimbare particulare. In loc de a cuta s descopere captul sau inta mersului lumii ca intreg, ori s discern cauza ultim sau temeiul tuturor celor existente - sarcina fundamental a tiinei i filosofiei anterioare oamenii au ajuns s cerceteze doar ceea ce este acel proces i numai ceea ce produce el in prile sale. Ei au respins [...] contemplarea unei alctuiri fixe i statice a Adevrului, adoptand in locul ei elul investigrii tuturor micilor adevruri pe care le poate descoperi experimentul. Nu Adevrul care este obaria tuturor adevrurilor, ridicand sufletul omenesc deasupra tuturor experienelor omeneti, in tramul celui venic... ci rbdtoarea, neobosita i nesfarita cutare a unei infiniti de adevruri finite din experiena noastr - iat elul oricrei strdanii tiinifice i filosofice a zilelor noastre."[Randall, op. cit., pp. 475-77. ] Randall menioneaz felul cum schimbarea aezmintelor omeneti diferitele idei asupra moralei etc. - intresc credina in evoluie: "Concepia asupra omului ca organism care reacioneaz la i acioneaz asupra unui mediu complex a devenit astzi fundamental.[Aceasta e teza principal a concepiei evoluioniste i a Epocii Revoluionare privitor la natura uman. Ea s-a cldit din filosofia tiinific a darwinismului i din filosofia politic a admiratorului lui Darwin, Karl Marx, i este comun tuturor construciilor totalitare i utopice derivate din acestea dou, inclusiv liberalismului modern i feminismului radical. Judge

Robert H. Bork, in cartea sa Slouching Towards Gomorrah: Modern Liberalism and American Decline (Regan Books/Harper Collins, New York, 1996), enun succint aceast tez evoluionist astfel: "Natura uman e infinit modelabil, astfel c o natur uman nou, mai bun i poate chiar perfect, se poate produce prin rearanjarea instituiilor sociale." Feminista Shere Hite, in Hite Report on the Family, a infiat aceast credin atunci cand zicea: "Nu exist nimic de felul unei naturi umane. Mai curand, exist o structur psihologic care este implantat cu grij in minile noastre pe msur ce invm dragostea i ecuaiile de putere ale familiei pe viat. Din fericire, familia e un aezmant omenesc: oamenii au fcut-o i tot oamenii o pot schimba." (n. ed.)] Toate ideile i aezmintele sunt gandite astzi in primul rand ca produse sociale, funcionand in grupuri sociale i izvorand din necesitatea svaririi unei anumite adaptri a naturii umane la mediul inconjurtor. Toate domeniile de interes uman de astzi au fost supuse acestei generale tendinte sociologizante i psihologizante; exemplul religiei i teologiei este edificator. In vreme ce veacul al optsprezecelea socotea religia i teologia ca pe un set de propoziii deductive i demonstrative, oamenii de azi socotesc religia in primul rand ca pe un produs social, un mod de viat izvorat din organizarea social a experienelor religioase ale oamenilor, iar teologia ca pe o raionalizare a anumitor simminte i experiene fundamentale a naturii umane. Nu mai cutm s dovedim existena lui Dumnezeu, ci vorbim de inelesul lui Dumnezeu in experienta uman; nu mai cutm s demonstrm viata viitoare, ci investigm efectul credinei in nemurire asupra comportamentului uman." Vedem cat se poate de limpede c avem aici Urmtoarea treapt de dup Hume, care nimicise toate aceste lucruri. Nu mai poi crede in acele idei invechite. Este o nou treapt, care nu are nimic de-a face cu "descoperirea tiinific" a evoluiei nu e decat ceea ce plutete in aer. De vreme ce raiunea ii continu marul, va sfari prin propria sinucidere. Randall urmeaz: "Evoluia a introdus o cu totul alt scar de valori. Acolo unde idealul veacului al optsprezecelea era raionalul, naturalul, chiar primitivul i necoptul, pentru noi lucrul cel mai de dorit se identific mai curand cu ca ptul ultim al procesului de dezvoltare, iar termenii notri laudativi sunt modern, la zi, inaintat, progresist. In aceeai msur ca i Epoca Luminilor noi tindem s identificm ceea ce aprobam cu Natura, dar pentru noi ea nu mai este ordinea raional a naturii, ci culminarea procesului evolutiv, pe care-l lum drept parghia existentei noastre. Veacul al optsprezecelea nu putea gandi un apelativ mai ru decat a numi pe un om entuziast nefiresc; noi preferm s-l etichetm drept fosil demodat i depsit. Epoca aceea credea intr-o teorie dac era numit raional, folositoare i natural; noi ii dm intaietate dac

este ultima descoperire. Trebuia s fim mai curand moderniti i progresiti, decat ganditori chibzuii. Rmane de vzut dac in noua noastr scar de valori nu am pierdut la fel de mult pe cat am catigat... Ideea de evoluie, aa cum a ajuns s fie ineleas in final, a intrit atitudinea umanist i naturalist."

Evoluionismul - rod al imaginaiei. Partea a V-a. Falsii prooroci

Ierom. Serafim Rose Dobzhansky citeaz cu deplin aprobare urmtoarea afirmaie a lui Teilhard de Chardin despre ce anume este evoluia: "Este oare evoluia o teorie, un sistem sau o ipotez ? Ea este mult mai mult - este un postulat general, dinaintea cruia toate teoriile, toate ipotezele, toate sistemele trebuie s se incline de aici inainte, i cruia trebuie s i se conformeze spre a putea fi luate in considerare i a fi veridice. Evoluia e o lumin care lumineaz toate faptele, o traiectorie pe care toate liniile de gandire trebuie s-o urmeze. Iat ce este evolutia."[ Th. Dobzhansky, "Evolution: God's Method of Creation" ] Adic, in gandirea lui Teilhard - pe care o urmeaz o mulime de oameni, fie c sunt cretini, atei sau orice altceva - evoluia devine un fel de nou revelaie universal pentru omenire. Deci totul trebuie ineles in termenii evoluiei, inclusiv religia. Scrierile lui Teilhard de Chardin sunt atat de inesate de propriul jargon, incat este uor s-l respingi - ori s-l accepi - fr s pricepi cu totul semnificaia gandirii sale. Dar, mai presus de toate, trebuie ineles ce anume i-a inspirat gandirea, cci tocmai aceast inspiraie de temelie i concepie despre lume a pus stpanire pe fantezia intelectualului modern, deopotriv "cretin" i ateu, in ciuda dificultii limbajului. Ceea ce l-a inspirat pe Teilhard de Chardin i ii inspir pe adepii si este o anume concepie unitar asupra realitii, o imbinare a lui Dumnezeu i a lumii, a spiritualului i secularului, intr-un singur proces armonios i atotcuprinztor care nu numai c poate fi perceput de intelectualul modern, ci poate fi simit de sufletul sensibil aflat in strans legtur cu spiritul vieii moderne; intr-adevr, pasul urmtor al procesului poate fi anticipat de "omul modern", i tocmai de aceea este aa de iute acceptat Teilhard de Chardin ca "proroc", chiar de ctre oameni ce nu cred in Dumnezeu: el vestete, intr-un chip foarte "mistic", viitorul la care sper orice ganditor de astzi (in afar de cretinii ortodoci contieni). Exist dou laturi ale gandirii unitare a lui Teilhard de Chardin: cea lumeasc (prin care-i atrage i-i pstreaz chiar pe ateii totali precum Julian Huxley), i cea spiritual (prin care-i atrage pe "cretini" i le d o "religie" celor necredincioi). Fragment din corespondenta P. Serafim Rose cu un preopinent evoluionist,

dr. Kalomiros As vrea acum s v pun o intrebare tiinific cu totul elementar: care este dovada in favoarea "evoluiei omului" ? Nici asupra acestei chestiuni nu pot intra in amnunte in prezenta scrisoare, ci o voi discuta pe scurt. Dac dorii, v pot scrie mai amnunit ceva mai tarziu. Dovezile fosile in favoarea "evoluiei omului" constau in: Omul de Neanderthal (mai multe exemplare); Omul de Pekin (cateva cranii); "oamenii" aa-zii de Java, Heidelberg, Piltdown (pan acum douzeci de ani), i recentele descoperiri din Africa: toate extrem de fragmentare; de asemenea, inc vreo cateva fragmente. Totalitatea dovezilor fosile ale "evoluiei omului" incap intr-o lad de mrimea unui sicriu, provenind din pri mult indeprtate ale pmantului, fr vreo indicaie demn de crezare a unei varste mcar relative (cu-atat mai puin "absolute"), i fr nici o urm de indicaie asupra felului cum aceti "oameni" diferii se leag unul de altul, fie prin descenden, fie prin inrudire. Mai mult, in urm cu douzeci de ani s-a descoperit c unul dintre aceti "strmoi evolutivi ai omului", "omul de Piltdown", era o fraud deliberat. Este interesant c unul dintre "descoperitorii" "omului" de Piltdown era Teilhard de Chardin - lucru pe care nu-l vei gsi in majoritatea manualelor ori biografiilor sale. El a "descoperit" caninul acestei creaturi msluite - dinte care fu sese deja vopsit cu intenia de a inela asupra varstei sale atunci cand l-a descoperit! Nu am dovezi spre a spune c Teilhard de Chardin a participat in mod contient la fraud; cred c e mai plauzibil s fi fost o victim a adevratului autor al fraudei, fiind aa de dornic s gseasc dovezi in favoarea "evoluiei omului", in care credea mai dinainte, incat nici nu a mai dat atenie dificultilor anatomice pe care acest "om" grosolan msluit le prezenta pentru orice observator obiectiv. i totui in manualele evoluioniste tiprite inainte de descoperirea fraudei, Omul de Piltdown era acceptat ca un strmo evolutiv al omului fr discuie; "craniul" su este chiar desenat (dei se descoperiser doar fragmente ale unui craniu); i se afirma cu incredere c "el combin caracteristicile umane cu altele mult mai inapoiate" (Tracy I. Storer, Zoologie general, 1951). Era, desigur, exact acea "verig lips" necesar dintre om i mai mut; iat de ce frauda de la Piltdown a fost alctuit tocmai ca un amestec de oase de om i de maimu. Ceva mai tarziu, acelai Teilhard de Chardin a participat la descoperirea i mai ales la "interpretarea" "Omului de Pekin". Mulumit "interpretrii" sale (cci avea deja reputaia de a fi unul dintre principalii paleontologi ai lumii), "Omul de Pekin" a intrat i el in manualele evoluioniste ca strmo al omului... Teilhard de Chardin a fost legat i de descoperirea i mai ales de interpretarea unora dintre rmitele "Omului de Java", care sunt fragmentare. In fapt, oriunde se ducea, descoperea "dovezi" ce se potriveau exact cu ateptrile sale - anume, c omul a "evoluat" din creaturi de tipul maimuelor. Dac vei cerceta in mod obiectiv toate dovezile fosile in favoarea

