Harap Alb Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca specie literar este un basm cult,

deoarece are un autor, Ion Creang. A aprut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi n acelai an n ziarul "Timpul". mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeazfantasticul, ca specific ancestral (strvechi) al basmelor, ns, n aceast creaie narativ, Creang mbin supranaturalul popular cu evocarea realist a satului moldovenesc de unde reiese i originalitatea unic a acestei creaii. Titlul cuprinde dou cuvinte cu valoare de simbol : harap semnificnd o persoan cu prul i pielea neagr, sclav, slug, alturat cuvntului alb. Acestea evideniaz dubla personalitate a personajului principal, reprezentat de o identitate fals (slug a Spnului) i una real (fiu al Craiului). Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi i motive populare, iar ca modalitate narativ, incipitul este reprezentat de formula iniial tipic oricrui basm: "Amu cic era odat ntr-o ar". "Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creang, perspectiva narativ fiind aceea de narator omniscient. Naraiunea la persoana a III-a mbin supranaturalul cu realul, armoniznd eroii fabuloi cu personajele rneti din Humuletiul natal al autorului. Aciunea are la baz conflictul dintre forele binelui i ale rului, dintre adevr i minciun, iar deznodmntul const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Harap-Alb este personaj principal, fiind prezent in toatemomentelesubiectului, pozitiv, protagonist,real si nu fabulos.Este de asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi are multe calitati: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de punctul maxim al initierii.Harap-Alb se transforma, evolueaza, eroul de basm colinda lumea si are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care iese din tipar, te surprinde.Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale.

Moara cu noroc Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa ,care focalizeaza, de regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia Moara cu noroc a aparut in anul 1881, fiind inclusa in Novele din popor, volum care a dat in literatura romana un exemplu de scriere totodata traditionalista si realista.Poate fi privita si ca o ilustrare a notiunilor teoretice sustinute de Titu Maiorescu si Junimea(are specific national, este autentica). Tema nuvelei poarta, deci, valori etice si psihologice, dorind sa demostreze ca dorintele de imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului;in locul acestora este recomandata, in maniera conservatoare, linistea colibei. Se poate sublinia si o conceptie estetica in viziune clasica:pentru ca ceva sa fie frumos trebuie inainte de toate sa fie bun si adevarat(Slavici) Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele subiectului ,insa evitand liniaritatea, actiunea dezvoltandu-se pe mai multe planuri in maniera romanesca,in prim-plan fiind plasat un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe parcursul operei. Interesant de urmarit este jocul de alternanta a conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc. Personajele lui Slavici sunt bine conturate,fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului. Personajul asupra caruia focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita, care,impreuna cu sotia sa, Ana si Lica Samadaul formeaza triunghiul nefericirii. In conturarea protagonistului se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic (evolutia personajului) si clasicismul (viziunea de ansamblu care priveste destinele personajelor), rezultatul fiind un personaj individualizat.Este urmarita decaderea omului care isi paraseste mediul natal in cautarea bogatiei, a aceluia care din bun gospodar se transforma in impatimit de bani,pentru care e gata sa renunte la valorile morale, refuzand sa vada ca de fapt, bogatia lui era linistea colibei. Indepartearea de nevasta, copii, il fac sa se trezeasca singur, coplesit de regrete, de sete de razbunare, de manie, sentimente care, inevitabil ,duc la crima. Aceste stari au fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic, aflat in relatie de dependenta cu Ghita, conducandu-l pe acesta pe drumul pierzaniei. Ana,care era prea tanara, prea asezata,prea blanda, reprezinta un personajbarometru fata de atitudinea lui Ghita, ea fiind sensibila la modificarile starii acestuia si evoluand paralel cu el in directia nefasta.Pentru a-si contura personajele, Slavici se foloseste de toate tipurile de acracterizare, atata directa (de catre naroator, alte personaje, autocaracterizare), cat si de cea indirectea, prin fapte, vorbe, ganduri. Slavici apeleaza la caracterizarea directa atunci cand sugereaza inca de la inceputul nuvelei trasaturile dominante ale lui Lica. Samadaul,porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati [] e mai ales om aspru si neindurat [] care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de teama caruia tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si in oala de varza Desi exercita asupra Anei o dominatie fascinanta, Lica este caracterizat in mod direct de Ana ca fiind om rau si primejdios. Ana isi avertizeaza sotul ca Samadaul este periculos, fapt ce se vede din ochii lui, din ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii.

Tot Ana este cea care la un moment dat observa o diferenta intre Lica si Ghita, contribuind la caracterizarea amandurora:Tu esti om ,Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa. Modalitatea principala in observatia psihologica intreprinsa de Ghita este intospectia, autoanaliza.Cand cade in patima banilor, isi da seama ca este o fire slaba,autocaracterizandu-se: asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!

