INSTITUTII DE DREPT PENAL DREPT PENAL partea generala TEMA I: Institutia infractiunii Notiunea de infractiune si continutul infractiunii. 1.

. Formele infractiunii intentionate. 2. Participatia penala. 3. Unitatea de infractiune. 4. Pluralitatea de infractiuni. 5. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei prevazute de legea penala: legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia, minoritatea faptuitorului, eroarea de fapt. TEMA II: Institutia pedepsei. 1. Individualizarea pedepsei: criteriile generale de individualizare, circumstantele atenuante, circumstantele agravante, concursul intre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei. 2. Individualizarea pedepsei sub aspectul executarii acesteia: suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de munca, executarea pedepsei intr-o inchisoare militara (cu modificarile la zi) TEMA III: Minoritatea faptuitorului in legea penala. 1. Raspunderea penala a minorului si consecintele acesteia in dreptul penal roman. 2. Masurile educative: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare, internarea intr-un institut medical-educativ. 3. Pedepsele aplicabile minorilor si particularitatile regimului de aplicare si executare a acestora. TEMA IV: Masurile de siguranta. 1. Notiunea, scopul si principiile care guverneaza regimul masurilor de siguranta in dreptul penal roman. 2. Masuri de siguranta in special: obligarea la tratament medical, internarea medicala, interzicerea unei functii sau profesii, interzicerea de a se afla in anumite localitati, expulzarea, confiscarea speciala, interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata. TEMA V: Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii. 1. Cauzele care inlatura executarea pedepsei: gratierea, prescriptia executarii pedepsei. 2. Inlaturarea consecintelor condamnarii prin reabilitare.

TEMA I: Institutia infractiunii Notiunea de infractiune si continutul infractiunii. INFRACIUNE = aciunea sau inaciunea socialmente periculoas svrit cu vinovie i incriminat de legea pnal. A NU SE CONFUNDA CONCEPTUL de INFRACINE cu CONCEPTUL de CONINUT al INFRACIUNII. Coninut al infraciunii =>fapta descris n norma de incriminare, ca fiind ansamblu de cerine pe care aceasta le prevede ca fapta descris s se defineasc ca infraciune determinat (furt, viol, tlhrie). Trsturile eseniale ale conceptului de infraciune sunt: - pericolul social; - vinovia; - fapta svrtit s fie prevzut de legea penal. 1. FORMELE INFRACIUNII INTENIONATE. Infraciunea o activitate uman ce cuprinde o nlnuire de aciuni. Aceasta activitate ncepe printr-o hotrre de a svri infraciunea continu printr-o aciune de pregtire dup care se trece la executarea aciunii infracionale sfrindu-se cu producerea rezultatului socialmente periculos. Activitatea infracional parcurge 2 perioade n derularea ei i anume: a). Perioada intern => n psihicul subiectului are loc conceperea i hotrrea infracional n cadrul creia se disting 3 momente: - naterea ideii de a comite infraciunea; - deliberarea; luarea hotrrii de a svri infraciunea. Dac hotrrea de a svri infraciunea nu este exteriorizat nu este incriminat. Excepii sunt: - infraciunea de complot; - infraciunea de ameninare. b). Perioada extern => este marcat de 2 momente: - cel iniial cnd infractorul a procedat la efectuarea primului act material al svririi infraciunii; - cel final cnd activitatea material a luat sfrit i rezultatul socialmente periculos s-a produs. Procesul de nfptuire al hotrrii infracionale n perioada extern parcurge i ea, 3 etape: ~ etapa actelor preparatorii sau de pregtire se cuprinde toate acele activiti care pregtesc executarea hotrrii infracionale; ~ etapa executrii propriu-zise cuprinde acele activiti prin care se realizeaz fapta incriminat. Aici pot apare situaii care s ntrerup activitatea infracional. ~ etapa urmrilor are un moment iniial n care aciunea material a fost efectuat integral i dureaz pn s-a produs rezultatul. Fazele de desfurare a activitii infracionale = sunt acele etape pe care le poate parcurge activitatea infracional din momentul primei manifestri exterioare i pn n momentul producerii rezultatului sau, n unele cazuri, a epuizrii activitii materiale. Activitatea infracional este precedat de o atitudine psihic i se desfoar extern prin: - acte de pregtire; - acte de executare, i poate sfri prin producerea unei modificri n lumea exterioar. Legea consider ca infraciuni i le incrimineaz ca fapte ce prezint pericol social: - forma tipic a infraciunii fapta consumat; - unele forme atipice ale infraciunii ca: ~ forma imperfect a faptei = fapta tentat; ~ forma mai mult dect perfect a faptei = fapta epuizant. A. Actele pregtitoare (preparatorii).

Actele pregtitoare = acele acte care pregtesc condiiile de trecere la executarea aciunii sau inaciunii. Actele pregtitoare sunt posibile numai la infraciunile intenionate. Modalitile de realizare a actelor pregtitoare sunt: procurare licit sau ilicit de instrumente ce urmeaz s fie folosite la comiterea faptei; confecionarea, modificare sau adaptarea instrumentelor,mecanismelor sau dispozitivelor ce vor fi folosite la comiterea faptelor; luarea de msuri pentru ngreunarea descoperirii faptei ce se va comite sau n vederea asigurrii folosului rezultat din infraciune. Condiiile ce trebuie ndeplinite pentru ca activitile desfurate s fie considerate acte de pregtire ale infraciunii sunt: ~ s fie efectuate n mod nendoelnic pentru svrirea unei infraciuni; ~ s se materializeze ntr-o activitate obiectiv de creare a condiiilor pentru svrirea infraciunii; ~ s fie efectuate cu intenie; ~ s nu fac parte din elementele materiale ale infraciunii proiectate sau s nu constituie un nceput de executare a acesteia. Dup natura i coninutul lor actele pregtitoare sunt: - acte de pregtire material (constau n crearea de condiii materiale favorabile pentru svrirea faptei; - acte de pregtire moral (prevesc culegerea de date i informaii despre victim i locul svririi infraciunii ct i atragerea de complici n svrirea faptei). Atunci cnd actele de pregtire sunt nfptuite de o alt persoan dect cea care va executa nemijlocit infraciunea, aceastea se nfieaz ca acte de complicitate i se pedepsesc dac autorul a comis sau a ncercat s comit o infraciune folosind actele efectuate de complice. n privina actelor pregtitoare se contureaz 2 opinii: ~ sistemul neincriminrii actelor pregtitoare acestea sunt consacrate i-n Codul Penal romn n vigoare (excepie infraciunile contra siguranei statului); ~ sistemul incriminrii actelor pregtitoare care cunoate 2 teze: - teza incriminrii limitate; ~ teza incriminrii nelimitate. B. Tentativa const n punerea n executare a hotrrii de a svri infraciunea, executare care ns a fost ntrerupt sau nu i-a produs efectul. Tentativa, este deci o form atipic (imperfect) a infraciunii situat ntre actele pregtitoare i infraciunea fapt consumat i este incriminat i pedepsit de lege. Condiiile ce trebuie ndeplinite pentru ca tentativa s existe sunt: ~ existena inteniei fptuitorului de a svri infraciunea, intenie care poate fi: -direct; -indirect i trebuie s precead actele de executare; ~ punerea n executare a inteniei de a svri infraciunea; ~ activitatea de executare s fi fost ntrerupt sau rezultatul s nu se fi produs din motive independente de voina fptuitorului. Coninutul tentativei este acelai ca al oricrei infraciuni i anume: obiectul tentativei: - obiectul juridic al tentativei = se creaz un pericol direct fa de valoarea social, avnd ns un pericol mai mic dect n cazul infrciunii consumate; - obiectul material = entitatea material asupra creia se ndreapt activitatea infracional. subiectul tentativei persoana care a luat hotrrea i a nceput executarea faptei. Pentru svrirea unei anumite infraciuni se cere o calitate special => i subiectul activ trebuie s aib aceast calitate. Fptuitorul poate avea calitatea de: - autor; - instigator; - complice. latura obiectiv are coninut obligatoriu ca i n cazul infraciunii consumate cu anumite particulariti. Actul de executare => se ndeplinete numai prin aciune la tentativ. Urmarea => const n crearea numai a strii de pericol. 3

 latura subiectiv conine unele deosebiri fa de fapta consumat i anume la tentativ elementul subiectiv este realizat numai parial datorit neproducerii rezultatului. Infraciuni la care tentativa nu este posibil: - n raport de elementul material: - infraciuni omisive (nsuirea bunului gsit); infraciunile continue i de obicei (prostituia iceretoria); - infraciunile de execuie prompt (mrturia mincinoas). - n raport cu elementul subiectiv: - infraciuni svrite din culp; - infraciunile praeteintenionate. - alte infraciuni care datorit voinei legiuitorului ori specificului lor nu pot fi svrite sub forma tentaiei: - infraciunile cu consumare anticipat; - infraciunile al crornceput de executare este asimilat formei consumate; - infraciunile de rezultat potenial fiindc se consum cnd apare posibilitatea producerii rezultatului. Modalitile tentativei sunt: tentativa ntrerupt sau neterminat = const n punerea n executare a hotrrii de a svri infraciunea, executare care ns este ntrerupt. ntreruperea poate avea loc prin intervenia: unei persoane fizice; - unui animal; - forelor naturii; - ce ine de fptuitor (lein). Aceast modalitate este posibil n: -infraciunile formale (de pericol); - infraciunile materiale (de rezultat). tentativa perfect sau fr efect const n punerea n executare n ntregime a hotrrii de a svri infraciunea, ns, aceasta nu i-a produs efectul. Aceast modalitate a tentativei este posibil numai la infraciunile de rezultat. tentativa relativ improprie exist tentativ i n cazul n care consumarea infraciunii nu a fost posibil datorit insuficienei sau defectuozitii mijloacelor folosite, ori datorit mprejurrii c n timpul cnd s-au svrit acte de executare obiectul liPsea de la locul unde fptuitorul credea c se afl. tentativa absolut improprie nu exist tentativ atunci cnd imposibilitatea de consumare a infraciunii este datorit modului cum a fost conceput executarea. n ceea ce privete incriminarea tentativei exist 2 opinii, tentativa fiind form atipic de infraciune: ~ opinia incriminrii nelimitate a actelor de executare a oricrei infraciuni ce sunt ntre nsele socialmente periculoase i deci tentativa trebuie incriminat ca toate infraciunile; ~ opinia incriminrii limitate dei, fiecare act de executare al infraciunilor prezint pericol social, acesta nu este suficient de ridicat nct s fac necesar incriminarea tentativei la toate infraciunile. Rezult deci, c la infraciunile cu un pericol social sczut nu este necesar incriminarea tentativei. Potrivit Codului Penal romn art. 21 alin. 1 tentativa se pedepsete numai cnd legea prevede expres acest lucru. Teoriile cu privire la sancionarea tentativei sunt: ~ teoria paritii pedepsei potrivit creia tentativa ar trebui sancionat n aceleai limite de pedeaps ca i infraciunea consumat; ~ teoria diversificrii pedepsei potrivit creia pedeapsa n cadrul tentativei se diversific n raport cu pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea consumat. Aceast teorie a fost adoptat i-n legislaia penal romn => tentativa se sancioneaz cu o pedeaps cuprins ntre minimului i maximului prevzute de lege pentru infraciunea consumat fr ca minimul s fie mai mic dect minimul general al pedepsei. C. Infraciunea fapt consumat este fapta care prezint coninutul unei infraciuni aa cum este descris n norma de incriminare. 4

D. Infraciunea fapt epuizat este o form atipic a infraciunii care, dup momentul consumrii, datorit amplificrii urmrii ori a continurii activitii infracionale, se prelungete n timp pn la momentul opririi aciunii sau inaciunii. Amplificarea urmrilor dup consumarea momentului infraciunii este posibil la: - infraciunile continue; - infraciunile continuate; - infraciunile de obicei; - infraciunile progresive. Cauzele de nepedepsire a tentativei sunt: ~ desistarea const n renunarea de bun voie a fptuitorului de a duce pn la capt executarea nceput, dei exist posibilitatea real de a continua, iar fptuitorul este contient de aceasta. Condiiile pentru ca desistarea s constituie cauz de nepedepsire sunt: -desistarea trebuie s aib loc dup ce s-a efectuat unul sau mai multe acte de executare; -s existe o manifestare din care s rezulte voina subiectului de a renuna la svrirea infraciunii; -renunarea la continuarea executrii infraciunii trebuie s fie de bun voie; -renunarea la continuarea executrii s fie definitiv. ~ mpiedicarea producerii rezultatului. Condiiile ce trebuie ndeplinite pentru ca mpiedicarea producerii rezultatului s constituie cauz de nepedepsire sunt: -activitatea infracional s fi fost n ntregime executat, dar s nu se fi produs urmarea prevzut de lege; -fptuitorul s fi efectuat o aciune pozitiv pentru a zdrnici producerea rezultatului i ca efect al acestei aciuni rezultatul s nu fi survenit; -manifestarea activ prin care fptuitorul a mpiedicat producerea rezultatului s fi fost voluntar; -intervenia fptuitorului n mpiedicarea producerii rezultatului s fi fost eficient; -mpiedicarea producerii rezultatului s fi avut loc nainte de descoperirea faptei. Efectul desistrii i al mpiedicrii producerii rezultatului, conform art. 22 alin. 1 Cod Penal n vigoare este nepedepsirea. 8. PARTICIPAIA. Pluralitate de infractori => reprezint situaia n care o infraciune este svrit de 2 sau mai multe persoane. Formele pluralitii de infractori sunt: a). Pluralitatea natural se ntlnete, frecvent, la infraciunile ce nu pot fi svrite dect prin contribuia a 2 persoane fiind denumite i infraciuni bilaterale. Specific acestei forme de pluralitate de infractori este faptul c fiecare participant are calitatea de autor i va fi tras la rspundere penal numai dac sunt ndeplinite condiiile cerute de lege n acest sens. b). Pluralitatea constituit exist atunci cnd s-au asociat ori s-au grupat maimulte persoane n vederea svririi de infraciuni, legiuitorul incriminnd aceast pluralitate ca o fapt de sine stttoare. Condiiile ce trebuie ndeplinite pentru ca o infraciune cu pluralitate constituit s existe sunt: - s existe o grupare de minim 2 persoane; -gruparea s aib un anumit program; gruparea s aib o anumit organizare care s asigure stabilitatea grupului. Fiecare fptuitor are calitatea de autor i va rspunde penal pentru aceast calitate. c). Pluralitatea ocazional sau participaia penal. n cazul acestei forme de pluralitate de infractori fiecare participant va rspunde penal n funcie de contribuia adus la svrirea infraciunii. Codul penal acord o deosebit atenie participaiei penale.

PARTICIPANI = acele persoane care contribuie la svrirea unei fapte prevzute de legea penal n calitate de AUTORI, INSTIGATORI sau COM[PLICI. Participaia penal = exist ori de cte ori o fapt prevzut de legea penal a fost svrit de un numr mai mare de persoane dect cel care ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte. Sunt conturate 2 teze cu privire la natura juridic a participaiei penale: ~ teza complicitii delict distinct = potrivit acestei teze orice participant la o activitate infracional este autor al unei infraciuni autonome, iar participaia trebuie considerat ca un concurs de infraciuni distincte, n raport de cte persoane au contribuit la producerea rezultatului; ~ teza unicitii de fapt = potrivit creia participaia penal este un mod de svrire al acestei fapte. Pentru ca o pluralitate ocazional de fptuitori s constituie o participaie penal, trebuie ndeplinite ca condiii: ~ s se fi svrit o fapt prevzut de legea penal; ~ s existe o pluralitate de infractori; ~ s existe o voin comun a participanilor de a svri fapta prevzut de legea penal; ~ calificarea faptei comise ca infraciune s fie condiionat prin contribuia a cel puin 2 persoane. Felurile participaiei penale sunt: ~ potrivit atitudinii psihice a participanilor n comiterea faptei avem: - participaia penal proprie; - participaia penal improprie. ~ potrivit calitii n care fptuitorul contribuie la svrirea faptei avem: - participaie penal simpl; - participaie penal complex ~ potrivit contribuiei fptuitorilor la activitatea obiectiv sau subiectiv a faptei avem: - participaie penal material; - participaie penal moral. ~ potrivit modului cum se poate sau nu se poate stabili rolul fiecrui participant la svrirea faptei avem: - participaie penal determinabil; - participaie penal nedeterminabil. A). Participaia penal proprie = cuprinde toate acele persoane care au realizat activitatea material ct i atitudinea psihic, prin aceeai form de vinovie. n funcie de modurile n care participanii pot contribui la fapta penal acetia pot fi: - cei care efectueaz acte de executare autorii sau coautorii; - cei care efctueaz acte de determinare instigatorii; - cei care dau sprijin autorilor sau coautorilor complicii. n unele legislaii exist i a 4-a form de participaie penal organizatorul. a). AUTORATUL persoana care efectueaz nemijlocit fapta prevzut de legea penal. b). COAUTORUL acea form a participaiei penale n care fapta prevzut de legea penal este svrit n mod nemijlocit de ctre 2 sau mai multe persoane. Condiiile pentru ca participaia penal s mbrace forma coautoratului sunt: - s se svreasc o fapt prevzut de legea penal;

la svrirea nemijlocit a faptei prevzute de legea penal s participe 2 sau mai multe persoane; - toi participanii s acioneze cu aceeai form de vinovie. c). INSTIGAREA ca form aparticipaiei penale const n faptul c o persoan INSTIGATOR determin, cu intenie, pe o alt persoan INSTIGAT s svreasc o fapt prevzut de legea penal. Condiiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca instigarea s existe ca form a participaiei penale sunt: - s existe cel puin 2 persoane, instigator i instigat; - efectuarea unei activiti de determinare a instigatorului asupra instugatului pentru a svri o fapt prevzut de legea penal; - instigatul s nu fi luat o hotrre anterioar de a svri fapta prevzut de legea penal la care a fost instigat; - instigatorul s desfoare cu intenie activitatea de determinare a instigatului pentru ca acesta din urm s svreasc fapta prevzut de legea penal. - activitatea de determinare a instigatorului fa de instigat s fie urmat de executare. Exist diferite forme sau modaliti ale instigrii n raport cu anumite criterii i anume: ~ n funcie de numrul de persoane fa de care se efectueaz activitatea de determinare avem: - instigare individual; - instigare colectiv. ~ dup modul de determinare instigarea poate fi: - mediat se recurge la alt persoan; - instigare imediat direct ntre instigator i instigat. ~ n funcie de forma de vinovie: - instigare proprie; - instigare improprie. ~ n raport cu mijloacele folosite de instigator: - instigare simpl; - instigare calificat. ~ dup rezultatul obinut: - instigare cu efect negativ sau neizbutit; - instigare cu efect pozitiv sau reuit. d). COMPLICITATEA form a participaiei penale n care o persoan, cu intenie, prin modalitile prevzute de art. 26 Cod Penal n vigoare, sprijin o alt persoan la realizarea unei fapte prevzute de legea penal. Condiiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca s existe complicitatea ca form a participaiei sunt: -svrirea unei fapte prevzute de legea penal de o alt persoan n calitate de autor; -svrirea de ctre complice a unei activiti de inlesnire sau ajutor la comiterea faptei de ctre autor; -contribuia complicelui s fi folosit efectiv autorului la svrirea faptei prevzute de legea penal; -actele de complicitate n aricare din modurile n care s-au manifestat trebuie s fie efectuate cu intenie. Formele complicitii sunt: -

~ n funcie de felul actelor de sprijin realizate: - complicitate material; - complicitate moral. ~ dup momentul n care intervin actele de sprijin: - complicitate anterioar; - complicitate concomitent. ~ n raport de modalitatea contribuiei dat de complice la svrirea faptei de ctre autor: - complicitate prin aciune; - complicitate prin inaciune. ~ dup modul n care se realizeaz contribuia complicelui la svrirea faptei prevzute de legea penal: - complicitate nemijlocit aici intr: - complicitate la instigare; - complicitate la complicitate; - instigarea la complicitate. - complicitate mijlocit. B). Participaia penal improprie acea form de participaie penal n care unii partuicipani conlucreaz la svrirea faptei prevzute de legea penal prin forme de vinovie diferite (intenie, culp) sau chiar fr vinovie. Participaia penal improprie poate exista att n cazul coautoratului, n cazul instigrii sau a complicitii. Modalitile participaiei penale improprii sunt: ~ modalitatea intenie i culp - autorul comite fapta din culp fiind determinat cu intenie de instigator ori ajutat sau inlesnit n svrirea faptei, n orice mod, cu intenie de complice. Autorul nu este infractor n cazul n care fapta svrit nu constituie infraciune dect dac este svrit cu intenie, el nu rspunde penal, singurii responsabili fiind instigatorul i complicele pentru infraciunea intenionat la care i-au adus contribuia. Modalitatea intenie i culp are 2 forme i anume: - instigarea improprie; - complicitate improprie. - modalitatea intenie i lips de vinovie autorul svrete fapta fr vinovie fiind determinat cu intenie de ctre instigator ori ajutat sau nlesnit n svrirea faptei, n orice mod cu intenie, de complice. Autorul nu poate fi tras la rspundere penal deoarece a comis fapta fr vinovie, pe cnd instigatorul sau complicele vor rspunde potrivit calitii lor, pentru infraciunea intenionat. Sunt cunoscute 2 sisteme de sancionare a participanilor: sistemul parificrii pedepselor se refer la faptul c toi participanii, indiferent de calitatea de autori, instigatori sau complici trebuie sancionai ntre aceleai limite de pedeaps deoarece fapta svrit este voina tuturor. Potrivit Codului Penal n vigoare pedepsirea participanilor la infraciune se face pentru participaia proprie potrivit acestui sistem. sistemul diversificrii pedepselor se refer ;a faptul c sancionarea participanilor trebuie s fie diversificat, adic s prevad pentru instigatori i complici pedepse diferite de cele ale autorilor. Potrivit Codului Penal n vigoare asest sistem se aplic n participaia improprie. Circumstanele privitoare la persoana unui participant nu se rsfrng asupra celorlali. Circumstanele privitoare la fapt se rsfrng asupra participanilor n msura n care acetia leau cunoscut sau le-au prevzut. Formele circumstanelor personale sunt: ~ circumstane personale subiective: - forma de vinovie; - mobilul; - scopul urmrit. ~ circumstane personale de individualizare: - antecedente penale; - calitatea inculpatului; starea civil. 8