"evoluiei omului", cred c vei descoperi c nu exist nici o dovad hotratoare sau cat de cat rezonabil in favoarea ei. O anumit prob e socotit a fi dovad in favoarea evoluiei umane fiindc oamenii doresc s cread acest lucru; ei cred intr-o filosofie care cere ca omul s fi evoluat din creaturi asemenea maimuelor. Omul de Neanderthal este pur i simplu Homo sapiens, nedeosebindu-se de oamenii moderni mai mult decat se deosebesc acetia intre ei, fiind o varietate inuntrul unui fel anume sau al unei specii.[ Muli evoluioniti au ajuns la concluzia c Homo erectus aparine i el de specia Homo sapiens. De pild, William S. Laughlin (Universitatea Connecticut), studiind pe eschimoi i aleui, a observat multe asemnri intre aceste populaii i oamenii de tip Homo erectus (Sinanthropus) din Asia. El ii incheie studiul astfel: "Cand descoperim c deosebiri semnificative s-au dezvoltat intr-o scurt perioad de timp intre populaii strans inrudite i apropiate, precum cele din Alaska i Groenlanda, i cand lum in considerare marile deosebiri ce exista intre grupuri indeprtate precum eschimoii i aborigenii, despre care se tie c aparin aceleiai specii de Homo sapiens, pare justificat s concluzionm c Sinanthropus aparine de aceeai specie atat de divers." (Science 142, 8 Noiembrie 1963, p. 644). (n. ed.) ] V rog s observai c ilustraiile cu omul de Neanderthal din manualele evoluioniste sunt invenia artitilor cu idei preconcepute despre cum trebuie s fi artat "omul primitiv", intemeiate pe filosofia evoluionist! Cred c am spus destul, nu spre a arta c pot dezmini "evoluia omului" (cci cine poate dovedi sau dezmini ceva cu probe atat de fragmentare ?!), ci spre a indica doar c trebuie s fim foarte critici in ce privete interpretarea prtinitoare a unor probe aa de precare. S-i lsm pe pganii notri moderni i pe filosofii lor s se agite la descoperirea fiecrui nou craniu, os sau chiar a unui singur dinte, despre care ziarele titreaz: "Descoperirea unui nou strmo al omului". Aceasta nu tine nici mcar de domeniul cunoaterii dearte, ci de domeniul basmelor moderne, al inelepciunii care, cu adevrat, s-a fcut uimitor de nebuneasc. Evoluia este exact opusul cretinismului Intreaga filosofie evoluionist ce-i prinde astzi pe oameni ii face s cread, adesea incontient, intr-o concepie despre creaie i viat ce este exact opusul invturii cretine: simplul devine complex, slbticia "evolueaz" spre civilizaie, nedesvaritul face s apar desvarirea, "progresul" etc. In concepia Ortodoxiei, ceea ce este desvarit cade in nedesvarire (Raiul, in lumea czut; i chiar istoric, Sfinii Prini observ cderea omenirii in general, pan la venirea lui Hristos - cf. Sfantul Simeon Noul Teolog i Sfantul Grigorie al Nyssei), iar omul din zilele de pe urm va fi mult mai jos duhovnicete decat in Biserica primar (cf. prorocia Sfantului. Nil Izvoratorul de Mir i a Sfantului Nifon al Constantiei); nestricciunea i nemurirea preced stricciunea i moartea. [Sf. Nil Izvoratorul de Mir (+1651), artandu-se dup moarte clugrului czut Theofan din Muntele Athos, in anul 1817, a prorocit despre starea omenirii in vremurile din urm: "Lumea din vremea aceea se va schimba i se va face de nerecunoscut. Cand se

va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului din vremea aceea de patimile cele trupeti ale curviei i foarte mult se va inmuli necredina i frdelegea. Atunci lumea va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, i nu vei mai cunoate feele brbailor de ale femeilor pentru neruinata imbrcminte i a prului din cap. Oamenii din vremea aceea se vor purta fr cuviin, fiind slbtici i cruzi ca nite fiare, din cauza ispitelor lui Antihrist. Nu vor da respect prinilor i celor mai btrani, dragostea va pieri. [...] Atunci vor schimba obiceiurile i predania cretinilor i a Bisericii. Cuviina i curia vor pieri de la oameni i va stpani frdelegea. Minciuna i iubirea de arginti va ajunge la cele mai mari trepte. (...) Curviile, preacurviile, sodomiile, hoiile, omorurile vor fi pe toate drumurile in vremea aceea. (...) Bisericile lui Dumnezeu se vor lipsi de preoi credincioi i evlavioi." Vezi de asemenea prorociile Sfantului Nil despre decderea vieii monahale ortodoxe in The Orthodox Word, nr. 21 (1968), pp. 143-49. Prorocia Sfantului Nifon, Episcopul Constantiei Ciprului (sec. al IV-lea), spune astfel: "Pan la sfaritul veacului acestuia nu vor lipsi nici prorocii Domnului Dumnezeu, i nici slugile diavolului. Dar in vremurile din urm, cei ce vor sluji cu adevrat lui Dumnezeu vor reui s se tinuiasc de oameni i nu vor fptui printre ei semne i minuni, ca in timpurile noastre, ci vor merge pe calea faptelor i a smereniei, iar in impria Cereasc vor fi mai mari decat Parinii ce s-au proslvit prin semne. Cci in acea vreme nimeni nu va face minuni in fata oamenilor, care s-i aprind, insuflandu-le dorina nevoinelor ascetice. (...) Muli, aflandu-se in netiin, vor cdea in prpastie, abtandu-se intru limea cii largi i intinse" (citat in Serafim Rose, Ortodoxia i religia viitorului, Mnstirea Sltioara, 1996,p. 195). ] Desvarirea i nemurirea veacului viitor (cerul) nu sunt o dezvoltare sau o "evoluie" din lumea prezent (cum ar zice Teilhard de Chardin; de fapt, hiliasmul este o consecin aproape inevitabil a evoluiei), ci o preschimbarea ei din temelii. Scopul principal al "filosofiei evoluioniste" este rsturnarea perspectivei cretine, intemeiate pe Dumnezeu Care face totul precum voiete El, punand in locul ei ceva mai "pe inelesul" omului czut - raionalism, umanism. Iat de ce "evoluia" a fost dezvoltat treptat de filosofia modern agnostic, atee i deist, inainte de a se gsi mcar o dovad "tiinific". Perspectiva cretin-ortodox (Raiul, scurtimea [timpului acordat] lumii acesteia etc.) este o perspectiv cu totul nou pentru cei prostii de moderna filosofie "luminist", al crei produs-cheie este evoluia.

Evoluionismul - rod al imaginaiei. Partea a VI-a. Credina in datarea radiometric

Curt Sewell Foarte muli savani, profesori i majoritatea mediilor de informare sunt foarte buni avocai ai credinelor evoluioniste in varstele mari. i

muli cretini s-au alturat afirmaiilor savanilor despre "marea varst a pmantului", de obicei fr s-i dea seama c ele se intemeiaz pe presupoziii naturaliste ce elimin complet orice fel de intervenie a unui Dumnezeu creator. Ei nu au recunoscut eroarea raionamentului circular din aceste credine in varstele mari. Astfel, fr s fie nevoie, ei i-au pierdut temelia credinei. Curtis Sewell Jr. a lucrat timp de 44 de ani ca inginer electronist in industria nuclear, incepand cu Proiectul Manhattan al Armatei Statelor Uni te din timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial (prima bomb atomic). Timp de cinci ani a fost inginer sef la Isotopes, Inc. Printre sarcinile sale s-a numrat i proiectarea instrumentarului pentru analiza radiochimic de diferite tipuri, inclusiv pentru sistemul datrii cu Carbon 14. In 1988 a ieit la pensie de la Lawrence Livermore National Laboratory. Candva D-l Sewell adera la concepia uniformist c pmantul are miliarde de ani vechime, dar in decursul multor ani de lucru a inceput s se indoiasc de "dovezile" acestui fapt, fiindc a vzut c se intemeiau pe o logic circular. Povestea trecerii sale de la concepia evoluionist la concepia cretin despre lume este relatat in cartea sa God at Ground Zero (Master Books, Green Forest, Arkansas, 1997). "Cum pot creaionitii s se atepte ca oamenii s accepte ideea pmantului tanr, cand, prin datarea radiometric, tiina a dovedit c pmantul are miliarde de ani vechime ?" Articolul de fat pune aceast intrebare, ce reprezint gandirea unui mare numr de oameni de azi. Cu siguran c majoritatea oamenilor de tiin accept datarea radiometric. Totui nu exist cu adevrat un motiv tiinific care s dovedeasc c datarea radiometric este corect, ci o mulime de dovezi ce arat c ea nu funcioneaz. Vom discuta cateva dintre ele. Vom descoperi c piatra de temelie a analizei radiometrice este credina in materialism i respingerea oricrei aciuni supranaturale, chiar inainte de a se face vreo msurtoare. Muli oameni, intre care chiar specialitii in domeniu, uit presupoziiile pe care se intemeiaz datarea radiometric. 1. Datarea radioactiv In principiu exist dou tipuri de metode de datare radioactiv. Un tip este sistemul Carbon 14, folosit la datarea fragmentelor de organisme care au trit. Nu a fost folosit niciodat pe eantioane neorganice, i aproape c nici nu intr in discuie dac se consider c eantionul ar putea fi mult mai vechi de 50000 de ani. Ea furnizeaz unele dovezi foarte bune, folosite adesea de creaioniti. Dar in acest articol nu vom discuta despre metoda C-14. A doua mare categorie se mai numete "datarea cu metale grele" i include sistemele uraniu-toriu-plumb, rubidiu-strontiu i potasiu-argon. Aceste metode se folosesc in mod obinuit pentru eantioane anorganice, cum sunt rocile, dand adeseori varste extrem de mari milioane sau miliarde de ani. Evoluionitii descriu adesea aceste metode ca dovedind marea vechime a pmantului i a straturilor sale. Creaionitii le critic adesea, fiindc dau rezultate cu totul false. Toate metodele de datare menionate pornesc de la un anume izotop

radioactiv precum U-238, U-235, Tor-232, K-40 sau Rb-87. Ei se numesc izotopi "mam". Sunt elemente radioactive in mod natural, adic emit spontan particule alfa sau beta i, ca urmare, se transform in alte elemente, numite izotopi "fiice". 2. Erori experimentale Metodele ce dau varste mari produc aproape tot atatea rspunsuri "greite" cat i "corecte". Rspunsul "corect" e ales pe baza coloanei stratigrafice, adic dup felul fosilelor ingropate in apropiere. Desigur, datarea fosilelor depinde de presupunerea evoluiei. i, bineineles, publicul nu aude de obicei nimic despre rspunsurile greite. Afirmaia aceasta - c datele radiometrice sunt "corectate" prin referirea la fosilele-index determinate pe baza evoluiei - este viu contestat, dar examinarea literaturii tehnice arat c ea este adevrat, in ciuda celor spuse de manualele elementare. S vedem cateva exemple. 3. Discrepante dovedite Publicul larg crede c rezultatele radiometrice sunt solide i deci se poate dovedi c sunt de incredere. Dar literatura de specialitate arat altceva. John Woodmorappe a fcut o cercetare extins a literaturii, examinand 445 de articole tehnice din 54 de reviste de geocronologie i geologie cu mare autoritate.[John Woodmorappe, "Radiometric Geochronology Reappraised", in Creation Research Society Quarferly, vol. 16, septembrie 1979, pp. 102-29, 147. - Vezi i cartea din 1999 a lui John Woodmorappe, The Mythology of Modern Dating Methods, Institute for Creation Research, El Cajon, California.] Rapoartele menionate enumer peste 350 de date, msurate cu metode radiometrice, ce contrazic cu mult varstele atribuite fosilelor gsite in acelai strat. Ele acopereau varstele "ateptate" de la 1 la >600 de milioane de ani. In aproape toate cazurile de discrepant s-au acceptat datele fosilelor. Datele radiometrice au fost eliminate. Woodmorappe cita spusele unui cercettor: "In general, se presupune c datele ce intr in marja de corectitudine sunt corecte i sunt publicate, dar cele ce nu concord cu alte date sunt rareori publicate, iar discrepantele nu sunt explicate complet." Cnd aceste rapoarte discutau posibilele cauze ale erorilor, foloseau ,cuvinte de tipul "posibil", "poate", "probabil", "ar putea fi" etc. Motivele invocate de obicei cuprind intruziunea detritic, scurgerea sau infiltrarea unora dintre izotopi in esantion, iar uneori coninutul iniial de izotopi din eantion. Pentru datarea cu K-Ar este uor de dat vina pe pierderea argonului, dac varsta obinut e prea mic, sau pe absorbia argonului dac e prea mare. Se tie prea bine c argonul, care e un gaz, difuzeaz uor prin roc, i nu e cu putin s se tie dac nu cumva s-a intamplat ceva de acest fel intr-un anume caz. Erorile sunt deosebit de mari cu metoda K-Ar (potasiu-argon). S-au fcut studii asupra unor roci bazaltice de varst recent cunoscut, din apropiere de Hawaii. Ele proveneau de la vulcanul Kilauea. Rezultatele au ajuns pan la 22 de milioane de ani. Joan Engels scria:

