TRIUNGHIUL BERMUDELOR FENOMENE STRANII

Triunghiul Bemudelor reprezinta spatiul marin, de forma triunghiulara, situat in Oceanul Atlantic, cuprins intre Insulele Bermude, Puerto Rico si Peninsula Florida. Denumit si Triunghiul Diavolului, acesta a devenit un subiect de mare interes incepand cu secolul a XIX-lea. La acea vreme, marinarii se temeau de aceasta zona, despre care se povesteste ca "inghitise" numeroase vase. Din punct de vedere geografic Triunghiul Bermudelor are cele trei varfuri situate in insulele Bermudelor, Miami (Florida) si respectiv Puerto Rico. Aria triunghiului masoara aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati. Referinduse la aceasta regiune oamenii obisnuiesc sa folosesca diferite denumiri printre care si: Zona Crepusculara, Pragul Iadului, Depozitul celor Pierduti sau Zona Deocheata. Sa fie oare vorba despre un fenomen natural inspaimantator, o exagerare mediatica a unor fapte obisnuite, o interventie a extraterestrilor, cristale reziduale din Atlantida sau o ruptura in dimensiunea spatiu-timp? Tocmai diversitatea explicatiilor este cea care suscita curiozitatea si mentine interesul viu.

Cel care a semnalat pentru prima data existenta unor fenomene neobisnuite in regiune a fost chiar Cristofor Columb. El a notat in jurnalul personal ca in timpul expeditiei din anul 1492 busola a luat-o razna si el si membrii echipajului au vazut lumini ciudate pe cer, o flacara orbitoare care s-a prabusit in ocean. Aceste fenomene au fost ulterior explicate pe baza informatiilor din jurnal: focul ciudat ar fi fost un meteorit iar enigma inexactitatii busolei constand de fapt in discrepanta dintre nordul geografic si nordul magnetic. Busola nu indica nordul adevart ci pe cel magnetic, aflat la multi kilometri de cel real, iar indicatiile busolei se schimba in timpul calatoriei., lucruri pe care Columb nu le stia pe atunci. Se poate raspunde insa pe buna dreptate ca nu era pentru prima data cand Columb folosea o busola, chiar si necunoscand diferenta dintre nordul magnetic si cel real, insa era pentru prima data cand il surprindeau indicatiile ei.

Cu toate ca intre timp au mai fost semnalate si alte cazuri ciudate, legenda s-a consolidat cu adevarat abia in anul 1945, cand dimensiunile dezastrului au fost mult prea mari pentru a mai putea fi neglijat sau ascuns in spatele unor povesti cu strigoi. In acest an cinci bombardiere TBM Avenger se pregateau pentru o misiune importanta, cunoscuta sub denumirea de Zborul 19. Escadrila era condusa de Charles Taylor. In acea zi, la putin timp dupa ora 14:00, pe un cer curat si albastru, "Zborul 19"

(cum a fost codificat) a decolat de la baza Fort Lauderdale din Florida, pentru a efectua o patrulare de rutina, deasupra Atlanticului, in zona arhipelagului Bahamas, dar aparatele au disparut. Un avion de salvare, plecat de la baza din Banana River la ora 19:27 (care urma sa se intoarca la 20:30), va disparea, la randul lui, in ciudatul triunghi. Capitanul unui vas care patrula prin zona avea sa declare ca, la ora 19:50, a vazut o explozie pe cer si ca i-sa parut ca avionul luase foc in aer, inainte de a lovi apa si de a exploda. Eforturilor controlorilor de zbor au fost inutile intrucat in scurt timp semnalele de radio s-au pierdut si escadrila a disparut fara urma. In cateva ore la fata locului au aparut avioanele de salvare, insa nu numai ca cercetarea nu s-a soldat cu niciun rezultat dar unul dintre aceste avioane, care avea 13 oameni la bord, a disparut la randul sau. In total 27 de oameni disparusera intr-o singura zi in blestematul loc. Aproximativ 200 de astfel de incidente au mai fost semnalate de atunci, ele fiind sintetizate si prezentate de scriitorul Vincent Gaddis in anul 1964 intr-un numar al revistei de SF Argosy. Cativa ani mai tarziu, mai exact in 1970 Charles Berlitz a scris o carte carea socat intreaga