Pentru nepedepsirea participantului, atunci cnd acesta a mpiedicat consumarea faptei, se cer ndeplinite cumulativ condiiile: - autorul s fi nceput executarea faptei prevzute de legea penal; - participantul s mpiedice concret svrirea faptei prevzute de legea penal; - mpiedicarea consumrii faptei prevzute de legea penal s aib loc n timpul execuiei acesteia de ctre autor; - mpiedicarea consumrii faptei prevzute de legea penal s se produc nainte de descoperirea acesteia. 9. UNITATEA SI PLURITATEA DE INFRACTIUNI. A). UNITATEA DE INFRACIUNE = aceea situaie n care fptuitorul a realizat coninutul unei singure norme de incriminare. Exist unitate de infraciuni ori de cte ori un fapt, n complexul mprejurrilor care l nconjoar, este incriminat de lege ca o singur infraciune. Formele (felurile) unitii de infraciune sunt: ~ unitate natural de infraciune, care la rndul ei are ca forme: infraciunea simpl; infraciunea continu care poate fi: ~ infraciuni continue permanente; ~ infraciuni continue succesive. infraciunea deviat. ~ unitate legal de infraciune, are ca forme: infraciunea continuat; infraciunea complex ce cuprinde: - infraciunea complex form tip sau de baz a faptei incriminate; - infraciunea complex form calificat sau agravant a faptei incriminate. infraciunea progresiv; infraciunea de obicei. a). Unitatea natural de infraciune = ine de natura infraciunii i este datorat strii de fapt. Rezult din unitatea aciunii sau inaciunii care constituie elementul materialal infraciunii. n cazul acesteicategorii de unitate, aciunea sau inaciunea constitutiv este n mod natural unic i unitar, chiar dac este alctuit dintr-o succesiune de acte, iar unitii materiale a faptei i corespunde, pe plan juridic o unitate de incriminare. UNITATEA NATURAL DE INFRACIUNE = form de unitate infracional, determinat de unitatea aciunii sau inaciunii constituit dintr-un act sau mai multe acte, de unicitatea rezultatului care are la baz o singur form de vinovie prevzut de lege. FORMELE unitii naturale de infraciune sunt: INFRACIUNEA SIMPL form a unitii naturale de infraciune al crui element obiectiv se compune dintr-o activitate unic, dintr-un fapt simplu, neavnd importan dac activitatea se realizeaz printr-un singur actsau mai multe, ceea ce intereseaz este c n ntregul su constituie un singur fapt . INFRACIUNEA CONTINU form a unitii naturale de infraciune, care se caracterizeaz prin aceea c se caracterizeaz prin aceea c elementul su material const dintr-o aciune sau inaciunesusceptibil de a fi prelungit n timp prin voina autorului i dup momentul consumrii pn la ncetarea activitii infracionale,care s-ar putea datora, fie interveniei unei voine contrare a fptuitorului, fie a altor persoane, ori a organelor competente. Infraciunea continu poate avea loc fr ntrerupere pe durata ei - infraciuni

continue permanente i cu unele ntreruperi datorit naturii acesteia - infraciuni continue succesive. INFRACIUNEA DEVIAT form a unitii naturale de infraciune n care fapta penal se svrete fie prin devierea aciunii de la obiectul sau persoana mpotriva creia fusese ndreptat, la un alt obiect sau la o alt persoan, din cauza greelii fptuitorului, fie prin ndreptarea aciunii asupra altei persoane, ori asupra altui obiect dect acela aflat n reprezentarea fptuitorului, datorit erorii acestuia din urm. b). Unitatea legal de infraciune ine de voina legiuitorului, este creat de legea penal. UNITATEA LEGAL DE INFRACIUNE form de unitate infracional, atunci cnd activitatea desfurat de fptuitor, dei are aparena c ntrunese trsturile unei pluraliti de coninuturi de incriminare, prin voina legiuitorului, este socotit c reprezint o infraciune unic. FORMELE unitii legale de infraciune sunt: INFRACIUNEA CONTINUAT infraciunea este continuat cnd o persoan svrete la diferite intervale de timp, dar n realizarea aceleiai rezoluii aciuni sau inaciuni care, fiecare n parte, prezint coninutul aceleiai infraciuni. Condiiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca o fapt prevzut de legea penal s poat fi apreciat la infraciune continuat sunt: unitatea de subiect activ al infraciunii; pluralitatea de acte svrite la diferite intervale de timp; unitatea de coninut a infraciunii; unitatea de rezoluie infracional. INFRACIUNEA COMPLEX este infraciunea n a crui coninut intr, ca element sau ca circumstan agravant, o aciune sau inaciune care constituie prin ea nsi o fapt prevzut de legea penal. Infraciunea complex poate avea ca forme: - infraciunea complex form tip sau de baz a faptei incriminate , care la rndul ei, ia natere prin 2 moduri: ~ prin reunirea a 2 sau mai multe fapte incriminate; ~ prin absorbie. - infraciunea complex form calificat sau agravant a faptei incriminate. INFRACIUNEA PROGRESIV acea infraciune a crei latur obiectiv, dup ce a atins momentul consumativ corespunztor unei anumite infraciuni se amplific prin natura ei i fr nici o intervenie a fptuitorului, provoac noi urmri vtmtoare, corespunztoare unei infraciuni grave sau unei variante normative agravante ale aceleai infraciuni. Modalitile infraciunii progresive sunt: - una cnd amplificarea rezultatului are loc prin natura faptei fr nici o intervenie a unor fore exterioare; - alta cnd amplificarea rezultatului se produce ca urmare a adugirii unei mprejurri fortuite. Condiiile ce este necesar a fi ndeplinite cumulativ pentru ca amplificarea rezultatului s dea natere infraciunii progresive sunt: ~ amplificarea rezultatului s aib loc fr intenia fptuitorului; ~ amplificarea rezultatului s rezulte din natura faptei incriminate; ~ amplificarea rezultatului s atribuie faptei care l-a produs o ncadrare juridic mai grea dect cea iniial;

10

~ amplificarea rezultatului s urmeze dup o perioad relativ scurt sau mai lung. INFRACIUNEA DE OBICEI infraciunea care se svrete prin repetarea actelor materiale incriminate de un numr suficient de mare pentru ca, prin aceast repetare, s rezulte c fptuitorul desfoar o activitate infracional respectiv de obicei, din obinui sau cu ndeletnicire. Condiiile ce trebuie ndeplinite de elementul material al acestei infraciuni sunt: ~ actele materiale care alctuiesc infraciunea s fie de acelai fel i s nu aib un caracter penal pripriu; ~ actele materiale s fie svrite n mod repetat de aa natur nct s reprezinte un obicei sau s constituie o ndeletnicire; ~ actele svrite n mod repetat se bazeaz pe o singur rezoluie infracional. B). PLURALITATEA DE INFRACTIUNI. PLURALITATE DE INFRACIUNI => situaia de fapt cnd o persoan a svrit mai multe infraciuni nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, sau a svrit din nou o infraciune dup ce a intervenit o hotrre de condamnare definitiv. Pluralitatea de infraciuni -> se refer la faptulc opersoan svrete, deodat sau succesiv mai multe infraciuni - n doctrin, aceast situaie este numit pluralitate real de infraciuni. Pluralitatea real de infraciuni trebuie deosebit de pluralitatea aparent de infraciuni. Pluralitatea aparent de infraciuni va exista atunci cnd sub aspectul laturii obiective, o fapt care prezint pericol social, prevzut de legea penal, s-ar prea c ntrunete coninutul material al mai multor infraciuni, pe cnd n realitate aceast fapt constituie o singur infraciune (este cazul infraciunilor complexe sau a celor continuate). Formele pluralitii reale de infraciuni sunt: Concursul de infraciuni => cnd o persoan a svrit 2 sau mai multe infraciuni, nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; Recidiva => cnd dup condamnarea definitiv pentru una sau mai multe infraciuni concurente, fptuitorul svrete, din nou, una sau mai multe infraciuni. Situaii speciale -> forma de pluralitate numit INTERMEDIAR persoana care a fost condamnat definitiv svrete din nou o infraciune, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare juridic, sub aspectul stabilirii pedepsei va fi tratat cu situaia de la concursul de infraciuni i nu cu situaia de la recidiv. a) CONCURSUL DE INFRACIUNI. Concursul de infraciuni -> form a pluralitii de infraciuni ce const n aceea c o persoan svrete 2 sau mai multe infraciuni, prin aciune sau inaciune, nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele i dac acestea pot fi supuse judecii. CONDIIILE ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru existena concursului de infraciuni sunt: ~ s fie svrite 2 sau mai multe infraciuni; ~ infraciunile s fie svrite de acelai fptuitor; ~ infraciunile s fie svrite nainte de a interveni o condamnare definitiv pentru vreuna dintre ele; ~ infraciunile svrite sau cel puin 2 dintre ele s poat fi supuse judecii. FORME ale concursului de infraciuni n raport cu MODUL cum se svresc sunt: CONCURSUL REAL sau MATERIAL DE INFRACIUNI => cnd 2 sau mai multe infraciuni au fost svrite de aceeai persoan, nainte de a fi condamnat definitiv pentru una dintre ele. MODALITI avem:

11

 Concurs simplu -> cnd ntre infraciuni concurente exist o legtur personal. Concurs de conexitate: conexiune etiologic -> cnd o infraciune a fost comis pentru svrirea alteia; conexiune consecvenional -> cnd infraciunea a fost comis pentru ascunderea unei infraciuni. CONCURSUL FORMAL sau IDEAL DE INFRACIUNI => cnd o aciune sau inaciune, svrit de aceeai persoan, datorit mprejurrilor n care a avut loc i urmrilor pe care le-a produs ntrunete elementele mai multor infraciuni PEDEAPSA N CAZUL CONCURSULUI DE INFRACIUNI. Deoarece infractorul nu a fost condamnat definitiv, n vederea stabilirii pedepsei pentru ntrega pluralitate de infraciuni, avem ca sisteme: ~ SISTEMUL CUMULULUI ARITMETIC => presupune c trebuie s se aplice attea pedepse cte fapte concurente sunt i apoi s fie totalizate; ~ SISTEMUL ABSORBIEI => trebuie s se aplice numai pedeapsa faptului mai grav, celelalte pedepse ale infraciunilor concurente se vor absorbi de cea mai grav pedeaps; ~ SISTEMUL CUMULULUI JURIDIC => trebuie s se aplice pedeapsa faptului mai grav creia i se va acorda un spor pentru celelalte infraciuni concurente. CODUL PENAL (cu unele excepii) a consacrat => SISTEMUL CUMULULUI JURIDIC pentru aplicarea pedepselor n caz de concurs de infraciuni svrite de persoana fizic; - svrite de persoana juridic. PEDEPSELE n cazul concursului de infraciuni svrite de persoana fizic => conform CP pedeapsa principal n acest caz, se stabilete pentru fiecare infraciune n parte mai exact: cnd s-a stabilit o pedeaps cu deteniunea pe via i una sau mai multe pedepse cu nchisoare sau amend se aplic pedeapsa deteniunii pe via - se aplic sistemul absorbiei; cnd s-au stabilit numai pedepse cu nchisoare se aplic pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporit pn la maximul special, iar cnd acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la 5 ani; cnd s-au stabilit numai amenzi, se aplic pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporit, pn la maximul ei special, iar dac acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la din acest maxim; cnd s-a stabilit a pedeaps cu nchisoare i o pedeaps cu amend, se aplic pedeapsa nchisorii la care se adaug amenda n total (sistemul cumulului aritmetic) sau n parte; cnd s-a stabilit mai multe pedepse cu nchisoarea i mai multe pedepse cu amend, se aplic pedeapsa nchisorii la care se poate aduga amenda. NU se poate depi totalul pedepselor stabilite de instan pentru infraciunile concurente. Potrivit CP => dc pentru una din infraciunile concurente s-a stabilit i o pedeaps complementar -> aceasta se aplic alturi de pedeapsa nchisorii. PEDEAPSA n cazul concursului de infraciuni savrite de persoana juridic => se stabilete pedeapsa amenzii pentru fiecare infraciune n parte i se aplic amenda cea mai mare, care poate fi sporit pn la maximul special, iar dac acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la o 1/3 din acel maxim. b) RECIDIVA. Recidiva => svrirea de ctre aceeai persoan a uneia sau mai multe infraciuni dup ce aceasta a fost deja condamnat pentru o alt infraciune. Avem 2 forme:

12

 Recidiva n cazul persoanei fizice = acea form a pluralitii de infraciuni care exist dup o condamnate definitiv la pedeapsa deteniunii pe via sau la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni dup cel puin 3 condamnri la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni, neexecutate, sau n cazul n care condamnarea se refer la pedeapsa nchisorii, chiar dup executarea acesteia, condamnatul svrete din nou o infraciune cu intenie (ntr-un anumit timp determinat) pentru care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via ori pedeapsa nchisorii > de 1 an. n cazul pedepsei fizice, starea de recidiv presupune: ~ o condamnare definitiv executat sau nu; ~ o infraciune svrit dup o prim condamnare devenit definitiv sau dup ce aceast condamnare a fost executat; ~ aceeai persoan fizic infractor s fi fost condamnat definitiv i s fi comis apoi o nou infraciune. S-a dat denumirea de TERMENI AI RECIDIVEI -> elementelor constitutive ale strii de recidiv: I ul termen = condamnarea definitiv anterioar; Al II lea termen = infraciunea svrit din nou. Legtura dintre cei 2 termeni -> acelai infractor. MODALITI ale recidivei n cazul persoanei fizice sunt: recidiva dup condamnare; recidiva dup executare; recidiva general; recidiva special; recidiva mare; recidiva mic; recidiva temporal; recidiva perpetu; recidiva absolut; recidiva relativ; recidiva teritorial; recidiva internaional. RECIDIVA MARE POST-CONDAMNATORIE -> exist cnd dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare (I-ul termen al recidivei) la pedeapsa deteniunii pe via / pedeapsa nchisorii > 6 luni, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie, nainte de nceperea (al II-lea termen al recidivei) executrii pedepsei / n timpul executrii acesteia (n stare de evadare) iar pedeapsa prevzut de lege pentru a 2-a infraciune este deteniunea pe via / nchisoare > 1 an. CONDIIILE ce trebuie ndelinite cumulativ pentru existena termenilor acestei modaliti de recidiv sunt: ~ pentru I-ul termen: - s existe o hotrre definitiv de condamnare la pedeapsa deteniunii pe via sau nchisoare > 6 luni; - condamnarea s fie pronunat pentru o infraciune svrit cu intenie; - hotrrile de condamnare s nu exclud recidiva. ~ pentru al II-lea termen: 13

infractorul s svreac din nou o infraciune cu intenie; pentru infraciune svrit din nou s se prevad de lege pedeapsa deteniunii pe via ? nchisoare > 1 an; - infraciunea nou s fie svrit ntr-unul din momentele prevzute de lege. RECIDIVA MARE POST-EXECUTORIE -> exist dup (I-ul termen al recidivei) executarea unei pedepse cu nchisoare > 6 luni / graierea total sau a restului de pedeaps / ndeplinirea termenului de prescripie a executrii unei asemenea pedepse, cel condamnat svrete (al II-lea termen al recidivei) din nou o infraciune cu intenie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii deteniunii pe via / nchisoare > 1 an. CONDIIILE ce trebuie ndelinite cumulativ pentru existena termenilor acestei modaliti de recidiv sunt: ~ pentru I-ul termen: - condamnarea la pedeapsa nchisorii > 6 luni a fost executat sau considerat executat ca urmare a graierii totale sau a prescripiei executrii aceste pedepse, precum i atunci cnd n cazul pedepsei deteniunii pe via, condamnatul a fost eliberat condiionat i acesta se consider executat ori executarea s-a prescris potrivit legii; - pedeapsa executat sau considerat ca executat s fi fost pronunat pentru o infraciune intenionat sau praeterintenionat; - hotrrile de condamnare s nu fie dintre cele prevzute de CP (n timpul minoritii) ori s nu fi intervenit reabilitarea sau s se fi ndeplinit termenul de reabilitate. ~ pentru al II-lea termen: - infraciunea svrit din nou s fie intenionat i pentru care legea s prevad nchisoare > 1 an / deteniunea pe via; - svrirea infraciunii s aib loc dup: - data terminrii executrii pedepsei; - data apariiei actului de graiere; - ndepliniea termenului de prescripie a executrii pedepsei. RECIDIVA MIC -> cnd dup - condamnarea la cel puin 3 pedepse cu nchisoarea pn n 6 luni sau dup executare; - graierea total sau a restului de pedeaps; - prescrierea executrii a cel puin 3 asemenea pedepse = cel condamnat svrete din nou o infracioune cu intenie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai de 1 an. Ca modaliti ale recidivei mici avem: -> recidiva mic post-condamnatorie; -> recidiva mic post-executorie = fiecare la rndul lor prezentnd cele 2 termene. a. Recidiva mic post-condamnatorie are ca condiii: ~ ale I-ului termen: s existe cel puin 3 condamnri definitive la pedepse cu nchisoare pn la 6 luni; infraciunile pentru care au fost pronunate cele 3 pedepse s fi fost svrite cu intenie; hotrrile de condamnare a celor 3 pedepse s nu fac parte din cele prevzute n art. 38 CP (svrite n timpul minoritii, svrite din culp, amnistiate, s nu fie prevzute de legea penal). ~ ale celui de al II-lea termen: infraciunea svrit din nou, s fie intenionat; pedeapsa prevzut de lege pentru aceast infraciune s fie pedeapsa deteniunii pe via sau pedeapsa nchisorii mai > de 1 an. n cazul recidivei mici post-condamnatorie -> noua infraciune este svrit n perioada de la rmnerea definitiv a ultimei hotrri de condamnare (din cele 3 obligatorii) i pn la executarea sau considerarea ca executare a celor 3 condamnri. -

14

b. Recidiva mic post-executorie are ca condiii: ~ ale I-ului termen: pedepsele celor 3 condamnri cu nchisoare de pn la 6 luni au fost executate ori graiate sau prescrise; infraciunile pentru care au fost executate, graiate sau prescrise cele 3 pedepse s fi fost svrite cu intenie; hotrrile de condamnare a celor 3 pedepse care au fost executate, graiate sau prescrise s nu fac pate din cele prevzute de art. 38 CP. ~ ale celui de al II-lea termen: infraciunea svrit din nou s fie intenionat; pedeapsa prevzut de lege pentru infraciue s fie pedeapsa deteniunii pe via sau pedeapsa nchisorii mai > de 1 an. Exist recidiv mic post-executorie -> cnd noua infraciune este comis dup executarea n ntregime a cel puin 3 condamnri la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni ori dupraierea sau prescripia acestor pedepse. Pedeapsa n caz de recidiv pentru persoana fizic s-a admis c recidiva trebuie s fie o cauz de agravare, iar nu o circumstan agravant, ea privind trecutul infractorului. Legiuitorul romn a considerat c nu totdeauna este necesar un tratament mai sever pentru infractorul recidivist. CP n vigoare, a lsat instanei de judecat posibilitatea deindividualizare a pedepsei n caz de recidiv n funcie de gradul real de pericol social pe care l prezint infractorul recidivist. RECIDIVA = constituie o stare de agravare general i facultativ i personal a rspunderii penale. CP n vigoare reglementeaz regulile de stabilire a pedepsei n caz de recidiv fa de cum aceasta este post condamnatorie i post executorie. n caz de recidiv post condamnatorie -> pedeapsa stabilit pentru infraciunea svrit ulterior i pedeapsa aplicat pentru infraciunea anterioar se contopesc cu meniunea c dac sporul prevzut pentru pedeapsa cea mai grea nu este ndestultor, se poate mrii pn la 7 ani. Dac pedeapsa anterioar a fost executat n parte => contopirea se face ntre pedeapsa ce a rmas de executat i pedeapsa aplicat pentru infraciunea svrit ulterior. Dac svrirea unei infraciuni are loc dup evadare, prin pedeapsa anterioar se nelege pedeapsa care se execut, cumulat cu pedeapsa aplicat pentru evadare. n caz de recidiv post executorie -> se poate aplica o pedeaps pn la maximul special. Dac acesta este nendestultor, n cazul nchisorii se poate aduga un spor de pn la 10 ani, iar n cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult 2/3 din maximul special. n cazul recidivei mici deoarece ea poate fi post condamnatorie sau post executorie se aplic dispoziiile privitoare la fiecare form a recidivei mari. Dac se descoper ulterior condamnrii starea de recidiv, exist posibilitatea recalculrii pedepsei aplicate. Recidiva n cazul persoanei juridice = exist n urmtoarele cazuri: ~ cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie iar amenda pentru infraciunea anterioar nu a fost executat ; ~ cnd dup rmnerea definitiv a uneu hotrri de condamnare, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie iar amenda pentru infraciunea anterioar a fost executat sau considerat ca executat. Recidiva n cazul persoanei juridice -> form a pluralitii de infraciuni care exist cind dup: - o condamnare definitiv; 15

rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa amenzii,neexecutat; executarea acesteia ori considerat ca executat, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie pentru care legea prevede pedeapsa amenzii. I-ul termen => condamnarea definitiv la pedeapsa amenzii. Al II-lea termen => svrirea unei noi infraciuni. Modalitile recidivei n cazul persoanei juridice sunt: - recidiva post-condamnatorie => exist atunci cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie, iar amenda cu infraciunea anterioar nu a fost executat. I-ul termen al acestei modaliti => condamnarea definitiv la pedeapsa amenzii. Condiiile pentru existena acestuia sunt: s existe o hotrre definitiv de condamnare la pedeapsa amenzii; condamnarea s fi fost pronunat pentru o infraciune svrit cu intenie; hotrrea de condamnare s nu fie dintre acelea care nu atrag starea de recidiv. Al II-lea termen al acestei modaliti l reprezint svrirea cu intenie, de ctre persoana juridic, a unei infraciuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii care nu a fost executat. Condiiile pentru existena lui sunt: o persoana juridic s svreasc din nou o infraciune cu intenie ; o infraciunea nou s fie svrit nainte ca amenda aplicat pentru infraciunea anterioar s fie executat. - recidiva post-executorie => exist atunci cnd dup rmnerea definitive a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrete din nou o infraciune cu intenie, iar amenda pentru infraciunea anterioar a fost executat sau considerat ca executat. I-ul termen al acestei modaliti -> o infraciune a crei pedeaps persoana juridica a executat-o ori a fost considerat ca executat. Condiiile pentru existena acestui termen sunt: condamnarea la pedeapsa la pedeapsa amenzii a fost executat sau considerat ca executat; pedeapsa executat sau considerat ca executat s fi fost pronunat pentru o infraciune intenionat; hotrrea de condamnare s nu fie dintre acelea care nu atrag starea de recidiv. Al II-lea termen al acestei modaliti => svrirea unei noi infraciuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii i care a fost svrit cu intenie de persoana juridic. Condiiile pentru existena acestui termen sunt: infraciunea svrit din nou s fie intenionat; svrirea infraciunii s aib loc dup executarea amenzii aplicate pentru infraciunea anterioar sau dup ce a fost considerat ca executat. Pedeapsa n caz de recidiv pentru persoana juridic. n cazul recidivei post-condamnatorii - amenda stabilit pentru infraciunea svrit ulterior i amenda aplicat pentru infraciunea anterioar se contopesc, n sensul c se stabilete pedeapsa amenzii pentru fiecare infraciune n parte i se aplic amenda cea mai mare care poate fi sporit pn la maximul special, iar dac acest maxim nu este ndestultor se poate aduga un spor de pn la 1/3 din acest maxim sau chiar pn la . Dac amenda anterioar a fost executat n parte contopirea se face ntre amenda ce a mai rmas de executat i amenda aplicat pentru infraciunea svrit ulterior. -

16

Dac s-a stabiili i o pedeaps complementar aceasta se aplic alturi de pedeapsa amenzii. n cazul recidivei post-executorie se aplic pedeapsa amenzii pn la maximul special, iar dac acest maxim nu este ndestultor se poate aduga un spor de pn la 2/3 din acest maxim. c. PLURALITATEA INTERMEDIAR. Pluralitatea intermediar -> cnd dup condamnarea definitiv, cel condamnat svreste din nou o infraciune, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare, i nu sunt ntrunite condiiile prevzute de lege pentru starea de recidiv, pedeapsa se aplic potrivit regulilor pentru concursul de infraciuni -> ne aflm n faa unei pluraliti de infraciuni care nu ndeplinesc condiiile unui concurs de infraciuni i nici condiiile unei stri de recidiv post-condamnatorie -> avem o pluralitate intermediar de infraciuni. Sanciunea pluralitii intermediare se face potrivit regulilor pentru concursul de infraciuni. n cazul persoanei juridice, dac nu sunt ntrunite condiiile prevzute de recidiva postcondamnatorie, se aplic pedeapsa potrivit regulilor pentru concursul de infraciuni. 10. CAUZELE CARE NLTUR CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Seciunea 1. Consideraii generale. A. CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Caracterul penal al faptei -> constituie nsuirea sintetic a acelei fapte, rezultnd din ntrunirea n coninutul ei a trsturilor eseniale ale unei infraciuni. Constatarea existenei caracterului penal al faptei implic : - o prim verificare -> ntrunirea trsturilor eseniale necesare oricrei infraciuni. - o a 2-a verificare -> cercetarea faptului dac nu exist o cauz legal care ar conduce la excluderea vreuneia dintre aceste trsturi, i deci la nlturarea caracterului penal al faptei. B. NOIUNEA I CLASIFICAREA CAUZELOR CARE NLTUR CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei sunt acele stri, situaii, cazuri sau mprejurri, anume prevzute de legea penal, a cror existen, n timpul svririi faptei, fac ca realizarea eficient a vreuneia din trsturile eseniale s devin imposibil. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei => au ca efect INEXISTENA infraciunii. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii: a). n raport cu trstura esenial a infraciunii asupra creia i produce efectele sunt: - cauze care privesc trstura esenial a pericolului social i anume : ~~situaia n care legea permite sau ngduie afectuarea anumitor acte sau aciuni care n mod obinuit, constituie elementul material al unor fapte prevzute de legea penal, apreciindu-se ns c acestea nu prezint gradul de pericol social necesar pentru existena unei infraciuni (ex: vtmarea integritii corporale produs n cazul unei competiii sportive desfurate reglementar) ; ~~faptele, care potrivit CP, nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni ; ~~anumite aciuni considerate explicit de lega ca fiind socialmente utile i ngduite (percheziia domiciliar, reinerea, aplicarea unei msuri asiguratorii). - cauze care vizeaz trstura esenial a vinoviei => sunt acele stri, situaii sau mprejurri prevzute de lege, a cror prezen, n timpul svririi faptei conduce la nlturarea sau paralizarea contiinei sau voinei de aciune a persoanei care svrete fapta prevzut de legea penal, nlturnd vinovia i implicit, caracterul penal al faptei. Situaii principale: legitima aprare;