In prezent se tie foarte bine c varstele obinute cu K-Ar de la diferite minerale dintr-o singur roc pot fi uimitor de discordante." 4. Craniul 1470 In 1927 Richard Leakey a descoperit un craniu lang Lacul Rudolf din Kenya despre care spunea c era "aproape nedeosebit" de cel al omului modern. Totui fusese gsit sub un strat de tuf vulcanic KBS ce avea o varst acceptata de 2,6 milioane de ani vechime. Leakey a declarat c acest craniu avea 2,9 milioane de ani, spunand c "nu se potrivete cu nici unul din modelele anterioare ale inceputurilor omului". A fost numit KNM-ER-1470 de la Kenya National Museum, East Rudolf, 1470). Marvin Lubenow face o descriere exact a celor zece ani de controverse in jurul datrii craniului. La prima incercare de a data tuful KBS, Fitch i Miller au analizat rocile brute i au obinut date mergand de la 212 la 230 milioane de ani perioada Triassicului cu mult mai vechi decat se atepta. Intrucat sub acest strat se descoperiser oase de mamifere, au spus c evident datele erau greite din pricina "posibilei prezente a argonului strin derivat din includerea unor roci pre-existente". Chiar dac roca arta bine, tot ce depsea 5 milioane de ani vechime era evident greit, avand in vedere ceea ce tiau ei despre succesiunea dezvoltrii evolutive". Intre timp, o echip de la University of California din Berkeley, condus de G.H. Curtis, a analizat cateva pietre ponce KBS i au descoperit cateva care aveau cam 1,6 milioane de ani i cateva de 1,8 milioane de ani Alte msurtori unele coborand la 0,5 milioane de ani au fost declarate anormal de mici. Ele au fost explicate ca posibile supraimprimri datorate unei infuzii de apa fierbinte cu bogat coninut alcalin. Intre 1969 i 1976 mai multe echipe au fcut numeroase msurtori radiometrice, iar rezultatele s-au grupat in jurul a trei varste -1,8 milioane, 2,4 milioane i 2,6 milioane de ani. Fiecare echip a criticat tehnicile de selectare a eantioanelor de roc ale celorlali. Se spunea c majoritatea argumentelor radiometrice favorizau data de 2,6 milioane de ani, dar argumentele paleontologice favorizau data de 1,8 milioane de ani (adic data la care craniul s-ar fi potrivit cel mai bine cu teoria evoluiei). In final s-a ajuns la o inelegere numai dup ce paleontologii s-au pus de acord in privina corelaiei fosilelor, incluzand dou specii de porc disprute. Data final acceptat pentru craniu a fost cea de 1,9 milioane de ani. Comentand metoda de selectare a eantioanelor de roc pentru datarea radiometric, Lubenow intreab: "Se pune intrebarea, Cum tii cand ai eantionul bun pentru datare ? Singurul rspuns la intrebare este acela c eantioanele bune dau date in acord cu presupunerile evoluioniste. Eantioanele rele sunt cele care dau date ce nu sunt conforme cu evoluia - ilustrare clasic a cercului vicios." 5. Datarea Marelui Canion Creaionitii au criticat multe aspecte ale datrii rocilor prin radioactivitate, dar au adus prea puine probe reale c metoda este

inadecvat. Totui Institutul de cercetri creaioniste a ajuns in fazele preliminare ale obinerii unor asemenea dovezi pentru rocile vulcanice.[Grand Canyon Dating Project, Institute for Creation Research, 10946 Woodside Avenue North, Santee, California 92071] "Scopul proiectului", scriu savanii de la Institutul de cercetri creaioniste (ICC), "este folosirea celei mai de incredere metode de datare cu izotopi radioactivi (metoda izocron) cu cea mai precis tehnic de msurare analitic (tehnica spectrografului de mas pentru diluia izotopic) spre a stabili varstele diferitelor roci din Marele Canion." Savanii de la ICC au angajat un laborator geotehnic autorizat spre a sprijini acest plan i a supraveghea proiectul, prevenind orice tendin de a influenta rezultatele, i pentru a supune eantioanele de roci mai multor laboratoare calificate intr-un mod care s evite orice subterfugii. Marele Canion are mai multe straturi i tipuri de roci diferite. Toi sunt de acord c rocile metamorfice precambriene ingropate sub nivelul Canionului trebuie s fie cele mai vechi. Acestea includ zonele Trinity Gneiss, Elves Chasm Gneiss i Zoroaster Granite. De asemenea, toi sunt de acord c scurgerea de lav cuaternar de pe Podisul Unikaret este probabil depozitul metamorfic cel mai tanr din zon. El provine de la un vulcan, dup ce toate depozitele de straturi sedimentare s-au depus i dup ce canionul a fost erodat. Lava s-a scurs peste margine, pe versanii canionului deja erodat. Geologii cei mai tradiionaliti cred c gnaisurile i graniturile de adancime au peste 600 de milioane de ani vechime, probabil in jur de 2000 de milioane de ani, iar varsta scurgerilor de lav bazaltic de pe Podisul Unikaret trebuie estimat la cateva mii de ani, fiindc e vdit mai tanr decat straturile sedimentare din partea de sus a pereilor canionului. Astfel, comparand varstele msurate cu acuratee ale mai multor eantioane din cele dou zone, vom avea o idee despre sigurana general a metodelor radiometrice. Rezultatele preliminare arat foarte interesant. Dar numai msurtorile scurgerilor de lav recent erau incheiate in momentul ultimului raport pe care il am. Pentru un acelai set de roci recente s-au obinut mai multe cifre de "varst model", ele fiind cu totul discordante (adic nu se potriveau defel una cu cealalt). Cea "mai precis" varst a izocronei rubidiustroniu a fost raportat ca fiind de 2,1 miliarde de ani. Dar varsta acesta este clar greit. Lava supus datrii s-a scurs peste marginea canionului deja erodat. Deci varsta de "2,1 miliarde de ani" trebuie s fie de multe mii de ori mai mare decat varsta real a lavei. Acest unic rezultat ar trebuie s fie suficient spre a arunca puternice umbre de indoial asupra metodelor de datare radiometric cu metale grele, dar trebuie s ateptm incheierea proiectului inainte de a trage prea multe concluzii.[Vezi Steven A. Austin ed., Grand Canyon: Monument to Catastrophe (1994), ca i caseta video insotitoare, Grand Canyon: Monuments to the Flood. (n. ed.)] 6. Cauzele erorilor

Exist cateva posibile surse ale erorilor asociate cu datarea radiometric. Principalele probleme (incepand de la cele de mai mic important) sunt: 1. Acurateea ratelor de dezintegrare - cele mai multe sunt considerate a fi cunoscute cu aproximaie de cateva procente i, dac sunt greite, ar avea doar un efect minor asupra datelor. 2. Constanta ratelor de dezintegrare - muli savani cred c ele au fost constante de-a lungul epocilor, dei acest lucru nu se poate ti cu adevrat. Dar unul dintre primii cercettori, Prof. John Joly de la Trinity College, Dublin, a raportat unele dovezi ce artau variatii.[ J. Joly, Proceedings of the Royal Society, Londra, Seria A 102, 1923, p. 682.] Raportul lui Barry Setterfield asupra posibilei variaii a vitezei luminii d i el referine istorice despre variaiile ratelor de dezintegrare de-a lungul ultimilor 300 de ani. Dar cei mai muli savani nu s-au artat prea entuziati fat de acceptarea acestui concept. 3. Activarea neutronic din surse necunoscute - Prof. Melvin Cook a cercetat minereuri dintr-o min din Katanga i a descoperit c nu conineau Pb-204 i nici toriu, dar exista o cantitate apreciabil de Pb208 ! E clar c acesta nu putea s fi fost primitiv, i nu putea s rezulte din dezintegrarea toriului. Singurul mod in care putea fi explicat era activarea neutronic in Pb-207. Cand Cook a fcut aceast corecie, varsta calculat s-a redus de la 600 de milioane de ani pan la epoca modern.[Trevor Norman i Barry Setterfield, "The Atomic Constants, Light, and Time", Stanford Research Institute International Invited Research Report, Menlo Park, California, 1987. w Melvin Cook, Prehistory and Earth Models, Max Parrish and Co. Ltd., Londra, 1966, pp. 54-55. ] In cele mai multe minereuri nu este posibil s se vad acest efect asa de clar, dar faptul arat c un anumit flux de neutroni, posibil de la o supernov, trebuie s fi avut o puter nic influent, iar aceasta ar fi fost posibil in intreaga lume, afectand toate rocile intr-un mod ce nu poate fi determinat cu uurin astzi. 4. Integritatea atomilor in roci - aceasta starnete cea mai mare ingrijorare tuturor cronologitilor i este motivul cel mai des citat pentru erorile evidente in msurarea datelor. Srurile de uraniu sunt solubile in ap i cele mai multe minerale sunt supuse unei infiltrri inegale a componentelor lor chimice. Argonul migreaz in mod impredictibil inuntrul i in afara rocilor. Hurley a raportat c componentele radioactive ale graniturilor stau la suprafaa granulelor i pot fi cu uurin splate. Cristalele de zircon au fost datate cu metodele U-Pb, dar studiile de microsondaje cu ioni au artat c uraniul i plumbul sunt fixate in diferite pri ale structurii cristaline. Aceasta arat c de fapt Pb-206 nu putea proveni din dezintegrarea uraniului; deci aceste datri trebuie s fie invalidate. 5. De departe cea mai important problem este coninutul izotopic originar al rocii. Cum am putea s tim care a fost materialul originar ? Vom vedea c rspunsul la aceast intrebare depinde de o decizie ce implic ceva ce nu poate fi dovedit - o decizie pe baz de credin. 7. Materialul izotopic originar Geologul uniformist trebuie s presupun o oarecare concentraie

iniial. Dac alegerea sa este bun, iar celelalte surse de erori pot fi minimalizate, poate face o determinare precis a varstei - cu condiia ca setul de presupuneri fcute de el s fie corect. Dar presupunerile sale se intemeiaz intotdeauna pe teoria uniformismului - adic faptul c pmantul i rocile sale au luat natere in mod pur materialist, fr intervenie supranatural, cu mult timp in urm. Deci dac incearc s foloseasc aceste rezultate spre a dovedi c pmantul este vechi i nu a fost creat, folosete o logic circular. El elimin de fapt posibilitatea unei creaii supranaturale in sase zile inainte de a face msurtorile. Acum caiva ani am fcut un curs de geologie la facultatea din localitatea mea. In primele lecii profesorul a subliniat importanta credinelor uniformiste ca temelie a geologiei istorice, spunand ceva de felul acesta: "Oamenii obinuiau s cread in tot felul de catastrofe, provocate de intervenii supranaturale. Aceste povesti populare i-au fcut pe oameni s cread c pmantul avea numai cateva mii de ani vechime. Astzi tim, desigur, c acele lucruri nu au avut loc i c pmantul e mult mai vechi. El a evoluat lent, timp de miliarde de ani. Aceasta a avut loc conform principiului uniformist - ce spune c toate procesele au urmat intotdeauna aceleai legi naturale pe care le observm astzi." Observai uurina acceptrii credinei c istorisirea Bibliei nu poate fi intr-adevr real. In manualul su clasic de geocronologie [Varsta rocilor, planetelor i stelelor], Henry Faul spune: "Dac se accept c sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primordial, rezult c materialele planetelor, asteroizilor i meteoriilor au o origine comun. Meteoriii de fier conin ceva plumb, dar numai urme infime de uraniu i toriu, i deci plumbul e necontaminat de plumb radiogenic, putand fi privit ca un bun eantion de plumb primordial. Tabelul 6-1 d lista compoziiei izotopice a plumbului extras din cativa meteorii de fier. Aceste date pot fi acum folosite ca (Pb207/Pb204) i (Pb206/Pb204) in ecuaia Houtermans, i tot ce rmane de descoperit pentru a permite calcularea varstei pmantului este un eantion de plumb dintr-un subsistem inchis cu varst cunoscut."[Henry Faul, Ages of Rocks, Planets and Stars, McGraw-Hill, New York, 1966, pp. 65, 67.] Observai punctul de pornire al lui Faul - "Dac se accept c sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primordial..." Aceasta inseamn o origine pur naturalist a pmantului, de-a lungul unei perioade mari de timp. El infieaz aici credina obinuit a celor mai muli savani evoluioniti c pmantul i sistemul solar au evoluat dintr-un nor de gaz i praf, intr-un timp foarte lung, incepand cu miliarde de ani in urm. Pornind de la aceast credin de baz, Faul argumenteaz c alctuirea originar a elementelor chimice ale pmantului trebuie s fi fost similar cu ceea ce putem vedea azi in meteorii. Aceast presupunere este una dintre principalele probe folosite spre a de termina varsta pmantului i coeficientul izotopic al plumbului din compoziia rocilor primitive. Dar ea se intemeiaz cu totul pe credina in uniformism i in originea naturalist a pmantului. Fr aceast