lume, The Bermuda Triangle, care a devenit un bestseller exclusiv datorita subiectului abordat. Cartea a atras o publicitate foarte mare si implicit a starnit curiozitatea oamenilor, acum incepand sa se vehiculeze tot mai multe teorii. Au aparut si diferiti experti oferind explicatii total neavizate si neverificate. O astfel de explicatie este citata de Richard Winer, cel care a realizat un film documentar despre ciudatele fenomene. Conform acestuia, expertul sustinea ca navele si avioanele disparute sunt inca acolo, numai ca sunt prinse intr-o alta dimensiune formata in urma unui fenomen magnetic care cel mai probabil a fost creat de catre extraterestri.

In anii care au urmat, misterioasele disparitii de nave si avioane au continuat, celebrul Triunghi ale Bermudelor dobandind o reputatie tot mai funesta. Povestirile fantastice, ca s-au adaugat legendei, mentionau faptul ca, in zona, instrumentele de navigatie ramaneau in pana, busolele nu mai functionau, vapoarele se scufundau in ape care fierbeau, iar avioanele explodau. Termenul "Triunghiul Bermudelor" a aparut pentru prima oara in anul 1964, intr-un articol publicat intr-o revista americana. Triunghiul a devenit un mit, loc de atractie irezistibil pentru amatorii de senzatii tari. Ulterior au fost emise numeroase si variate ipostaze, care mai de care mai bizare, mai socante sau chiar aberante, pentru a explica aceste disparitii. Una dintre aceste explicatii exotice afirma ca disparitiile de nave si de persoane s-ar datora "ultimilor descendenti ai Atlantidei", acel tinut misterios disparut la randul lui, si ca navele aeriene si maritime a fi fost de fapt "transferate" in lumea atlantilor. O alta supozitie considera ca disparitiile se datoreaza extraterestrilor, desi ipoteza existentei acestora si a O.Z.N-urilor nu a fost validataDe asemenea, pornindu-se de la teoria einsteiniana despre spatiu si timp, a mai fost emisa si ipostaza potrivit careia navele maritime, avioanele si pasagerii au fost translatate intr-o alta dimensiune a Timpului si Spatiului, printr-un fel de falie spatio-temporala, prin proiectarea lor intr-o lume paralela. Alti cercetatori au incercat sa demitizeze Triunghiul si sa rezolve misterul apeland la cauze naturale. Dupa acestia, accidentele petrecute in zona incriminata s-ar fi petrecut din cauza unor pene mecanice, a unor erori umane sau, mai ales, a capriciilor meteorologice. Dintre explicatiile stiintifice, aparute in diverse surse de informare, ar fi amintit de: uraganele, vartejurile, trombele si antitrombele marine, tornadele inverse, anomalia magnetica si fluxurile magnetice, turbulenta atmosferica, vibratiile aerului (cunoscute sub numele de "glasul marii" sau "glasul furtunii"), emanatiile postvulcanice de gaze etc.