17

 starea de necesitate; constrngerea fizic i constrngerea moral; cazul fortuit; iresponsabilitatea; minoritatea fptuitorului; eroarea de fapt. Situaii particulare: o darea de mit prin constrngere; o lovirea inferiorului determinat de o necesitate militar. - cauze care vizeaz trstura esenial a prevederei faptei de ctre legea penal => fac parte situaiile n care prevederea legal lipsete sau a ncetat s mai existe: ~ lipsa dublei incriminri n cazul faptelor svrite n strintate; ~ abrogarea incriminrii. b). n raport cu sfera de aplicare sunt: -> cauze generale cele reglementate prin normele prii generale a CP i sunt ntotdeauna aplicare general: o abrogarea incriminrii; o lipsa dublei incriminri; o lipsa pericolului social concret al faptei; o unele cauze care nltur vinovia. -> cauze speciale prevzute de regul prin norme din partea special a CP, avnd o sfer de aplicare restrns numai la anumite infraciuni : constrngerea mituitorului la darea de mit ; existena durerii sau a unor suferine rezultate exclusiv a unor sanciuni legale fiind inerente acestor sanciuni sau ocazionate de ele ; lovirea inferiorului n timp de rzboi. c). n raport cu natura lor sunt: ~~ cauze reale -> sunt de natura obiectiv i cuprind strile, situaiile sau mprejurrile n care, n principal, exclud pericolul social al faptei, ori fac ca aceastea s nu fie prevzut de legea penal. ~~ cauze personale -> sunt cele de natur subiectiv i ale cror efecte se rsfrng n principal asupra subiectului. Ele opereaz numai fa de fptuitori. C. CONSTATAREA EXISTENEI CAUZELOR CARE NLTUR CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Pentru ca aceste cauze care nltur caracterul penal al faptei s produc efecte trebuie s fie CONSTATATE i REINUTE de organul judiciar competent. Organul judiciar trebuie s desfoare ca activiti: - s verifice dac fapta svrit este prevzut de legea penal; - s cerceteze, cnd constat c fapta este prevzut de legea penal, dac aceast fapt ntrunete elementele constitutive ale unei infraciuni; - s verifice dac nu exist vreo cauz. n raport de rezultatul acestor constatri -> organul judiciar va lua msurile legale care se impun. Seciunea a II-a. Legitima aprare. LEGITIMA APRARE => aciunea de aprare a unei persoane determinat de nevoia de a nltura un atac material, direct, imediat si injust, ndreptat mpotriva sa, a altuia sau mpotriva unui interes obtesc, i care pune n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul

18

su obtesc, sau pentru a respinge ptrunderea fr drept a unei persoane prin violen, viclenie, efracie sau pun alte mijloace, ntr-o locuin, ncpere sau loc mprejmuit ori delimitat prin semne de marcare, aprare care se realizeaz prin svrirea unei fapte prevzute de legea penala, proporional cu gravitatea pericolului i cu mprejurrile n care s-a produc atacul. CONDIIILE LEGITIMEI APRARI. Pentru ca legitima aparare sa fie considerata ca atare se cer indeplinite anumite conditii legale cumulative si necesare referitoare la existenta agresiunii si la actiunea de aparare. Legitima aparare apare ca o: ~ modalitate generala => cind atacul este indreptat impotriva persoanei umane sau interesului obstesc. ~ modalitatea speciala => cind atacul consta in patrunderea fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, in domiciliul unei persoane sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare. a). Conditiile privind atacul in cazul legitimei aparari, modalitatea generala. Acestea sunt: Sa existe un atac. Consta in : - comportari activ agresive; - comportari pasiv agresive. Atacul sa fie material; Atacul sa fie direct; Atacul sa fie imediat; Atacul sa fie injust; Atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. b). Conditiile privind apararea in cazul legitimei aparari, modalitatea generala. APARAREA => motivata de pericolul grav creat prin declansarea agresiunii, constituie o reactie care tinde a contracara actiunea sau inactiunea agresorului, de a o face inofensiva. Apararea poate fi: aparare pasiva = actiuni care sa impiedice efectele nocive ale atacului; aparare activa = riposta cu consecinte pagubitoare pentru agresor. Subiectul apararii poate fi : - persoana fizica care se apara impotriva unui atac indreptat impotriva sa sau a drepturilor sale; - persoana fizica care intervine impotriva unui atac contra altei persoane fizice; - persoana fizica care intervine impotriva unui atac contra intereselor obstesti. Conditiile ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a nu atrage raspunderea penala a autorului ripostei prin care se inlatura agresiunea sunt : ~ riposta impotriva unui atac sa fie materializata intr-o fapta prevazuta de legea penala; ~ riposta sa fie necesara pentru respingerea atacului; ~ riposta trebuie sa fie indreptata impotriva agresorului; ~ riposta sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului. Aici, avem: - excesul de aparare justificat; - excesul scuzabil. c). Conditiile referitoare la atac in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala. Sunt reprezentate de: atacul consta intr-o actiune de patrundere in locurile stabilite de lege, prin violenta, efractie sau prin alte mijloace; actiunea de patrundere intr-unul din locurile enumerate de lege trebuie sa apartina unei persoane fizice responsabile si sa fie un act de vointa al acesteia;

19

actiunea de patrundere intr-unul din locurile stabilite de lege sa se realizeze fara nici un temei legal; obiectul atacului manifestat in conditiile manifestate mai sus, poate fi orice interes sau bunuri juridice personale protejate panal fara a exista vreo limita. d). Conditiile privitoare la aparare in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala. Acestea sunt: ~ riposta prin care se respinge patrunderea in locurile enumerate de lege sa constituie o fapta prevazuta de legea penala; ~ riposta poate fi exercitata de orice persoana particulara sau de un reprezentant al autoritatii; ~ riposta sa se exercite in scopul apararii; ~ mijloacele necesare ripostei pot fi pregatite din timp sau pot fi improvizate; ~ bunurile sau valorile aparate prin riposta sa apartina agresorului; ~ riposta sa respinga patrunderea fara drept in locurile enumerate si prin mijloacele prevazute de lege. EFECTELE LEGITIMEI APARARI. In masura in care se constata existenta legitimei aparari indiferent daca este vorba de legitima aparare, modalitate generala sau speciala, aceasta are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei savirsite pentru inlaturarea atacului sau pentru a respinge patrunderea fara drept prin mijloacele si in locurile prevazute de lege, intrucit cel care a comis o asemenea fapta a actionat sub presiunea constringerii exercitata de agresor desi fapta comisa este prevazuta de legea penala, ea nu constituie infractiune intrucit lipseste vinovatia faptuitorului. La modalitatea generala a legitimei aparari -> faptuitorul trebuie sa faca dovada ca a savirsit fapta in stere de legitima aparare. La modalitatea speciala a legitimei aparari -> faptuitorul nu trebuie sa faca dovada, deoarece aceasta stare se prezuma. In principiu constatarea legitimei aparari inlatura nu numai caracterul penal al faptei, ci si caracterul acesteia de fapta ilicita civila, ca temei al raspunderii civile. In practica judiciara s-a decis ca in caz de exces justificat de aparare, fapta savirsita de inculpat, in masura in care implica vreo culpa a acestuia, poate fi generatoare de raspundere civila. Sectiunea a III-a. Starea de necesitate. STAREA DE NECESITATE savirsirea unei fapte prevazute de legea penala pentru salvarea unor valori sociale ocrotite de lege, de un pericol iminent si care nu poate fi inlaturat altfel. Aceasta inseamna ca nu poate fi tras la raspundere penala cel care savirseste o astfel de fapta deoarece, nu exista vinovatia faptuitorului, astfel ca este inlaturat caracterul penal al faptei. Spre deosebire de legitima aparare unde pericolul izvoraste dintr-un atac al al agresorului impotriva celui care se apara, in STAREA DE NECESITATE pericolul este creat de diferite intimplari sau simple accidente impotriva carora cel amenintat reactioneaza, prejudiciind de cele mai multe ori o persoana care nu are nici o vina pentru producerea pericolului. Din analiza dispozitiilor CP rezulta ca in momentul aparitiei unor imprejurari care lezeaza anumite valori sociale ocrotite de legea penala se creaza un pericol datorita caruia se impune o actiune de salvare. Conditiile prevazute de existenta starii de necesitate se refera: - la pericol; - la actiunea de salvare. Conditiile privitoare la PERICOL in cazul starii de necesitate sunt: - sa existe un pericol; - sa fie imediat (iminent si actual); 20

sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun important al acesteia, ori un interes obstesc care, potrivit CP, pot fi salvate in conditiile starii de necesitate; - sa fie inevitabil. Conditiile privitoare la ACTIUNEA DE SALVARE in cazul starii de necesitate sunt: ~ actiunea de salvare trebuie sa se concretizeze intr-o fapta prevazuta de legea penala; ~ actiunea de salvare a valorilor amenintate de pericol trebuie sa fie necesara; ~ actiunea de salvare sa nu produca urmari vadit mai grave decit cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu este inlaturat; ~ actiunea de salvare sa nu fie infaptuita de catre persoana sau pentru o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul. Efectele starii de necesitate sunt reprezentate de: a). Asupra laturii penale a cauzei. Potrivit legislatiei penale, starea de necesitate inlatura caracterul penal al faptei, ca urmare a lipsei de vinovatie rezultate din existenta constringerii. Cind la actiunea de salvare au participat mai multe persoane, existenta constringerii va fi examinata separat pentru fiecare participant. Actiunea de salvare deci este comisa sub imperiul constringerii, al amenintarii pericolului iminent si, drept urmare, faptuitorul nu a actionat cu vointa libera, fiind nevinovat. Fapta savirsita in asemenea conditii nu este infractiune si pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala. b). Asupra laturii civile a cauzei. Inlaturarea caracterului penal al faptei prevazute de legea penala, savirsita in stare de necesitate nu conduce si la excluderea raspunderii civile a faptuitorului. In cazul intervenientului, persoana vatamata va putea cere ca actiunea in daune sa fie indreptata impotriva persoanei salvate de la pericol. Daca in sarcina persoanei prejudiciate poate fi retinuta o culpa exclusiva in producerea starii de pericol, faptuitorul actiunii de salvare nu va putea fi tras la raspundere civila. Daca au fost depasite limitele starii de necesitate, faptuitorul care se face vinovat de producerea urmarilor vadit mai grave, va raspunde civil. Sectiunea a IV-a. Constringerea fizica si constringerea morala. CONSTRINGEREA FIZICA denumita si forta majora, exista atunci cind faptuitorul este supus unei presiuni fizice careia nu-i poate rezista, savirsind sub influenta acesteia o fapta prevazuta de legea penala. CONSTRINGEREA MORALA denumita si amenintare, exista atunci cind faptuitorul este supus unei presiuni psihice, irezistibile, determinindu-l sa comita o fapta prevazuta de legea penala. Teoriile doctrinei moderne justifica in mod diferit constringerea fizica si constringerea morala. => in cazul constringerii fizice subiectul nu actioneaza propriu-zis ci corpul sau este folosit ca un instrument de distrugere de catre fortele constringatoare, in acest caz, faptuitorul nu actioneaza ci este actionat. => in cazul constringerii morale exista o presiune care se exercita asupra vointei subiectului, ea presupune o amenintare cu un rau important care impiedica pe faptuitor sa ia o hotarire in mod liber, obligindu-l pe acesta sa se hotarasca intr-un singur sens, acela voit de persoana care exercita constringerea. -

21

Spre deosebire de legitima aparare si de starea de necesitate in care constringerea psihica decurge dintr-o anumita stare sau situatie, constringerea fizica si cea morala sunt rezultatul direct si nemijlocit al unei actiuni care vizeaza fizicul si psihicul persoanei constrinse a savirsi o fapta prevazuta de legea penala. CONDITIILE CE TREBUIE INDEPLINITE CUMULATIV pentru ca constringerea fizica (forta majora) sa inlature caracterul penal al faptei sunt: - existenta unei constringeri asupra fizicului unei persoane. Sursa acestei constringeri poate fi: umana (energia unei persoane); proces fiziologic (epilepsie, stare de lesin); forta a naturii (uragan, inundatii); animal periculos (cal naravas, ciine rau); o masina. - persoana constrisa fizic sa nu poata opune rezistenta eficace actiunii de constringere. - fapta savirsita sub presiunea constringerii fizice sa fie prevazuta de legea penala. CONDITIILE CE TREBUIE INDEPLINITE CUMULATIV pentru ca constringerea psihica (amenintarea) sa inlature caracterul penal al faptei sunt: existenta constringerii prin amenintare asupra psihicului unei persoane; existenta starii de pericol grav pentru persoana amenintata sau pentru o alta persoana; imposibilitatea inlaturarii pericolului decit printr-o fapta prevazuta de legea penala. EFECTELE constringerii fizice si ale constringerii morale: a). Asupra laturii penale a cauzei. Legea penala romana prevede ca atit constringerea fizica, cit si constringerea morala constituie cauze de inlaturare a caracterului penal al faptei ca urmare a lipsei trasaturii esentiale care se refera la savirsirea faptei cu vinovatie si drept urmare, exclud raspunderea penala. Daca actiunea de constringere a fost efectuata fata de 2 sau mai multe persoane, in astfel de situatie fiecare persoana va beneficia in parte de cauza de excludere a vinovatiei. b). Asupra laturii civile a cauzei. In principiu, persoana care a savirsit fapta in stare de constringere fizica sau morala NU raspunde de urmarile civile ale faptei sale deoarece n-au fost produse de libera sa vointa. Daca se va dovedi ca persoana constrinsa a avut o culpa, se va aplica principiul general al raspunderii pentru culpa. Sectiunea a V-a. Cazul fortuit. CAZUL FORTUIT = exista ori de cite ori actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nu l-a urmarit, producerea fiind datorata unei imprejurari neasteptate, adica actiunii unei forte (energii) a carei interventie nu a putut fi prevazuta. CAUZELE imprejurarilor fortuite: ~ unele fenomene naturale (cutremure, inundatii, furtuni); ~ imprudenta victimei; ~ anumite stari maladive ale infractorului (lesin, infarct); ~ comportarea unor iresponsabili (minori, nebuni, somnambuli); comportarea imprevizibila a unor animale sau defectiuni tehnice imprevizibile pot produce efecte in ceea ce priveste momentul in care intervin. 22

CONDITIILE ce trebuie intrunite cumulativ pentru existenta cazului fortuit si pentru ca acesta sa inlature caracterul penal al faptei sunt reprezentate de: actiunea sau inactiunea unei persoane sa fi produs un rezultat vatamator datorita intrarii in concurs cu o energie straina de cunostinta si vointa acelei persoane; interventia imprejurarii care a determinat producerea rezultatului sa fi fost imprevizibila; actiunea sau inactiunea peste care s-a suprapus imprejurarea fortuita sa constituie o fapta prevazuta de legea penala. EFECTELE cazului fortuit. a). Asupra laturii penale a cauzei. Constatarea de catre organele judiciare a cazului fortuit are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei si prin urmare excluderea raspunderii penale a faptuitorului deoarece nu exista vinovatie. b). Asupra laturii civile a cauzei. Cazul fortuit in forma sa simpla, inlatura si raspunderea civila prin prejudiciile materiale cauzate. In cazurile complexe: - daca, si in masura in care se constata existenta unei culpe imputabile faptuitorului, de natura sa angajeze raspunderea civila a acestuia, va putea fi pusa in discutie problema pretentiilor civile. - poate fi trasa la raspundere civila pentru prejudiciile cauzate persoanei (alta decit faptuitorul) din culpa careia s-a creat imprejurarea care a condus la producerea rezultatului pagubitor. Sectiunea a VI-a. Iresponsabilitatea. Iresponsabilitatea => acea stare de incapacitate psihica a unei persoane daca in momentul savirsirii faptei fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu poate sa dea seama de actiunile sau inactiunile sale cit si de urmarile acestora ori nu poate sa-si dirijeze vointa in chip constient in raport cu aceste cauze. In legatura cu justificarea teoretica a inlaturarii caracterului penal al faptei comise de un iresponsabil, exista mai multe conceptii. Starea de iresponsabilitate in conceptia legii penale romane cuprinde: o alienatia mintala; o alte cauze care influenteaza capacitatea. a). ALIENATIA MINTALA => in stiinta dreptului penal este definita ca fiind orice stare de alterare a facultatilor mintale provenite dintr-o cauza patologica, o anormalitate fiziologica, o leziune organica sau orice alta cauza morbida. Starea de alienatie mintala atrage iresponsabilitatea subiectului ca urmare a influentelor hotaritoare pe care tulburarile psihice le exercita asupra proceselor cognitive, volitive si afective cit si a proceselor psihice integratoare a constiintei. b). ALTE CAUZE => in anumite conditii afecteaza capacitatea de intelegere si de vointa a faptuitorului. Asemenea cauze nu altereaza facultatile psihice, ci pot provoca numai o stare de deviere psihica trecatoare. Din cadru acestora fac parte starile afective (pasiuni, emotii), somnul, somnambulismul, hipnoza, sugestia. CONDITIILE ce trebuie indeplinite cumulativ pentru ca iresponsabilitatea sa inlature caracterul penal al faptei sunt: ~ sa existe o stare de incacitate psihica; ~ starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savirsirii faptei; ~ starea de incapacitate psihica sa fie determinata de alienatie mintala sau alte cauze; 23

~ fapta savirsita in stare de iresponsabilitate sa fie prevazuta de legea penala. EFECTELE iresponsabilitatii: a). Asupra laturii penale a cauzei. Potrivit legii penale romane, iresponsabilitatea constituie o cauza personala, subiectiva, care inlatura caracterul penal al faptei prin aceea ca exclude vinovatia subiectului, implicit existenta infractiunii. Prin interventia unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei nu dispare insa fapta concreta in obiectivitatea ei, ci numai caracterul penal al faptei => ca urmare, faptuitorului nu i se va putea aplica o pedeapsa insa se vor putea lua impotriva sa masuri de siguranta conform CP, deoarece, obiectiv, fapta intruneste trasaturile caracterului modelului legal de incriminare. b). Asupra laturii civile cauzei. In cazurile de iresponsabilitate se poate ivi si problema raspunderii civile, fie fata de persoana lipsita de capacitate psihica in momentul savirsirii faptei, fie in raport cu persoanele care aveau obligatia de a asigura paza si supravegherea iresponsabilului, daca in sarcina acestora se poate retine vreo culpa. Sectiunea a VII-a. Betia. BETIA -> reprezinta o stare psihofizica anormala in care se gaseste o persoana datorita efectelor produse asupra organismului sau si asupra facultatilor sale psihice de anumite substante excitante sau narcotice consumate de acea persona ori introduse in corpul sau. In raport cu PROVENIENTA sa, betia poate avea ca forme de baza: - betia determinata de alcool (intoxicatia etilica); - betia rece (consumul de stupefiante). In functie de MODUL IN CARE S-A AJUNS LA ACEASTA betie, betia poate fi: ~ accidentala sau involuntara; ~ voluntara; ~ ocazionala; ~ cronica. Dupa GRADUL DE INTOXICARE, betia poate fi: completa; incompleta. Starea de betie VOLUNTARA COMPLETA produsa de alcool sau de alte substante NU inlatura caracterul penal al faptei. Ea constituie o circumstanta atenuanta sau agravanta. Starea de betie COMPLETA si ACCIDENTALA, ca urmare a lipsei de vinovatie singura forma a betiei care INLATURA caracterul penal al faptei. CONDITIILE ce trebuie indeplinite CUMULATIV de betie pentru a inlatura caracterul penal al faptei sunt: _ faptuitorul sa se fi gasit in momentul savirsirii faptei in stare de betie datorita alcoolului sau altei substante; _ starea de betie sa fie accidentala; _ starea de betie sa fie completa; _ fapta savirsita in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala. EFECTELE strii de beie. a). Efectele n caz de beie accidental. Starea de betie accidentala completa constatata de organul judiciar competent inlatura caracterul penal al faptei, ca urmare a lipsei de vinovatie.

24

Starea de betie accidentala completa va inlatura si raspunderea civila numai daca nu se va retine o culpa faptuitorului, cind va putea fi obligat la repararea prejudiciului. Acela care a provocat starea de betie faptuitorului va raspunde potrivit CP, situatie in care va fi obligat si la reparatii civile. Daca starea de betie accidentala este incompleta, capacitatea psihica a faptuitorului este numai diminuata, imprejurare in care nu va avea ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei, ci va constitui numai o circumstanta atenuanta. b). Efectele in caz de betie voluntara. Indiferent de forma de betie completa sau incompleta a betiei voluntare => aceasta constituie o circumstanta agravanta. Betia voluntara (completa sau incompleta) poate fi si ocazionala => in acest caz betia va constitui o circumstanta atenuanta. Betia voluntara, potrivit CP, nu este o cauza care sa inlature caracterul penal al faptei deoarece faptuitorul a ajuns voit in aceasta stare. Sectiunea a VIII-a. Minoritatea faptuitorului. MINORITATEA FAPTUITORULUI acea stare de incapacitate psihica, in care se afla minorul datorita insuficientei sale dezvoltari psihico-fizice si care il pune in imposibilitatea de a intelege semnificatia sociala a faptelor sale si de a-si manifesta in mod constient vointa. Fata de minorii care nu raspund penal dar care au savirsit o fapta prevazuta de legea prevazuta de legea penala pot fi luate numai masuri de ocrotire. CONDITIILE in care minoritatea faptuitorului inlatura caracterul penal al faptei, intrunite cumulativ, sunt: sa se fi savirsit o fapta prevazuta de legea penala; fapta sa fie comisa de un minor care nu indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal (sa nu fi implinit 14 ani, sau de un minor care a depasit 14 ani dar nu a implinit 16 ani, fara discernamint); minorul sa nu fi indeplinit conditiile legale pentru a raspunde penal in momentul savirsirii faptei => daca minorul avea in momentul comiterii faptei > de 16 ani, conditia legala nu este indeplinita, iar fapta comisa este infractiune. EFECTELE starii de minoritate. a). Asupra laturii penale a cauzei. Pentru minorii care nu au implinit 14 ani, inlaturarea caracterului pena al faptei are loc neconditionat, fata de acestia pot fi luate numai masuri de ocrotire. Daca minorul a fost inlesnit sau ajutat in orice mod, cu intentie, la savirsirea faptei prevazute de legea penala, de catre un major => acesta va fi tras la raspundere penala pentru participatie improprie. In cazul minorilor care au implinit 14 ani, dar nu au implinit 16 inlaturarea caracterului penal al faptei va putea avea loc numai daca se constata ca au savirsit fapta fara discernamint, in caz contrar, fapta va fi infractiune. b). Asupra laturii civile a cauzei. Pretentiile civile rezultate din fapta prevazuta de legea penala savirsita de un minor care nu a implinit 14 ani nu poate face obiectul unei actiuni civile > nu este insa exclusa raspunderea civila a persoanelor care, la data savirsirii faptei, aveau in ingrijire si paza minorul. In cazul minorilor intre 14 16 ani, in functie de stabilirea existentei sau inexistentei discernamintului, trebuie declansat procesul penal si poate exista si posibilitatea formarii pretentiilor civile.

