Sunteți pe pagina 1din 23

REALIZAT: Nan Anca Elena

PROCESUL PSIHODINAMIC

A. ANXIETATEA SI APARARILE INCONSTINTE

Din punct de vedere psihodinamic ,anxietatea este o reactie emotionala care patrunde in constiinta datorita impulsiunilor neplacte. Anxietatea este o tulburarea a afectivitatii , manifestata prin stari de neliniste,teama si ingrijorare nemotivata,in absenta unor cauze care sa le provoace.

Starile anxietatii sunt insotite de fenomene organo- functionale ca: Jena precordicala; Simptome cardiovasculare (palpitatii, lesin, etc); Transpiratie; Greutate in respiratie.

Apararile inconstiente - opereaza asemanator unui intrerupatoarelor de circuite . Cand intesitatea curentului devine prea puternica , aceasta crestere ampermetica actioneaza intrerupatorul care produce scurtcircuitatea ,iar becul nu se mai aprinde. In mod analog atunci cand intesnitatea afectelor (emotii ca furia, anxietatea, depresia sau vinovatia) amenintat sa copleseaca functionarea mentala , un intrerupator mental este actionat: anumite ganduri sunt eliminate din constiinta, adica uitate. La fel ca si intrerupatorul circuitului electric ,acest tip de uitare actioneaza in mod automat.

Imediat dupa aparitia taririi anxioase vor fi puse in actiune mecanismele de aparare/ defensive, cu ajutorul carora Eul incearca sa rezolve conflicte aparute intre Id si SupraEu si realitate protejand persoana de anxietatea generata de aceste conflicte.

Astfel, mecanismele de aparare sunt acele procese care au ca scop proiectia Eului impotriva dorintelor instictuale .

1.REPRIMAREA VS. SUPRIMAREA


Reprimarea(Werman,1985): Incercarea de a uita ceva,: fie continutul ideatic asociat unui efect, fie dimpotriva continutul ideatic si senzatia asociata acestuia.

Valliant (1992), considera ca acest mecanism de aparare ca fiind una matura, pentru ca adesea are un rol adaptativ.

Suprimarea
Evitarea emotionala a reamintirii problemelor ,dorintelor, emotiilor , perturbatoare. Adica, O persoana care a trecut printr-un moment dificil sau jenant va evita sa se gandeasca la momentul respectiv.

2.STUDIUL REPRESIEI
In 1950, Zeller afirma faptul ca pentru a face un studiu adecvat represiei , trebuie sa fie capabili sa demonstreze cand cauza reprimarii ( egoul amenintat ) muta materialul reprimat ramas in constiinta. In psihoterapie cauza reprimarii a fost descoperita de insight, iar materialul reprimat ajunge in constiinta persoanei

3.APARAREA PERCEPTIVA

Apararea perceptiva se refera la situatiile in care subiectii intarzie recunoasterea stimulilor emotionali copamarativ cu cei neutrii. In fapt, asistam la un fenomen de evitare a anxietatii care acompanieaza de regula ,constientizarea stimulilor emotionali.

Altfel spus, daca amenintarea este eliminata , ea devine salvatoare pentru materialul reprimat sa se intoarca in constiinta. Rapoartele unor psihilogi adesea au citat cazuri in care deodata insight-ul a dus la amnezie (pierderea memoriei).

4.LIMITARILE STUDIILOR RECENTE DE LABORATOR

Psihanalistii au indoieli ca termenul proces psihodinamic poate fi studiat sub conditiile artificiale pentru experimentele de laborator. Multe experimente ale reprimarii furnizate se indreapta spre aspectele clinie din teoria lui Freud . In care reprimarea implica motive care sunt asociate cu experientele traumatice din copilarie ale individului. Multi criticieni psihanalisti, cred ca evidentele obtinute prin cercetarile experimentale conduse in afara pozitiei clinice sunt irelevante.

B. INCONSTIENTUL COGNITIV 1.RECENTELE EXPERIMENTE EVIDENTE

Conceptiile moderne asupra incostientului deriva din notiunea de procesare paralela . Daca pornim de le ideea ca mintea nostra este constransa sa prelucreze foarte multe informatii concomitent , atunci trebuie sa acceptam faptul ca aceste prelucrari nu pot fi constiente.

Mai mult chiar realitatea arata cele mai multe dintre ele nu sunt in fapt inconstiente. Aceasta activitate mentala inconstienta, este in ultimul timp etichetata ca implicita. Astfel,procesele implicite poarta numele de inconstient cognitiv.

2. COGNITIE FARA CONSTIINTA: REFORMULAREA INCONSTIENTULUI


Dup J. P. Guilford cognitia se refera la ansamblul actelor psihice pur cognitive, independent de motivaie, tensiuni, intenii, voin,ntruct procesele cognitive poarta implicaii afective i conative, sa recurs la acest termen care este restrictiv i nu desemneaz dect latura intelectual.

Greenwald (1992), afirma ca procesele inconstiente cognitive sunt simple. El spune ca ele nu au nimic in comun cu conceptiile psihanalitice asupra incostientului.

3.STIIM NOI CE GANDIM?


Nsbett si Wilson afirma ca oamenii nu sunt capabili de a avea acces la propriile procese cognitive si exista neidentificabile cazuri asupra propriului comportament.

Spre exemplu, intr-un experiment, oamenii au fost rugati sa evalueze articole de imbracaminte .

Rezultatele au aratat ca articolele de imbracaminte din partea dreapta au fost evaluate mai favorabil. Dar daca au fost intrebati care a fost pozitia lor nu au avut nici un efect asupra alegerii, oamenii cu vehementa le-au refuzat.

Prin urmare noi putem dezvolta multe sentimente positive asupra obiectelor care mai inainte au fost incurajate fara constiinta ,stiind ca acele obiecte ne sunt familiare. Acesta cercetare a directionarii numerelor arata ca uneori avem putina intuitie in propriile ganduri procesate si nu suntem departe de ele.

CUPRINS:
A. Anxietatea Si Apararile inconstiente
1.
2. 3.

4.

Reprimare Vs Sublimare Studiul Reprimarii Apararea Perceptiva Limitarile Recente ale Experimentelor de Laborator

B. In Constientul Cognitiv:
1.
2.

3.

Recentele Experimente Evidente Cognitie fara Constiinta: Reformularea Inconstientului Stim noi ce gandim?

BIBLIOGRAFIE

Daniel David,(2006), Psihologie clinica si psihoterapie . Fundamente, editura Polirom,Bucuresti, pag 31-33 Walter Mischel, Introduction to personality, fifth edition, Editura, Harcourt Brace Jovanovici College, london, San Diego,Orlando. Adrian Opre,( 2002),Inconstientul Cognitiv. Perceptie subliminala si memorie implicita; aplicarii in psihoterapie si publicatie, editura, ASCR, Cluj-Napoca. Paul Popescu-Neveanu, (1978), Dictionar de Psihologie, editura Albatros,Bucuresti. Norbert Sillmany,(1998), Larousse, Dictionar de Psihologie,editura Univers Enciclopedic,Bucuresti. Serban Ionescu,M.J, C.L, (2007) Mecanismele de aparare. Teorie si aspect clinice, editura Polirom, Jerom S. Blackman, (2009), 101 Aparari. Cum se atuoaprecieaza mintea. Editura Trei