Se cunoaste faptul ca perimetrul Triunghiului Bermudelor este traversat de Gulf Stream (Curentul Golfului), cel mai mare curent marin situat in Atlanticul de Nord, un curent puternic, cald, care genereaza o vreme foarte dificila. Acesta transporta un volum de apa de 100 de ori mai mare decat debitul tuturor raurilor de pe glob, luate la un loc, cu o viteza de 45-60km/h. Ca urmare, se apreciaza ca acesta ar fi capabil sa transporte foarte repede "resturile" unei catastrofe, ceea ce ar explica dificultatile intampinate in gasirea resturilor epavelor. Se pune totusi intrebarea: de ce s-au produs atatea accidente enigmatice in aceasta zona? Dupa sase ani de cercetari, geologii americani si germani considera ca pot explica misterul unui dintre cele mai mediatizate mistere ale lumii. Pe baza studiilor efectuate in adancul Oceanului Pacific, la 100 de kilometri de coasta statului Oregon (S.U.A.), savantii au ajuns la concluzia ca pe fundul intregului Ocean Planetar se afla cantitati uriase de gaz metan amestecate cu apa. Acest amestec, extrem de inflamabil (produs de emanatiile sedimentelor, aflate in descompunere, de pe fundul oceanelor), se gaseste, din cauza presiunilor imense la care este supus, in stare solida, mai exact sub forma unor blocuri de gheata. Energia inmagazinata in acest compus ar fi de doua ori mai mare decat a oricarui tip cunoscut de carbune, gaz natural sau petrol. Potrivit cercetarilor americani, din cauza variatilor de temperatura ale Oceanului Atlanticgenerate de confluenta celor doi curenti oceanici: rece, din nord, al Labradorului, si cald, din sud, al Golfului, metanul inghetat se topeste, emisiile rezultate ducand la scaderea densitatii apei, care nu mai poate sustine greutatea vaselor si aceste se scufunda. Astfel spus, in acest punct de pe planeta, materia solidificata se lichefiaza din pricina curentilor oceanici. In ceea ce priveste avioanele, gazul metan care iese din apa le-ar provoca o "pana" sau, mai rau, o scanteie care le-ar aprinde. Oricat de

plauzibile ar fi, aceste consideratii raman totusi ipostaze. Se contureaza insa tot mai mult ideea manifestarii simultane, conjugate, a cel putin catorva din fenomenele amintite, care ar oferii explicatii mult mai pertinente asupra intamplarilor senzationale din aceasta parte a globului. Din fericire, in ultimii ani, in special datorita unui sistem de pozitionare globala (GPS), pilotii si navigatorii dispun de mijloace mult mai sofisticate si mai eficiente, care au facut ca accidentele sa fie mai rare. Cu toate acestea, in pofida precautiilor de anvergura luate, disparitiile din Triunghiul Bermudelor continua sa aiba loc.

Explicatiile stiintifice sunt insa mult mai convingatoare. Povestea pilotului amator Bruce Gernon, printre altele, a venit in sprijinul acestor explicatii si a elucidat cateva probleme. In 1970 el zbura in zona Triunghiului cand a constata aparitia unui nor ciudat. Neavand de ales a intrat in nor insa imediat instrumentele de bord au luat-o razna si nu a mai putut fi detectat de radar. Gernon povestea ca desi nu era furtuna, in jurul lui se desfasura un joc de lumini albe si linii ciudate, pe masura ce inainta intr-un tunel care devenea tot mai stramt. Salvarea lui a fost o deschizatura pe care o observase in norul din fata. Dupa ce a reusit sa iasa a privit in urma si a observat ca tunelul se prabusise si formase o fanta care se rotea. Insa acum avionul era in pericol de a fi invaluit intr-un fel de ceata electronica, moment in care a reaparut pe ecranele radarelor si controlorii de zbor l-au indrumat pe pilot care a reusit astfel sa se salveze. Lui Gernon i s-a mai intamplat sa intalneasca ceata electronica si cativa ani mai tarziu, cand era insotit si de sotia lui. Misterul cetii a fost explicat pe atunci prin influenta experimentelor cu unde radio si tensiuni inalte pe care fizicianul John Hutchison le realiza la cateva mii de kilometri, in Vancouver. Hutchins pretindea in anul 1979 ca descoperise ceva iesit din comun, o serie de fenomene neobisnuite care sunt cunoscute sub denumirea de efectul Hutchins, pretinzand printre altele ca poate sa creeze in laborator acea ciudata ceata electronica. Nu a reusit insa sa demonstreze convingator ceea ce pretindea, poate si din cauza ca asa cum el insusi afirma, el nu lucra intocmai ca un adevarat om de stiinta ci se baza mai mult pe intuitie.

