Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mobilitatea
Mobilitatea reprezint capacitatea individului de a se mica liber, de a-i coordona micrile. Micarea reprezint una din funciile de baz ale organismului uman, ea fiind aceea care semnific interrelaia cu mediul nconjurtor. Aceast funcie se realizeaz prin intermediul sistemului neuro-muscular. Diferitele micri ale omului au fost clasificate n: micri reflexe cele prin care organismul reacioneaz la un agent traumatic micri automate reprezint marea majoritate a activitii motorii a omului; micri voluntare reprezint micri complexe care au fost memorate
Micri adecvate Tipuri de micri: abducie (micarea de ndeprtare fa de axul median al corpului); adducie (micarea de apropiere fa de axul median al corpului); flexie (micarea de apropiere a dou segmente bra/antebra sau gamb/coaps); extensie (micarea de ndeprtare a dou segmente bra/antebra, gamb/coaps); rotaie (micare realizat n jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaz); pronaie (la nivelul membrului superior micare de rotaie a minii, prin care palma privete n jos sau la nivelul membrului inferior planta privete lateral, cu marginea extern ridicat); supinaie ( la nivelul membrului superior micare de rotaie a minii, prin care palma privete n sus sau la nivelul membrului inferior planta privete medial, cu marginea intern ridicat); circumducie (micare complex care totalizeaz flexia, extensia, abducia i le asociaz cu rotaia).
Exerciiile fizice pot fi: active - efectuate de individ; pasive micri efectuate de alt persoan.
Regiuni predispuse aparitiei escarelor : a) Decubit dorsal : regiunea occipitala, Omoplatii, Coate, regiunea sacrococcigiana, Calcaie. a) Decubit lateral : Umar, regiunea trohanteriana, fetele laterale ale genunchilor, Maleole. a) Decubit ventral : Tample, Umeri, creasta iliaca, Genunchi, degetele picioarelor;
D) Postura inadecvata 3) Deformari ale membrelor inferioare. GENU VALGUM = genunchii sunt apropiati, iar picioarele departate; GENU VARUM = genunchii sunt departati si picioarele apropiate; PICIOR ECVIN = sprijinit pe degete; PICIOR TALUS = sprijinit pe calcai; PICIOR VARUS = sprijinit pe partea externa; PICIOR VALGUS = sprijinit pe partea interna; PICIOR PLAT = bolta plantara prabusita; 4) Deformari ale soldurilor LUXATIE = iesirea capului femural din articulatia coxofemurala 5) Pozitii patognomonice (specifice unei boli). OPISTOTONUS= sprijin pe calcaie si extremitatea cefalica, corpul fiind in extensie (in tetanos) PLEUROSTOTONUS = sprijin pe marginea laterala a plantei si umar, corpul fiind in extensie (in tetanos) Pozitia COCOS de PUSCA = capul in hiperflexie, iar membrele inferioare flectate pe coapse, iar coapsele pe abdomen; 6) TORTICOLIS = inclinarea capului intr-o parte datorita musculaturii gatului. 7) Batatura (clavus) .
Alte diagnostice nursing rezultate din perturbarea altor nevoi fundamentale sunt:
Schimb gazos ineficient legat de: staza secreiilor n cile respiratorii asociate cu imobilizarea; scderea expansiunii pulmonare asociat cu poziia de clinostatism.
Potenial de aspiraie legat de:- deprimarea tusei sau a reflexelor respiratorii asociate cu Alterarea nutriiei (prin deficit) fa de necesitile organismului legat de:
Potenial de infecie legat de: staza urinar; obstrucia fluxului urinar (calcul renal).
