Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Călin

    Încărcat de

    Cosmin Marius Vasile
    10 vizualizări1 pagină
    Călin Mihai Eminescu …………………………………………………………………… IV Astfel vine-n toată noatea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Şi atuncea când spre uşă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă: - O, rămâi, rămâi la mine, tu, cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc Şi nu crede că în lume, singurel şi rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îngrădit. O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triştii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi! El s-aşează lângă dânsa şi o prinde de mijloc, Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc: - O, şopteşte-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne'nţelese, însă pline de-nţeles. Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez, când cu-a mea mână al tău braţ rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele Şi când inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ţi aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Şi nu pot să-ţi spun odată cât - ah! cât îmi eşti de dragă! Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă, Căci pe rând şi-astupă gura când cu gura se adapă; Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută, Ea-şi acopere cu mâna faţa roşă de sfială, Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală.

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Călin Mihai Eminescu …………………………………………………………………… IV Astfel vine-n toată noatea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Şi atuncea când spre uşă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă: - O, rămâi, rămâi la mine, tu, cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc Şi nu crede că în lume, singurel şi rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îngrădit. O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triştii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi! El s-aşează lângă dânsa şi o prinde de mijloc, Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc: - O, şopteşte-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne'nţelese, însă pline de-nţeles. Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez, când cu-a mea mână al tău braţ rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele Şi când inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ţi aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Şi nu pot să-ţi spun odată cât - ah! cât îmi eşti de dragă! Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă, Căci pe rând şi-astupă gura când cu gura se adapă; Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută, Ea-şi acopere cu mâna faţa roşă de sfială, Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    10 vizualizări1 pagină

    Călin

    Încărcat de

    Cosmin Marius Vasile
    Călin Mihai Eminescu …………………………………………………………………… IV Astfel vine-n toată noatea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Şi atuncea când spre uşă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă: - O, rămâi, rămâi la mine, tu, cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc Şi nu crede că în lume, singurel şi rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îngrădit. O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triştii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi! El s-aşează lângă dânsa şi o prinde de mijloc, Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc: - O, şopteşte-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne'nţelese, însă pline de-nţeles. Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez, când cu-a mea mână al tău braţ rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele Şi când inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ţi aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Şi nu pot să-ţi spun odată cât - ah! cât îmi eşti de dragă! Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă, Căci pe rând şi-astupă gura când cu gura se adapă; Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută, Ea-şi acopere cu mâna faţa roşă de sfială, Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 1

    Clin

    Mihai Eminescu IV Astfel vine-n toat noatea zburtor la al ei pat. Se trezi din somn deodat de srutu-i fermecat; i atuncea cnd spre u el se-ntoarce ca s fug, Ea-l oprete-n loc cu ochii i c-o mult smerit rug: - O, rmi, rmi la mine, tu, cu viers duios de foc, Zburtor cu plete negre, umbr fr de noroc i nu crede c n lume, singurel i rtcit, Nu-i gsi un suflet tnr ce de tine-i ngrdit. O, tu umbr pieritoare, cu adncii, tritii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi! El s-aeaz lng dnsa i o prinde de mijloc, Ea optete vorbe arse de al buzelor ei foc: - O, optete-mi - zice dnsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne'nelese, ns pline de-neles. Al vieii vis de aur ca un fulger, ca o clip-i, i-l visez, cnd cu-a mea mn al tu bra rotund l pipi, Cnd pui capul tu pe pieptu-mi i btile i numeri, Cnd srut cu-mptimire ai ti albi i netezi umeri i cnd sorb al tu rsuflet n suflarea vieii mele i cnd inima ne crete de un dor, de-o dulce jele; Cnd pierdut razimi fruntea de-arztorul meu obraz, Prul tu blai i moale de mi-l legi dup grumaz, Ochii ti pe jumtate de-i nchizi, mi-ntinzi o gur, Fericit m simt atuncea cu asupra de msur. Tu!!... nu vezi... nu-i aflu nume... Limba-n gur mi se leag i nu pot s-i spun odat ct - ah! ct mi eti de drag! Ei optesc, multe i-ar spune i nu tiu de-unde s-nceap, Cci pe rnd i-astup gura cnd cu gura se adap; Unu-n braele altuia, tremurnd ei se srut, Numai ochiul e vorbare, iar limba lor e mut, Ea-i acopere cu mna faa ro de sfial, Ochii-n lacrimi i-i ascunde ntr-un pr ca de peteal.

    S-ar putea să vă placă și