credin de baz, toate msurtorile datelor ce dau varste mari ar fi lipsite de sens. Pe de alt parte, dac pmantul a fost creat dintr-o dat (cum spune Biblia), Ziditorul putea s-l fac oricum ar fi dorit. Nu ar fi fost silit s urmeze nici una din legile omului - i intr-adevr El a i dovedit acest lucru. Cand a fcut pomii din Grdina Edenului, acetia aveau indat i fructe. Cand i-a fcut pe Adam i Eva, ei erau in forma lor matur, nu ca niste prunci. Ni s-a spus c El a fcut aceste lucruri cu infiarea maturitii.[Acest lucru a fost afirmat categoric de ctre Sf. Efrem Sirul in talcuirea sa la Facere din sec. IV: "Dei ierburile aveau doar o clip vechime la facerea lor, ele preau ca i cum ar fi avut cateva luni vechime. Tot aa copacii, dei aveau doar o zi cand au rsrit, erau totui ca pomii vechi de caiva ani, fiind deplin crescui i cu fructe incepand s se iveasc pe ramurile lor." Mai tarziu, explicand cum anume luna avea infiarea matur in momentul facerii ei, Sf. Efrem scrie: "Pe cat de btrani erau copacii, ierburile, animalele, psrile i chiar oamenii (cand au fost creai), tot pe-atat erau i tineri. Erau btrani dup infiarea mdularelor lor i materiilor lor, ins erau tineri pentru ceasul i clipa zidirii lor" (Talcuire la Facere, ed. engl., pp. 90-91); (s.n.). Prin aceast inelegere scriptural-patristic a felului cum a creat Dumnezeu lumea, intreaga temelie a metodelor de datare radiometric se prbuete. Faptul c Sf. Efrem a invat-o in secolul al IV-lea arat c nu este un argument ad-hoc al savanilor creaioniti de azi, ci chiar o talcuire de neocolit a Scripturii. (n. ed.)] De ce nu ar fi putut face i rocile in acelai fel ? De ce nu ar fi putut s conin Plumb 206 i Argon 40, astfel incat s apar "mature" ? Savanii sunt de acord c Plumbul 204 trebuie s fi fost prezent inc de la inceputurile pmantului. De ce nu s-ar putea ca i Plumbul 206, 207 i 208 s fi aprut in acelai fel ? Intrucat o lucrare preistoric a lui Dumnezeu nu este supus investigaiei tiinifice, fiind deci in afara metodelor tiinei, muli savani il exclud pe Dumnezeu din probabilitatea tiinific, presupunand pur i simplu c Dumnezeu nu a intervenit niciodat. Ei caut explicaii pur materialiste, ca i cum aceasta ar fi singura alegere acceptabil tiinific. Dar aceasta nu ne duce la problema real. Vedem c datarea radiogenic nu se intemeiaz doar pe msurtori fizice. Temeiul su este o credin filosofic - credina cuiva despre felul cum a aprut lumea. Vedem c problema "pmant vechi - pmant nou" se poate rezolva doar in funcie de credina intemeietoare pe care o alegem. Dac alegem credina in materialism i excludem posibilitatea interveniei supranaturale, atunci suntem indreptii s credem c pmantul are miliarde de ani vechime. Totui, dac recunoatem un Dumnezeu care poate s intervin i a intervenit in propria zidire, atunci suntem indreptii s credem in istorisirea biblic i intr-o varst de doar cateva mii de ani. Nici una dintre alegeri nu ni se impune prin dovezile fizice. Mai degrab alegerea noast se face din motive filosofice, iar apoi potrivim probele cu unul sau altul din sistemele de credin intemeietoare.

Evoluionismul i tiina biologiei

Mihael Georgiev (traducere de Nicuor Gliga) Dou aspecte privind evoluionismul frapeaz in mod deosebit. Primul: acesta "este suspendat in aer", deoarece ii lipsete punctul de plecare. De fapt nu exist nici cea mai vag idee despre originea vieii pe pmant. Al doilea: nu exista nici o proba a posibilitii transformrii unei specii in alta. Prin aceste dou caracteristici evoluionismul nu aparine lumii tiinelor, ci domeniului filozofiei, al ideologiilor i al doctrinelor. Aceast apartenen explic faptul uimitor c o asemenea elaborare mental a putut, cum spun evoluionitii, s "deschid o nou era in istoria intelectual a geniului uman, schimband radical concepia noastr despre univers i poziia omului in acesta"1. Intenia mea nu este de a contrazice aceste afirmaii - de altfel adevrate - i nici de a pune in discuie eventualele lor implicaii morale, etice, psihologice, spirituale, religioase, filozofice, antropologice, sociale i politice. Ceea ce as vrea sa fac, in schimb, este de a aborda numai implicaiile cu caracter pur tiinific ale evoluionismului, in special validitatea lor tiinific, raporturile evoluionismului cu alte discipline biologice, valoarea lui didactica. Iat ce spune Isaac Newton despre limitele tiinei: "Mijlocul cel mai bun i cel mai sigur pentru a studia natura este in primul rand descoperirea i determinarea caracteristicilor fenomenelor prin experimente, in timp ce ipotezele asupra originii lor pot fi lsate in planul secund. Aceste ipoteze trebuie s se supun naturii fenomenelor, nu s se incerce impunerea lor ignorand probele experimentale". In lumina acestei definiii este evident c in realitate Darwin nu a extins revoluia tiinific a lui Copernic, Keppler, Galilei i Newton in domeniul biologiei (cum spun evoluionitii), ci pur i simplu a mutat principiul cunoaterii fenomenelor de la studiul funcionrii lor la cel complet diferit al originii lor, susinand de fapt contrariul fata de Newton, adic posibilitatea cunoaterii tiinifice fr verificare experimentala. Intr-adevr, spre deosebire de alte discipline biologice (spre exemplu fiziologia) care studiaz funcionarea organismelor, evoluionismul studiaz originea lor. Dar in timp ce in alte discipline teoriile sunt supuse verificrii experimentale i rman s fac parte din tiin numai daca trec o asemenea verificare, evoluionismul, dimpotriv, este inserat in tiinele biologice fr s fi trecut prin ciurul probelor experimentale. Cu toate acestea, evoluionismul este predat ca tiin i implicit cu acelai merit impreun cu alte discipline biologice. Din punct de vedere metodologic aceasta vrea sa spun c se ignor diferena intre probe i speculaii, se confund realitatea cu fantezia i se consider supoziiile drept certitudini. Toate acesta au consecine didactice

negative pentru c impiedic dezvoltarea capacitii de recunoatere a diferenelor dintre lucruri (care sunt mai importante decat asemnrile), de a gandi in mod critic i de a inelege insi natura cunoaterii tiinifice. Din aceste motive, Rudolf Virchow, medic, antropolog i contemporan cu Darwin, considera darwinismul vtmtor pentru reputaia tiinei, era impotriva introducerii lui printre disciplinele tiinifice i predrii lui. Prezentarea evoluionismului ca teorie tiinific bazat pe legi i pe probe este un fals uor de descoperit dac se posed un minimum de cunotine privind metodologia tiinific i aspectele ei specifice. In Italia, s-au exprimat in acest sens in repetate randuri autoriti indiscutabile precum Giuseppe Sermonti (biolog i genetician), Roberto Fondi (paleontolog) i Antonino Zichichi (fizician). Cu toate acestea, evoluionismul este predat chiar din coala elementar i prezentat drept "cuvantul tiinei" unor copii care nu sunt inc in msur s ineleag validitatea lui tiinific. Acest ultim aspect, face separarea evoluionismului de tiine i aezarea lui printre ideologii i religii, nu numai o operaiune important din punct de vedere metodologic i didactic, ci i un act necesar de responsabilitate in confruntrile fiilor notri, studenilor notri i a insi inteligenei noastre. Referine
1. Ayala FJ., Darwin e il progetto della natura, KOS 2002;202 (luglio): 22-27 Mihael Georgiev este medic italian, cu lucrri publicate in domeniul chirurgiei; participant la al 8-lea Congres Creaionist European, Gullbrannagarden, Suedia, 2003, cu lucrarea "A call for a change in high school textbooks on science in Italy".

Sursa articolului: "Evoluzionismo e Scienze Biologiche", la http://www.creazionismo.org/Articolo.asp?id=106

Fantasticii lilieci
Frank Sherwin (traducere de Paul Cocei) Fascinanii lilieci fac parte din ordinul Chiroptera. In numar, ei intrec chiar i roztoarele. Este nedrept faptul c liliecii au un asemenea renume negativ i c le sunt asociate atatea superstiii. Dimpotriv: dac nu exista polenizarea lor, se putea s nu avem lemnul de balsa, bananele, ptlagina, sau piersicile. Liliecii sunt mult mai eficieni in capturarea insectelor decat sunt metodele folosite de oameni. Intr-adevr, un liliac gri poate elimina pan la 8.000 de insecte pe noapte un motiv in plus pentru a tolera cuiburile de lilieci. De unde au aprut ei? Toi liliecii din ziua de azi se trag dintr-un strmo comun care putea zbura1 spune evoluionismul. Dar in ceea ce privete dovezile, aceast declaraie i cele inrudite este rezultatul unei simple

presupuneri. Aceeai surs admite c Genealogia [adic strmoii evolutivi] liliecilor este o problem intunecoas, totui, i a inspirat cateva idei destul de exotice2 i liliecii prezint una din enigmele supreme ale evoluiei3. De notat c tiina secularizat nu poate oferi un rspuns privind originile liliecilor i prin urmare imaginaia cuiva trebuia s umple golul: poi construi tot felul de scenarii plauzibile despre felul in care au aprut liliecii4. Oricum ar fi, evoluionitii continu s susin c liliecii au evoluat din mamifere mici i ne-zburtoare, chiar dac Nu sunt cunoscute stadii intermediare intre lilieci i insectivore5. Savanii creaioniti susin c Dumnezeu a creat liliecii i c ei sunt mrturii ale mainilor Sale creatoare (vezi i Romani 1: 20). Una dintre caracteristicile special construite ale liliecilor este uimitorul lor sonar: ei trimit sunete de mare frecven i localizeaz obstacolele din apropiere in funcie de unda sonor care se reflect din acestea. Liliecii trimit impulsul cu frecvena de 100.000 Hz (cicluri pe secund), frecven care, in doar o fraciune de secund, poate scdea pan la 30.000 de Hz (prin comparaie, limita superioar a auzului uman este de 20.000 Hz). Liliecii s-ar putea asurzi cu uurin dac nu ar avea un muchi special pe care Creatorul l-a plasat in urechea lor medie. Acesta se contract rapid pentru a inghea osul asociat cu auzirea in timp ce impulsul este trimis dar se relaxeaz tocmai la timp pentru a primi ecourile impulsurilor anterioare. Cat de eficient este sonarul? Se prea poate ca liliecii s simt mintal cu impulsurile lor ultrasonice la fel cum noi putem vedea cu proprii ochi!6. In loc s recunoasc aceast complexitate ca provenind prin mana Creatorului, secularii il dezbrac pe Dumnezeu de mreie, spunand c Impulsurile cu frecvena modulat par a fi evoluat in capacitatea de ecolocaie a liliecilor, o gam larg de frecvene fiind potrivite pentru descrierea intei i msurarea corect a distanei7 (subl. noastr). Creaionitii ar spune: Dumnezeu a creat capacitatea liliecilor de a produce impulsuri cu frecvena modulat pentru c o gam larg de frecvene le face potrivite pentru descrierea intei i msurarea corect a distanelor. Bibliografie
1. Discover, November, 1998, p. 114. 2. Ibid., p. 114. 3. Ibid., p. 112. 4. Ibid., p. 114. 5. Colbert, Evolution of the Vertebrates, 2001, p. 333. 6. Hickman, Roberts & Larson, Zoology, W.C. Brown, 1997, p. 611. 7. Simmons & Young, Nerve Cells & Animal Behaviour, Cambridge U. Press, 1999, pp. 14445.