9
10
pozitie decliva Trendelenburg - respectiv - decubit dorsal, eventual lateral, cu capul mai jos decit restul corpului - realizata prin: ridicarea extremitatii distale a patului (diferenta dintre cele doua extremitati ale patului poate varia intre 10 si 60 cm) ; aceasta pozitie favorizeaza o buna circulatie pentru centrii vitali; pacientul este asezat in decubit lateral doar atunci cand este pericol de aspiratie a secretiilor; din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte: anemiile acute; pe masa de operatie in cazul sincopelor din cursul anesteziilor generale; pentru autotransfuzii; pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare si organelor genitale feminine dupa interventii ginecologice; dupa rahianestezie; pentru a favoriza drenajul secretiilor din caile respiratorii superioare;
11
pozitie procliva - Trendelemburg inversat - respectiv - pozitie oblica cu capul mai sus decit restul corpului, pozitie utilizata cu precadere in tratamentul ortopedic, mai exact , pentru extensia coloanei cervicale; decubit ventral - respectiv - culcat pe abdomen, cu capul intr-o parte sprijinit pe o perna subtire, membrele superioare asezate la stinga si la dreapta capului cu fata palmara pe suprafata patului si degetele in extensie; sub glezne se poate aseza o perna cilindrica, iar sub torace si abdomen se pot aseza perne subtiri si moi; aceasta pozitie nu este posibila fara perna pentru anumite boli cardiace si pulmonare; din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte : excarele extinse; drenarea unor colectii purulente; pacientii inconstienti;
12
pozitie ginecologica - respectiv - decubit dorsal cu genunchii indoiti si coapsele indepartate, ce se poate realiza: in pat, pe masa de examinare sau pe masa ginecologica (prevazuta cu sprijinatori pentru membrele inferioare, iar sub placa de sezut cu o tavita mobila); este o pozitie jenanta si inconfortabila, fapt pentru care nu se va prelungi prea mult examinarea, iar pacienta va fi mentinuta bine acoperita examinarea se va face dupa golirea in prealabil a vezicii urinare si a rectului; din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte examenele ginecologice si obstetricale ; rectoscopia si tuseul rectal; pozitia genupectorala - respectiv - pacientul asezat pe genunchi, acestia fiind usor departati, aplecat inainte, pieptul atingind planul orizontal respectiv masa de examinat; este o pozitie jenanta si inconfortabila pe care, pacientii cu artrita sau alte deformari articulare nu o vor putea practica;
13
Din cadrul pozitiilor fortate amintim : Opistotonus - in tetanos - care se manifesta printr-o contractura musculara ca un arc de cerc in care bolnavul atinge planul patului cu regiunea occipitala si calcaie. in anumite cazuri aceasta incordare se poate face pe partea laterala si se numeste emprostotonus. alteori putem intilni pleurostotonus. Cocos de pusca - in meningita - data de contractura muschilor cefei care duce capul pe spate - respectiv: decubit lateral cu restul coloanei curbate si flectarea gambelor pe coapse si a coapselor pe abdomen;
14
schimbari active
schimbri pasive
ajutorul asistentului medical; din cadrul acestei ultime categorii de micri, cele mai frecvente sunt: ntoarcerea pacientului din decubit dorsal n decubit lateral i napoi; ridicarea pacientului din decubit dorsal n poziie eznd; ridicarea pacientului pe pern; schimbarea poziiei pacientului din eznd n decubit dorsal;
MOBILIZAREA PACIENTULUI Mobilizarea pacientului are drept scop, micarea acestuia, n vederea prevenirii complicatiilor ce pot s apar datorit imobilizrii prelungite, precum i rectigarea independenei acestuia; are drept obiective : - normalizarea tonusului muscular si mentinerea mobilitatii articulare; - asigurarea starii de bine si a independentei pacientului; - stimularea metabolismului si a circulatiei sanguine; - favorizarea eliminrilor; se va face n funcie de : - starea general si natura bolii i tipul de reactivitate a pacientului; - perioada de exerciii pasive i active pentru refacerea condiiei musculare, precum i anvergura de micare, trebuie nceput ncet, mrindu-se treptat, n funcie de rspunsul fiziologic al pacientului; - exerciiile se vor efectua nainte de mese; - pacientul trebuie nvat s intercaleze exerciiile de micare cu exerciii de respiraie; - momentul n care se ncepe mobilizarea pacientului precum i ridicarea din pat i ritmul n care se efectueaz mobilizarea, vor fi hotrte de ctre medic;