Cei care au oferit explicatii fanteziste au pierdut din vedere specificul zonei, care nu este deloc prietenoasa insa nu din cauza interventiei extraterestrilor sau din cauza salasluirii copiilor Diavolului in acea zona. In Triunghiul Bermudelor au loc unele fenomene naturale care sunt in masura sa explice punct cu punct o mare parte din disparitii. Astfel, in regiune se produc fenomene la scara mica, rafale, valuri uriase si diferite turbulente care insa nu pot fi prevazute intrucat au aparitii rapide si impetuoase si dispar la fel de repede. Acestea sunt in masura sa distruga un vas si chiar un avion. Faptul ca desi uneori s-a intervenit chiar rapid, nu s-a mai gasit niciodata vreo urma a existentei vaselor, de parca nu ar fi existat, se poate explica prin forta curentului Golfului, extrem de puternic si violent, care ar putea sa indeparteze ramasitele. S-a spus ca in multe cazuri nu se cunostea pozitia exacta a disparutilor, deci este foarte probabil sa nu se fi cautat in zona corecta. Un argument in defavoarea mitului ar mai fi si faptul ca in lume exista zone chiar mai periculoase decat Triunghiul Bermudelor, unde au avut loc mai multe disparitii, insa se pare ca in aceste cazuri imprejurarile in care au avut loc incidentele sunt mult mai usor de acceptat. Desi in realitate nu se poate afirma ca exista dovezi stiintifice ale existentei unui fenomen neobisnuti in acest inedit triunghi geografic, sa nu uitam ca de multe ori, inainte ca o decoperire sa fie demonstrata rational a fost nevoie de iluminarea si intuitia unui om. Si poate ca uneori stiinta de laborator este depasita de ceea ce se intampla in lumea reala, indiferent despre ce dimensiune a acesteia vorbim.

CHUPACABRA FENOMENE STRANII

Termenul de chupacabra (chupar = a suge, cabra =capra) este unul de referinta in domeniul criptozoologiei si se refera la o fiinta misterioasa care ataca animalele, sugandu-le sangele. Desi prezenta ei a fost semnalata de multe ori, o dovada concludenta a existentei acesteia nu a putut fi obtinuta niciodata. Originea legendei se afla in Puerto Rico, acolo unde a fost vazut pentru prima data. Ulterior, Chupacabra a devenit faimos in toata America de Sud, Mexic si chiar in unele zone din sudul Statelor Unite. Mitul Chupacabrei a ajuns la apogeu in anii 90, atunci cand imaginea creaturii a inceput sa fie puternic comercializata, mai ales dupa ce s-a observat interesul pe care il trezea in randul turistilor. Atunci, din padurile intunecate si dese, Chupacabra a iesit la lumina afisandu-se ostentativ pe tricourile, sepcile si gentile turistilor.

Ziarele din Puerto Rico au inceput sa publice articole despre imprejurarile misterioase in care mor din ce in ce mai multe animale. Pana atunci mai fusesera raportate cazuri asemanatoare, iar misteriosul faptas fusese botezat initial Vampirul din Moca, deoarece acolo au fost semnalate primele vampirizari. Initial, s-a crezut ca animalele reprezentau un sacrificiu oficiat de catre cultele sataniste insa, indata ce vestea s-a raspandit, au fost raportate din ce in ce mai multe cazuri care se intorceau cu mult in urma si care au descris o arie mai larga a atacurilor. Oamenii au inceput sa banuiasca ca este vorba de un singur faptas in momentul in care au realizat ca toate animalele sacrificate aveau in comun una sau doua intepaturi in zona gatului. Puerto Rico vuia in acea perioada si nu a durat mult pana cand isteria s-a extins, nu numai in toata America de Sud, ci si in Mexic si Statele Unite. La putin timp dupa aceasta, desi temuta, Chupacabra a devenit vedeta locala, iar numele creaturii a devenit aproape sinonim cu Puerto Rico. Odata cu aceasta faima au aparut si cei care au stiut sa profite de ea. Turistii curiosi isi putea achizitiona suveniruri cu monstrul: de la camasi si tricouri pana la manusi de baseball. In Mexic, o alta tara cu multe cazuri de animale moarte in circumstante similare, imaginea acestui animal feroce, degraba varsatoriu de sange, a dobandit chiar si o tenta politica, fostul presedinte Carlos Salinas de Gortari fiind descris drept o

Chupacabra in varianta umana.