Sursa articolului: Acts & Facts Vol. 30 nr. 10 Oct. 2003.

Gen care crete riscul tuberculozei

www.sciencedaily.com Un studiu din numrul din 19 decembrie al "Journal of Experimental Medicine" (Jurnalul de Medicin Experimental)

identific o mic schimbare genetic ce crete probabilitatea de dezvoltare a tuberculozei active (TBC). Pedro FloresVillanueva i colegii si de la Centrul pentru Sntate al Universitii din Texas, au studiat grupe de pacieni din Mexic i Coreea, descoperind c persoanele care posed aceast schimbare genetic sunt mai dispui la imbolnvire cu bacteria cauzatoare de TBC. Numrul de infecii cu Mycobacterium tuberculosis, bacteria care cauzeaz TBC, sunt in cretere. In fiecare an apar cca. 8 milioane de cazuri noi iar 2 milioane de persoane mor din cauza TBC. Dar nu toi oamenii care sunt expui la aceast bacterie se imbolnvesc un fenomen explicat in mod curent prin diferenele genetice care ii fac pe unii mai predispui la imbolnvire decat alii. Intr-adevr, un studiu tiinific recent a relevat faptul c o anumit regiune a cromozomului 17 este asociat cu riscul mrit de a dezvolta tuberculoza activ, dar gena/genele responsabile pentru acest efect nu fuseser identificate. Flores-Villanueva i colegii si arat c factorul aflat in spatele acestei creteri a susceptibilitii la TBC este o mic schimbare in gena care codific o protein numit MCP-1 (gena se afl in cromozomul 17). Schimbarea genetic este minuscul, secvena de ADN diferind doar printr-o singur nucleotid (blocurile constructive ale ADN-ului) de cea normal. Aceast schimbare, care a dus la creterea productiei de MCP-1, a fost de cinci ori mai intalnit la persoanele cu TBC activ decat la cei infectai dar care nu au dezvoltat boala. MCP-1 este o protein care ajut la atragerea celulelor imunitare la locul infeciei. Din acest motiv, proteina este important in timpul in care organismul d primele rspunsuri la bacteria cauzatoare de TBC. Dar un nivel excesiv de mare de MCP-1 poate fi periculos, acestea inhiband producerea unei alte proteine cu rol imunitar, interleukin-12. Interleukin-12 este necesar pentru activarea celulelor imunitare care lupt impotriva infeciei odat ajunse la "locul faptei". Intr-un comentariu ce insoete articolul, geneticienii Alexandre Alcais, JeanLaurent Casanova i colegii de la Universitatea din Paris subliniaz faptul c acesta este fenomenul genetic cu cel mai mare impact asupra TBC dintre cele descoperite pan acum.

Ghearii i Potopul
Stephen Caesar (traducere de Dnu Ieeanu) Muli creaioniti fac o legtur intre Potopul Biblic i Era glaciar, aceast intamplare fiind dedus pentru prima oara de creaionistul Louis Agassiz in anii 1800. Aceasta legtura s-a intrit odat cu expediia tiinific din nordul Groenlandei (North GRIP), condus de omul de tiin danez J.P.Steffensen. Revista The New Yorker a caracterizat activitatea lui Steffensen i colaboratorilor si subliniind ceea ce reprezint pentru catastrofism:

In urm cu cateva decenii a avut loc o schimbare...in modul oamenilor de tiin de a privi clima Pmantului. Noul punct de vedere st sub lozinca "climat schimbat brusc", dei s-ar putea chema neo-catastrofism dup teoriile inspirate din Biblie cu privire la potop i la dezastrul respectiv...Aceast idee este susinut de copleitoarele dovezi empirice, multe dintre ele gsite in Groenlanda. Climatul terestru nu a suferit o schimbare treptata, ci una violenta i fr avertizare. (Kolbert 2002:30) Ultima Er Glaciar, cunoscut i sub numele de Wisconsin, se presupune ca ar fi avut loc acum 20.000 ani. Forand in ghearii care ocupa aproximativ 80% din suprafaa Groenlandei, proiectul North GRIP a oferit geologilor probe privind tranziia brusca a erei Wisconsin. The New Yorker a remarcat: Ceea ce arat urmele din ghea este c a existat o perioad de intens instabilitate. Temperatura nu a crescut gradat, i nici nu a fost constant, ci a suferit salturi de la cele de natur temperat pan la cele de natur glaciara i inapoi. In urma cu aproximativ 15.000 de ani, Groenlanda s-a inclzit brusc cu 16 C in doar 15 ani sau mai puin. Articolul menioneaz c oamenii de tiin care lucrau in Century Camp (una dintre locaiile North GRIP-ului) nu erau siguri ce s fac cu ceea ce au descoperit (Kolbert 2002:34). Sigfus Johnsen, unul dintre oamenii de tiin din echipa de cercetare a declarat urmtoarele: Este incredibil, e ceva la care nu ne-am ateptat deloc(Kolbert 2002:34). Revista a mai notat totodat c, intr-o alt locaie GRIP numit Dye 3, conform rezultatelor importante descoperite in Century Camp, se demonstreaz c ceea ce prea a fi o anormalitate, poate fi totui repetabil. (Kolbert 2002:35) i mai important e ca in urma acestor fluctuaii catastrofale ale temperaturii a avut loc o masiv infuzie de ap dulce in oceane. Aceast relatare coincide cu potopul crii Facerii care a constat atat in revrsri masive de ape sub forma de ploi, cat i in revrsarea apelor de sub suprafaa Pmantului (In anul ase sute al vieii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douzeci i aptea a lunii, in chiar ziua aceea, s-au desfcut toate izvoarele adancului celui mare i jgheaburile cerului s-au deschis Facere 7:11). Revista The New Yorker a mai precizat: Nici o for extern cunoscut i nici mcar o ipotez nu poate explica salturile atat de violente i de dese ale temperaturii, precum ne arat aceste buci de ghea. Cumva, sistemul climateric, printr-un incredibil mecanism de feedback, trebuie s fi fost capabil de a-i genera propriile instabiliti. Cea mai popular ipoteza e c oceanele sunt responsabile de acest lucru. Curenii de la tropice, indreptandu-se spre poli, au adus cu ei o cantitate uria de cldur, i dac acest mecanism al circulaiei s-ar fi putut cumva opri, s zicem din cauza unui influx brusc de apa dulce, ar fi putut avea un impact dramatic. (Kolbert 2002:35). Fraze precum influx brusc de ap dulce i impact dramatic invoc cu siguran

imaginile potopului biblic. In plus, aa cum i articolul a menionat, dovezile pentru neo-catastrofism sunt atat de copleitoare incat aceste idei sunt imbriate de aproape toi geologii. Referine:
Kolbert, E. 2002. Ice Memory. The New Yorker, 7 January.

Sursa articolului: http://www.creationism.org/caesar/glaciersflood.htm

Indreptand greelile - Uimitoarea abilitate de reparare

categoria Minuni "naturale" Frank Sherwin (traducere de Iulian ignelea) Dac cineva ar cere unui creaionist vreo dovad a creaiei, acesta ar putea foarte bine s replice: molecula de ADN. Toi au auzit de aceast molecul a vieii gsit practic in fiecare celul a trupului nostru. ADN-ul este organizat in cromozomi (oamenii au 46) pe care se gsesc multe mii de gene (uniti de ereditate compuse din baze nucleotide denumite T,G,C i A). Uimitorul proiect al Genomului uman continu s cartografieze din ce in ce mai precis genele specifice (avem doar 34.000), cat i s secvenializeze din ce in ce mai mult enorma construcie a perechilor de baze ale ADN-ului. Efectele trecerii timpului i factorii mediului inconjurtor, ca de exemplu fumatul i razele ultraviolete (U.V.) solare, impreun cu ali compui cancerigeni i citotoxici reprezint garanii faptului c molecula de ADN sufer avarii. Majoritatea acestora sunt temporare intrucat Creatorul a proiectat molecule specifice i sisteme pentru repararea avariilor genetice. Acestea sunt ceea ce se numete ADN-ul de reparare. Se tia de ceva timp c ADN-ul posed incredibila capacitate de a se autorepara cand este deteriorat. Dar cum a aprut aceast capacitate de refacere prin timp i intamplare sau prin creaie specific? Este destul de dificil pentru seculariti s dea o descriere darwinist pas-cu-pas a apariiei unei molecule funcionale de ADN din elemente chimice brute. Dar cum au putut cele 130 de gene reparatorii de ADN uman cunoscute s evolueze pentru a ajuta la... repararea insui ADN-ului? Se sesizeaz cu uurin aici o situaie imposibil: in timp ce ADN-ul evolua din elemente chimice brute, ar fi avut neaprat nevoie de asistena moleculelor reparatorii ADN; aceste molecule, ins,

puteau evolua abia mai tarziu, fiind programate de ADN! Dumnezeu a proiectat o serie de sisteme de reparaie ADN i corectori (enzime), fiecare avand sarcina de a repara cate o problem specific. De exemplu, exist enzime implicate in corectarea greelilor de extirpare care recunosc bazele imperecheate greit i enzime implicate in repararea extirprii nucleotide (REN), care este un mecanism de reparare tip taiere i lipire universal. REN are funcia de a indeprta greeala - numit leziune - i de a umple golul cu ADN nou. Aceast operaie se poate asemna cu indeprtarea de ctre dentist a esutului cariat i inlocuirea golului cu o umplutur ("umplutura" in procesul de reparare al ADN-ului este o nucleotid funcional). Exist deasemenea mici motoare moleculare numite "elicoidale" (de exemplu AdnB elicoidal i alte motoare multimetrice) care efectiv deir ADN-ul din starea normal dublu-spiralat in dou iruri separate. Elicoidele indeplinesc acest lucru rupand rapid legturile de hidrogen dintre nucleotide (poriunea "trepte de scar" din molecul) intr-o manier cumva asemntoare felului in care se mic rama. Alte enzime, special proiectate, trebuie s asigure separarea complet a celor dou iruri. Ocazional, acest uimitor mecanism de reparare d gre - aa cum fac toate sistemele noastre in cele din urm - rezultand o alterare sau schimbare permanent a acelei poriuni de ADN. Aceasta se numete o mutaie. Desigur, mutaiile in poriunile vitale pot fi mortale pentru organism. Tocmai aceasta e problema. Sistemele de reparare a ADN-ului lucreaz din greu s repare aceste schimbri care apar zilnic in miliardele de baze-nucleotide care compun plantele, oamenii i animalele. Dar evoluia este dependent de chiar aceste schimbri (mutaii) care se presupune c ar conduce la noi structuri i funcii. Astfel, observm c felul in care se prezint ADN-ul asigur faptul c evoluia nu ar fi putut avea loc prin mutaii, impotriva crora natura lupt efectiv prin aceste mecanisme intrinseci ei. Sursa articolului: Acts & Facts, Vol. 33 Nr 6 June 2004