17
-nainte de nceperea mobilizrilor, pacientul va fi informat despre procedeul ce urmeaz a i se efectua precum i despre scopul acestuia; -asistentul va evalua funciile vitale ale pacientului (puls, TA, respiraie, coloraia i integritatea tegumentelor), observnd totodat att starea general ct i expresia facial a pacientului; -de asemenea se vor efectua msurtori goniometrice pentru a fi determinate gradele de mobilitate ale diferitelor articulaii ce urmeaz a fi mobilizate; Mobilizarea face parte din terapia prescris de medic, n funcie de afeciunea i starea pacientului, ea realizndu-se progresiv, crescnd treptat gama de micri. Se va ncepe cu : micri pasive i active ale capului (flexie, extensie, flexie laterala, rotatie) micri ale tuturor articulaiilor ; micarea i schimbarea poziiei membrelor superioare i inferioare (flexie i extensie) - pacientul pstrnd n tot acest timp poziia de decubit; Urmeaz: aezarea n poziie eznd - n mod pasiv la nceput; aezarea n poziie eznd - n mod activ, de mai multe ori pe zi, crescndu-se progresiv numrul de minute; aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului sau n fotoliu - mai nti n mod pasiv, dup care n mod activ; ridicarea pacientului n poziie ortostatic i realizarea primilor pai;
18
Bolile reumatismale degenerative : Artrozele : gonartroza, coxartroza, spondiloza Boli reumatismale abarticulare : Periartrita scapulohumerala (PSH), nevralgie sciatica, nevralgie cervico-
brahiala;
20
Educatia pentru sanatate in vederea prevenirii bolilor reumatismale Masurile de profilaxie secundara constau in: Educarea persoanelor cu diferite forme de reumatism pentru: Prezentarea la controale periodice clinice si de laborator ( de exemplu in RAAexamenul ASLO); Evitarea factorilor climatici (frig, umezeala) care favorizeza aparitia puseelor acute ale bolilor degenerative reumatismale; Tratarea corecta a bolilor metabolice si endocrine; Evitarea ortostatismului prelungit si a eforturilor fizice mari; Continuarea tratamentului prescris, medicamenos si fizioterapic de recuperare. Masurile de profilaxie tertiara, se adreseaza persoanelor care prezinta infirmitati, sechele invalidante: Invatarea bolnavului cu coxartroza sa foloseasca bastonul de sprijin; Pregatirea pacientului pentru interventie chirurgicala ortopedica corectiva ( proteze de sold, genunchi); Recomandarea de noi profesiuni pacientilor cu poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta pentru integrarea lor sociala.
21
Examenul radiologic osteoarticular- osteoporoza ( rarefierea osului); - osteoscleroza (condensarea osoasa); - osteofitoza; - pensarea discului intervertebral.
22
23
Manifestari de dependenta- semne si simptome posibile: Durerea articulara- loc: -osoasa sau articulara; - la articulatii mari sau mici, persistand la o singura articulatie sau migrand de la o articulatie la alta; - cond. De aparitie: - dimineata/ permanent - precedata de episod inflamator amigdalian - dupa o masa abundenta, consum excesiv de alcool in accesul de guta; - conditii de accentuare: miscarea, frigul, - conditii de ameliorare: repausul, caldura. Redoare articulara- reducerea mobilitatii articulare - instalare- dimineata; - localizare: in PAR articulatii mici de la maini si picioare; in spondilita anchilozanta- in reg. lombara si apoi dorsala
24
Manifestari de dependenta- semne si simptome posibile: Impotenta functionala articulara sau musculara- cond de ap. inflam. Art./ musc, anchiloza articulara; - localizare- centurile membrelor, col. Vertebrala( SA)/ segm. Distale ( PAR) - afecteaza activitatea profesionala si autoservirea. Tumefactia articulara- e semn obiectiv - caract: artic. Rosie, calda, marita de vol ( RAA) - tumefactie fluctuenta ( hidrartroza). Deformare articulara cauzata de prezenta osteofitelor, exostozelor osoase; - ap. In PAR la maini si picioare; Atrofia Musculara- in PAR, - e dureroasa, - incepe la muschii interososi ai mainilor.