Enigma Otiliei Romanul Enigma Otiliei se nscrie n sfera realismului critic balzacian, fiind un roman social i citadin, care ofer cititorului o imagine ampl a societii bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea. Proza realist-obiectiv se realizeaz prin naraiunea la persoana a III-a, care presupune un narator omniscient, deoarece tie mai mult dect personajele sale, i omniprezent, controlnd evoluia acestora. dei adopt un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunic, prin postura de spectator i comentator al comediei umane reprezentate, cu instanele narative. Enigma Otiliei descrie istoria unei familii al crei destin este strns legat de o motenire. n acelai timp, se prezint o imagine complet a burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, care se afl sub determinarea social-economic, banul fiind valoarea suprem dup care se ghideaz. Pe acest fundal social, este urmrit procesul de formare i maturizare al lui Felix Sima care, nainte de a-i face o carier, triete experiena iubirii i a relaiilor de familie. Romanul este realistbalzacian prin apariia unor motive specifice operei scriitorului francez Honor de Balzac: motivul motenirii i motivul paternitii. Romanul, alctuit din douzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor familiei Tulea, al lui Stpnic Raiu etc. Cele dou planuri principale ale naraiunii prezint istoria motenirii i maturizarea lui Felix. Primul plan urmrete lupta dus de clanul Tulea pentru obinerea motenirii lui Costache Giurgiuveanu care presupune nlturarea Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima, care vine la Bucureti pentru a studia medicina, locuiete la tutorele lui i se ndrgostete de Otilia. Autorul acord importan i planurilor secundare deoarece ele realizeaz o imagine ampl a societii citadine. Succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire, respectndu-se ronologia faptelor. Alturi de naraiune, autorul folosete i celelalte moduri de expunere. Cu ajutorul dialogului, se caracterizeaz personajele, oferind n acelai timp caracterul scenic unor secvene narative. Descrierea este folosit pentru a susine impresia unui univers autentic, dar i pentru caracterizarea personajelor: descrierea spaiilor exterioare (strada, arhitectura, decorul interior, camerele), descrirea vestimentaiei. Imaginea Brganului este redat cu ajutorul unei descrieri de tip romantic, deoarece realitatea este proiectat n plan fantastic. Titlul iniial, Prinii Otiliei, reflecta ideea balzacian a paternitii, pentru c fiecare dintre personaje determin ntr-un anumit fel destinul orfanei Otilia, ca nite prini. Autorul schimb titlul i deplaseaz accentul de la un aspect realist, la tehnica modern a reflectrii poliedirce, prin care este realizat personajul principal. Otilia devine o enigm pentru c fiecare personaj din roman o percepe n mod diferit, nereuind s o defineasc n totalitate.

O scrisoare pierduta "O scrisoare pierdut" este o comedie realist de moravuri politice, tema acesteia ilustrnd dorina de parvenire a burgheziei n timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputai. Pe fondul agitaiei oamenilor politici aflai n campanie electoral, se nasc conflicte ntre reprezentanii opoziiei - Caavencu i grupul de "intelectuali independeni" - i membrii partidului de guvernmnt- tefan Tiptescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi i Brnzovenescu, personaje ridicole puse n situaii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii. Titlul ilustreaz simetria clasic a piesei, sintetiznd, totodat, intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimis de Tiptescu Zoei, este pierdut de aceasta, gsit de Ceteanul turmentat, care o "pierde" pentru c i-o fur Caavencu, iar acesta o pierde - la rndul lui - i o gsete din nou Ceteanul turmentat care o napoiaz "andrisantei", nchiznd astfel cercul.Cealalt "scrisoric de amor" este a unei doamne din nalta societate bucuretean ctre o "persoan nsemnat... da becher" i gsit de Dandanache n buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta "scrisoric" este pierdut definitiv de becherul bucuretean, care nu o mai primete napoi, pentru c "mai trebuie s-aldat". In ambele situaii, scrisoarea de amor este totodat i o arm politic, deoarece, tocmai pentru c este pierdut de persoane influente n viaa politic i gsit de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de antaj cel mai eficient i singura cale pentru a-i asigura victoria n alegeri. Piesa este structurat n patru acte, fiecare dintre ele fiind alctuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de ctre autor "persoane", sunt menionate cu numele i statutul social pe care l are fiecare n cadrul comediei. Perspectiva spaial este real i deschis, fiind precizat de ctre autor, iar timpul n care se petrec ntmplrile este plasat Ia sfritul secolului al XIX-lea: "n capitala unui jude de munte, n zilele noastre". Relaiile temporale sunt n cea mai mare partecronologice, adic prezentate n ordinea derulrii evenimentelor, iar n cteva situaii perspectiva temporal este discontinu, n care se remarc alternana temporal a ntmplrilor, prin flash-back. Personajele Zaharia Trahanache este prezidentul tuturor comitetelor i comiiilor din jude i stlpul local al partidului de guvernmnt. Este un vanitos nelat, plat n gndire, un ticit care recomand tuturor s aid puintic rbdare.Numele lui sugereaz zahariseala i faptul c poate fi modelat uor, trahanaua fiind o coc moale. l modeleaz enteresul, ordinele superiorilor de la centru, dar mai ales Zoe. Pentru Zoe are un adevrat cult i nimic nu-i clintete ncrederea n ea i nici n tefan Tiptescu, socotind scrisoarea compromitoare drept plastografie. tefan Tiptescu, prefectul judeului, transformat de Caavencu n obiect de antaj, este tipul aventurierului, tnr i prezentabil. Este orgolios, abuziv, demagog, corupt i imoral, trind n umbra Zoei Trahanache.Numele su vine de la tip care semnific june prim, om rafinat, aventurier. Zoe Trahancheeste cea mai distins dintre femeile teatrului lui Caragiale, cochet, inteligent, autoritar, ambiioas. Este o lupttoare hotrt, folosind toate armele feminine pentru a-i salva onoarea, de la rugmini i lamentaii, la ameninarea cu sinuciderea, pn la o autoritate impresionant.Pendulnd cu inteligen ntre so i amant, ea conduce din umbr manevrele politicii, toi fiind contieni de puterea ei. Nae Caavencu, avocat, director proprietar al gazetei Rcnetul Carpailor, este un arivist care citeaz adeseori din propoziia lui Machiavelli : Scopul scuz