Microbii din sedimentele marine reacioneaz la schimbrile de temperatur

www.sciencedaily.com Oameni de tiin de la Universitatea din Georgia au artat pentru prima oar c temperatura afecteaz activitatea biologic a microbilor care degradeaz carbonul organic in sedimentele marine. Inclzirea global ar putea astfel cauza derapaje in echilibrul carbonului organic, care este reciclat in atmosfer sau este ingropat in sedimente care servesc drept

rezervoare de compui organici. Pan acum se cunotea relativ puin despre modul in care temperaturile afecteaz acest proces microbiologic, care este responsabil pentru descompunerea iniial a materiei organice complexe in sedimente, spune oceanograful Samantha Joye de la Universitatea din Georgia, conductorul studiului. "Ceea ce scoatem acum in eviden este total neateptat. Temperatura scurt-circuiteaz reciclarea materiei organice", a declarat ea. Joye i colaboratorul su, Nathaniel Weston, i-au publicat rezultatele cercetrilor lor in "Dezbaterile" Academiei Naionale de tiine (National Academy of Sciences) din 14 noiembrie. "Aceste rezultate surprinztoare arat c temperatura afecteaz puternic descompunerea materiei organice i este nevoie ca ea s fie luat in calcul pentru inelegerea rolului sedimentelor in circuitul global al carbonului", a declarat Paul Kemp, directorul Programului pentru Biologie Oceanografic al Fundaiei Naionale pentru tiin (National Science Foundation - NSF), care a finanat cercetrile impreun cu Programul pe Termen Lung de Cercetare Ecologic (Long-Term Ecological Research - LTER) al NSF. Savanii tiau de mult c un rol crucial in multe procese terestre i atmosferice il are carbonul organic ingropat in sedimentele marine. Numrul de microorganisme care se hrnesc cu acest carbon nu este deloc mic. "Microorganismele responsabile pentru degradarea materiei organice in sedimente sunt deseori ignorae", a spus Weston. "Noi am fost interesai in deschiderea "cutiei negre" a sedimentelor i in clarificarea controlului asupra temperaturii in diferite grupe microbiene". Weston i Joye au studiat mostre de sedimente de la Umbrella Creek, in apropierea gurii de vrsare a raului Satilla, pe coasta Georgiei. Prelevand probe de sedimente in diferite perioade ale anului, au descoperit c temperatura a afectat procesele de descompunere a carbonului organic. Microbii care "lucreaz" in sedimente au diferite limite ale temperaturilor optime, i astfel ei opereaz diferit, in funcie de temperatur. "Procesele microbiene implicate in descompunerea carbonului sunt extrem de sensibile chiar la cele mai mici schimbri in temperatur", a declarat Joye. "Aceste rezultate sugereaz c schimbarea climei globale poate influena eficacitatea reciclrii carbonului organic", cu impact asupra ecosistemelor aflate pe coaste. Nu se cunoate inc, spune Joye, dac schimbrile produse de temperatur, observate in cazul sedimentelor marine in Georgia - zon cu clim temperat - se vor aplica i in cazul altor zone geografice, cum ar fi mediile tropicale.

Modelul evoluiei i impactul su fundamental

Iulian ignelea

Pentru societatea contemporan in general, evoluia a devenit o filosofie sau o viziune fundamental. Pe de o parte, este un fapt curios cum acest model a devenit o a doua natur a gandirii actuale, o paradigm universal de cercetare i aplicare in cunoatere. Pe de alta, acest ciudat fenomen, nemaiintalnit prin caracterul lui universal niciodat in istorie, este rezultatul unui proces istoric, sau mai bine zis istorico-filosofic. Totul pare a incepe odat cu epoca Renaterii, trece prin perioada Iluminismului i a marilor revoluii politice, filosofice i sociale din secolul al XIV-lea, i ajunge la dezvoltarea lui vdit i cu pretenii de universalizare in secolul XX. Avand in vedere popularitatea global (i pentru muli, intim) inregistrat de aceast viziune filosofic, numit uneori teoria evoluiei, devine important s inregistrm la randul nostru mecanismele sociale, politice i de alt natur ale acestui succes. In primul rand, evoluia este o speran fundamental pentru orice om. Psihologic, ea este o dominant a naturii umane, fiindc orice om ii dorete progresul personal, sau impreun cu ceilali. In al doilea rand, intotdeauna entitile sau comunitile, de la micile organizri umane, pan la state sau uniuni de naiuni au ca scop declarat progresul i evoluia, desigur bazandu-se pe dorina, permanent i legitim, de mai bine a omului. Aadar evoluia este dorit de toi, i declarat ca scop universal. Aici ins se despart cele dou posibile variante ale realizrii in fapt a evoluiei, fiindc omului ii rmane menirea de a o realiza: impreun cu Dumnezeu sau fr El. Fiind creat dup chipul i asemnarea cu El (Facere 1, 26), omul tinde ontologic s se autodepeasc, cum de altfel a observat i Nietzsche, care credea c omul este ceva care trebuie depit. Aadar, prin creaie, omului i se deschide perspectiva permanentei evoluii, menirea lui central, ins numai in sinergie cu Creatorul su. Adresandu-se ucenicilor Si, Hristos arat: Aceasta este viaa venic: s Te cunoasc pe Tine singurul Dumnezeu adevrat, i pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17: 3). Astfel suntem invitai la un continuu progres in cunoaterea lui Dumnezeu printr-o reciproc iubire aceasta fiind esena vieii i a evoluiei spirituale umane. Omul ins i-a inceput istoria czut cu o denaturare a acestei meniri, fiindc a dorit evoluia spiritual sau progresul in cunoatere fr Dumnezeu, separat de El. Referatul biblic al cderii primilor oameni in pcat arat cum Adam i Eva au ales o alt cale de cunoatere, de evoluie. Au ales cunoaterea solitar, autonom, au ales o evoluie rupt de Dumnezeu. De atunci i pan astzi aceast perspectiv evolutiv denaturat (care a inregistrat i episodul Turnului Babel, printre altele), a ajuns s fie tentaia dominant a umanitii, sau esena apostaziei sale pe toate planurile. Iat aadar de ce, pe de o parte evoluia este o tendin fireasc dar, pe de alt parte, cunoatem astzi succesul denaturrii ei, pe care il cultiv cu patim omul contemporan. Asistm la o efervescen debordant in promovarea cu entuziasm a modelului evoluionist ateu

de aproape dou secole, fiindc omul pare a merge cu pai hotrai pe drumul justificrii cu orice fel de artificii raionale a evoluiei lui autonome, seculare. Oameni precum Charles Darwin, Charles Lyell, sau mai nou Theodosius Dobzhansky i Ken Wilber sunt exponenii acestui efort titanic de a fundamenta modelul evoluionist in sens tiinific i filosofic. Mai mult, exist i un evoluionism cretin, adic o pseudo-teologie, care incearc s impace teologia cu teoria evoluiei, erijandu-se parc in postura de aprtor sau avocat al pcatului primordial i al mecanismului psihologic care a stat la baza svaririi lui. Poate c nici cei mai indrznei vizionari n-ar fi putut prognoza c modelul stramb i ispita satanic acceptat de protoprinii notri in incercarea lor de a evolua paralel cu Dumnezeu, va gsi aprtori chiar din cinul slujitorilor lui Dumnezeu: John Meyendorf, George Klinger i mai ales Teilhard de Chardin sunt asemenea triste exemple de intrupare a viziunii schimonosite a progresului uman. Acest progres ins, in sensul su autentic, este promovat doar de cretinii contieni de valoarea Sfintei Scripturi. Este necesar, aadar, s observm cum reuete modelul sau paradigma evoluiei secularizate s se infiltreze in contiina oamenilor de astzi, care doresc sincer un progres spiritual sau social dar sunt antrenai de anumite mijloace, despre care vom vorbi in partea a doua, in tabra evoluionitilor atei i secularizai.

Modelul evoluiei i impactul su fundamental. Partea a II -a

Iulian ignelea Secolul XX a fost printre multe altele i unul al culturii informrii. Prin marile reforme in domeniul educaiei seculare, iniiate inc din secolul XIX de marii prini reformatori ai invmantului european, care gandeau in spirit iluminist i raionalist, societatea europeana a inceput s fie educat in spiritul unei noi civilizaii, a informrii, a dorinei de a ti cat mai mult i despre cat mai multe domenii. Astfel, societatea modern a secolului XX a fost inc din natere plmdit cu gustul informrii, cu cultul educaiei enciclopedice, in cultul informaiei tiinifice. Mai mult, structura administrativ a statelor moderne, noul mod de via i de munc, determinat de continua revoluie industrial, face absolut necesar pentru supravieuire un nivel cat mai ridicat de specializare, de educaie, de informare.

Asadar,oamenii secolului XX consuma cat mai mult informaie pentru urmtoarele motive: - noile condiii de munc cer un standard de specializare cat mai ridicat; succesul social presupune o educaie corespunztoare; relaiile interumane cer o anumit cultur; - apariia cultului informrii tiinifice i enciclopedice i lumina deosebit de favorabil pe care o produce omul informat. Iat, aadar, cum intreaga civilizaie modern a fost educat in setea de informare, in cultul tiinific, in dorina unanim de noi i noi date despre cat mai multe subiecte, din cat mai multe sfere de activitate. Filozofia mass-media Ins apariia mijloacelor de informare in mas a fost exact motorul de care o asemenea societate avea nevoie. Exploatarea undelor radio a fcut pentru prima dat posibil informarea in mas a cetenilor moderni, care incepuser s doreasc cu aviditate acest lucru. Apariia tranzistorului i a primelor aplicaii practice in electronic au fcut ca radioul s devin accesibil. Continuarea progreselor in electronic a condus la situaia ca, inainte de incheierea primei jumti a secolului XX, nu numai radioul, ci i televiziunea public sa ia o deosebit amploare. De asemenea, noua industrie muzical a venit s intregeasc gama de instrumente de (in)formare in mas. Astfel a aparut o nou conceptie asupra informaiei: cultura de mas i tratarea noilor ceteni ca o mas inform de consumatori uniformizai. Oamenii devin "indici de audien", in cazul crora particularitile trebuie estompate in favoarea direciei editoriale oficiale. Cu acest fel de tratament plin de superioritate, mass-media a reuit s impun i un respect puternic, nespecificat, general printre consumatori. Oamenii secolului XX au o incredere servil in mass-media, fiindc prin puterea pe care i-au acordat-o, ea a devenit a patra putere in stat. Presa poate sa fac dintr-un personaj obscur - un om celebru i de invidiat, poate sa formeze opinii i curente de opinie in societate, poate s informeze rapid i despre orice subiect pe noii si adulatori. Au aprut cursuri de nivel universitar in problema i filozofia mass-media, intr-un cuvant ea a adus tocmai ingredientul necesar intr-o asemenea societate in care trim. Perspectiva manipulrii Succesul mass-media a fost sesizat inc de la inceput de establishment-ul oficial. Variatele interese, uneori obscure, alteori de-a dreptul necunoscute, ale acestui for oficial al fiecrui stat i-au gsit un instrument pe msur in mijloacele de informare in mas. S-au justificat intervenii militare indoielnice, sau determinat inamici, s-au popularizat eluri sociale (stoparea cresterii demografice folosind avortul, de exemplu), s-a fcut publicitate pozitiv celor mai diverse tendine secularizante. De multe ori massmedia a indus voit, sau fiind ea insi manipulat, stri neconforme cu

realitatea. Uneori mijloacele de informare in mas construiesc o fals realitate (cazul lui Orson Wells e un exemplu clasic), intrein o stare artificial in diferite privine (mai ales in domeniul liberttilor civile), urmrind diferite scopuri care scap de cele mai multe ori masei de consumatori. Un exemplu clasic este mass-media in perioada nazismului, sau in cea a comunismului. i in occident mass-media a servit diferitelor administraii i a intoxicat populaia cu diverse programe guvernamentale: cursa inarmrilor, rzboiul stelelor, lansarea sateliilor de spionaj, programele de cercetare spaial, radio telescoapele au fost finanate cu larg inim de contribuabilii aflai sub vraja insidioas a mass-media. Dar in cele ce urmeaz, ne vom ocupa mai exact de mediatizarea teoriei evoluiei i a perspectivei evoluioniste, urmrind concret canalele de media care se ocup cu aceasta indeletnicire i modalitile lor de publicitate.