25
26
Culegerea datelor Circumstante de aparitie: - varsta pac.- copilul si adultul tanar- receptivitate pt infectia streptococica; - Conditii insalubre de locuit, frigul, umezeala fav ap. anginelor streptococice; - Prezenta angine streptococice in APP ale pac ( 2-4 sapt.) precede instalarea durerilor artic. - Manif. de dep.- febra, transpiratii, astenie, durere si tumefactie articulara fugace, mai ales la artic mari, cu caldura si congestie locala, anorexie;
OBIECTIVE: - Pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite fiziologice; - Sa obtina o stare de bine, cu disparitia durerilor artic; - Sa se previna complicatiile.
27
INGRIJIREA PACIENTULUI CU REUMATISM ARTICULAR ACUT (RAA) INTERVENTII ( ROL PROPRIU SI DELEGAT)
30
31
32
33
200 milioane de femei osteoporotice la nivel mondial1 doar 50% dintre cazuri sunt diagnosticate
36
OSTEOPOROZA IN ROMANIA
5% 11,5%
2881 paciente recrutate de Medicii de Familie
1465 paciente evaluate de Medicii Specialisti
37
DEFINITIA OSTEOPOROZEI
Osteoporoza se definete ca o boal scheletic caracterizat prin rezisten osoas scazut, ceea ce confer un risc crescut de fractur. Rezistena osoas reflect atat densitatea cat i calitatea osului.
NIH Consensus Conference 2001
Os normal
Osteoporoz
38
39
NORMAL: OSTEOPENIE:
40
Dr.......
50
60
Vrsta (ani)
70
80
41
Wasnich RD: Primer on the Metabolic Bone Diseases and Disorders of Mineral Metabolism. 4th edition, 1999, p 257
Masa osoasa
Menopauza
Barbati
-30%
Risc de fractura
Femei
10
20
30
40
50
60
70 Varsta (ani)
80
42
Pacienii cu fracturi
Pacienii cu osteoporoz Pacienii cu probabilitate crescut de fractur n urmtorii 10 ani - FRAX
43
indice de masa corporala redus fracturi de fragilitate anterioare istoric familial de fractura de sold tratamente cortizonice fumat excesiv consum excesiv de alcool poliartrita reumatoida osteoporoze secundare
44
45
Riscul de fractura determinat cu FRAX poate fi utilizat de clinician astfel: Daca riscul de fractura este mic, se fac recomandari de stil de viata (dieta, exercitii fizice) dar tratamentul nu este necesar. Daca riscul este mare atunci clinicianul va recomanda un tratament. Daca riscul este intermediar, se recomanda masurarea DMO. Se recalculeaza apoi riscul FRAX si se decide daca medicatia este necesara. Femeilor care au avut deja o fractura dupa menopauza li se poate recomanda tratament fara a fi necesara calcularea riscului.
46
ALEGEREA AGENTULUI TERAPEUTIC N OSTEOPOROZ 1. Criterii de eficacitate magnitudinea efectului antifractur specificitatea efectului antifractur
3. Efecte extrascheletice
4. Cost-eficienta
47
Masa osoasa
ANTIRESORBTIVE Bifosfonati)
10
20
30
40
50
60
70
80
Varsta (ani)
Compston JE. Clinical Endocrinology. 1990;33:653-682. 48
50
51
VA MULTUMESC!!!
52