Descrierea populara a acestei entitati pomeneste despre o creatura mica, de maxim un metru inaltime, cu o piele aspra, ochi mari si capul oval. Portretul este relativ vag si corespunde cu cel a unei fiinte din mitologia contemporana sud-americana, cunoscuta sub numele de gris. In alte descrieri, chupacabra are o figura canina si picioarele din spate mai lungi, asemanatoare cu cele ale cangurului. Structura corporala are trasaturi humanoide, cu diferenta ca prezinta o coama mare de spini dorsali. In cavitatea bucala are un soi de filament, cu ajutorul caruia suge sangele victimelor sale si, cateodata, organele interne. Desigur ca si in cazul acestei ciudatenii legenda a luat-o inaintea realitatii. Prin urmare, relatarile despre misterioasa creatura variaza, chiar daca existenta ei nu a putut fi nici macar o data dovedita. Imaginile aparute si a caror autenticitate nu a fost niciodata probata, infatiseaza ori un animal al carui craniu este asemanator cu cel al unui caine, ori o figura apropiata, mai degraba, de cea a unui extraterestru.

Animalele moarte, despre care s-a presupus ca au fost atacate de Chupacabra, nu aveau sange in corp, iar singura rana era asemanatoare cu o intepatura, spre deosebire de majoritatea pradatoarelor care, in mod normal, sfasie cadavrul. Desi animalele sunt inzestrate cu un simt ascutit al pericolului, nici unul nu parea sa fi simtit ca era vanat si nici nu prezentau semne de opunere sau de lupta. Cei care le pazeau au declarat ulterior ca nu au auzit nici un fel de zgomote, iar acestea nu au fost sesizate nici macar de cainii care pazeau turmele. Unii martori indirecti au povestit ulterior despre reactia stranie a cainilor de paza care pareau cuprinsi de o frica paralizanta. Mai mult decat atat, atacatorul nu scotea sunetele obisnuite ale unui animal de prada care porneste la vantoare si se pare ca putea sari pe distante foarte mari.

O asemenea aparitie care trezea in acelasi timp teama, dar si curiozitatea, nu putea decat sa dea nastere unor teorii destul de atipice asupra originii acestui animal ciudat:

- Animal neclasificat, care din cauza faptului ca nu a putut fi vazut, deci analizat, a fost lasat in seama criptozoologiei; - O entitate extraterestra sau un experiment esuat, dupa unele teorii, care a ajuns deliberat sau accidental in zonele rurale, prin urmare, revine ufologiei; - Entitate demonica eliberata pe Pamant ca o pedeapsa pentru pacatele umane, deci revine pentru studiu domeniului demonologiei; - Experiment stiintific uman, o eroare de laborator in care s-au incercat manipulari genetice; - Mutatie naturala: sunt oameni care cred ca Chupacabra este un capriciu al naturii, o eroare, asa cum se nasc si animale cu 5 picioare sau cu 2 capete; - Un produs al contaminarii: ecologistii au incercat sa convinga lumea ca este doar un produs al efectelor substantelor toxice pe care oamenii le-au depozitat in pamant. - In Mexic exista grupuri care sustin faptul ca nu este decat un mit fabricat de catre guvern pentru a distrage populatia de la adevaratele probleme cu care se confrunta tara.