O descoperire importanta in biologia plantelor

www.softpedia.com

Nu exista asa ceva precum tabu cultural daca esti o planta. Insa, atunci, cum reusesc plantele sa evite efectele negative ale incrucisarii cu o ruda apropiata? Oamenii de stiinta stiu inca de la inceputul secolului 20 ca majoritatea plantelor resping polenul propriu precum si cel de la rudele apropiate. Insa cum o fac? Aceasta intrebare nu este numai de interes academic. Datorita faptului ca anumite plante au fost cultivate de milenii, cele mai multe dintre ele si-au pierdut aceasta capacitate naturala. Prin urmare, oamenii de stiinta spera acum sa reuseasca sa reechipeze plantele comerciale cu ea, pentru a obtine niste specimene mai robuste. In anii '80, cercetatorii au reusit in sfarsit sa-si faca o idee despre cum functioneaza sistemul atunci cand au descoperit in pistil (partea feminina a plantei) o clasa de enzime (numite S-RNaze) care distruge polenul nedorit. Insa cum de nu distrug aceste enzime orice polen nu era cunoscut. Pana acum. Cei mai multi cercetatori speculasera ca, probabil, S-RNazele sunt cumva eliminate atunci cand polenul potrivit apare. Insa Bruce McClure, un biochimist de la Universitatea Missouri si colegii sai au descoperit acum ca nici vorba de asa ceva. Ei au constatat ca enzima intra in polen indiferent daca acesta este sau nu compatibil cu pistilul. Scamatoria are loc in interiorul polenului. Atat polenul compatibil cat si cel incompatibil captureaza enzima toxica in interiorul unui compartiment. Insa polenul incompatibil nu reuseste sa o tina acolo decat 36 de ore. Cercetatorii au descoperit ca o alta proteina, numita HT-B, care ajuta la dezintegrarea peretelui compartimentului, exista in cantitati mult mai mari in polenul incompatibil. Prin urmare, se pare ca polenul incompatibil este mai putin capabil sa se protejeze de proteina HT-B si ca nu este capabil sa tina toxina capturata. Alti biochimisti si geneticieni specialisti ai plantelor sunt extaziati de noua descoperire si au declarat ca este "destul de revolutionara" si ca va avea "un impact

imens" asupra domeniului.

Originea vieii la Sfantul Vasile cel Mare

Paul Cocei Unul dintre cei mai importani creaioniti este chiar Sfantul Vasile cel Mare. Aceasta este concluzia talcuirii zilelor facerii, talcuire in acord cu toi Sfinii Prini i cu doctrina Bisericii Ortodoxe. A patra zi O prim teorie care este respins in citatele prezentate aici este credina in apariia soarelui, lunii i celorlalte planete in prima zi a Facerii. Aceast idee, susinut de unii evoluioniti (precum dr. Alexandros Kalomiros), este absolut necesar pentru interpretarea zilelor Facerii drept ere geologice, intrucat vegetaia apare, conform referatului biblic, inaintea soarelui i a lunii. Sfantul Vasile se exprim categoric in susinerea crerii planetelor in a patra zi: Acelai lucru il putem spune i despre cer. Nici nu era inc terminat i nici nu primise propria lui podoab; nu era luminat nici de lun, nici de soare i nici incununat cu cetele de stele. Inc nu se fcuser acestea. Deci n-ai pctui fa de adevr dac ai spune c i cerul era netocmit (Omilia a II-a la Hexaemeron, I) i a numit Dumnezeu lumina zi, i intunericul l-a numit noapte. Acum, dup ce a fost fcut soarele, este zi cand vzduhul este luminat de soare i cand soarele strlucete in emisfera de deasupra pmantului; este noapte cand soarele ascunzandu-se face umbra pmantului. Atunci, la inceput, ziua i noaptea nu se datorau micrii soarelui, ci se fcea zi i urma noapte cand se revrsa lumina aceea care a fost fcuta la inceput i cand iari se retrgea, potrivit msurii randuite de Dumnezeu (Omilia a II-a la Hexaemeron, VIII) Pentru c unii socotesc c soarele este cauza celor ce rsar din pmant, c, adic, prin atracia cldurii lui scoate la suprafaa pmantului puterea de germinaie care este in adancul lui, de aceea Dumnezeu a dat pmantului aceast podoab

inainte de facerea soarelui, ca s inceteze cei rtcii s se mai inchine soarelui ca unuia care ar fi cauza vieii (Omilia a V-a la Hexaemeron, I) In acelai timp, ca s nu spunem c soarele este pricina uscrii pmantului, Creatorul a pregtit uscarea pmantului inainte de facerea soarelui (Omilia a IV-a la Hexaemeron, V) Cerul i pmantul fuseser fcute mai inainte; dup facerea lor a fost creat lumina; apoi a fost desprit ziua de noapte; apoi, iari, s-a fcut tria i artarea uscatului; apa s-a adunat intr-o adunare cu margini fixe i determinate; pmantul s-a umplut cu cele ce au rsrit din el; a odrslit mii i mii de feluri de plante i s-a umplut cu toate soiurile de arbori. Nu erau inc nici soarele, nici luna, ca sa nu spun oamenii c soarele este cauza i tatl luminii i nici ca cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu sa socoteasc soarele creator al celor rsrite din pmant. De aceea a fost fcut soarele in a patra zi (Omilia a VI-a la Hexaemeron, II) Atunci, la inceput (in ziua intai - n.n.), s-a adus la existen natura luminii; acum (in ziua a patra - n.n.), corpul acesta ceresc a fost fcut ca s fie vehicul al acelei lumini intai-nscute (Omilia a VI-a la Hexaemeron, II) S fie spre semne i spre zile, spune Scriptura. Nu ca s fac zilele, ci ca s stpaneasca zilele. C ziua i noaptea au fost fcute inainte de facerea lumintorilor. Aceasta ne-o arata i psalmistul, cand spune: Dumnezeu a pus soarele spre stpanirea zilei, iar luna i stelele spre stpanirea nopii (Omilia a VI-a la Hexaemeron, VIII) De cat timp are nevoie Dumnezeu pentru a crea? O a doua problem este durata zilelor creaiei. Sfantul Vasile nu se pronun deloc referitor la durata efectiv a unei zile (aa cum face Sfantul Efrem Sirul, care spune explicit c durata unei zile a fost de 24 de ore), dar se pronun in ce privete durata actului efectiv al creaiei. Astfel, dup cum se vede in cele ce urmeaz, dup Sfantul Vasile, crearea diferitelor elemente ale universului actual s-a petrecut indat, intr-o clipit de vreme, la fiecare porunc a Creatorului: Sa rsar pmantul iarb verde. i indat a rsrit impreun cu ierburile hrnitoare i pe cele otrvitoare (Omilia a V-a la Hexaemeron, IV) Sa rsar pmantul iarb. i intr-o clipit de vreme, pmantul, ca s pzeasc legile Creatorului, incepand cu odrslirea, a trecut plantele prin toate fazele lor de cretere i le-a adus indat la desvarire. [...] i nici osanda nu impiedic belugul pmantului; c acestea au fost mai inainte decat pcatul pentru care am fost osandii s mancm painea noastr intru sudoarea feei (Omilia a V-a la Hexaemeron, V) i pom roditor, care sa fac rod, cu smana lui in el, dup fel i asemnare, pe pmant. La acest cuvant, toate pdurile s-au indesit, toi arborii s-au ridicat iute in sus, cei care in chip firesc se ridic la mare inlime [...]toi, intr-o clipit de vreme au aprut, fiecare cu mirosul sau propriu, deosebii prin insuiri foarte precise de ali arbuti,

fiecare cunoscut prin caracterul su propriu (Omilia a V-a la Hexaemeron, VI) S rsar pmantul pom roditor, care sa fac rod, pe pmant. i indat culmile munilor s-au umplut, grdinile s-au intocmit cu multa arta, malurile raurilor s-au infrumuseat cu nenumrate feluri de plante (Omilia a V-a la Hexaemeron, IX) S rsar pmantul. Aceasta mic porunca s-a prefcut indat intr-o puternic lege a naturii i intr-o raiune miastr. Porunca aceasta a svarit miile i miile de insuiri ale plantelor i ale arborilor, mai iute decat un gand de-al nostru (Omilia a V-a la Hexaemeron, X) A venit porunca, i indat raurile au inceput s lucreze: lacurile au ajuns roditoare, dand natere la vieuitoare, fiecare dup felul lor propriu i dup natura apelor; marea a nscut tot felul de specii de animale inottoare; nici apa din blti i din mlatini n-a fost nelucrtoare, nici n-a rmas lipsit de participarea ei la desvarirea creaiei (Omilia a VII-a la Hexaemeron, I) Evoluionism dup fel? O a treia idee respins implicit, prin susinerea creaionismului, de Sfantul Vasile cel Mare, este evoluionismul insui. Sau, mai exact, transformismul, indiferent dac este teist sau ateu. Cuvintele Sfantului Vasile nu au nevoie de nici un comentariu: La natere, cel nscut nu se nate din cineva care are o natur potrivnic lui, ci din cei de aceeai natur (Omilia a II-a la Hexaemeron, IV) Deci decat orice alt spus este mai adevrat spusa aceasta: sau este sman in plante, sau au in ele o putere seminal. Acest lucru vrea s-l spun Scriptura prin cuvintele dup fel. Coliorul trestiei nu odrslete mslin, ci din trestie iese alta trestie, iar din semine rsar plante inrudite cu seminele aruncate in pmant. i astfel, ceea ce a ieit din pmant la cea dintai natere a plantei, aceea se pstreaz i pan acum; iar prin rsrirea in continuare se pstreaz felul (Omilia a V-a la Hexaemeron, II) Iar aa-numita zazanie i toate celelalte semine strine care sunt amestecate cu seminele cele bune de mancare, pe care de obicei Scriptura le numete neghin, nu se produc prin o transformare a bobului de grau, ci au fost dintru inceput cu felul lor propriu (Omilia a V-a la Hexaemeron, V) Pmantul a scos la iveal ceea ce se afla in el, nu pentru c Dumnezeu a spus: s scoat, ci pentru c Dumnezeu, Care i-a dat porunca, i-a druit pmantului i puterea de a scoate din el. Nici cand pmantul a auzit: Sa rsar iarba verde i pmant roditor, pmantul n-a scos iarba verde pe care o avea ascuns in el, nici n-a scos la suprafaa finicul sau stejarul sau chiparosul, care nu stteau ascuni undeva jos, in sanurile pmantului. Nu! Ci Cuvantul dumnezeiesc creeaz cele ce se fac (Omilia a VIII-a la Hexaemeron, I) Dup cum sfera, dac se impinge i este pe un loc inclinat, merge la vale datorit construciei sale i insuirii locului, i nu

se oprete inainte de a ajunge pe un loc es, tot aa i existenele, micate de o singur porunc, strbat in chip egal creaia, supus naterii i pieirii, i pstreaz pan la sfarit continuarea speciilor, prin asemnarea celor ce alctuiesc specia. Din cal se nate cal, din leu leu, din vultur vultur, i fiecare din vieuitoare ii pstreaz specia prin continue nateri pana la sfaritul lumii. Timpul nu stric, nici nu pierde insuirile vieuitoarelor, ci, ca i cum acum ar fi fost fcute, merg venic proaspete impreun cu timpul (Omilia a IX-a la Hexaemeron, II) Sufletul necuvanttoarelor nu s-a artat fiind ascuns in pmant, ci a luat fiin o data cu trupul lor, la porunca Ziditorului (Omilia a IX-a la Hexaemeron, III)