25

Sectiunea a IX-a. Eroarea in dreptul penal. EROAREA =>recunoasterea sau cunoasterea gresita de catre cel care savirseste o fapta prevazuta de legea penala, in momentul comiterii acesteia, fie a unei stari, situatii sau imprejurari, esentiala pentru corecta caracterizare a acelei fapte, fie a unei dispozitii legale. Sunt mai multe feluri de eroare in functie de diferite criterii. Dupa OBIECTUL asupra caruia poarta eroarea: - EROARE DE FAPT -> exista cind faptuitorul in momentul comiterii faptei nu a cunoscut sau a cunoscut gresit o stare, imprejurare sau situatie de care tine caracterul penal al faptei sau caracterul calificat al acesteia. - EROARE DE DREPT -> necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme juridice. In functie de INTINDEREA EFECTELOR JURIDICE: = EROARE PRINCIPALA => priveste un element costitutiv al infractiunii. = EROARE SECUNDARA => priveste numai gravitatea faptei, fara a afecta gravitatea acesteia. In raport cu FACTORII ce au determinat eroarea: _ EROARE PRIN NECUNOASTERE -> limitarea numai la un anumit sector de cunostinte. _ EROARE PRIN AMAGIRE -> provocata prontr-o actiune de inselare a bunei credinte, exercitata de o persoana asupra altei persoane. Potrivit POSIBILITATILOR DE EVITARE: - EROAREA INVINCIBILA necunoasterea a fost atit de completa ca este exclusa orice preocupare de verificare sau de informare in plus. - EROAREA VINCIBILA atunci cind cel aflat in eroare si-ar fi putut da seama ca greseste daca ar fi simtit nevoia de a verifica, de a elimina orice indoiala, adica daca era mai atent si-ar fi dat seama ca greseste. 1. EROAREA DE FAPT PRINCIPALA. Eroarea de fapt principala => necunoasterea sau cunoasterea gresita, de catre cel care savirseste o fapta prevazuta de legea penala in momentul comiterii acesteia, a unei stari, situatii sau imprejurari esentiale pentru caracterizarea juridica a acestei fapte. Eroarea de fapt principala -> contine o lipsa de concordanta intre ceea si-a inchipuit faptuitorul si realitate. Pentru ca eroarea de fapt principala sa opereze, CONDITIILE ce trebuie indeplinite cumulativ sunt: - fapta savirsita sa fie prevazuta de legea penala; - faptuitorul sa nu fi cunoscut in momentul savirsirii faptei existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al acesteia; - eroarea trebuie sa existe in tot timpul efectuarii actelor de executare a faptei. EFECTELE erorii de fapt se produc atit in cazul faptelor pe care legea le incrimineaza cind sunt savirsite CU INTENTIE, cit si in cazul acelora pe care legea le incrimineaza si atunci cind sunt savirsite DIN CULPA, daca sunt intrunite conditiile specifice fiecaruia dintre ipoteze. La FAPTA PENALA SAVIRSITA CU INTENTIE eroarea de fapt principala are ca efect inlaturarea caracterului penal al acesteia intrucit lipseste vinovatia. In cazul faptei incriminate savirsita din culpa -> eroarea de fapt principala inlatura caracterul penal al faptei numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii de care depinde caracterul penal al faptei, nu este ea insa si rezultatul culpei. Eroarea de fapt principala constituie o cauza personala, care nu radiaza asupra celorlalti faptuitori. Eroarea de fapt principala nu inlatura raspunderea civila. 26

Cind eroarea provine de la subiectul pasiv al infractiunii, faptuitorul nu va raspunde civil. 2. EROAREA DE FAPT SECUNDARA. Eroarea de fapt secundara => consta in aceea ca faptuitorul in momentul savirsirii infractiunii, nu a cunoscut o imprejurare care sa constituie o circumstanta agravanta a acestei infractiuni. Pentru ca eroarea de fat secundara sa inlature caracterul penal al faptei trebuie intrunite cumulativ ca CONDITII: - faptuitorul sa fi savirsit o infractiune; - faptuitorul sa se fi aflat in eroare in timpul si pe durata comiterii infractiunii; - eroarea sa se refere asupra unui element circumstantial de agravare a infractiuni. Efectele erorii de fapt secundare se materializeaza prin inlaturarea aplicarii agravantei, faptuitorul raspunzind penal pentru infractiunea in varianta tip a acesteia. 3. EROAREA DE DREPT. a. Eroarea de drept extrapenal forma a erorii de drept al carui obiect este format dintr-o norma apartinind altei ramuri de drept (civil, comercial, familiei, etc) si se infatiseaza ca o forma a erorii de drept. b. Eroarea de drept penal forma a erorii de drept in care faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste gresit o norma cu caracterul penal in momentul comiterii faptei TEMA II: Institutia pedepsei. Normele de drept se compun : - dintr-un precept; - o sanctiune. SANCTIUNEA JURIDICA => orice masura pe care o norma de drept o statorniceste drept consecinta, pentru cazul in care preceptul sau va fi nesocotit. In raport de ramura de drept careia apartine sanctiunile juridice pot fi de drept civil, de drept penal, de drept fiscal. Sanctiunile de drept penal sunt masuri de constringere represive si preventive, cit si de reeducare, specifice dreptului penal, care se dispun de catre instanta de judecata, impotriva persoanelor care au savirsit fapte prevazute de legea penala, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate si a prevenirii savirsirii unor astfel de fapte. Cele 3 institutii fundamentale ale dreptului penal sunt: - infractiunea; - raspunderea penala; - sanctiunea reglementarea juridica penala. TRASATURILE proprii (caracterele) sanctiunilor de drept penal sunt: ~ sanctiunile de drept penal sunt prevazute de legea penala = apar ca masuri legale ori se dispun numai de organele juridice competente, in cadrul unui proces penal; ~ sanctiunile de drept penal sunt aflictive = adica reprezinta o anumita privatiune sau suferinta; ~ sanctiunile de drept penal se aplica numai ca urmare a savirsirii unei fapte prevazute de legea penala; ~ sanctiunile de drept penal are ca scop prevenirea savirsirii de noi fapte prevazute de legea penala, atit de cei carora li s-au aplicat sanctiunea cit si determinarea sa se abtina de la savirsirea unor fapte ilicite a celor care ar fi tentati sa savirseasca astfel de fapte; ~ sanctiunile de drept penal sunt inevitabile si indisponibile. CADRUL DE REGLEMENTARE a sistemului sanctiunilor de drept penal cuprinde ansamblul prevederilor legale care stabilesc categoriile de sanctiuni, precum si conditiile de aplicare si executare a acestora. 27

Sistemul sanctiunilor de drept penal cuprinde: pedepsele au functie represiva si sunt sanctiuni proprii dreptului penal; masuri educative sanctiuni de drept penal, aplicate in exclusivitate infractorilor minori, au o functie preponderent educativa, in subsidiar represiva; masuri de siguranta sanctiuni de drept penal cu caracter preventiv. CP prevede pe linga sistemul sanctiunilor de drept penal si unele sanctiuni cu caracter administrativ denumite sanctiuni extrapenale in drept penal care se aplica atunci cind: fapta ce nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii; situatiile in care avem posibilitatea inlocuirii raspunderii penale. PRINCIPIILE sanctiunilor de drept penal: legalitatea sanctiunilor de drept penal; umanismul sanctiunilor de drept penal; revocabilitatea sanctiunilor de drept penal; individualizarea sanctiunilor de drept penal; personalitatea sanctiunilor de drept penal. Sectiunea a II-a. PEDEPSELE. PEDEPSELE => sanctiune de drept penal constind dintr-o masura de constringere si reeducare, prevazuta de lege si care se aplica infractorului, de catre instanta de judecata, in scopul prevenirii savirsirii de noi infractiuni. CARACTERELE pedepselor sunt: pedeapsa are caracter penal; pedeapsa are un caracter determinant; pedeapsa are un caracter public; pedeapsa are un caracter aflictiv; pedeapsa are un caracter educativ; pedeapsa are un caracter personal. SCOPUL pedepsei prevenirea savirsirii de noi infractiuni. FUNCTIILE pedepsei: a. preventia speciala: functia de constringere aceasta decurge din insasi natura pedepsei ca masura de constringere deoarece persoana fata de care se aplica suporta fara voia ei anumite suferinte de ordin fizic sau moral; functia de reeducare consta in faptul ca prin executarea pedepsei swe urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinei de drept si fata de regulile de convietuire sociala. b. preventia generala: o functia de exemplaritate consta in influenta pe care pedeapsa aplicata condamnatului o produce asupra altor persoane si drept urmare, se abtin de la savirsirea de infractiuni; o functia de eliminare are loc in cazul in care pedeapsa aplicata este privativa de libertate si se caracterizeaza prin izolarea infractorului, scoaterea lui din mediul care a contribuit la formarea pornirilor sale rele, supunerea acestuia, in timpul privarii de libertate, la un regim apt de a-l adapta unei vieti oneste. In stiinta dreptului penal au existat 2 sisteme privitoare la diferentierea pedepselor. Astfel: 28

legea sa admita numai 2 pedepse (inchisoarea, amenda) insa, fiecare dintre aceste pedepse sa poata fi dozata cantitativ si chiar calitativ, in aplicarea practica. - sistemul polidiferentierii un cadru cit mai bogat de pedepse, variate prin natura, durata, regimul si executarea lor. CLASIFICAREA pedepselor se face dupa mai multe criterii: a. Dupa rolul si importanta pedepselor: pedepse principale; pedepse complementare aplicabile numai pe linga pedeapsa principala privativa de libertate si se executa separat de aceasta; pedepse accesorii decurg din pedeapsa principala privativa de libertate. b. Dupa obiectul asupra caruia poarta sanctiunea: pedepse privative de viata pedeapsa cu moartea; pedepse corporale: - bataia; - mutilarea. pedepse privative sau restrictive de libertate: privarea de libertate inchisoarea; restringerea libertatii interzicerea de a parasi localitatea. pedepse privative sau restrictive de drepturi suprimarea unor drepturi pe o anumita perioada; pedepse morale dezaprobarea publica a celui condamnat si a faptelor sale ca: ~ mustrarea; ~ afisarea; ~ publicarea hotaririi de condamnare. pedepsele pecuniare privesc patrimoniul condamnatului: amenda; - confiscarea averii. c. Dupa gradul de determinare a pedepselor avem: o pedepse determinate => sunt prevazute de lege atit ca natura, cit si asupra duratei sau a cuantumului lor; o pedepse nedeterminate => prevad atit natura pedepsei fara a fi determinata durata sau cuantumul acestora. SISTEMUL PEDEPSELOR => cadrul general al pedepselor, adica enumerarea categoriilor de pedepse, a felurilor si a limitelor generale ale acestora. FACTORII de care legiuitorul trebuie sa tina seama la stabilirea sistemului pedepselor sunt: - necesitatea si cerintele perioadei pe care o parcurge societatea; - nivelul fenomenului criminalitatii si tendintele acestuia; - principiile care guverneaza un sistem de drept. CP in vigoare reglementeaza categoriile si limitele genarale ale pedepselor in 2 forme si anume: felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice; felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice. 1. FELURILE pedepselor aplicabile persoanei fizice sunt: Pedepse principale: = detentiunea pe viata; = inchisoarea de la 15 zile la 30 ani; = amenda de la 100 50 000 lei. -

29

 Pedepse complementare: = interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani; = degradarea militara. Pedepse accesorii constau in interzicerea unor drepturi - (art. 64 CP) - de a alege si a fi ales, de a ocupa o functie in stat, de a ocupa o functie sau a exercita o profesie, interzicerea drepturilor parintesti, interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator -> in conditiile reglementate de art. 71 CP in vigoare. 2. FELURILE pedepselor aplicabile persoanei juridice sunt: Pedeapsa principala -> amenda de la 2 500 la 2 mil. lei; Pedepsele complementare sunt: dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activitatii persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni la 1 an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savirsit infractiunea pe o perioada de la 3 luni la 3 ani; inchiderea unor puncte de lucru a persoanei juridice de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice de la 1 la 3 ani; afisarea sau difuzarea hotaririi de condamnare. Sectiunea a III-a. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR => operatiunea de adoptare sau dozare a pedepsei in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii si cu persoana infractorului, in asa fel incit pedeapsa sa-si poata indeplini cu maxima eficienta functiile si sa-si realizeze scopul. Individualizarea pedepsei parcurge 3 etape carora le corespunde cite o forma de individualizare a pedepsei: etapa incriminarii faptelor stabileste pedeapsa aplicata pentru fiecare fapta descrisa de lege. Ii corespunde forma INDIVIDUALIZARII LEGALE A PEDEPSELOR se realizeaza de legiuitorprin elaborarea normelor de drept penal ce se concretizeaza: ~ stabilirea cadrului general al pedepselor aplicabile in sistemul nostru de drept penal; ~ consemnarea expresa a principiului individualizarii pedepselor; ~ stabilirea naturii si limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune in parte; ~ stabilirea cadrului legal si a mijloacelor legale prin care se realizeaza individualizarea juridica a pedepsei si cea administrativa; ~ prevedea in lege a anumitor circumstante agravante sau atenuante. etapa stabilirii raspunderii penale consta in stabilirea concreta a pedepsei in vederea aplicarii ei pentru infractiunea savirsita. Ii corespunde forma INDIVIDUALIZARII JUDICIARE A PEDEPSELOR. etapa executarii pedepsei aplicate de catre instanta de judecata, apartine organelor administrative de executare a pedepselor. Ii corespunde forma INDIVIDUALIZARII ADMINISTRATIVE A PEDEPSELOR. A. Individualizarea juridica a pedepselor. Institutia individualizarii pedepsei consacrata de Codul Penal in Titlul III, cap. V din partea generala. Astfel: sectiunea I dispozitii generale se refera nemijlocit la criteriile de individualizare a pedepsei. sectiunea a II-a circumstantele agravante si atenuante cuprinde toate dispozitiile referitoare la starile de atenuare si agravare a pedepselor.

30

 sectiunea a III-a suspendarea conditionata a executarii pedepsei cuprinde: ~ suspendarea pedepsei sub supraveghere; ~ executarea pedepsei la locul de munca. sectiunea a IV-a calculul pedepselor cuprinde dispozitii referitoare la modul de calcul a pedepsei inchisorii. Individualizarea judiciara a pedepselor este numai de competenta instantei de judecata. CRITERIILE GENERALE DE INDIVIDUALIZARE JUDICIARE A PEDEPSEI acele reguli pe care instanta de judecata trebuie sa le respecte cu ocazia stabilirii si aplicarii pedepsei. CARACTERELE CRITERIILOR sunt: == obligatorii pentru instanta; == nu pot fi utilizate decit impreuna; == de aplicare generala pentru toate sanctiunile judiciare penale. Criteriile generale de individualizare judiciare a pedepsei sunt: - dispozitiile partii generale a Codului Penal obliga instanta sa tina seama la stabilirea si aplicarea pedepsei; - limitele de pedeapsa fixata in partea speciala a Codului Penal se refera la faptul ca sunt fixate limite minime si maxime speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune; - gradul de pericol social al faptei; - persoana infractorului; - imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. B. Circumstantele atenuate si agravante. Circumstantele atenuate sau agravante sunt acele stari, situatii, imprejurari sau calitati situate in afara continutului esential al infractiunii, dar care intimplator insotesc fapta sau privesc situatia personala a faptuitorului si determina reducerea sau sporirea gradului de pericol social al faptei ori periculozitatea faptuitorului. Circumstantele care insotesc savirsirea faptei sau care privesc persoana faptuitorului sunt grupate in diferite categorii dupa anumite criterii de diferentiere. Astfel avem: dupa efectul pe care-l produc circumstantele sunt: - atenuante -> atrag o usurare a pedepsei; - agravante -> atrag o inasprire a pedepsei. in raport cu modul de stabilire si masura in care se impun instantelor: - circumstante legale (stabilite de lege si obligatorii pentru instante) care la rindul lor pot fi: circumstante legale generale (reglementate in partea generala a CP in vigoare); circumstante legale speciale (prevazute in partea speciala a CP in vigoare numai pentru infractiunile la care se refera) ; - circumstante judiciare (nu sunt determinate prin lege, pot fi apreciate de catre instyanta de judecata). potrivit obiectului la care se refera circumstantele pot fi: reale privesc fapta prevazuta de legea penala; personale privesc pe faptuitor. a) CIRCUMSTANTE ATENUANTE LEGALE GENERALE. Acestea sunt reglementate in patea generala a CP. Se disting 3 categorii de astfel de circumstante si anume:

31

~ depasirea limitelor legitimei aparari => pentru existenta acestei circumstante atenuante legale este necesar sa se constate ca faptuitorul fiind in legitima aparare a depasit limitele acesteia fara a se fi aflat sub imperiul tulburarii sau temerii provocata de atac. ~ depasirea limitelor starii de necesitate => pentru existenta acestei circumstanta atenuante legale este necesar sa se constate ca fapta savirsita in stare de necessitate sa fi cauzat urmari vadit mai grave decit acelea care s-ar fi putut produce prin neinlaturarea starii de pericol, urmari, de a caror disproportie in momentul savirsirii faptei, faptuitorul sa-si fi dat seama. ~ provocarea => pentru a se putea retine ca circumstanta atenuanta legala trebuie indeplinite urmatoarele conditii: == actul de provocare sa fie produs de catre victima prin violenta, atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava; == actul de provocare sa nu fie justificat de imprejurarile in care a avut loc sau imputabil infractorului; == actul de provocare sa fie indreptat impotriva infractorului ori a altor persoane; == infractiunea sa fie savirsita sub stapinirea unei puternice tulburari sau emotii; == emotia sau tulburarea sa fi fost determinate prin provocare din partea victimei; infractiunea sa fie comisa impotriva provocatorului. b) CIRCUMSTANTE ATENUANTE JUDICIARE. Circumstantele atenuante judiciare, spre deosebire de cele legale, sunt lasate la aprecierea instantei de judecata, legiuitorul numai exemplificindu-se. Pot constitui circumstante atenuante: - conduita buna a infractorului inainte de savirsirea infractiunii; - staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita; - atitudinea infractorului dupa savirsirea infractiunii: - rezultind din prezentarea sa in fata autoritatii; - comportarea sincera in cursul procesului; - inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. - orice imprejurari asemanatoare pe care instanta le poate considera asemenea circumstante. Circumstantele atenuante judiciare produc aceleasi efecte ca circumstantele atenuante legale. EFECTELE CIRCUMSTANTELOR ATENUANTE Circumstantele atenuante (legale sau judiciare) au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei fie: ~ prin reducerea pedepsei sub minimul special; ~ prin schimbarea acesteia in una mai usoara. In situatia in care se constata circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se reduce sub minimul special, dar nu mai jos de o anumita limita expres prevazuta de lege sau se schimba intr-una mai usoara. In cazul infractiunilor contra sigurantei statului, al infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor savirsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave -> pedeapsa cu inchisoarea poate fi redusa cel mult pina la 1/3 din minimul special. In cazul cind pentru infractiunea savirsita legea prevede detentiunea pe viata -> se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 25 ani. In cazul pedepsei complementare privativa de drepturi -> poate fi inlaturata. In cazul persoanei juridice cind exista o circumstante atenuante amenda se reduce:

32

cind minimul special al amenzii este de 10 000 lei sau mai mare, amenda se coboara sub acest minim, dar nu mai mult de ; - cind minimul special al amenzii este de 5 000 lei sau mai mare, amenda se coboara sub acest minim, dar nu mai mult de 1/3. c) CIRCUMSTANTE AGRAVANTE LEGALE. Sunt circumstante agravante legale => numai acele imprejurari care influenteaza totdeauna si in acelasi sens gradul de pericol social al faptei si al faptuitorului, sporind gravitatea unui pericol. Imprejurarile care constituie circumstante agravante legale sunt: savirsirea faptei de 3 sau de mai multe persoane impreuna; savirsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public; savirsirea infractiunii de catre un infractor major daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor; savirsirea infractiunii pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingere, avere, origine sociala, virsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA; savirsirea infractiunii pe motive josnice; savirsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei; savirsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. d) CIRCUMSTANTE AGRAVANTE JUDICIARE. Legea nu defineste circumstantele agravante judiciare si nici nu le indica pentru ca semnificatia uneia si aceleasi imprejurari difera de la un tip particular de infractiune la altul, cit si in cadrul aceluiasi tip particular. S-a lasat la latitudinea instantei sa aprecieze, in fiecare caz concret, daca o anume imprejurare, legata structural de fapta sau de persoana infractorului, imprima acesteia un caracter grav si releva necesitatea unei pedepse mai grele. EFECTELE CIRCUMSTANTELOR AGRAVANTE ~ persoanei fizice -> i se aplica o pedeapsa pina la maximul special. Daca acesta nu este indestulator: in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pina la 5 ani, care nu poate depasi o 1/3 din acest maxim; in caz de amenda -> se poate aplica un spor de cel mult 1/3 din maximul special. ~ persoanei juridice -> i se aplica amenda care poate fi sporita pina la maximul special, iar daca acesta nu este indestulator se poate adauga un spor de pina la din acest maxim. Ca si in cazul circumstantelor atenuante si circumstantele agravante, indiferent daca sunt legale sau judiciare, au efect facultativ si nu obligatoriu. Prin retinerea unei circumstante agravante NU POATE OPERA substituirea de pedeapsa -> nu se poate inlocui amenda cu inchisoarea sau inchisoarea cu detentiunea pe viata. CONCURSUL DINTRE CAUZELE DE ATENUARE SI CAUZELE DE AGRAVARE Avem instituit in CP in vigoare regulile speciale de aplicare a cauzelor de agravare sau atenuare a pedepsei. Acestea sunt: - in caz de concurs intre circumstantele agravante si circumstantele atenuante coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie; -

33

in cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstantele agravante, recidiva si concurs de infractiune, pedeapsa inchisorii nu poate depasi: = 25 ani -> daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic; = 30 ani -> daca maximul special pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 ani; - in cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstantele agravante, recidiva si concurs de infractiuni -> pedeapsa amenzii pentru persoana juridica poate fi sporita pina la maximul general. Orice imprejurare retinuta ca circumstanta atenuanta sau ca circumstanta agravanta trebuie aratata in hotarire. 13. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSELOR. Aplicarea pedepsei este numai o etapa in lupta impotriva infractiunilor.aplicarea pedepsei se face in vederea realizarii scopului stabilit de legea penala => prevenirea savirsirii de noi infractiuni. Scopurile sunt de: -prevenire speciala -> realizata prin actiunea de reeducare la care este supus condamnatul in timpul executarii pedepsei, reprezinta preintimpinarea de noi infractiuni din partea celui caruia i s-a aplicat pedeapsa. -prevenire generala - > realizata prin rezonanta pe care o are condamnarea la o pedeapsa, reprezinta actiunea de reeducare la care este supus condamnatul in timpul executarii pedepsei cit si prevenirea savirsirii de infractiuni din partea oricarei personae. Scopurile aplicarii pedepselor se pot realiza prin EXECUTAREA PEDEPSELOR. Pedeapsa aplicata de instanta de judecata urmeaza sa fie executata potrivit naturii sale: ~ pedeapsa detentiunii pe viata si a inchisorii in penitenciare. ~ pedeapsa amenzii prin plata unei sume de bani. Pedepsele privative de libertate se executa in unul din regimurile: - de maxima siguranta; - inchis; - semideschis; - deschis. CP in vigoare reglementeaza 2 mari modalitati de aplicare si executare a pedepselor si anume: = aplicarea si executarea pedepselor principale, a pedepselor complementare si a celor accesorii persoanelor fizice; = aplicarea si executarea pedepselor principale si a pedepselor complementare persoanelor juridice. A. PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE Sunt reprezentate de: - detentia pe viata; - inchisoarea; - altele; - amenda. 1. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI DETENTIUNII PE VIATA. Pedeapsa detentiunii pe viata este cea mai severa pedeapsa din legiunea romana care a fost introdusa dupa 1990 inlocuind pedeapsa cu moartea, aplicindu-se savirsirii infractiunilor deosebit de grave (infractiuni contra sigurantei infractiunilor, omorul deosebit de grav si altele) Pedeapsa detentiunii pe viata NU SE APLICA: aceluia, care la data pronuntarii hotaririi de condamnare, a implinit virsta de 60 ani. In acest caz se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima. minorului. In acest caz se aplica inchisoarea de la 5 20 ani.

34

Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare. Regimul este de maxima siguranta. Daca cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit virsta de 60 ani in timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea pe timp de 25 ani. Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi eliberat conditionat: dupa executarea efectiva a 20 ani de detentie; daca este staruitor de muncitor si disciplinat; da dovezi temeinice de indreptare; se tine seama si de antecedentele sale penale. Condamnatul trecut de 60 ani barbati si 55 ani femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune daca sunt indeplinite si conditiile de mai sus. Liberarea conditionata este facultativa si este lasata la aprecierea instantei de judecata. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata are ca efect faptul ca pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a comis din nou o infractiune. 2. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI CU INCHISOAREA. INCHISOAREA => pedeapsa principala, privativa de libertate, care consta in izolarea de societate a celui condamnat, in separarea lui de familie, in scoaterea lui din mediul si conditiile materiale in care a trait, in supunerea lui unui regim de viata sever dar uman. Instanta de judecata este competenta sa stabileasca sis a aplice pedeapsa inchisorii. Pedeapsa inchisorii ca sa fie executata trebuie, mai intii sa fie pusa in executare. Modul si mijloacele de executare a pedepsei inchisorii sunt grupate in anumite obligatii si drepturile care formeaza regimurile de executare, si anume: regimul de maxima siguranta; regimul inchis; regimul semideschis; regimul deschis. a) Regimul de maxima siguranta. Acesta SE APLICA: - initial persoanelor condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata; - persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mari de 15 ani. Persoanele condamnate care executa pedeapsa de maxima siguranta sunt supuse unor masuri stricte de paza, supraveghere si escortare, sunt cazate, de regula individual, preasteaza munca si desfasoara activitatile educative, cultural-terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri mici, in spatii anumit stabilite in interiorul penitenciarului, sub stricta si continua supraveghere. Regimul de maxima securitate prin lege NU SE APLICA: - barbatilor care au implinit virsta de 60 ani si femeilor care au implinit 55 ani; - femeilor insarcinate sau care au ingrijire un copil in virsta de pina la 1 an; - minorii; - persoanele incadrate in gr. I de invaliditate precum si cele cu afectiuni locomotorii grave. b) Regimul inchis. Regimul inchis se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii > 5 ani dar care nu depasesc 15 ani.