Toti cei care pretind ca au fost martori ai aparitiei animalului, sustin ca privirea acestuia are capacitatea de a hipnotiza si de a paraliza prada. Hipnoza permite monstrului sa suga sangele animalelor in timp ce acestea se afla in letargie, avand un efect asemanator cu cel pe care il are un sarpe sau un paianjan veninos asupra prazii sale. O alta viziune interesanta este ca aceasta entitate poseda capacitati extraordinare, printre care si o forma de iradiere prin intermediul unei energii inca necunoscute care stimuleaza secretia unei cantitati mari de adrenalina. Aceasta, atat in cazul animalelor, cat si cel in cazul

oamenilor, provoaca o reactie foarte puternica in corp care ii face, fie sa paralizeze, fie sa aiba o reactie puternica de a fugi, ambele variante usurand munca atacatorului si permitandu-i sa ramana in umbra. Teoria conform careia faptasii ar fi de fapt oameni, adepti ai unui cult satanist care practica sacrificiile animale, nu are la fel de multi adepti, probabil si din cauza faptului ca aceasta varianta este mai putin lipsita de suspans si de mister, si desigur, mai putin comerciala.Veriga lipsa a acestei teorii este instrumentul cu care s-ar putea performa o astfel de operatiune, destul de sofisticata de altfel, si modalitatea de a goli complet cadavrul de sange doar prin intermediul a doua intepaturi efectuate la nivelul gatului.

Pentru unii, fenomenul Chupacabra nu este decat rezultatul unei isterii masive sau un personaj inventat pentru a fi tapul ispasitor, necesar autoritatilor pentru explicarea imprejurarilor necunoscute in care au murit un numar foarte mare de animale. Atacurile asupra vietuitoarelor mici au foarte multe caracteristici in comun cu modul in care isi ataca prada o specie de sobolani din genul Oxymycterus. Nici un studiu stiintific nu a putut explica lipsa totala de sange din corpul animalelor atacate. Parul care a putut fi recoltat de cateva ori din locul presupuselor atacuri, s-a dovedit, in urma analizei ADN ca provenea de la caini. Mai mult decat atat, in Puerto Rico, trei cercetatori au oferit o recompensa de 15 000 de dolari pentru orice dovada fizica culeasa de la locul atacului, care ar dovedi ca este vorba despre o creatura necunoscuta inca stiintei. Niciodata nu s-a adus dovada dorita si nici recompensa nu a fost solicitata. In Mexic, exista grupuri care sunt convinse ca misterioasa aparitie a Chupacabrei nu era decat o strategie a presedintelui de atunci, Carlos Salinas de Gortari, pentru a abate atentia publica de la asasinatul politic comis asupra lui Luis Donaldo Colosio. Mai mult decat atat, exista o coincidenta stranie intre aparitia creaturii si momentele de efeverscenta sociala, ceea ce a dus la intarirea convingerii unora ca este vorba despre o manipulare politica. Insa per total, indiferent ca sunt pro sau contra, teoriile legate de existenta si aparitiile misterioasei Chupacabra sunt in acest moment exact ceea ce par, simple teorii si supozitii, niciuna sustinuta de dovezi materiale si stiintiifice.

PAZITORUL PRAGULUI FENOMENE STRANII

Este prima data in viata cand ma intalnesc cu aceasta realitate oculta. Toate traditiile vorbesc despre ea intr-o unanimitate desavarsita. Initiatii de odinioara aveau de parcurs un intreg "drum de luptator" inainte de a li se permite accesul la mistere. Pazitorul Pragului pazeste comorile la intrarea palatului fermecat: el incearca sa stea in calea scepticilor, pungasilor, a oamenilor care n-au atins un nivel satisfacator. Dar cel care va avea curajul sa-l doboare va fi primit la "Popasul Preafericitilor" sau al Zanelor... In Geneza, Heruvimul cu spada de foc le interzicea oamenilor decazuti intrarea in paradisul terestru. Cartea Mortilor si textele vechi din Egipt dezvolta din belsug aceste teme. In miturile grecesti, Pazitorul Pragului era intotdeauna o fiara dintr-o specie greu de definit Meduza, Hidra, Himera, Cainele Cerber care pazea Infernul, Sirenele... In Grecia, ca si in Egipt, misterele nu erau dezvaluite oricui: trebuia sa cunosti consemnul! Daca initiatul rata una dintre probele parcursului, esecul se sanctiona cu moartea.