Super-carapacele
Jonathan Sarfati (traducere de Paul Cocei) Prestigioasa publicaie tiinific Nature se minuneaz in faa carapacei scoicii gigantice. Aceast carapace, spune publicaia, este una dintre capodoperele inginereti ale naturii1. Ce o face, deci, atat de deosebit? Scoica ii dezvolt carapacea depunand iniial un strat exterior numit periostracum, care se constituie in mediul de cretere a unor minuscule cristale alungite, aezate in unghiuri drepte fa de membran. Acest strat are doar un micron (a mia parte dintr-un milimetru n.tr.) grosime. Un numr enorm de minerale cresc astfel ajungand la o grosime de caiva milimetri. Cristalul are o structur zigzagat si este compus din trei straturi, formate in parte din tije de aragonit, o varietate de carbonat de calciu (CaCO31), inute impreun printr-un clei proteic. Aceasta face ca o scoic s aib in structura sa 99% minerale i 1% proteine. Tijele din fiecare strat se aliniaz la 90 fa de cele din stratul vecin. Mai mult, fiecare tij este compus din alte tije, mai mici - i aa mai departe, pan la nivelul cristalelor individuale.2 Dr. Roberto Ballarini, Inginer de tiina Materialelor la Universitatea Case Western Reserve, a studiat duritatea scoicilor. El a artat c felul in care sunt ele alctuite face dificil propagarea unei fisuri in intreaga structur. Astfel, cu toate c aragonitul este foarte fragil, arhitectura scoicii reprezint una dintre cele mai rezistente compozite din elemente fragile cunoscute omului. In fapt, ea este de 30 de ori mai tare i de cca. 1.000 de ori mai dur (mai rezistent la fracturare) decat mineralul pur.3 Mai mult, cochilia vie face ceva ce nici un material creat de om nu poate se repar singur! Colegul doctorului Ballarini, dr. Su Xiao-Wei, a artat felul in care scoica ii repar gurile. In 24 de ore, ea poate acoperi rana cu o membran transparent, in care depoziteaz apoi mici cristale de aragonit, formand multe straturi fine. Dup circa 6-8 zile, scoica incepe construcia structurii uimitor de dure, format din cristale alungite, in

straturi incruciate. Procesul de reparare necesit o fin coordonare intre straturile organice i cele minerale. Dr. Su i colegii si sper c cercetarea lor va dezvlui modul in care omul ar putea i el construi materiale atat de dure. Totui, savanii nu au aflat inc in ce mod este controlat acest proces la nivel molecular. Abia atunci cand vor afla cum genele programeaz acest proces, vor fi invat inc o lecie de la Programator. Referine
1. Daw, R., Give a shell a break, Nature 427(6976):691, 19 February 2004. 2. Ballarini, R., Cracking the conch conundrum: tough ceramics at the seashore, Distinguished Lecture Series, Cornell University, 11 February 2003; . 3. Queen conch shell suggests new structure for ceramics, , 30 June 2000; based on Kamat, S., Su, X., Ballarini, R. and Heuer, A.H., Structural basis for the fracture toughness of the shell of the conch Strombus gigas, Nature 405(6790):10361040, 29 June 2000.

Sursa articolului: Creation 27(3):19 June 2005

Un laborator italian a clonat 14 porci

www.bbc.co.uk Cercettorii italieni care au realizat clonarea primului cal au anunat naterea a 14 purcelui clonai. Animalele s-au nscut cu cateva sptmani in urm la Laboratorul de Tehnologie Reproductiv din Cremona. Cercettorul ef Prof. Cesare Galli a declarat c porcii ar putea fi de ajutor in inelegerea mecanismului transplanturilor de organe de la animale la om. Oamenii de tiin au clonat pan acum oi, oareci, vite, api, iepuri, pisici, porci, catari i caini. Primul cal clonat o iap Halflinger botezat Prometea s-a nscut la acelai laborator in vara anului 2003. Tot aici au fost produse i clone de vaci. Cel mai recent experiment a fost derulat ca parte a proiectului Uniunii Europene de a studia celulele stem la animalele clonate. Celulele stem sunt celulele "conductoare" ale corpului, avand abilitatea de a se transforma in multe tipuri diferite de esut adult. Oamenii de tiin sunt interesai de folosirea porcului ca model in cercetarea transplanturilor, deoarece acesta este apropiat de om in termenii anatomiei i fiziologiei.

Proiectul "Stiinta si religie in Romania"

www.cronicaromana.ro Romanii au trait 45 de ani modelati de o mentalitate care excludea categoric religia din viata omului si facea acest lucru apeland la un stufos instrumentar stiintific. Pe de alta parte, educatia lor, de masa, solida, era fundamentata pe un bogat continut stiintific. De aceea, acum, un dialog Stiinta-Religie, onest, bine informat si deschis catre logica interioara a Religiei si spre realitatile Stiintei, le-ar putea reaseza pe amandoua la locul lor in viata omului. Romania este un important nucleu ecumenic. Ca nicaieri, aici, la portile Orientului, se intrepatrund si coexista toate religiile Terrei, romanii, primordial ortodocsi, fiind recunoscuti pentru toleranta lor. Mai mult, in Romania, ca in toti Balcanii, poate ca o reactie fata de comunism, receptat la un moment dat ca o ideologie antiromaneasca, desacralizarea a fost mai lenta: romanul este mai deschis fata de religie decat un occidental, care a fost supus desacralizarii de la Renastere incoace. Dupa Revolutia anti-comunista au aparut foarte multe facultati de Teologie, ergo vor fi foarte multi preoti. Acestia vor influenta viata si comportamentul credinciosilor, deci este necesar ca viitorii preoti sa aiba si o minima cultura stiintifica. In plus, sunt semne ca limbajul teologic s-a modificat, se incearca acum mai degraba o dezbatere a problemelor specifice religiei, decat un ton apodictic si fara reactie. Acest nou curent trebuie sa fie receptiv fata de provocarile stiintei. In ultimii ani, dupa prabusirea comunismului, societatea romaneasca a fost martora unei deschideri, initial timide, atat din partea comunitatii stiintifice, cat si din partea membrilor inaltului cler al Bisericii Ortodoxe Romane ambele parti manifestandu-si dorinta de a explora relatia dintre domeniile specifice fiecareia dintre ele. Pentru ca intentiile de mai sus sa nu ramana intr-un stadiu pur declarativ, o serie de persoane tentate de strapungerea acestei interfete fundamentale s-au implicat in publicarea de articole dedicate chestiunii in cauza, organizarea de simpozioane si conferinte specifice, uneori ca sectiuni in cadrul unor astfel de manifestari cu un caracter mai larg. Interesul pentru investigarea raporturilor dintre stiinta si religie a fost receptat si din punct de comercial de catre o serie de edituri de prestigiu, care au consacrat temei respective cateva titluri sau chiar colectii, ce s-au impus ulterior printre preferintele publicului cititor. Astfel, inca din 1990-1992, toata lumea atrasa de subiect a reusit sa aiba acces, in limba romana, la scrierile fundamentale ale unor Stephane Lupasco, David Bohm sau Imre Toth, pentru a nu mentiona decat cateva nume mai populare... De un mai mic succes, in termeni de penetrare pe piata, s-au bucurat emisiunile de radio si televiziune, care nu au abordat decat marginal si accidental relatia dintre stiinta si spiritualitate sau pe cea dintre religie si ultimele progrese tehnico-stiintifice. De asemenea, cadrul institutional a reactionat lent, neadaptandu-se apetentei pentru explorarea acestui fecund obiect de studiu. De aceea, poate pentru a forta putin desfasurarea evenimentelor, urmatoarea etapa a constat, firesc, in organizarea la Bucuresti a unui colocviu international cu titlul: "Stiinta si religie. Antagonism sau complementaritate". Colocviul organizat de catre Comisia Nationala UNESCO a Romaniei si Academia Romana, cu sprijinul Fundatiei John Templeton si a Universitatii Inter-disciplinare din Paris s-a inscris in cadrul programului "Science and the Spiritual Quest II" al Centrului pentru Teologie si Stiinte Naturale de la Berkeley, California. Beneficiind de o importanta participare internationala, precum si de reunirea exceptionala a celor mai interesante personalitati din tara, evenimentul s-a dorit

a fi un impuls declansator al unei suite de alte manifestari similare. De altfel, revista Stiinta si tehnica a raspuns acestei intentii, initiind, dupa un numar special dedicat stiintei si religiei, un amplu serial ce incearca familiarizarea cititorilor sai cu cele mai uzuale concepte si idei utilizate in aceasta dezbatere, precum si cu cercetarile si opiniile momentului sau cu personalitatile in voga si calendarul manifestarilor viitoare. Dar pentru continuarea rationala si coerenta a acestui gen de demersuri, in noua etapa ce ni se deschide, avem nevoie de un cadru de actiune mai strict, precum si de gestionarea institutionalizata a unui anumit tip de astfel de masuri organizatorice. Acesta este proiectul "Stiinta si religie in Romania", proiect pilot pentru dezvoltarea dialogului dintre stiinta si religie in fostele tari comuniste. Proiectul este sustinut de Fundatia John Templeton, are o durata de 18 luni si este implementat de Academia Romana, Universitatea Interdisciplinara din Paris si Centrul International pentru Cercetari Transdisciplinare. Ceilalti parteneri romani ai proiectului sunt Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, Institutul Astronomic al Academiei Romane, Biserica Ortodoxa, Universitatile de stat din Bucuresti, Craiova si Cluj-Napoca, Universitatea "Spiru Haret" din Bucuresti, Colegiul "Noua Europa", Fundatiile Socrate si Nationala pentru Stiinta si Arta. Proiectul cuprinde conceperea si sustinerea unor cursuri si lectorate de Stiinta si Religie in universitati din Romania, publicarea unor lucrari stiintifice si de popularizare care sa acopere tematica data, realizarea unor studii si cercetari de catre doua grupe interdisciplinare care isi vor promova rezultatele in cadrul unui seminar national cu participare internationala, invitarea unor personalitati internationale pentru a conferentia in Romania pe tema acestui dialog si crearea unui centru de documentare pilot in cadrul Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta. Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO incurajeaza si sprijina institutionalizarea dialogului dintre stiinta si spiritualitate si organizeaza de mai bine de doi ani o suita de manifestari in aceasta arie de activitati. Elementele de baza ale strategiei de actiune a UNESCO educatia pentru toti, combaterea saraciei si eradicarea saraciei absolute, promovarea eticii in dezvoltarea tehnologica si in acelasi timp justitia sociala aduc Proiectul "Stiinta si religia ortodoxa" propus de Romania Fundatiei Templeton la nivelul unui demers esential pentru atingerea obiectivelor amintite. Elementele concrete ale Proiectului "Stiinta si religia ortodoxa" cum sunt: crearea de centre de documentare, producerea si distribuirea de carti, CD-uri, publicatii periodice, seminarii nationale si internationale, premii pentru studenti, pentru tinerii cercetatori, pentru oamenii de stiinta si pentru teologi, crearea unei catedre de stiinta si religie la o universitate particulara si nu in ultimul rand crearea unui sistem de promovare in massmedia a dialogului dintre stiinta si religia ortodoxa propun proiectul cu fermitate ca un element important in constructia sistemului democratic in era postcomunista. Se creaza in acest mod o noua viziune sociala locala, proiectul constituindu-se astfel si intr-un laborator test pentru fostele tari comuniste si pentru capacitatea lor de a se adapta unei noi ordini sociale.