Adevaruri paradoxale

Posted by Laura on Apr 6, 2013 in Articole, Spritualitate | 0 comments

Adevarurile care pana mai ieri ni s-au servit cu privire la vietile noastre, acele adevaruri ce puteau fi, cu claritate, cuprinse si intelese de mintea fizica, erau oarecum simple, logice si, de ce nu, comode. In momentul in care ne extindem constiinta si incepem sa capatam o viziune mult mai larga a ceea ce este, mintea nu mai poate cuprinde pentru ca, pentru ea, noile informatii si cunoasteri, aduc cu sine o serie de contradictii si paradoxuri: suntem mici, vulnerabili si parem a nu avea insemnatate si totusi avem o un potential uluitor al puterii personale si suntem magnifici, importanti pentru ca facem parte din tot; suntem muritori si totusi nemuritori; cu totii gresim si, in acelasi timp, cu totii avem dreptate; traim in polaritate, ne maniem, uneori poate ca chiar uram si totusi, toate acestea, chiar si aspectele mai putin placute ale existentei noastre sunt iubire nascuta din iubire. Complexitatea Creatiei aduce cu sine, in mod inevitabil, toate aceste aparente contradictii pe care, insa, doar mintea fizica, limitata pana acum la intelegerea unor concepte simple legate strict de realitatea materiala, le considera ca fiind paradoxuri. La un alt nivel de constiinta, acestea devin clare, naturale pentru ca intelegerea noastra se extinde si capata si ea complexitate si o alta viziune de ansamblu. Pentru a trece dincolo de limitarile impuse de realitatea curenta si pentru a ne putea deschide catre o noua paradigma care sa inceapa treptat sa se si manifeste, este important sa acceptam paradoxurile. Prin a accepta nu vreau sa spun ca trebuie sa le luam de-a gata, asa cum ne sunt prezentate, dar sa le dam macar pentru o vreme sansa ca ele sa fie adevarate, sa le testam si chiar daca nu le intelegem pe moment, sa nu le respingem, sa le aducem in inima si sa le lasam un timp sa lucreze si sa observam efectele. Ce ar fi daca pentru cateva zile ai accepta pur si simplu ca si actiunile persoanelor care par a iti cauza cele mai mari probleme se nasc tot din iubire? Mintea ta rationala va spune ca raul este opusul iubirii si ca acele actiuni, aflandu-se la polul opus nu inseamna iubire. Aceeptand acest paradox, vei incepe sa privesti lumea prin cu totul alti ochi. E fascinant. Incearca! Observa! Cand accepti ca tot ceea ce este in jurul tau cu bune si cu rele se nasc din iubire, intelegi ca tot ceea ce vine spre tine te ajuta defapt sa cresti, sa evoluezi, sa capeti cunoastere. Atunci incepi sa te detensionezi, sa nu mai iei lucrurile personal, sa nu mai cazi in postura de victima, incepi sa inveti si sa mergi mai departe in viata cu o cu totul alta atitudine. La inceput accepti si mai apoi, extinzandu-ti sfera constiintei, paradoxul dispare. In primul rand incepi sa iei in calcul relativitatea notiunii de bine si rau. Incepi sa intelegi complexitatea

Universului si a Creatiei. Intelegi ca tot acest Univers cu toate aspectele sale sunt create din Iubire si functioneaza in legea iubirii. Chiar si aceasta lume duala a fost creata tot din iubire, ca loc de joaca pentru noi in care sa putem experimenta si creste. Daca nu ar fi continut si aspectele negative, nu am mai fi invatat prin contrast. Contrastul ne ajuta sa intelegem, de pilda, ce inseamna sa alegi. Si daca nu ar exista varietatea posibilitatii de alegere si toate ar fi fost in nuante de roz bombon, cum am mai fi experimentat ceea ce inseamna responsabilitate, responsabilitatea celui care alege si creeaza? Da, vom depasi toata aceasta dualitate, intr-o buna zi, dar pana acum si probabil ca inca putin de acum inainte am avut nevoie de tot ceea ce dualitatea presupune: de bine si de rau, pentru a acumula cunoastere. Daca te gandesti ca esti infinit, ca spiritul tau nu moare niciodata, daca reusesti sa simti acest lucru, atunci stii ca aceasta farama de timp petrecuta in universul dual, in aceasta scoala a experimentarii, nu iti afecteaza, de fapt, cu nimic integritatea sufletului. Pentru ca esti mai mult decat acest spatiu-timp. Este, intr-adevar important sa invatam sa acceptam paradoxurile. Sa ii multumim mintii noastre ca ne atentioneaza despre faptul ca ea nu poate cuprinde, pe moment aceste aspecte ale existentei, pentru ca in felul acesta ne semnaleaza intocmai care sunt granitele si limitarile sale si apoi sa pasim impreuna cu ea, dincolo de ea. In timp va intelege, iar ceea ce nu putem intelege putem simti. Cunoasterea nu poate fi receptata si procesata doar la nivelul mintii fizice. Dincolo de aceasta, noi trebuie sa invatam sa ne folosim si de inima si de intuitie. Cand refuzam sa ne ascultam si sa ne dezvoltam propria intuitie nedandu-i crezare datorita clevetirii continue a mintii rationale, noi ne autoimpiedicam trecerea la o constiinta extinsa si ne limitam intelegerile la granitele actualului sistem. Intuitia noastra va spune DA la multe dintre aceste paradoxuri si cu blandete, in timp, le va face sa fie intelese si de catre minte, inlaturand, treptat, bariera cu bariera. Iata, de aici, omul nou, omul care deschide portile lumii catre o alta realitate in care o intelegere mult mai ampla a vietii si Creatiei aduce cu sine mult mai multa armonie, bucurie si evolutie. O zi minunata care sa va deschida tot mai larg portile cunoasterii!