35

Persoanele condamnate, potrivit acestui regim, sunt cazate de regula, in comun, presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri, in interiorul penitenciarului sub paza si supraveghere. Cu aprobarea directorului penitenciarului, persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim inchis pot presta munca si in afara penitenciarului sub paza si supraveghere continua. c) Regimul semideschis. Acest regim se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii > 1 an, dar care nu depaseste 5 ani. Persoanele condamnate care executa pedeapsa in acest regim sunt cazate in comun, se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului, presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala sub supraveghere, in grupuri, in spatii din interiorul penitenciarului care ramin deschise in timpul zilei. Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim semideschis pot presta munca si in afara penitenciarului, sub supraveghere. d) Regimul deschis. Acest regim se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult 1 an. Persoanele condamnate care exercita pedeapsa in regim deschis sunt cazate in comun, se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului, pot presta munca si pot desfasura activitatile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in afara penitenciarului, fara supraveghere. Regimurile de executare a pedepsei privative de libertate se stabilesc de catre COMISIA pentru individualizarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate, la primirea persoanei condamnate in primul penitenciar in care acesta urmeaza sa execute pedeapsa in functie de: o conduita; o personalitatea; o virsta; o starea de sanatate; o posibilitatea de reintegrare sociala a acestuia. Se considera TINERI: persoanele condamnate care nu au implinit 20 ani; acestia sunt inclusi pe durata executiei pedepsei in programme speciale de consiliere si asistenta in functie de virsta si personalitatea fiecaruia; acestia executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detentie speciale. Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executa pedeapsa separat de condamnatii barbati. Persoanele condamnate la edepse privative de libertate care sunt apte de a munci, cu acordul lor, pot presta o munca in raport cu calificarea si aptitudinile lor, precum si activitati necalificate cu avizul medicului penitenciarului si cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la protectia muncii. Durata muncii prestate este de 8 ore/zi nu mai mult de 40 ore/saptamina, nu mai mult de 7 ore/noapte 35 ore/saptamina. Veniturile nu pot fi mai mici decit salariul minim pe economie si se repartizeaza: ~~ 30% - revin persoanei condamnate din care pot folosi 90%; 10% se consemneaza pe numele sau si urmeaza a fi incasat in momentul punerii in libertate. ~~ 70% - revin Administratiei Nationale a Penitenciarelor constituind venituri proprii.

36

In cazul in care persoana condamnata nu a achitat pina la data primirii in penitenciar despagubirile civile la care a fost obligata prin hotarirea instantei, 50% din procentul ce-i revine, se utilizeaza la repararea prejudiciului cauzat partii civile. Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt insarcinate, cele care au nascut in perioada de detentie si au copii pina la 1 an in ingrijire NU POT presta munca pe timpul noptii, in locuri vatamatoare, periculoase. Durata zilei de munca nu pot depasi 6 ore/zi 30 ore/saptamina. Persoanele condamnate care au implinit virsta de 60 ani barbatii si 55 ani femeile, pot presta o munca numai la cererea acestora. Deoarece, in timpul executarii pedepsei cu inchisoarea in regim de detentie, o mare parte dintre cei condamnati, dau dovezi temeinice ca s-au reeducat dupa executarea unei anumite parti din pedeapsa, legiuitorul a reglementat institutia liberarii conditionate. LIBERAREA CONDITIONATA = consta in punerea in libertate a condamnatului din locul de detinere inainte de executarea in intregime a pedepsei cu inchisoarea, la care a fost condamnat, cu conditia ca el sa nu mai savirseasca din nou o infractiune pina la indeplinirea duratei pedepsei. Liberarea conditionata poate avea un caracter: - general poate fi acordata oricarui condamnat indiferent de natura si gravitatea infractiunii; - individual conditiile cerute de lege trebuie indeplinite de fiecare condamnat in parte; - facultativ aceasta liberare nu este un drept ci numai o vocatie a condamnatului; - revocator in cazul in care condamnatul comite din nou o infractiune in perioada cit dureaza liberarea provizorie, tinind cont de gravitatea faptei, instanta poate dispune mentinerea liberarii conditionate sau revocarea ei. Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru a se putea acorda liberarea conditionata privesc: ~~ fractiunea de pedeapsa ce trebuie executata de condamnat. Se refera la indeplinirea executarii unei: = durate din pedeapsa corespunzatoare infractiunilor intentionate; = durate din pedeapsa corespunzatoare pentru infractiunile savirsite din culpa; = durate din pedeapsa prevazute pentru anumite cazuri speciale (condamnatii care nu au fost sau nu mai sunt folositi la munca, cei minori si cei virstnici); ~~ comportarea condamnatului pe timpul executarii pedepsei. Acordarea liberarii conditionate produce anumite efecte. 3. ALTE MODURI DE EXECUTARE A PEDEPSEI CU INCHISOAREA. Instanta poate dispune, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege ca: pedeapsa inchisorii sa se execute intr-o inchisoare militara; poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei; poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supreveghere; poate dispune executarea pedepsei la locul de munca. a) Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara. Conditiile pentru a se putea dispune o astfel de modalitate a executarii pedepsei sunt: = condamnatul sa aiba calitate de militar in termen, la data savirsirii infractiunii sau judecatii ori sa devina militar in termen dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare; = pedeapsa aplicata sa nu depaseasca 2 ani; = executarea pedepsei inr-o inchisoare militara sa fie prevazuta de lege sau dispusa de instanta de judecata. EFECTELE produse de executarea pedepsei intr-o inchisoare militara sunt:

37

 daca militarul condamnat a executat din durata pedepsei si a dat: - dovezi temeinice de indreptare -> durata perioadei ramase se reduce cu 1/3; - s-a evidentiat in mod deosebit -> reducerea poare depasi , putind cuprinde tot restul duratei pedepsei. daca in timpul executarii pedepsei, militarul condamnat a devenit inapt serviciului -> este liberat conditionat; daca in timpul executarii pedepsei militarul condamnat savirseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea pentru aceasta infractiune, face aplicarea art. 39 sau a art. 40 CP in vigoare. Pedeapsa astfel stabilita va fi executata intr-un loc de detinere. dupa executarea pedepsei sau dupa gratierea totala sau gratierea trestului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept. Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara se realizeaza in unitati militare disciplinare. b) Suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Este un mod individual de individualizare a executarii pedepsei. CONDITIILE prevazute de CP in vigoare in care instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumite perioada sunt: - pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; - infractorul NU a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mult de 6 luni; - se apliciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia; - suspendarea conditionata a executarii pedepsei trebuie motivata. Exista 2 CAZURI in care instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca nu sunt indeplinite conditiile acesteia, iar acestea sunt: cind condamnatul nu poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca si dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei in raport cu restul pedepsei ramase neexecutate; in cazul infractiunii de abandon de familie, daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cind stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului, o condamnare cu suspendare conditionata a executarii pedepsei. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei se acorda pe o anumita perioada => TERMEN DE INCERCARE pentru condamnat. In cazul pedepsei cu inchisoarea, acesta se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate la care se adauga un interval de timp de 2 ani. In cazul cind pedeapsa aplicata este amenda, aceasta este de 1 an. Dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei produce anumite efecte si anume: _ in cazul pedepsei, se suspenda executarea ei pe durata termenului de incercare; _ in cazul amendei, achitarea ei se suspenda. Daca pina la implinirea termenului de incercare condamnatul nu a savirsit din nou o suspendare si nu s-a pronuntat revocarea suspendarii, el va fi reabilitat de drept. Suspendarea executarii pedepsei poate fi: REVOCATA in cazurile in care cel condamnat nu a respectat obligatiile ce-i revin; ANULATA in cazul in care sunt indeplinite conditiile din art. 85 CP. c) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

38

Aceasta institutie este considerata un mod de individualizare a executarii pedepsei mai sever decit suspendarea initiala, deoarece in acest caz condamnatul trebuie sa suporte unele masuri de supraveghere si sa indeplineasca anumite obligatii in plus. CONDITIILE ce trebuie indeplinite pentru aplicarea suspendarii executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere sunt: - pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 4 ani; - infractorul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mari de 1 an; - sa se poata aprecia ca cel condamnat nu va mai savirsi infractiuni chiar fara executarea pedepsei; - infractiunea savirsita sa nu fie din cele exceptate de lege de la suspendarea executarii pedepsei sub upraveghere. Suspendarea executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere poate fi acordata si in cazul concursului de infractiuni daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani si sunt intrunite a 2-a si a 3-a conditie. Conform CP, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se acorda pe o anumita durata TERMEN DE INCERCARE pentru condamnat si se compune din = cuantumul pedepsei aplicate + un interval stabilit de instanta intre 2 si 5 ani. MASURILE DE SUPRAVEGHERE la care trebuie sa se supuna condamnatul pe durata termenului de incercare sunt: == sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor; == sa anunte in prealabil, orice schimbare de domiciliu, in sedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoercerea; == sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; == sa comunice informatii e natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. Instanta poate impune condamnatului respectarea uneia sau a mai multor dintre obligatiile: sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamint sau calificare; sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita; sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; sa nu intre in legatura cu anumite persoane; sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule; sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii. Dispunerea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere produce ca efecte, aceleasi efecte asemanatoare cu cele ale supravegherii conditionate a executarii pedepsei cind se poate dispune: -revocarea cind condamnatul nu indeplineste cu rea-credinta masurile de supraveghere ori obligatiile stabilite de lege. -anularea daca se descopera ca cel condamnat mai savirsise o infractiune inainte de pronuntarea hotaririi prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; - pina la raminerea definitiva a acesteia. Anularea nu are loc daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa termenul de incercare. Daca cel condamnat nu a savirsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare sau nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei, el este reabilitat de drept.

39

Condamnarea la pedeapsa cu amenda NU POATE face obiectul suspendarii sub supraveghere. d) Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca. Aceasta este o modalitate de executare a pedepsei inchisorii prin prestarea unei munci in stare de libertate, ea urmind a fi inregistrata in cazierul judiciar si sa constituie antecedent penal. Instanta poate dispune executarea pedepsei celui condamnat in unitatea in care acesta isi desfasoara activitatea sau in alta unitate, CU ACORDUL SCRIS AL UNITATII si daca sunt intrunite ca conditii: - pedeapsa aplicata este inchisoare de cel mult 5 ani; - cel in cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mari de 1 an; - condamnatul sa aiba capacitatea de a muncii; - sa existe acordul scris al unitatii in care condamnatul urmeaza sa presteze munca; - sa eziste suficiente temeiuri in baza carora instanta sa poata aprecia ca scopul pedepsei poate fi atins fara privare de libertate. Pedeapsa se executa fara a se incheia contract de munca. Condamnatul, pe durata executarii pedepsei este obligat sa indeplineasca indatoririle la locul de munca cu urmatoarele limitari ale drepturilor ce-i revin: din totalul veniturilor cuvenite se retine o cota de 15 40% (in raport cu cuantumul veniturilor si indatoririlor acestuia pentru intretinerea altor persoane) care se varsa la bugetul statului; drepturile de asigurari sociale se stabilesc dupa retinerea cotei prevazute de lege; durata executarii pedepsei nu se considera vechime in munca; nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decit prin hotarirea instantei de judecata; condamnatul nu poate fi promovat; condamnatul nu poate ocupa functii de conducere; pe durata executarii pedepsei condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. In cazul in care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar in termen in cursul judecatii sau dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare pedeapsa se executa la locul de munca, dupa trecerea in rezerva a acestuia. SE REVOCA executarea la locul de munca in imprejurarile: a. daca dupa raminerea definitiva a hotaririi cel condamnat savirseste din nou o infractiune; b. daca condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii in cadrul unitatii sau nu-si indeplineste in mod corespunzator indatoririle ce-i revin ori nu se respecta masurile de supraveghere si obligatiile stabilite in hotarirea de condamnare; c. cind condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca. Daca executarea pedepsei la locul de munca se revoca din a. sau b. -> continuarea pedepsei se face intr-un loc de detentie. Instanta poate dispune INCETAREA EXECUTARII PEDEPSEI LA LOCUL DE MUNCA daca: cel condamnat a executat cel putin 2/3 din durata executarii pedepsei; cel condamnat a dat dovezi temeinice de indreptare; cel condamnat a avut o buna conduita, a fost disciplinat si staruitor. 4. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI CU AMENDA PERSOANEI FIZICE. AMENDA pedeapsa penal ace consta intr-o suma de bani stabilita de instanta de judecata, pe care infractorul este obligat sa o plateasca statului.

40

Pedeapsa condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare in termen de 3 luni de la raminerea definitiva a hotaririi de condamnare => cind cel condamnat se afla in imposibilitatea de a achita integral amenda in termen de 3 luni, la cererea acestuia, instanta de executare, poate dispune esalonarea platii pe cel mult 2 ani in rate lunare. In caz de neindeplinire a obligatiei in termen de 3 luni sau de neplata in rate -> instanta de executare comunica un extras organelor competente in vederea executarii silite a creantelor fiscale. Executorii fiscali au obligatia sa comunice instantei de executare: - data achitarii integrale a amenzii; - executarea acesteia; - sa instiinteze instanta cu privire la orice imprejurare care impiedica executarea. Cind pedeapsa amenzii nu este executata, pe cale obisnuita datorita relei credinte a condamnatului, instanta poate INLOCUI aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii tinind seama de limitele prevazute pentru infractiunea savirsita si de partea din amenda ca a fost achitata acest lucru se poate intimpla numai in cazurile infractiunilor la care legea prevede ca pedeapsa amenda alternative cu inchisoarea. B. Aplicarea si executarea pedepselor complementare si accesorii persoanei fizice. 1. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSELOR COMPLEMENTARE. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea uneia sau unora din drepturile: - dreptul de a alege si a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; - dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat; - dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, ori a desfasura o activitate de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru a savirsii infractiunea; - drepturile parintesti; - dreptul de a fi tutore sau curator. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este: obligatorie = cind legea o prevede expres; facultative = cind instanta aplica pedeapsa inchisorii de cel putin 2 ani si considera necesar si aplicarea pedepsei complementare. EXECUTAREA interzicerii unor drepturi incepe dupa: - executarea pedepsei inchisorii; gratierea totala sau a restului de pedeapsa; - prescrierea executarii pedepsei. Pedeapsa complementara a degradarii militare => pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma. Degradarea complementara se aplica obligatoriu condamnatilor militari si rezervistilor, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata. Ea poate fi aplicata si condamnatilor militari si rezervistilor pentru infractiunile savirsite cu intentie daca pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani. Pedeapsa degradarii militare se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe hotarire comandantului centrului militar in raza caruia domiciliaza condamnatul, pentru a fi scos din evidenta. 2. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI ACCESORII. Pedeapsa accesorie consta in interzicerea tuturor drepturilor prevazute de art. 64 CP in vigoare. Pentru punerea in executare a pedepsei accesorii nu este nevoie de un act special => efectele acestei pedepse se produc din momentul cind hotarirea de condamnare a ramas definitive. 41

Pot exista deosebiri intre pedeapsa accesorie si pedeapsa principala in ceea ce priveste punctual de plecare al executarii (atunci cind pedeapsa principala este pusa in aplicare mai tirziu decit data raminerii definitive a hotaririi de condamnare)cit si in ceea ce priveste durata executarii (nu intotdeauna pedeapsa accesorie este insotita de executarea efectiva a pedepsei principale). C. Pedepsele aplicabile persoanei juridice. 1. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI CU AMENDA. Pedeapsa amenzii => suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca. Amenda se stabileste in functie de: - limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a CP in vigoare pentru persoana fizica; - gravitatea faptei savirsite; - imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Amenda care se aplica pentru infractiunea savirsita de persoana juridica cind legea prevede pentru infractiunea savirsita de persoana fizica: --pedeapsa inchisorii de cel putin 10 ani sau amenda => minimul special al amenzii pentru persoana juridica 5 000 lei; --pedeapsa inchisorii mai mari de 10 ani ori detentia pe viata => minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10 000 lei maximul special al amenzii 900 000 lei. Pedeapsa juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la raminerea definitiva a hotaririi de condamnare. Cind persoana juridica se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in termenul prevazut => face cerere la instanta de executare care poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, in rate lunare. In caz de neexecutare, instanta de executare comunica un extras al hotaririi de condamnare la plata amenzii a persoanei juridice organelor competente, in vederea executarii silite a creantelor fiscale. 2. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSELOR COMPLEMENTARE. Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare se dispune atunci cind instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savirsita, acestea sunt necesare. Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare este OBLIGATORIE atunci cind legea prevede aceasta pedeapsa. Sunt pedepse complementare si se pot aplica cumulative: - suspendarea activitatii persoanei juridice; - inchiderea unor puncte de lucru; - interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice; - afisarea sau difuzarea hotaririi de condamnare. Executarea pedepselor complementare INCEPE dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare. TEMA III: Minoritatea faptuitorului in legea penala. Minoritatea faptuitorului. MINORITATEA FAPTUITORULUI acea stare de incapacitate psihica, in care se afla minorul datorita insuficientei sale dezvoltari psihico-fizice si care il pune in imposibilitatea de a intelege semnificatia sociala a faptelor sale si de a-si manifesta in mod constient vointa. Fata de minorii care nu raspund penal dar care au savirsit o fapta prevazuta de legea prevazuta de legea penala pot fi luate numai masuri de ocrotire.

42

CONDITIILE in care minoritatea faptuitorului inlatura caracterul penal al faptei, intrunite cumulativ, sunt: sa se fi savirsit o fapta prevazuta de legea penala; fapta sa fie comisa de un minor care nu indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal (sa nu fi implinit 14 ani, sau de un minor care a depasit 14 ani dar nu a implinit 16 ani, fara discernamint); minorul sa nu fi indeplinit conditiile legale pentru a raspunde penal in momentul savirsirii faptei => daca minorul avea in momentul comiterii faptei > de 16 ani, conditia legala nu este indeplinita, iar fapta comisa este infractiune. EFECTELE starii de minoritate. a). Asupra laturii penale a cauzei. Pentru minorii care nu au implinit 14 ani, inlaturarea caracterului pena al faptei are loc neconditionat, fata de acestia pot fi luate numai masuri de ocrotire. Daca minorul a fost inlesnit sau ajutat in orice mod, cu intentie, la savirsirea faptei prevazute de legea penala, de catre un major => acesta va fi tras la raspundere penala pentru participatie improprie. In cazul minorilor care au implinit 14 ani, dar nu au implinit 16 inlaturarea caracterului penal al faptei va putea avea loc numai daca se constata ca au savirsit fapta fara discernamint, in caz contrar, fapta va fi infractiune. b). Asupra laturii civile a cauzei. Pretentiile civile rezultate din fapta prevazuta de legea penala savirsita de un minor care nu a implinit 14 ani nu poate face obiectul unei actiuni civile > nu este insa exclusa raspunderea civila a persoanelor care, la data savirsirii faptei, aveau in ingrijire si paza minorul. In cazul minorilor intre 14 16 ani, in functie de stabilirea existentei sau inexistentei discernamintului, trebuie declansat procesul penal si poate exista si posibilitatea formarii pretentiilor civile. Msurile educative sunt sanciuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite s asigure educarea i reeducarea acestora prin instruire colar i profesional , prin cultivarea n contiina acestora a respectului fa de valorile sociale. Spre deosebire de pedepse , unde caracterul coercitiv se situeaz pe prim plan , msurile educative au caracter preponderent educativ i nu las s subziste nici o consecin penal , ele neconstituind antecedente penale pentru minorul fa de care s-au luat. Luarea unei msuri educative ori aplicarea unei pedepse fa de un minor pentru infraciunea svrit este lsat la aprecierea instanei. n lege s-a prevzut c : pedeapsa se aplic numai dac se apreciaz c luarea unei msuri educative nu este suficient pentru ndreptarea minorului ( art.100,alin.2 C.p ) Art.101 al Codului penal prevede : Msurile educative care se pot lua fa de minor sunt : a) mustrarea ; b) libertatea supravegheat ; c) internarea ntr-un centru de reeducare ; d) internarea ntr-un institut medical educativ ; A ) MUSTRAREA ( art.102 C.p ) ca msur educativ const n dojenirea minorului , n artarea pericolului social al faptei svrite , n sftuirea minorului s se poarte n aa fel nct s dea

43

dovad de ndreptare , atrgndu-i-se totodat atenia c dac va svri din nou o infraciune , se va lua fa de el o msur mai sever sau i se va aplica o pedeaps . Mustrarea se aplic imediat prin aceast admonestare . Msura se ia n cazul faptelor mai puin grave , cnd minorul se gsete nc sub influena deprinderilor i mentalitii caracteristice copilriei . Este cea mai uoar msur educativ ,ea aplicndu-se o singur dat , deoarece dac comite o nou infraciune se va aplica o msur mai sever ori i se va aplica o pedeaps . V. Dongoroz n Explicaii teoretice ale Codului penal romn, parte general consider c dac noua infraciune a fost comis din culp ,ori n stare de provocare , mustrarea se poate repeta ca sanciune. Sanciunea mustrrii se aplic i n cazul art.181 C.p ,cnd fapta nu este infraciune. M. Basarab n Drept penal , parte general consider c msura mustrrii prin natura ei , nu poate contribui la reeducarea minorului deoarece reeducarea presupune o anumit durat de timp , care s permit i constatarea efectelor procedeelor educative repetate. B) LIBERTATEA SUPRAVEGHEAT ( art.103 C.p ) const n lsarea minorului n liberate pe timp de un an , sub supraveghere deosebit. Termenul de un an este socotit de la data punerii n executare a hotrrii. Pentru supraveghere , minorul este ncredinat de instan prinilor , celui care l-a adoptat sau tutorelui. Dac se apreciaz c persoana creia i-ar reveni supravegherea nu ar putea s o ndeplineasc n condiii satisfctoare , instana va dispune ncredinarea supravegherii minorului unei persoane de ncredere ,de preferin unei rude mai apropiate , la cererea acesteia , iar dac nu exist o astfel de cerere , ncredineaz supravegherea unei instituii legal nsrcinate cu supravegherea minorilor. Fr existena unei persoane sau instituii creia s i se ncredineze supravegherea minorului , msura libertii supravegheate nu poate fi luat. Timpul pentru care se dispune libertatea supravegheat este un termen fix , de un an , astfel minorul nu trebuie s fi depit 17 ani , deoarece n cursul libertii supravegheate trebuie s fie minor. Dac a devenit ntre timp major , msura nu poate fi aplicat , deoarece modul ei de executare i termenul de un an nu permit acest lucru . Tnrul infractor nu mai poate fi supravegheat n virtutea drepturilor printeti , care nu mai opereaz din momentul cnd a devenit major deoarece conform dreptului civil devine independent. Legea prevede c instana trebuie s pun n vedere persoanei sau reprezentantului instituiei creia i s-a ncredinat supravegherea , ndatorirea de a supraveghea ndeaproape pe minor , n scopul ndreptrii lui , de a ntiina de ndat instana dac minorul se sustrage de la supraveghere , dac are purtri rele ori a svrit o nou fapt prevzut de legea penal n intervalul de un an , chiar dac a luat cunotin despre aceast purtare dup expirarea termenului , fiindc se poate dispune revocarea libertii supravegheate i nlocuirea ei cu internarea ntr-un centru de reeducare sau cu o pedeaps.

Odat cu luarea msurii educative , instana atrage atenia minorului asupra conduitei sale viitoare i a consecinelor comportrii necorespunztoare. Instana poate impune minorului respectarea unei sau mai multor obligaii : a) s nu frecventeze anumite locuri stabilite ( de exemplu : locuri unde se practic jocuri de noroc , anumite locale etc )

44

b) s nu intre n legtur cu anumite persoane , ca de exemplu : persoane care au o influen negativ asupra minorului , recidiviti etc. c) s presteze o activitate neremunerat ntr-o instituie de interes public fixat de instan , cu o durat ntre 50 i 200 de ore , de maxim 3 ore pe zi , dup programul de coal , n zilele nelucrtoare i n vacane. n acest fel va fi nvat s munceasc i s-i ocupe timpul liber n mod util. Dup luarea msurii libertii supravegheate , instana ncunotineaz coala unde minorul nva sau unitatea unde este angajat , precum i, atunci cnd este cazul , instituia la care va presta activitatea stabilit de instan. Dac nuntrul termenului de un an minorul se sustrage de la supraveghere ,are purtri rele sau comite o fapt prevzut de legea penal , instana revoc libertatea supravegheat i ia fa de minor msura internrii ntr-un centru de reeducare. Dac fapta svrit constituie o infraciune , instana ia msura internrii sau aplic o pedeaps.