mijloacele pe care o atribuie ns nemuritorului Gambeta. Este tipul demagogului, parvenit, antajist, grosolan, impostor, incult i nfumurat.Este un ambiios fr tenacitate, de aceea evoluia lui e invers fa momentul iniial. Pierznd obiectul de antaj se resemneaz rapid i accept protecia lui Zoe.Numele sugereaz firea de mahalagiu (ca mahalagioaic) i ipocrizia (caaveic hain cu dou fee). Farfuridi este prostul fudul, cu o prere forte bun despre sine. Insuficiena intelectual a personajului se dovedete prin totala confuzie semantic i gramatical adiscursurilor sale.mpreun cu Brnzovenescu alctuiete un cuplu comic, iar numele lor cu rezonane culinare ilustreaz relaiile strnse dintre ei. Agami Dandanache,mai prost dect Farfuridi i mai canalie dect Caavencu este un demagog, un stupid peltic, amnezic i senil, mndru de geniul lui.Numele su strnete rsul prin faptul c trimite la viteazul grec Agamemnon. El produce o ntreag dandana (ncurctur). Ceteanul turmentat este omul simplu, fr ambiii, dar nu este cinstit deoarece , ducnd scrisoarea andrisantului, o citete mai nti sub felinar.Dovad a lipsei de opinie este replica pe care o repet tot timpul Eu cu cine votez?. Cum Zoe i va dezlega aceast enigm, ceteanul va face din distinsa doamn un adevrat obiect de cult pentru care bea cu entuziasm electoral. Pristanda, poliistul, este tipul omului slugarmic, fr personalitate, prozaic, practic i incult.Numele lui vine de la un joc moldovenesc n care se bate pasul pe loc.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Ca i la Eminescu, n lirica lui Blaga exist un plan filozofic secundar. Creaia sa este un spaiu al experienelor eseniale.Poet i filozof, Lucian Blaga transpune n liric cele dou concepte filozofice originale. Cunoaterea paradisiac, de tip logic, raional, se revars asupra obiectului cunoaterii i nu-l depete, vrnd s lumineze misterul pe care astfel s-l reduc. Cunoaterea luciferic nu are drept scop lmurirea misterului, ci sporirea lui. Prima numete doar lucrurile, spre a le cunoate. Marele Anonim instituie cenzura transcendent care limiteaz cunoaterea uman. Opiunea filozofului merge n sensul cunoaterii luciferice, cu apologia intelectului extatic. Poetul susine aceeai cale n arta poetic Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Obiectul cunoaterii luciferice este totdeauna un mister care de o parte se arat prin semnele sale i pe de alt parte se ascunde dup semnele sale. [...] Cunoaterea luciferic provoac o criz n obiect, criz n sensul unei despicri care rpete obiectului echilibrul luntric." Trind n orizontul misterului", omul dorete s lmureasc tainele universului, ceea ce se realizeaz prin revelaie. Creaia apare ca o posibilitate de revelare a misterului, iar forma ei superioar este mitul. Poetul va integra structura mitului n procesul de creaie. Se cunoate preferina lui Blaga pentru valorificarea substratului mitic autohton. Poezia posed ceva din fora cuvntului creator, prin emanarea energiilor cosmice, originare, poetul fiind capabil de revelaie, n contact cu ilimitatul i absolutul. Tema o constituie cunoaterea lumii, aceasta fiind posibil numai prin iubire. Ideea poetic exprim atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvort la el din iubire, prin iubire: Cci eu iubesc/ i flori i ochi i buze i morminte., ilustrat de Blaga prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaz nu att opoziia filozofic ntre raional i iraional, ct o diferen ntre gndirea raional i gndirea poetic. Titlul este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii luciferice, exprimnd crezul c datoria poetului este s poteneze misterele universului (corola

de minuni a lumii), ci nu s le lmureasc, s le reduc (nu strivesc), accentul punndu-se pe confesiunea eu. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o art poetic pentru c interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice.Creaia este un mijlocitor ntre eu (contiina individual) i lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esena lumii. Poezia este o meditaie filosofic cu accente lirice, o confesiune elegiac pe tema cunoaterii, care poate fi paradisiac, misterul fiind parial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, al raiunii i luciferic, se poteneaz misterul, l reveleaz prin tririle interioare, prin imaginaie i stare poetic.