C) INTERNAREA NTR-UN CENTRU DE REEDUCARE (art.104 C.p ) este o msur educativ ce const n internarea minorului infractor ntr-un centru de reeducare din subordinea Ministerului de Justiie pe o perioad nedeterminat ( dar care nu poate dura dect pn la mplinirea vrstei de 18 ani ) , n scopul reeducrii minorului , cruia i se asigur posibilitatea de a dobndi nvtura necesar i o pregtire profesional potrivit cu aptitudinile sale . Este o msur de constrngere , realizat prin mijloace psiho-pedagogice speciale , n scopul redrii minorilor societii ca ceteni utili. Msura educativ a internrii ntr-un centru de reeducare este reglementat pe lng Codul penal i de Decretul nr.545 din 30 decembrie 1972. ( anex ) Aceast msur se ia fa de minorul n privina cruia celelalte msuri educative sunt nendestultoare. Prin internarea minorului n centrul de reeducare se mbin principiul general al nvmntului cu legislaia penal , deoarece i se asigur acestuia posibilitatea de a nva i de a primi o pregtire profesional , pentru ca dup liberare s-i poat asigura existena prin munc onest. coala prezint o mare importan , deoarece nvmntul constituie unul din factorii principali de educaie i formare a omului. Msura internrii n centrul de reeducare se ia pe timp nedeterminat ( art. 106 C.p ) , ns nu poate dura dect pn la mplinirea vrstei de 18 ani. Legea prevede c , la data cnd minorul devine major , instana poate dispune prelungirea internrii pe o durat de cel mult 2 ani , dac prelungirea este necesar pentru realizarea scopului internrii. Msura internrii ntr-un centru de reeducare trebuie s se fac imediat, n caz contrar ar exista o perioad n care minorul ar rmne nesupravegheat , i ar putea svri alte infraciuni. Pentru minorii care dau dovezi temeinice de ndreptare , srguin la nvtur i nsuirea pregtirii profesionale , se poate dispune de ctre instana de judecat , dup trecerea a cel puin un an de la data internrii, liberarea acestora nainte de a deveni majori ( art.107 C.p ). Dac n timpul liberrii , pn la mplinirea vrstei de 18 ani , minorul are o purtare necorespunztoare se poate dispune revocarea liberrii.

45

n cazul n care minorul svrete din nou , n perioada internrii sau n aceea a liberrii nainte de a deveni major , o infraciune pentru care se apreciaz c este necesar aplicarea pedepsei nchisorii , instana revoc msura internrii ntr-un centru de reeducare. Dac, ns , nu este necesar aplicarea unei pedepse , instana revoc libertatea minorului i menine internarea pn la majoratul acestuia. Pn n decembrie 2003 n Romnia existau dou centre de reeducare a minorilor : a ) Centrul de reeducare pentru minori Geti b ) Centrul de reeducare pentru minori Tichileti Funcionarea acestor spaii de detenie pentru minori se face n baza unor acte normative i legi din anii 70. PEDEPSELE APLICABILE INFRACTORILOR MINORI nchisoarea. Este singura pedeaps privativ de libertate aplicabil minorilor. Limitele sale sunt determinate prin derivatie pornind de la limitele speciale prevzute de lege pentru infractiunea svrit. Potrivit dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p., limitele pedepsei se reduc la jumtate, iar minimul special nu poate depi niciodat 5 ani. Reducerea limitelor se face raportat nu numai la pedeapsa prevzut pentru infractiunea in configuralia tipic, dar i la aceea prevzut pentru variantele agravate, calificate sau atenuate ale infractiunli respective. Cnd minorul a svrit o tentativ, limitele pedepsei aplicabile, potrivit dispozitiei din art. 21 alin. 2 C.p., se vor stabili prin raportare la limitele pedepsei reduse la jumtate pe baza dispoziiei din art. 109 alin. 1 C.p .. Se vor aplica deci mai inti dispoziiile privitoare la minoritate, pentru care se prevede un regim sanctionator special, i apoi cele privitoare la tentativ, aplicabile n condiliile sistemului special menionat. Dac pentru infractiunea svrit de minor legea prevede pedeapsa detentiunii pe viat, se aplic minorului pedeapsa inchisorii de la 5 Ia 20 ani, intruct in cvasitotalitatea cazurilor pedeapsa detentiunii pe viat, care a nlocuit pedeapsa cu moartea, este prevzut ca pedeaps alternativ la pedeapsa nchisorii, instanta va trebui mai nti s aleag ntre aceste alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare i a dispozitiei explicite din art. 72 alin. 2 C.p., pedeapsa care, dup prerea sa, trebuie s fie aplicat minorului. Cnd instanta apreciaz c n spet ar fi aplicabil pedeapsa deteniunii pe via, n temeiul dispozitiei din art. 109 alin. 2 C.p., va aplica minorului pedeapsa nchisorii de la 5 la 20 ani. Cnd, dimpotriv, consider aplicabil pedeapsa alternativ a nchisorii, instana aplic minorului aceast pedeaps, n limite reduse la jumtate, conform dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p., fr ca minimul special al pedepsei s depeasc 5 ani. Odat stabilit pedeapsa aplicabil minorului, operatiunea de individualizare a pedepsei continu pornind de la limitele pedepsei astfel determinate, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei producndu-i efectele prevzute de lege n raport cu aceste limite. Condamnarea minorului la pedeapsa nchisorii nu poate constitui prim termen al recidivei, aa nct n ipoteza n care minorul svrete din nou o infraciune, el nu devine recidivist i deci nu i se poate agrava pedeapsa ca urmare a strii de recidiv. Condamnarea anterioar reprezint ns un antecedent penal de care trebuie s se tin seama la individualizarea pedepsei pentru infraciunea svrit din nou. Dac minorul svrete un concurs de infraciuni, sunt incidente dispozitiile din art. 34 C.p.. Cnd pentru una din infraciunile concurente s-a luat o msur educativ, iar pentru alta s-a aplicat o pedeaps, msura educativ va fi revocat, deoarece minorul nu poate fi supus, n acelai timp, la executarea pedepsei i la actiunea unei msuri educative.

46

Executarea pedepsei nchisorii aplicate infractorului minor se face cu respectarea unor reguli speciale, adecvate strii psiho-fizice a acestuia. Aa cum s-a artat, condamnatii minori execut pedeapsa separat de condamnaii majori sau n locuri de deinere speciale. Potrivit dispoziiei din art. 57 alin. 3 C.p., minorilor condamnai li se asigur posibilitatea de a continua nvmntul general obligatoriu i de a dobndi o pregtire profesional potrivit cu aptitudinile lor. De asemenea, condamnaii pentru infraciuni svrite n timpul minoritii pot fi liberai condiionat dup executarea unei fraciuni de pedeaps mai reduse dect n cazul majorilor. Pe durata executrii pedepsei, de la data cnd condamnatul a devenit major, sau chiar de la data rmnerii definitive a hotrrii de condamnare dac el mplinise 18 ani, este supus executrii pedepselor accesorii n temeiul dispozitiilor din art. 71 C.p .. Amenda aplicabil minorilor. Amenda este a doua pedeaps principal aplicabil minorilor infractori i se aplic in limitele prevzute de lege pentru infractiunea svrit, reduse ns la jumtate (art. 109 alin. 1 C.p.). lncidenta acestei pedepse se adeverete ca oportun n raport cu minorii care svresc infractiuni n preajma ajungerii la majorat, cnd luarea unei msuri educative nu mai este practic posibil, iar aplicarea unei pedepse cu nchisoarea nu apare ca necesar. Determinarea limitelor pedepsei aplicabile i individualizarea pedepsei se fac n general dup aceleai reguli ca n cazul pedepsei nchisorii. Suspendarea condiionat a executrii pedepsei aplicate minorului. Admitnd aplicarea de pedepse infractorilor minori, este firesc ca legea s admit, n acelai timp, incldenta tuturor mijloacelor de individualizare a pedepselor, printre care i suspendarea conditionat a executrii pedepsei, fr s fie necesare dispozitii speciale n acest sens. ntruct ns legiuitorul a nteles s introduc unele elemente specifice n reglementarea suspendrii executrii pedepsei aplicate minorului, el a fcut aceasta prin dispozitiile din art. 110 C.p.. Potrivit acestor dispozitii, n cazul suspendrii executrii pedepsei aplicate unui infractor minor, termenul de ncercare se compune din durata pedepsei nchisorii, la care se adaug un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instant. Cnd pedeapsa aplicat este amenda, termenul de ncercare este de 6 luni. Spre deosebire deci de suspendarea conditionat a executrii pedepsei n reglementarea general, n cazul condamnatilor pentru infraciuni svrite n timpul minmorittii, n stabilirea termenului de ncercare, la durata pedepsei aplicate nu se adaug un interval invariabil de 2 ani, ci unul variabil ntre 6 luni i 2 ani, dup aprecierea instantei, iar dac pedepasa aplicat este amenda, termenul este de 6 luni, adic redus la jumtate far de termenul prevzut pentru majori. Dispozitiile din art. 110 C.p. avnd caracter special, se completeaz n mod firesc cu cele din art 81 - 86 C.p .. Suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere sau sub control. Potrivit dispozitiilor din art. 1101 C.p., introdus prin Legea nr. 140/1996, odat cu suspendarea conditionat a executri pedepsei aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata termenului de ncercare, dar pn la mplinirea vrstei de 18 ani, ncredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele artate n art. 103 C.p., putnd stabili totodat ca minorul s ndeplineasc una sau mai multe obligatii dintre cele prevzute n art. 103 alin. 3 C.p., iar dup mplinirea vrstei de 18 ani, respectarea de ctre acesta a msurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevzute in art. 863 C.p., pentru condamnatul cu suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere. i n acest caz exist obligatia de reparare integral a prejudiciului i de plat a despgubirilor civile prevzute in hotrrea de condamnare, fiind aplicabile dispozitiile preivitoare la revocarea i anularea suspendrii, precum i cele privitoare la reabilitarea de drept a condamnatului.

47

Dac minorul se sustrage de la indeplinirea obligatiilor prevzute in art. 103 alin. 3 C.p., suspendarea condiiionat poate fi revocat, iar dac minorul nu respect msurile de supraveghere sau obligatiile stabilite de instant, potrivit art. 863 aceasta poate dispune revocarea suspendrii executrii pedepsei, dispunnd executarea in ntregime a pedepsei sau prelungirea termenului de ncercare cu cel mult 3 ani. n fine, legea prevede c dispozitiile privitoare la suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplic, in mod corespunztor, i n caz de liberare conditionat a minorului. TEMA IV: Masurile de siguranta. MASURILE DE SIGURANTA a) Aspecte generale Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care se dispun in raport cu persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala in scopul inlaturarii unor stari de pericol si al preintampinarii savarsirii altor fapte prevazute de legea penala. Este evident ca masurile de siguranta ocupa un loc important in sistemul mijloacelor legale de lupta impotriva infractiunilor, mijloace reprezentate in principal sub forma sanctiunilor penale. Masurile de siguranta ca atare au patruns in sfera dreptului pozitiv ca sanctiuni penale alaturi de pedepse relativ tarziu, respectiv in secolul XX. Aparitia lor ca masuri de aparare sociala, specifice, este consecinta unor progrese inregistrate in sfera cautarilor, a demersurilor intreprinse in planul identificarii unor cai si mijloace noi pe care sa le urmeze, respectiv sa le foloseasca societatea in contextul reactiei necesare pentru stavilirea fenomenului infractional, cautari si demersuri desfasurate pe terenul unor cercetari criminologice. Starea si dinamica fenomenului infractional a evidentiat realitati umane si sociale de natura obiectiva ce reprezinta surse reale de pericol social, pentru ca ele pot determina sau contribui la savarsirea unor fapte prevazute de legea penala. Aceste realitati sunt considerate, din punct de vedere al reactiei sociale, in raport cu fenomenul infractional, ca stari de pericol de care trebuie sa se ocupe insasi legea penala si a caror combatere nu poate fi realizata prin aplicarea de pedepse, intrucat aceste stari izvorasc din situatii care nu in toate cazurile reprezinta incalcari ale legii penale. Starea de pericol care constituie temeiul luarii unei masuri de siguranta, nu se confunda cu pericolul social pe care-l reprezinta fapta prevazuta de legea penala, infractiunea. Starea de pericol priveste persoana faptuitorului, anumite lucruri sau situatii si constituie o amenintare pentru viitor, pe cand pericolul social pe care-l prezinta fapta priveste actiunea sau inactiunea prin care s-a realizat aceasta fapta si constituie o trasatura esentiala a infractiunii si un criteriu de individualizarea a raspunderii penale.

48

Ca natura juridica, masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care au, in principal, caracterul unor mijloace preventive destinate sa previna, prin inlaturarea starilor de pericol, alte fapte prevazute de legea penala. Masurile de siguranta se dispun fata de cei care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar luarea lor nu este determinata de pericolul social al acelei fapte ca infractiune, ci de starea de pericol obiectiva, relevata de persoana faptuitorului ori de anumite lucruri ce au legatura cu fapta savarsita de acesta. Datorita cauzei lor specifice, starile de pericol generatoare de fapte prevazute de legea penala nu pot fi combatute prin aplicarea unor pedepse, pentru ca, de cele mai multe ori, este vorba de fapte savarsite fara vointa sau de stari ce nu tin de vointa sau de constiinta faptuitorului. In sensul celor aratate, putem defini masurile de siguranta ca fiind acele sanctiuni de drept penal care au in principiu un caracter preventiv si in subsidiar unul de constrangere, care se aplica de regula, de instantele de judecata persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala si cu privire la care exista temerea justificata ca si in viitor vor comite asemenea fapte datorita unor stari personale ori altor cauze ce au fost relevate prin savarsirea faptei. Pentru ca fata de o persoana sa fie luata una din masurile de siguranta, prevazuta de lege, ca sanctiune unica sau alaturi de alta sanctiune penala, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa fie savarsita o fapta prevazuta de legea penala in forma actelor pregatitoare/a tentativei pedepsibile sau in forma consumata; sa existe o contributie la savarsirea faptei prin participarea persoanei in calitate de autor, instigator sau complice; sa evidentieze o stare de pericol prin savarsirea faptei, stare de pericol care nu poate fi inlaturata prin aplicarea unei pedepse; starea de pericol sa determine temerea justificata ca, in viitor persoana in cauza va savarsi din nou fapte prevazute de legea penala. b) Felurile masurilor de siguranta Masurile de siguranta sunt: 1) obligarea la tratament medical; 2) internarea medicala; 3) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;

49

4) interzicerea de a se afla in anumite localitati; 5) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata; 6) expulzarea strainilor; 7) confiscarea speciala. Obligarea la tratament medical Potrivit art. 130 C. P., aceasta masura se dispune de catre instanta judecatoreasca, in momentul solutionarii unei cauze penale supusa judecatii. Masura obligarii la tratament se dispune de catre instanta atunci cand se constata ca faptuitorul a savarsit fapta din cauza unei boli sau intoxicatii cronice cu alcool, stupefiante sau orice alte substante asemanatoare si ca acesta prezinta in continuare pericol pentru societate, din cauza boli sau intoxicarii respective. Masura obligarii la tratament medical poate fi dispusa si provizoriu in cursul urmaririi penale sau in timpul judecatii de catre procuror sau instanta. Pentru ca instanta sa dispuna aceasta masura trebuie sa se verifice indeplinirea urmatoarelor conditii: persoana fata de care se dispune sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate, in sensul ca el poate savarsi in viitor din nou, fapte prevazute de legea penala; pericolul social prezentat de faptuitor sa provina din cauza bolii sau intoxicarii cronice cu alcool, stupefiante sau cu alte substante asemanatoare. Important este sa se stabileasca legatura de cauzalitate intre boala de care faptuitorul sufera si pericolul pe care acesta il reprezinta pentru societate. Starea de pericol poate fi generata si de intoxicarea cu alcool, stupefiante sau alte substante asemanatoare. Conditia este ca intoxicatia sa fie cronica, ceea ce presupune o dependenta a faptuitorului fata de consumul substantelor aratate si implicit o diminuare considerabila a responsabilitatii, mai ales in plan volitiv. Masura obligarii la tratament medical se dispune pe o durata nedeterminata. Dupa ce hotararea judecatoreasca, prin care s-a dispus aceasta masura a ramas definitiva, o copie de pe dispozitivul acestei hotarari si o copie dupa raportul medico-legal se comunica directiei sanitare din judetul pe teritoriul careia persoana fata de care s-a luat aceasta masura s-a stabilit. Directia sanitara judeteana va comunica de indata persoanei respective, unitatea medicala la care sa faca tratamentul, avertizand-o, totodata, ca in caz contrar se va dispune internarea medicala.

50

Daca obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei si in astfel de situatii comunicarea se va face catre administratia locului de detinere. Unitatea sanitara care asigura tratamentul este obligata sa comunice instantei de judecata: daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul; daca dupa prezentare se sustrage de la efectuarea tratamentului; daca eventual masura dispusa nu mai este necesara sau daca este necesar un alt tratament; daca se impune internarea medicala pentru efectuarea tratamentului.

In raport cu comunicarile primite, instanta de judecata, dupa ascultarea concluziilor procurorului si a celui in cauza, daca apreciaza necesar, poate dispune inlocuirea obligarii la tratament cu internarea medicala. Instanta care ia o astfel de hotarare va trimite instantei de executare o copie dupa aceasta hotarare ramasa definitiva. Masura de siguranta a obligarii la tratament medical se ia pe durata nedeterminata, dar ea va dura in mod normal pana la insanatosirea faptuitorului.

Internarea medicala Potrivit art. 131 C. P. internarea medicala poate fi dispusa de catre instanta de judecata, in cazul in care cel care a savarsit fapta prevazuta de legea penala este bolnav mintal sau este toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate. La masura internarii medicale se au in vedere imprejurarile care denota ca faptuitorul este un bolnav mintal sau un toxicoman, care nu-si mai poate da seama in mod normal de actiunile sau inactiunile sale si nu poate fi stapan pe acestea. Nu orice persoana bolnava mintal sau toxicomana prezinta o stare de pericol grava; cand insa o astfel de persoana savarseste o fapta prevazuta de legea penala, ar mai putea savarsi si in viitor alte fapte asemanatoare. Masura internarii medicale este o masura privativa de libertate, judiciar impusa si executata in conditii speciale si de aceea pentru dispunerea unei astfel de masuri, instanta de judecata trebuie sa constate indeplinirea urmatoarelor conditii: persoana sa fi savarsit o fapta penala; persoana care a savarsit fapta, este bolnava mintal sau este toxicomana;

faptuitorul prezinta pericol pentru societate datorita bolii mintale de care sufera sau toxicomaniei.

51

Masura internarii medicale se dispune de catre instanta pe o durata nedeterminata si poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca sunt indeplinite conditiile necesare. Masura internarii medicale, luata printr-o hotarare definitiva, se pune in executare prin comunicarea copiei dupa hotarare si a unei copii de pe raportul medico-legal, catre directia sanitara din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. Directia sanitara este obligata sa efectueze internarea, incunostiintand despre aceasta instanta de executare. Dupa ce bolnavul mintal sau toxicomanul, considerat periculos este internat intr-o unitate sanitara, este obligat sa suporte privarea de libertate si deci, sa se lase condus si mentinut in unitatea spitaliceasca la care s-a dispus internarea. Cel internat medical este, de asemenea, obligat sa se supuna tratamentului medical prescris, in tot timpul cat se afla internat. Daca cel internat se supune tuturor conditiilor impuse si, dupa trecerea unei anumite perioade de timp, medicii constata o insanatosire a acestuia, unitatea sanitara la care s-a facut internarea este obligata sa incunostinteze judecatoria in a carei raza teritoriala unitatea respectiva se gaseste. Daca judecatoria a primit incunostintarea in care se apreciaza ca executarea masurii nu mai este necesara, ascultand concluziile procurorului, dispune fie incetarea masurii, fie inlocuirea ei cu obligarea la tratament medical. Incetarea sau inlocuirea masurii internarii medicale poate fi ceruta si de persoana internata sau de procuror.

Interzicerea unei functii sau profesii Este o masura de siguranta restrictiva de drepturi prevazuta in art. 132 C. P., care poate fi aplicata de catre instanta de judecata atunci cand se constata ca faptuitorul a savarsit fapta prevazuta de legea penala datorita incapacitatii, nepregatirii sau din alte cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau ocupatii. Inaptitudinea persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala de a efectua activitatea in exercitiul careia a comis acea fapta poate fi datorata nepregatirii, lipsei de pricepere sau de dexteritate, incapacitatii psihofizice sau oricaror alte stari care pun pe acea persoana in situatia de a fi socotita ca improprie pentru exercitarea activitatii in indeplinirea careia a savarsit fapta. Prin aplicarea acestei masuri de siguranta nu se urmareste remedierea inaptitudinii faptuitorului sau incapacitatii lui de a efectua acea activitate, ci scopul ei este de a elimina starea de pericol, adica posibilitatea ca o asemenea stare a faptuitorului sa nu mai constituie in viitor cauza savarsirii altor fapte prevazute de legea penala. Conditii:

52

sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala, indiferent daca, in concret, aceasta constituie sau nu infractiune; fapta sa fi fost comisa cu prilejul indeplinirii unei functii, meserii, profesii sau unei ocupatii; fapta savarsita sa fie consecinta incapacitatii, nepregatirii sau altor motive care il fac impropriu pe faptuitor pentru functia, profesia, meseria sau ocupatia in exercitarea careia a comis fapta. Masura se dispune de catre instanta pe o perioada nedeterminata. Interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau o profesie formeaza atat obiectul masurii de siguranta supusa analizei, cat si a pedepsei complimentare prevazuta in art. 75 lit. c). In esenta, masura de siguranta a interzicerii unei functii se dispune pentru ca faptuitorul este inapt sa o exercite, in vreme ce interzicerea functiei ca pedeapsa complementara se aplica atunci cand faptuitorul este nedemn sa o exercite. Dupa ce aplica o astfel de masura de siguranta, instanta de judecata trimite o copie de pe dispozitivul hotararii ramase definitive organului in drept sa aduca la indeplinire aceasta masura si sa asigure respectarea ei. De exemplu, in cazul in care aceasta masura de siguranta s-a aplicat unui medic, copia de pe dispozitivul hotararii se va trimite directiei sanitare judetene de la locul unde medicul isi desfasoara activitatea. In cazul in care cel asupra caruia s-a luat masura se sustrage de la obligatiile ce-i revin, organul competent are obligatia sa sesizeze organul de urmarire penala, atitudinea faptuitorului putand atrage judecarea si pedepsirea lui pentru una din infractiunile prevazute in art. 351 alin. 4 C. P., art. 324 C. P. sau art. 365 C. P., in functie de faptele concrete comise prin nerespectarea obligatiilor ce decurg din masura de siguranta respectiva. Masura de siguranta cu privire la interzicerea unei functii sau profesii poate fi revocata atunci cand au incetat temeiurile care impusesera luarea masurii. Revocarea poate avea loc la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data cand hotararea, prin care a fost luata masura, a ramas definitiva. Interzicerea de a se afla in anumite localitati Daca instanta constata ca prezenta unei persoane condamnate la pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an in localitatea unde a savarsit infractiunea sau in alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta masura interzicerii de a se afla in acea localitate sau in alte localitati, anume, determinate prin hotararea de condamnare. Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pana la cinci ani si poate fi prelungita daca nu a disparut pericolul care a justificat luarea masurii.

53

Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial. Interzicerea de a se afla in anumite localitati se aplica de catre instanta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: persoana sa fi savarsit o infractiune. Nu este suficient ca fapta comisa de faptuitor sa fie prevazuta de legea penala, ca in cazul altor masuri de siguranta, ci trebuie sa se constate ca aceasta are caracter penal, constituind infractiune; infractorul sa fi fost condamnat la pedeapsa inchisorii de cel putin un an; In cuprinsul hotararii judecatoresti, prin care se dispune masura, trebuie sa se precizeze localitatea in care sederea infractorului este interzisa. Dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus aceasta masura, instanta trimite o copie dupa hotarare organului in drept sa puna in executare si sa vegheze la respectarea masurii. In art. 436 C. P. P. alin. 3 se prevede posibilitatea ca masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati sa fie amanata sau intrerupta de organul care are indatorirea sa asigure executarea masurii, in caz de boala sau pentru alt motiv care justifica amanarea sau intreruperea. Aceasta masura de asigurare se pune practic in executare dupa ce a fost executata pedeapsa cu inchisoarea sau aceasta este considerata ca fiind executata. Acesta este momentul in care incepe, practic, executarea si din care se calculeaza si durata sa. Daca cel in cauza respecta interdictia impusa de instanta, poate cere revocarea masurii dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la aplicarea acesteia. Daca cererea de revocare a fost respinsa de catre instanta, o noua cerere va fi formulata dupa trecerea a cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata Daca instanta constata ca prezenta, in locuinta familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativa de libertate, de cel putin un an, pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice ori pentru vatamare corporala sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru coruptie sexuala, savarsite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei, la cererea partii vatamate. Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pana la doi ani si poate fi prelungita daca nu a disparut pericolul care a justificat luarea masurii. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.

54

Masura poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii. Partea vatamata poate cere oricand revocarea masurii.

Expulzarea Cetateanului strain care a comis o infractiune i se poate interzice ramanerea pe teritoriul tarii. In cazul in care expulzarea insoteste pedeapsa privativa de libertate, aducerea la indeplinire a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei. Incetarea expulzarii se pronunta de instanta. Cetatenii straini nu vor fi expulzati daca exista pericolul real de a fi condamnati la moarte ori de a fi supusi la tortura, tratamente inumane sau degradante in statul in care ar urma sa fie expulzati sau daca sunt casatoriti cu cetateni romani, au domiciliul si familia in Romania, iar casatoria este anterioara savarsirii faptei. Expulzarea trebuie sa aiba ca destinatie statul al carui cetatean este infractorul sau pe teritoriul caruia are domiciliul strainul fara cetatenie. Instanta care dispune masura de siguranta a expulzarii va arata in hotararea de condamnare ca aceasta masura este pe o durata nedeterminata, deoarece este dificil de stabilit in asemenea situatii cand dispare starea de pericol care a generat asemenea masura. Masura de siguranta a expulzarii insoteste de regula pedeapsa inchisorii. Executarea masurii expulzarii este reglementata in art. 438 C. P. P. Procedura de punere in aplicare difera dupa cum masura de siguranta insoteste sau nu pedeapsa inchisorii. Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a aplicat si masura de siguranta a expulzarii, in mandatul de executare a pedepsei inchisorii se va face mentiunea ca, la data eliberarii, condamnatul sa fie predat organelor de politie care vor proceda la executarea expulzarii. Daca masura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea catre organele de politie se face imediat ce hotararea a ramas definitiva.

Confiscarea speciala

55

Confiscarea speciala este singura masura de siguranta cu caracter patrimonial. Confiscarea speciala se dispune in raport cu starea de pericol pe care unele lucruri, in anumite situatii si conditii, o evidentiaza. Uneori starea de pericol izvoraste din insasi natura lucrului, coroborata cu anumite imprejurari (de exemplu: arme, otravuri, stupefiante, substante explozive etc.), iar in alte situatii, starea de pericol izvoraste din imprejurarea ca anumite lucruri au fost produse sau obtinute prin savarsirea infractiunii etc. Confiscarea speciala priveste bunuri care, de regula, apartin faptuitorului. Masura confiscarii speciale poate fi dispusa de procuror sau de instanta de judecata. Conform art. 136 C. P. sunt supuse confiscarii speciale urmatoarele categorii de bunuri: bunurile produse ori care au dobandit un alt regim juridic prin infractiune; Un lucru se considera a fi produs prin fapta prevazuta de legea penala atunci cand el este rezultatul actiunii ce formeaza elementul material al acestei fapte. Sunt, de exemplu, produse ale unor fapte prevazute de legea penala alimentele, bauturile sau medicamentele falsificate, armele, substantele explozive confectionate fara drept etc. bunurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Aceasta masura nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa. Prin bunuri care au servit la savarsirea unei infractiuni trebuie sa se aiba in vedere, in primul rand, bunurile cu ajutorul carora infractorul a realizat actiunea ce formeaza elementul material al infractiunii. In categoria bunurilor destinate a servi la savarsirea infractiunii intra, desigur, cele care nu au fost efectiv folosite la savarsirea infractiunii, ci au fost doar procurate, adaptate sau confectionate in acest scop. Masura confiscarii se dispune in aceste cazuri chiar daca in practica nu s-a ivit nevoia folosirii lor. Simpla folosire a unor lucruri la savarsirea unei infractiuni sau imprejurarea ca erau destinate acestui scop, in principiu nu justifica prin ea insasi, dispunerea masurii confiscarii. Pentru aceasta este necesar ca instanta sa constate existenta starii de pericol creata de lasarea lucrurilor in posesia celui care a savarsit infractiunea, in sensul ca acesta le-ar putea folosi din nou la savarsirea de alte infractiuni. Daca intr-un anumit caz este incidenta una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, lucrurile respective nu pot fi confiscate.

56

Pentru ca lucrurile ce au servit sau au fost destinate a servi la savarsirea infractiunii sa poata fi confiscate, trebuie ca ele sa apartina faptuitorului sau altei persoane daca aceasta a cunoscut modul lor de folosire. In categoria acestor bunuri intra si sumele de bani care au fost folosite la savarsirea infractiunii (ex. in cazul speculei, contrabandei etc.). Bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor. Practica judiciara a evidentiat faptul ca anumite sume de bani sau lucruri sunt folosite ca mijloace pentru a determina savarsirea unor infractiuni, indiferent ca darea lor s-a realizat inainte sau dupa savarsirea infractiunii. Lasarea acestor lucruri sau sume de bani la indemana autorului sau a persoanei care a determinat savarsirea infractiunii (instigator) ori a celui care a rasplatit pe infractor ar fi de natura sa incurajeze infractionalitatea, motiv pentru care ele trebuie confiscate. Bunurile date pentru savarsirea unei infractiuni vor fi confiscate si in ipoteza in care cel care le-a primit a savarsit o alta infractiune decat cea la care a fost determinat. Pentru a fi confiscate, aceste bunuri trebuie efectiv date si nu doar promise faptuitorului inainte sau dupa ce infractiunea a fost comisa. In cazul confiscarii bunurilor care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor, luarea acestei masuri este conditionata de cerinta ca bunurile respective, inclusiv sumele de bani sa fi fost in prealabil indisponibilizate. Bunurile dobandite prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia. In principiu, lucrurile dobandite din savarsirea unei infractiuni au fost scoase ilicit din patrimoniul unei persoane si, ca atare, aceste lucruri trebuie sa reintre in patrimoniul acesteia. Din aceasta categorie fac parte lucrurile furate sau sustrase prin diferite infractiuni, bunurile dobandite prin acte de coruptie sau specula etc. Pentru ca instanta sa dispuna confiscarea speciala a acestor bunuri trebuie sa dovedeasca, in fiecare caz in parte, ca ele au fost dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii. Sunt asimilate acestor lucruri si sumele dobandite prin schimbarea de valute sau obtinute prin vanzarea lucrurilor obtinute din infractiune. Bunurile dobandite prin savarsirea infractiunii vor putea fi confiscate doar in masura in care ele nu sunt restituite persoanei vatamate si daca nu servesc la despagubirea acesteia. Prima operatie care se efectueaza in momentul in care s-a descoperit infractiunea si s-au identificat lucrurile dobandite prin savarsirea acesteia, va fi aceea de a stabili cine sunt cei care au fost pagubiti prin savarsirea infractiunii. Bunurile detinute in contra dispozitiilor legale. Bunurile supuse in acest caz confiscarii sunt periculoase prin natura lor. Este motivul pentru care detinerea precum si alte operatii cu asemenea lucruri sunt supuse unui regim de autorizare. Regimul de autorizare este introdus tocmai pentru a da posibilitatea organelor de stat competente sa verifice daca persoanele care

57

solicita autorizarea prezinta, in fiecare caz in parte, garantii, in sensul ca vor folosi aceste lucruri intr-o maniera care sa nu cauzeze o stare de pericol pentru valorile ocrotite de legea penala si pentru ordinea publica, in general. Detinerea unor astfel de bunuri de catre persoane neautorizate, creeaza o stare de pericol, care justifica necesitatea confiscarii lor ca sanctiune penala. Detinerea sau efectuarea unor operatii cu asemenea bunuri este in majoritatea cazurilor sanctionata de legea penala (de exemplu, art. 406 C. P., care incrimineaza nerespectarea regimului armelor si munitiilor, art. 407 C. P. care incrimineaza nerespectarea regimului materialelor nucleare sau radioactive, art. 408 C. P., care incrimineaza nerespectarea regimului materiilor explozive etc.). Masura de siguranta a confiscarii speciale va fi aplicata totdeauna cand vor fi identificate lucruri ce se includ in vreuna din categoriile examinate anterior. Aceasta sanctiune are deci un caracter obligatoriu, instanta neavand latitudinea sa evite o asemenea masura, ci doar sa probeze ca lucrul respectiv face parte din vreuna din categoriile prevazute in art. 136 C. P. Competente a dispune aceasta masura de siguranta sunt, dupa caz, instanta de judecata sau organul de urmarire penala. Confiscarea speciala poate fi aplicata concomitent cu o alta masura de siguranta, executandu-se simultan cu aceasta. Masura de siguranta a confiscarii speciale se executa potrivit reglementarilor din art. 439 C. P. P. Cand lucrurile confiscate sunt dintre acelea care urmeaza a fi preluate sau valorificate, ele se predau organelor in drept, de catre instanta de executare, prin intermediul judecatorului delegat cu executarea, ori de catre procuror. Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, se confisca echivalentul lor in bani sau bunurile dobandite in locul acestora. Instanta poate sa nu dispuna confiscarea bunului, daca acesta face parte dintre mijloacele de existenta, de trebuinta zilnica ori de exercitare a profesiei faptuitorului. TEMA V: Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii. 1. Preliminarii despre cauzele care inlatura executarea pedepsei Indeplinirea functiilor si realizarea scopului pedepsei are loc nu numai prin stabilirea si aplicarea acesteia, ci si prin executarea ei. In adevar, prin executarea pedepsei se realizeaza constrangerea si reeducarea infractorului, se realizeaza prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre alte persoane (preventiunea generala), cat si de catre infractor (preventiunea speciala). Prin executarea pedepsei, functia de aparare sociala indeplinita de dreptul penal capata eficienta deplina. Realitatea sociala ofera situatii in care pedepsele aplicate nu pot fi executate fie pentru ca cel condamnat a reusit sa se sustraga si nu a putut fi prins o perioada indelungata, fie pentru ca

58

puterea de stat apreciaza ca nu mai este necesara executarea pedepsei, iertand pe condamnat de executarea ei. Corespunzator acestor situatii ce se pot ivi in realitatea sociala, legiuitorul a instituit doua cauze care inlatura executarea pedepsei: gratierea si prescriptia. 2. Gratierea Notiune. Gratierea este o masura de clementa ce consta in inlaturarea in totul sau in parte, a executarii pedepsei aplicate de instanta, ori in comutarea acesteia in una mai usoara se prevede in art. 1 din Legea nr. 546 din 14 octombrie 2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii. Gratierea poate fi acordata individual potrivit Constitutiei (art. 94 lit. d) de Presedintele Romaniei si consta in iertarea unui condamnat de executarea in total ori in parte a pedepsei ori in comutarea acesteia intr-una mai usoara. Gratierea poate fi acordata si colectiv, prin lege de catre Parlament (art. 72 pct. 2 lit. i din Constitutie). Gratierea se acorda si produce efecte in personam, dar poate fi acordata si in rem condamnatilor pentru anumite infractiuni sau la pedepse de o anumita gravitate. Gratierea ca institutie este reglementata in art. 120 C.p. si in Legea 242j92c nr. 546/2002[1] privind gratierea si procedura gratierii. Felurile gratierii. In functie de anumite criterii ce privesc persoanele carora li se acorda gratierea, conditiile in care se acorda gratierea, intinderea efectelor gratierii, in doctrina penala se disting mai multe modalitati ale acesteia. Gratierea individuala si gratierea colectiva. Dupa modul de acordare in raport cu persoanele carora li se acorda se disting: gratierea individuala si gratierea colectiva. Gratierea individuala este acordata de regula la cererea celui condamnat. Ea poate fi acordata si din oficiu. Gratierea individuala se cere si poate fi acordata numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Gratierea colectiva este acordata unui numar nedeterminat de persoane si priveste pedepse determinate prin natura lor, cuantumul ori durata acestora, aplicate ori care urmeaza sa fie aplicate pentru anumite infractiuni savarsite anterior adoptarii legii de gratiere. Gratierea neconditionata si gratierea conditionata. Dupa criteriul conditiilor in care este acordata se disting: gratierea neconditionata si gratierea conditionata. Gratierea este neconditionata sau pura si simpla cand se acorda fara a impune in viitor beneficiarului ei anumite obligatii. Gratierea individuala se acorda neconditionat (art. 17 teza I din Legea nr. 546/2002).

59

Gratierea este conditionata cand acordarea ei este conditionata de buna conduita a beneficiarului acesteia in viitor, o anumita perioada de timp sub sanctiunea executarii pedepsei neexecutate ca urmare a gratierii care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune[2]. In literatura juridica s-a apreciat corect, ca gratierea conditionata apare ca o forma a suspendarii conditionate a executarii pedepsei cand executarea nu a inceput pana la adoptarea actului de gratiere si o forma a liberarii conditionate cand executarea a inceput iar gratierea inlatura executarea restului de pedeapsa neexecutata, deoarece in intervalul de timp prevazut in actul de gratiere beneficiarul ei este tinut sa aiba o conduita buna, sa nu mai savarseasca infractiuni. Atat in cazul gratierii neconditionate, cat si in cazul gratierii conditionate, in actul de acordare al acesteia pot fi prevazute anumite conditii cu privire la natura pedepsei, durata condamnarii, persoana condamnatului (spre ex.: varsta batrani, minori; lipsa antecedentelor penale; femeie care a nascut un numar de copii; condamnatul sa nu se fi sustras de la executare etc.) care fiind comune tuturor modalitatilor gratierii nu constituie criterii de diferentiere. Gratierea totala, gratierea partiala, comutare. Dupa criteriul intinderii efectelor ce le are in raport cu pedeapsa, gratierea poate fi: totala, partiala ori comutare. Gratierea este totala cand priveste intreaga pedeapsa aplicata. Gratierea totala se mai numeste si remitere de pedeapsa deoarece priveste iertarea de executare a intregii pedepse aplicate. Gratierea este partiala cand prin actul de clementa este inlaturata executarea doar a unei parti din pedeapsa. Gratierea partiala mai este denumita si reducere de pedeapsa. Comutarea este forma gratierii ce consta in inlocuirea pedepsei aplicate de instanta de judecata cu o pedeapsa de alta natura, mai usoara (spre ex.: pedeapsa cu detentiunea pe viata este inlocuita cu inchisoarea). Efectele gratierii. Prin dispozitiile art. 120 C.p. sunt prevazute efectele gratierii neconditionate, iar prin actul de acordare a gratierii mai pot fi prevazute si alte efecte ale acesteia, ca in cazul gratierii conditionate. Efectele gratierii asupra pedepselor principale. Prin gratiere executarea pedepselor principale este inlaturata cu totul, in parte sau comutata, dupa caz. Gratierea inlatura executarea pedepsei principale, ea nu inlatura condamnarea si consecintele condamnarii, astfel ca o pedeapsa gratiata are aceleasi efecte ca si o pedeapsa executata (este antecedent penal, produce interdictii, incapacitati, decaderi, poate forma primul termen al recidivei). De la data acordarii gratierii pedeapsa se considera executata, cand este totala ori desi partiala priveste restul de executat al pedepsei si de la acest moment incepe sa fie executata pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. De la data gratierii curge termenul de reabilitare.

60

Gratierea are ca obiect pedeapsa aplicata pentru o infractiune si nu pedeapsa rezultanta a unui concurs, a unei pluralitati intermediare ori pentru recidiva postcondamnatorie. Daca pentru unele din pedepsele contopite, este incidenta gratierea, aceasta va fi scoasa din contopire, iar daca a ramas o singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta care nu este gratiata, va fi inlaturat si sporul ce eventual fusese aplicat in considerarea pluralitatii de infractiuni existente in cauza. Cand gratierea are ca obiect pedeapsa ce urmeaza a se aplica pentru o infractiune savarsita, desigur inainte de adoptarea actului de gratiere, ea produce efecte de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Pentru infractiunile continue, continuate ori progresive, incidenta actului de gratiere reclama epuizarea acestora mai inainte de data adoptarii decretului de gratiere deoarece, dupa cum se stie, in cazul formelor de unitate infractionala acestea se considera savarsite in momentul comiterii ultimului act de executare ori al producerii ultimului rezultat. In cazul gratierii conditionate, pedeapsa se considera stinsa tot de la data adoptarii actului de gratiere daca bineinteles in termenul de definitivare, beneficiarul nu savarseste o noua infractiune intentionata care conduce la revocarea gratierii conditionate. Efectele gratierii asupra pedepsei a carei executare a fost suspendata conditionat. Gratierea, are efecte si asupra pedepsei a carei executare a fost suspendata conditionat. In acest caz, partea din termenul de incercare se reduce cu durata pedepsei in cazul gratierii totale si cu fractiunea din pedeapsa gratiata in cazul gratierii partiale. Daca pana la implinirea termenului de incercare, asa cum a fost redus, nu are loc revocarea sau anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, se produc efectele definitive ale suspendarii, adica reabilitarea de drept a condamnatului. Daca in termenul de incercare redus ca urmare a gratierii totale intervine anularea ori revocarea suspendarii, beneficiul gratierii nu este inlaturat ci doar efectul suspendarii conditionate a executarii pedepsei care este reabilitarea de drept a condamnatului. Cand gratierea este partiala, partea din pedeapsa ce ramane negratiata, se va executa in cazul anularii ori revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Efectele gratierii asupra pedepselor complementare. Prin dispozitiile art. 120 al. 3 C.p., s-a prevazut ca gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul cand se dispune altfel prin actul de gratiere. Aceasta presupune ca daca prin actul de gratiere nu se fac referiri cu privire la pedepsele complementare, acestea urmeaza sa fie executate deoarece gratierea nu le-a inlaturat. In Legea nr. 546/2002 s-a prevazut expres prin dispozitiile art. 9 alin. 3 teza finala: nu pot fi gratiate pedepsele complementare si cele accesorii. Efectele gratierii asupra masurilor de siguranta si asupra masurilor educative. Gratierea nu are efect asupra masurilor de siguranta si masurilor educative (art. 120 al. 5 C.p.). Dispozitia din codul penal isi gaseste motivatia in faptul ca prin luarea masurilor de siguranta se urmareste inlaturarea unei stari de pericol si prevenirea savarsirii de noi infractiuni, ca acestea (masurile de

61

siguranta) nu sunt consecinte ale savarsirii de infractiuni, nu sunt pedepse si de aceea nu pot intra sub incidenta actelor de clementa. Masurile educative avand un caracter preponderent preventiv, educativ, de asemenea nu sunt gratiate. Efectele gratierilor succesive. Gratierile partiale succesive intervenite in cursul executarii unei pedepse de mai lunga durata, au ca efect reducerea succesiva a pedepsei, corespunzator fiecarei gratieri. O astfel de solutie poate fi prevazuta chiar prin actul de acordare a gratierii partiale. Prin actul de acordare a gratierii se poate prevedea si solutia contrara, ca nu beneficiaza de gratiere condamnatii carora li s-a mai redus pedeapsa ca urmare a unei gratieri anterioare ori ca vor beneficia de dispozitiile de gratiere mai favorabile. 3. Prescriptia executarii pedepsei Notiune. Prescriptia executarii pedepsei este o cauza care inlatura executarea pedepsei. Prescriptia consta in stingerea fortei executive a unei hotarari de condamnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescriptie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate si se stinge si obligatia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat. Prin reglementarea prescriptiei executarii pedepsei se confera cadrul legal de rezolvare a ipotezelor in care executarea pedepsei nu a putut fi realizata intr -o perioada de timp, instituindu-se o cauza de stingere a executarii pedepsei. Termenele de prescriptie in cazul persoanei fizice. Prin dispozitiile art. 126 C.p., sunt stabilite termenele de prescriptie a executarii pedepsei in functie de durata pedepsei ce urmeaza a fi executata dupa cum urmeaza: a) Pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani precum si detentiunea pe viata se prescriu in 20 de ani; b) Pedeapsa inchisorii mai mica de 15 ani se prescrie intr -un termen de 5 ani la care se adauga durata pedepsei inchisorii fara a depasi 15 ani; c) Pedeapsa amenzii se prescrie in termen de 3 ani. Desi nu sunt pedepse, in lege s -a prevazut expres (art. 126 al. 2 C.p.) ca se prescriu in termen de 1 an si sanctiunile cu caracter administrativ prevazute in art. 91 C.p. Durata termenelor de prescriptie a executarii pedepsei se calculeaza de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare (art. 126 al. 3 C.p.). Termenul de prescriptie a executarii pedepsei in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii executarii sub supraveghere sau dupa caz a executarii pedepsei la locul de munca incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva (art. 126 al. 4 C.p.). Termenul de prescriptie se calculeaza in functie de pedeapsa aplicata pentru o singura infractiune ori pedeapsa rezultata in caz de concurs de infractiuni, pluralitatea intermediara ori recidiva postcondamnatorie.

62

Dispozitii speciale privind calcularea termenelor de prescriptie a executarii pedepsei se mai gasesc si in alte articole din codul penal. Astfel potrivit dispozitiilor art. 129 C.p. termenele de prescriptie a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii erau minori. Potrivit dispozitiilor art. 130 C.p. executarea pedepsei inchisorii, atunci cand aceasta inlocuieste pedeapsa detentiunii pe viata, se prescrise in 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiunea pe viata. Termenele de prescriptie pentru persoanele juridice. Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani (art. 126 alin. 11 C.p.). Si in cazul persoanei juridice termenul de prescriptie a executarii pedepsei se socoteste de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Executarea pedepselor complementre aplicate persoanei juridice ce nu pot fi dizolvate sau a caror activitate nu poate fi suspendata se prescrie intr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata executata (art. 126 alin. 12 C.p.). Fac parte din aceasta categorie persoanele juridice expres nominalizate la art. 714 C.p. referitor la neaplicarea pedepsei complementare a dizolvarii sau suspendarii activitatii persoanei juridice: partidele politice, sindicatele, patronatele, organizatiile religioase ori apartinand minoritatilor, constituite potrivit legii precum si persoanele juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei. Prevederea de la art. 126 alin. 12 C.p. este o dispozitie de favoare cu privire la categoriile de persoane juridice enumerate si se refera la prescriptia executarii celorlalte pedepse complementare aplicate de instanta, altele decat dizolvarea sau suspendarea activitatii. Este o dispozitie de favoare pentru ca in cazul celorlalte categorii de persoane juridice aplicarea unei pedepse complementare si neexecutarea ei impiedica reabilitarea persoanei juridice condamnate, in acest caz neexistand vreun termen de prescriptie. In cazul persoanelor juridice enumerate la art. 714 C.p., neexecutarea pedepsei complementare in termenul de 3 ani are ca efect considerarea ca executata a acesteia si permite, daca sunt indeplinite si alte conditii, interventia reabilitarii persoanei juridice respective. Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei. Intreruperea cursului de prescriptie a executarii pedepsei si a sanctiunilor cu caracter administrativ are aceleasi efecte ca si intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale adica stergerea termenului curs anterior si dupa incetarea cauzei de intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie. Intreruperea termenului de prescriptie a executarii pedepsei si a sanctiunilor cu caracter administrativ are loc, potrivit dispozitiilor art. 127 C.p., prin: a) inceperea executarii pedepsei; b) savarsirea din nou a unei infractiuni. Alaturi de aceste cauze, care prin interventia lor anihileaza efectul produs din curgerea timpului, readucand in actualitate fapta comisa, pedeapsa aplicata si respectiv conduita periculoasa a infractorului ce persevereaza pe calea infractionala, legiuitorul a mai prevazut inca o cauza, anume; c) sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii

63

pedepsei, sustragere care determina curgerea unui nou termen de prescriptie, care se calculeaza, de la data sustragerii (art. 127 al. 2 C.p.). Aceasta cauza este mai frecventa in cazurile cand pedeapsa amenzii se executa in rate ori cand pedeapsa inchisorii se executa la locul de munca. Deoarece pentru prescriptia executarii pedepsei nu a mai fost prevazuta o prescriptie speciala, ca in cazul prescriptiei raspunderii penale si care presupunea ca prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni daca s-a implinit odata si jumatate termenul de prescriptie, pentru a produce efectele sale, stingerea executarii pedepsei ori a sanctiunilor cu caracter administrativ, termenul de prescriptie trebuie sa curga neintrerupt si integral. Suspendarea cursului prescriptiei. Cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei poate fi oprit sau suspendat in cauzele prevazute de lege si reluat dupa incetarea cauzei care a determinat suspendarea. Cauzele de suspendare a termenului de prescriptie a executarii pedepsei sunt prevazute in Codul de procedura penala si privesc suspendarea executarii pedepsei in timpul exercitarii cailor extraordinare de atac (art. 390, 410, 411 C.p.p.) sau in cazurile de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei (art. 453, 455, C.p.p.). Efectele prescriptiei executarii pedepsei. Prescriptia inlatura executarea pedepsei principale (art. 125 al. 1 C.p.). Gravitatea deosebita a infractiunilor contra pacii si omenirii a determinat legiuitorul penal roman sa prevada nu numai imprescriptibilitatea raspunderii penale, ci si imprescriptibilitatea executarii pedepselor principale pronuntate pentru aceste infractiuni. Prin prescriptie se stinge executarea pedepsei principale si odata cu aceasta si pedeapsa accesorie. In absenta unei prevederi exprese se apreciaza corect in stiinta dreptului penal, ca prescriptia nu inlatura executarea pedepselor complementare. Prescriptia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta (art. 126 al. ultim). Aceasta inseamna ca masurile de siguranta se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora pana la prinderea faptuitorului. Solutia este fireasca avand in vedere natura juridica a masurilor de siguranta, scopul in vederea caruia sunt luate: inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala, stare de pericol care nu este inlaturata prin trecerea timpului. Sectiunea a II-a INLATURAREA CONSECINTELOR CONDAMNARII PRIN REABILITARE 1. Aspecte generale privind reabilitarea Notiune. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, in societate.

64

Reabilitarea este institutia juridica prin care efectele unei condamnari ce constau in interdictii, incapacitati si decaderi, inceteaza pentru viitor, pentru fostul condamnat care o perioada de timp a dovedit, prin intreaga sa comportare ca s-a indreptat si ca este posibila reintegrarea sociala deplina a acestuia. Reabilitarea, ca masura de politica penala, este menita sa stimuleze efortul de indreptare si integrare al fostului condamnat in cadrul societatii, prin repunerea acestuia in deplinatatea drepturilor politice si social-economice pe care le-a avut inainte de condamnare. 2. Efectele reabilitarii Inlaturarea consecintelor condamnarii. Reabilitarea, potrivit dispozitiilor art.133 C.p., are ca efect incetarea decaderilor, interdictiilor si incapacitatilor ce rezulta din condamnare. Interdictiile si decaderile pot decurge din hotararea de condamnare, in situatia, in care, pe langa pedeapsa principala a inchisorii, s-a aplicat si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, iar incapacitatile pot decurge din legi extrapenale de reglementare a diferitelor activitati. Astfel in unele legi de reglementare a unor activitati se poate prevedea ca anumite functii sau activitati pot fi indeplinite numai de persoane care se bucura de integritatea morala, de o reputatie nestirbita, ori ca nu pot fi indeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infractiuni. Reabilitarea priveste viitorul fostului condamnat, care nu va mai avea de suportat interdictii, incapacitati ori decaderi ce decurgeau din condamnare, iar nu trecutul acestuia. Astfel condamnarea pentru care s-a obtinut reabilitarea nu mai este luata in seama la stabilirea starii de recidiva (art. 38 al. ultim C.p.). Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat, in deplinatatea drepturilor politice si socialeconomice pe care le-a avut inainte de condamnare, nu inseamna ca acesta va fi repus si in functia avuta inainte de condamnare, ori ca va fi reprimit in cadrele fortelor armate sau ca va obtine gradul militar avut, deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum. Obtinand reabilitarea, fostul condamnat poate ocupa o functie similara cu cea avuta anterior ori chiar aceeasi functie daca postul respectiv este liber, ori poate fi rechemat in cadrele fortelor armate si obtine din nou gradul militar avut, dar acestea nu ca efect automat al reabilitarii, ci potrivit legii care reglementeaza ocuparea functiilor ori incadrarea in armata. Efectele reabilitarii nu se intind asupra masurilor de siguranta cu exceptia interzicerii de a se afla in anumite localitati. Ratiunea acestei exceptari rezida in incompatibilitatea temeiurilor de acordare a reabilitarii cu cele care ar justifica mentinerea masurii de siguranta, starea de pericol ce reiese din prezenta fostului condamnat in anumite localitati. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte masuri de siguranta isi gaseste motivarea in scopul in vederea carora sunt luate, inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala. 3. Trasaturi caracteristice ale reabilitarii

65

Continutul reabilitarii. Reabilitarea in dreptul penal roman poate fi obtinuta pentru orice condamnare, indiferent de gravitatea acesteia si de natura infractiunii care a atras condamnarea, de sediul acesteia: in codul penal, in legi penale speciale, in legi nepenale cu dispozitiuni penale. Reabilitarea poate fi obtinuta si pentru condamnari pronuntate in strainatate si al caror efect a fost recunoscut potrivit legii. Reabilitarea inlatura pentru viitor interdictiile, incapacitatile si decaderile ce decurg din condamnare, fiind un mijloc de reintegrare a fostului condamnat in societate. Reabilitarea priveste tot trecutul condamnatului, iar in cazul unor condamnari succesive, produce efecte cu privire la toate, avand un caracter indivizibil. Caracterul indivizibil al reabilitarii se deduce din functia ce-o indeplineste: reintegrarea sociala si juridica a fostului condamnat. O reabilitare partiala, numai pentru o condamnare ori pentru unele condamnari suferite de condamnat, pare ca lipsita de sens, deoarece reabilitarea priveste persoana condamnatului si nu condamnarile suferite de acesta. Forme. Reabilitarea este cunoscuta in stiinta dreptului penal si consacrata in legislatii sub doua forme: reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca. Intre cele doua forme exista diferente dupa modul si conditiile in care poate fi obtinuta. a) Reabilitarea de drept sau legala se caracterizeaza prin interventia ei din oficiu ope legis la indeplinirea anumitor conditii. Ea intervine atat in cazul fostilor condamanati persoane fizice cat si in cazul persoanelor juridice. b) Reabilitarea judecatoreasca se acorda la cererea fostului condamnat de catre instanta de judecata care constata indeplinirea conditiilor prevazute de lege. 4. Reabilitarea de drept Notiune. Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite condamnari de mica gravitate la implinirea de catre condamnat a conditiilor prevazute de lege. Reabilitarea de drept intervine, potrivit dispozitiilor art. 134 al. 1 C.p. in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a savarsit o alta infractiune. Reabilitarea de drept intervine in trei cazuri speciale si anume: la implinirea termenului de incercare in cazul condamnarii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei (art. 86 C.p.), la implinirea termenului de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 86 C.p.) si in cazul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara (art. 62 al. 5 C.p.). Conditiile reabilitarii de drept in cazul persoanei fizice. Pentru dobandirea reabilitarii de drept se cer indeplinite anumite conditii ce privesc: condamnarea, timpul scurs de la executarea sau stingerea executarii pedepsei, conduita condamnatului.

66

a) Conditii cu privire la condamnare. Reabilitarea de drept intervine pentru condamnari de mica gravitate si anume pentru condamnari la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an. Pedeapsa amenzii ori pedeapsa inchisorii de cel mult un an, pentru care intervine reabilitarea de drept, este cea aplicata de instanta si nu cea executata care ar putea fi redusa ori comutata ca urmare a unei gratieri. In practica judiciara s-a pus problema daca reabilitarea de drept poate interveni si in cazul condamnarilor succesive si care fiecare in parte indeplineste conditiile prevazute de lege (art. 134 C.p.). Raspunsul a fost afirmativ, in sensul ca va interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare in parte, cand deci intre executarea pedepsei anterioare si savarsirea din nou a unei infractiuni se implineste termenul de 3 ani. Daca pentru una din condamnarile succesive nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru intervenirea reabilitarii de drept atunci aceasta nu va opera fiindca reabilitarea priveste pe condamnat si nu condamnarile pe care acesta le-a suportat. Reabilitarea de drept nu va opera, de asemenea, in cazul in care in termenul de trei ani, condamnatul savarseste o noua infractiune, chiar daca pentru noua infractiune, pedeapsa aplicata nu este exceptata de la reabilitarea de drept si chiar daca de la executarea acesteia, se implineste termenul de 3 ani. In astfel de situatii condamnatul poate cere reabilitarea judecatoreasca. Asa cum s-a aratat, reabilitarea de drept nu opereaza nici in cazul in care condamnatul a suferit mai multe condamnari succesive susceptibile doar unele de reabilitare de drept, iar altele exceptate, fiindca reabilitarea are caracter indivizibil, iar o reabilitare partiala este lipsita de semnificatie juridica. Condamnatul poate cere insa reabilitarea judecatorasca. b) Conditii privind termenul de reabilitare. Interventia reabilitarii de drept este conditionata de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea executarii acesteia. Termenul este acelasi indiferent de natura pedepsei, inchisoare sau amenda si se calculeaza de la executarea pedepsei ori de la stingerea executarii pedepsei prin modalitatile prevazute de lege. c) Conditii privind persoana condamnatului. Obtinerea reabilitarii de drept este conditionata de conduita buna a condamnatului care in decurs de trei ani nu trebuie sa mai savarseasca infractiuni. Savarsirea unei noi infractiuni in termenul de 3 ani prevazut pentru reabilitarea de drept are drept efect, asa cum s-a aratat, inlaturarea reabilitarii de drept pentru condamnarea in vederea careia curgea, cu exceptia cazurilor in care pentru noua infractiune savarsita este incidenta amnistia si care prin efectul ei de inlaturare a raspunderii penale, face ca termenul de reabilitare de drept ce curgea dupa executarea pedepsei anterioare sa se indeplineasca.

67

Reabilitarea de drept in cazuri speciale. Reabilitarea de drept mai intervine, asa cum s -a aratat si in cazuri speciale: a) Reabilitarea de drept ca efect al suspendarii conditionate a executarii pedepsei este prevazuta in dispozitiile art. 86 C.p. si intervine la implinirea termenului de incercare, daca in cadrul acestuia nu a intervenit o cauza de revocare ori de anulare a suspendarii si tot astfel la implinirea termenului de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 866 C.p.). Reabilitarea de drept intervine de asemenea, la implinirea termenului de incercare al suspendarii conditionate a executarii pedepsei ori a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere cand acestea au fost acordate in cazuri speciale. b) Reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar in termen care executa pedeapsa intr-o inchisoare militara, la terminarea executarii pedepsei, iar in cazul in care pedeapsa a fost redusa cu o treime ori cu jumatate ca urmare a conduitei acestuia (art. 62 al. 2 C.p.) la terminarea executarii pedepsei astfel reduse. Reabilitarea de drept va interveni si la implinirea duratei pedepsei cand condamnatul militar a devenit inapt si a fost liberat conditionat. Dobandirea reabilitarii de drept de catre condamnatul militar in termen ce executa pedeapsa inchisorii intr -o inchisoare militara este conditionata de conduita buna a acestuia care trebuie sa nu mai savarseasca din nou infractiuni. Asa cum s-a aratat, reabilitarea de drept in astfel de cazuri speciale intervine potrivit reglementarilor proprii. Alte aspecte privind reabilitarea de drept in cazul persoanei fizice. Intrucat efectele reabilitarii de drept intervin ope legis in practica s -a pus problema daca pentru condamnari la care este incidenta reabilitarea de drept se poate cere constatarea judecatoreasca a reabilitarii. Raspunsul a fost afirmativ. Hotararea instantei de judecata, in acest caz nu este de acordare a reabilitarii, ci de constatare a reabilitarii de drept. Cererea de constatare a reabilitarii de drept se introduce la instanta judecatoreasca dupa implinirea termenului de 3 ani prevazut in art. 134 C.p. Interesul promovarii unei cereri de constatare a reabilitarii de drept este legata de probarea intervenirii reabilitarii de drept care se va face prin hotararea judecatoreasca constatatoare. Conditiile reabilitarii de drept in cazul persoanei juridice. Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau dupa caz, pedeapsa complementara, a fost executata sau considerata ca executata si persoana juridica nu a mai savarsit nicio alta infractiune (art. 134 alin. 2 C.p.). Fiind singura forma de reabilitare in cazul persoanelor juridice, reabilitarea de drept intervine pentru orice condamnare indiferent de cuantumul pedepsei amenzii aplicate. Termenul de reabilitare in cazul persoanelor juridice este de 3 ani care curge de la data executarii pedepsei principale a amenzii. In cazul in care s-au aplicat si pedepse complementare termenul

68

de reabilitare de 3 ani nu va incepe sa curga pana ce si aceste pedepse nu au fost executate sau considerate ca executate. Pentru a interveni reabilitarea de drept trebuie ca persoana juridica sa nu mai fi savarsit nicio alta infractiune in decursul termenului de reabilitare de 3 ani. 5. Reabilitarea judecatoreasca Notiune. Reabilitarea judecatoreasca se acorda, la cererea fostului condamnat, de catre instanta de judecata in urma verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege. Avand in vedere ca se acorda in toate cazurile in care nu opereaza reabilitarea de drept, deci indiferent de natura infractiunii si de gravitatea pedepsei aplicate, reabilitarea judecatoreasca este socotita ca fiind forma tipica, modalitatea principala de inlaturare a consecintelor ce rezulta dintr-o condamnare. Spre deosebire de reabilitarea de drept, la care reabilitarea intervine din oficiu, la implinirea conditiilor prevazute de lege, reabilitarea judecatoreasca presupune nu numai indeplinirea conditiilor, ci si constatarea acestora de catre instanta judecatoreasca si pronuntarea, pe baza lor, a reabilitarii printr-o hotarare judecatoreasca. Conditiile reabilitarii judecatoresti. Reabilitarea judecatoreasca se acorda la implinirea conditiilor prevazute de lege: cu privire la condamnarile pentru care se cere, cu privire la termenele de reabilitare, cu privire la conduita condamnatului. a) Conditii cu privire la condamnare. Condamnarile pentru care se acorda reabilitarea judecatoreasca sunt acelea pentru care nu intervine reabilitarea de drept. Reabilitarea judecatoreasca se acorda pentru toate condamnarile succesive, chiar daca pentru unele din acestea ar fi incidenta reabilitarea de drept. b) Conditii cu privire la termenul de reabilitare. Termenul de reabilitare este o conditie esentiala a reabilitarii judecatoresti si reprezinta intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executarii acesteia prin modurile prevazute de lege si judecarea cererii de reabilitare interval in care condamnatul, prin conduita sa, probeaza ca s-a indreptat si ca merita sa i se acorde reabilitarea. Durata termenelor de reabilitare judecatoreasca. Termenele de reabilitare judecatoreasca sunt stabilite prin dispozitiile din art. 135 C.p. si sunt diferentiate dupa gravitatea pedepsei aplicate, in patru categorii. Corespunzator fiecarei categorii de condamnari este stabilit un termen fix, la care se adauga un termen variabil ce reprezinta jumatate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare judecatoreasca, este diferentiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispozitiilor art. 135 C.p. dupa cum urmeaza:

69

a) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, pana la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei aplicate (art. 135 al. 1 lit. a C.p.). b) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii intre 5 si 10 ani, termenul de reabilitare judecatoreasca este de 5 ani plus jumatate din durata pedepsei aplicate (art. 135 al. 1 lit. b C.p.). c) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, termenul de reabilitare este de 7 ani plus jumatate din durata pedepsei aplicate (art. 135 al. 1 lit. c C.p.). d) termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumatate din durata pedepsei, in cazul in care pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii (art. 135 al. 1 lit. d C.p.). Potrivit dispozitiilor art. 135 al. ultim C.p. , procurorul general poate dispune in cazuri exceptionale reducerea termenelor de reabilitare. Termenul de reabilitare judecatoreasca se stabileste in functie de pedeapsa principala aplicata condamnatului pentru o singura infractiune ori pentru un concurs de infractiuni si nu fata de pedeapsa executata care poate fi mai redusa ca urmare a unei gratieri partiale. In cazul condamnarilor succesive termenele de reabilitare judecatoreasca se calculeaza in functie de condamnarea cea mai grea. Calcularea termenelor de reabilitare judecatoreasca. Termenele de reabilitare de drept sau judecatoreasca sunt termene de drept substantial si se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 154 C.p. care prevad ca luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga. In calcularea termenelor de reabilitare un rol important il are stabilirea datei de la care incep sa curga (dies ad quo) si data de implinire (dies ad quem). Prin dispozitiile art. 136 C.p. s -au prevazut regulile de stabilire a datei de la care incepe sa curga termenul de reabilitare de drept sau judecatoreasca, in functie de natura pedepsei si a modului de stingere a executarii pedepsei. Termenul de reabilitare se socoteste de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale ori de la data cand aceasta s-a prescris (art. 136 al. 1 C.p.). Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda termenul curge din momentul in care amenda a fost achitata sau executarea ei s-a stins in alt mod (art. 136 al. 2 C.p.). In caz de gratiere totala ori a restului de pedeapsa termenul de reabilitare curge de la data actului de gratiere (art. 136 al. 3 C.p.). Termenul de reabilitare incepe sa curga, in cazul inchisorii, de la punerea in libertate definitiva de la locul de detinere. Daca pentru ultima parte din pedeapsa condamnatul fusese liberat

70

conditionat, termenul de reabilitare curge de la data implinirii duratei pedepsei si nu de la data liberarii conditionate. Daca prin comutarea arestarii preventive, nu mai ramane de executat nici un rest de pedeapsa, termenul de reabilitare se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. In cazul in care executarea pedepsei aplicate a avut loc prin detinere preventiva care a luat sfarsit mai inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, termenul de reabilitare se calculeaza tot de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare si nu de la data cand a luat sfarsit detinerea preventiva. In motivarea acestei solutii, in practica judiciara s-a aratat ca o pedeapsa, pentru a fi considerata executata, trebuie mai intai sa poata fi pusa in executare, ceea ce nu este posibil mai inainte ca hotararea de condamnare sa ramana definitiva. In cazul condamnarilor succesive termenul de reabilitare se calculeaza in functie de pedeapsa cea mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare si care va curge de la data cand a luat sfarsit executarea ultimei pedepse. In practica judiciara, s-a decis corect ca in cazul unei pluralitati de condamnari definitive, daca ultima condamnare a fost pronuntata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termenul de reabilitare se socoteste de la data cand s-a implinit termenul de incercare. Cand executarea pedepsei principale s-a stins prin prescriptie, termenul de reabilitare curge de la data implinirii termenului de prescriptie. Cand stingerea executarii pedepsei a avut loc prin gratiere, data de la care incepe sa curga termenul de reabilitare este diferita dupa felul gratierii si dupa momentul incidentei acesteia. Termenul de reabilitare curge, in cazul gratierii totale sau a restului de pedeapsa, de la data adoptarii actului de gratiere daca acesta este ulterior hotararii de condamnare. Cand gratierea priveste pedepse ce urmeaza a fi aplicate pentru infractiuni comise, desigur, anterior adoptarii actului de gratiere, termenul de reabilitare curge de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru care s-a pronuntat pedeapsa gratiata cu conditia ca gratierea sa fie totala ori sa priveasca restul ce mai ramasese de executat dupa computarea eventualei arestari preventive. Daca insa in urma condamnarii definitive se constata ca gratierea este partiala, termenul de reabilitare curge de la data executarii restului de pedeapsa ce nu a fost gratiata. c) Conditii cu privire la conduita condamnatului. Prin dispozitiile art. 137 C.p., s -au prevazut conditiile ce trebuie indeplinite de catre cel condamnat pentru obtinerea reabilitarii judecatoresti. C1) In cursul termenului de reabilitare condamnatul sa nu fi suferit o noua condamnare (art. 137 lit. a C.p.). O condamnare noua intervenita in termenul de reabilitare, il intrerupe si un nou termen de reabilitare urmeaza sa curga de la data executarii pedepsei ori stingerea acesteia si in raport cu pedeapsa cea mai grea.

71

Conditia examinata are in vedere interventia unei condamnari si nu savarsirea unei noi infractiuni. Distinctia este importanta deoarece numai existenta unei condamnari suferite in termenul de reabilitare va duce la respingerea cererii de reabilitare, pe cand savarsirea unei infractiuni va conduce doar la suspendarea cererii de reabilitare pana la solutionarea definitiva a noii invinuiri (art. 500 C.p.p.). Solutia de mai sus este motivata de faptul ca invinuirea de savarsirea unei infractiuni este incerta, nu conduce si la condamnarea persoanei, de aceea se prevede expres in lege ca sa fie vorba de o condamnare. Conditia prevazuta la art. 137 lit. a C.p. este indeplinita si atunci cand solicitantul reabilitarii a fost condamnat pentru o noua fapta, dar care ulterior a fost amnistiata ori a intervenit dezincriminarea acesteia. C2) Condamnatul care cere reabilitarea trebuie sa aiba asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste (art. 137 al. 1 lit. b C.p.). Prin prevederea acestei conditii este stimulata incadrarea in munca si desfasurarea unei munci oneste de catre fostul condamnat pentru intretinerea sa si totodata este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu-si asigura existenta prin munca cinstita. Legea nu limiteaza durata muncii si nici felul muncii ce urmeaza sa fie desfasurata de fostul condamnat pentru a-si asigura existenta prin munca. Este necesar ca fostul condamnat sa desfasoare o munca cinstita, pentru a-si asigura existenta, intr-o unitate economica, in gospodaria proprie, etc. Este indeplinita conditia prevazuta la art. 137 al. 1 lit. b C.p. si atunci cand fostul condamnat este pensionar ori fiind incapabil de munca se afla in intretinerea membrilor din familie. C3) Solicitantul reabilitarii sa fi avut o conduita buna (art. 137 al. 1 lit. c C.p.) conduita buna a fostului condamnat, prin care probeaza ca s-a integrat deplin in societate, a respectat legile si regulile de convietuire sociala, nu se reduce doar la aspectul ca nu a mai savarsit infractiuni. Conduita buna a condamnatului se examineaza de catre instanta investita cu judecarea cererii de reabilitare, atat in familie, la locul de munca, in societate, cat si in orice imprejurare in care condamnatul s-a aflat si pe intreaga perioada de la executarea pedepsei pana la solutionarea cererii de reabilitare. Nu este indeplinita conditia bunei conduite, cand petitionarul a mai savarsit in termenul de reabilitare o infractiune, chiar daca pentru aceasta a intervenit amnistia, ori a fost sanctionat contraventional de instanta de judecata. Conditia bunei conduite a condamnatului nu presupune, cum corect s -a decis in practica judiciara, ca petitionarul sa fi avut o comportare deosebita care sa determine evidentierea sa in munca.

72

C4) Achitarea in intregime a cheltuielilor de judecata si a despagubirilor civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul in care partea vatamata a renuntat la despagubiri sau cand instanta constata ca cel condamnat si-a indeplinit in mod regulat obligatiile privitoare la despagubirile civile din hotararea de condamnare (art. 137 al. 1 lit. d C.p.). Indeplinirea acestei conditii reclama o atentie deosebita din partea instantei de judecata, pentru a nu fi acordata reabilitarea unei persoane care s -a sustras cu rea-credinta de la plata cheltuielilor de judecata ori a despagubirilor civile si care prin aceasta demonstreaza ca nu merita sa fie reabilitata. Nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 137 lit. d C.p. cand condamnatul s-a sustras de la executarea despagubirilor civile pana cand acestea s-au prescris. Pentru a fi indeplinita conditia ce-o examinam, este necesar ca petitionarul sa-si indeplineasca voluntar obligatia, afara de cazul cand partea vatamata a renuntat la despagubiri. Daca neplata cheltuielilor de judecata si a despagubirilor civile nu se datoreaza relei credinte a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 al. final). Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare. Instanta de judecata sesizata cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constand ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege, acorda reabilitarea condamnatului. Cererea de reabilitare nu poate fi respinsa pe motiv de oportunitate ori ca infractiunile pentru care fusese condamnat petitionarul au un caracter grav. Este posibil ca instanta sa constate neindeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru acordarea reabilitarii si atunci dispune respingerea cererii de reabilitare. Cand respingerea se datoreaza neindeplinirii conditiilor de fond, o noua cerere de reabilitare va putea fi facuta: dupa trecerea unui termen de 3 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani; dupa trecerea a 2 ani pentru condamnarile cuprinse intre 5 si 10 ani; dupa trecerea unui termen de un an pentru condamnarile mai mici de 5 ani (art. 138 al. 1 C.p.). Aceste termene incep sa curga de la data cand hotararea prin care a fost respinsa cererea de reabilitare a ramas definitiva (art. 138 al. 1 C.p.). Conditiile prevazute pentru acordarea reabilitarii vor trebui indeplinite si in intervalul de timp prevazut pentru reinnoirea cererii de reabilitare (art. 138 al. 2 C.p.). Daca respingerea cererii de reabilitare se datoreaza neindeplinirii conditiilor de forma, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reinnoita oricand cu exceptia cazului cand cererea a

73

fost respinsa ca prematura si care va putea fi introdusa la implinirea termenului de reabilitare (art. 138 al. ultim C.p. coroborat cu art. 497 al. ultim C.p.). Anularea reabilitarii judecatoresti. Potrivit dispozitiilor art. 139 C.p. reabilitarea judecatoreasca va fi anulata daca dupa acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare care daca ar fi fost cunoscuta ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determina deci anularea reabilitarii judecatoresti o constituie existenta unei condamnari definitive de care instanta nu a avut cunostinta in momentul judecarii cererii de reabilitare. Anularea reabilitarii in acest caz este obligatorie si reprezinta sanctiunea specifica prevazuta in cadrul reglementarii privind reabilitarea.

74