Cel mai remarcabil dintre aceste mituri grecesti este cel al expeditiei argonautilor. Exista o comoara: lana de aur, simbol al Cunoasterii. Nu se poate ajunge la ea, decat omorand Balaurul care o pazeste. lason, fiul regelui din Argos, isi aduna un echipaj de eroi greci celebri, impreuna cu care se imbarca pe vaporul numit cum se cuvine -Nava Argo. Dupa o serie de peripetii, va ajunge la obiectiv si, prin iscusinta vrajitoarei Medeea, va putea invinge Balaurul. Iason va lua lana si va pleca, bine sanatos, spre Argolida (cu Medeea la bord!). In Evul Mediu, Pazitorul Pragului este aproape intotdeauna un Balaur - ruda cu balaurul Sfintului Gheorghe. Mitologia crestina ii atribuie un profil diabolic, fara sa arate rolul sau util in triere.

Or, printre lecturile lui Cayce, exista una foarte, foarte misterioasa, unde el vorbeste de fiinte care indeplinesc functia de Pazitori ai Pragului. Este vorba de faimoasele profetii despre Egipt, unde sunt anuntate descoperirile arheologice care vor fi curand facute pe platoul Gizeh, in sala subterana unde dorm Arhivele Atlantidei. Sl CAND VOR FI REGASITE ACESTE ARHIVE ? "O camera, sau mai degraba un culoar, merge de la laba dreapta a Sfinxului pana la aceasta intrare a Salii Arhivelor (...) Dar nu se poate intra acolo, fara a intelege aceste mistere." Si iata fraza semnificativa- cititi-o cu atentie:

"Pe aceasta cale nu se va trece, decat daca se intelege faptul ca nu se va permite trecerea dincolo de aceia care au fost lasati ca pazitori, inainte de implinirea perioadei de regenerare a lor in Munte (Piramida), sau cnd ncepe a cincea rasa-radacina." (Lectura 5748-6) Am dat partial acest pasaj la pagina 222 din volumul I al Universului lui Edgar Cayce. Iata textul englez, foarte obscur: "This way will not be entered without an understanding, for those that were left as guards may not be passed until after o period of their regeneration in the Mount, or the fifth root-race begins." (Lectura 5748-6) Sa reluam analiza: The Mount (Muntele) inseamna muntele facut de mana omului, adica Marea Piramida, pe care Cayce o numeste astfel in multe lecturi. A cincea rasaradacina inseamna noua rasa de oameni, cea din Era Varsatorului, care va veni in curand (si o vedem deja profilandu-se, prin reactiile uluitoare ale copiilor nostri). Dar inainte de sosirea acestei noi rase, trebuie sa se petreaca multe lucruri: inversarea axei polilor si intoarcerea lui Christos. Altfel spus, un sfarsit de secol foarte agitat si o noua constientizare. Aceasta "noua rasa" este anuntata de toti marii clarvazatori si numai atunci se va putea deschide Sala Arhivelor si se va intelege valoarea ei. Pana atunci este inutil: s-a vazut cum generatii intregi de arheologi si-au rupt dintii in pietrele din Gizeh. Cei care au fost lasati ca pazitori fac totul ca sa-i opreasca: masinile se infunda cu nisip, ordinatoarele sunt bruiate, ultrasunetele o iau razna etc. Atunci se descopera pe ici pe acolo, spre consolare, o nava solara sau o pisica mumificata, dar nu este inca descoperirea secolului... Traducand aceste lecturi, mi-am pus multe intrebari despre natura acestor garzi. Asa cum este turnura frazei in context, e vorba de "fiinte" - ingeri sau demoni? Aceste santinele nu sunt niste statui inerte, pentru ca sunt inca active (ele impiedica trecerea mai departe!) si pentru ca ele vor trebui sa-si termine cariera printr-o regenerare in maruntaiele Marii Piramide. Este vorba oare de entitati negre, care vor trebui sa se purifice? De entitati prizoniere? Cayce le deosebeste de Sfinxul care a fost pus acolo ca o santinela, ca un paznic (al pragului) ("as a sentinel or guard"). Acesta este un paznic neinsufletit, vizibil pentru toti. Dar cei despre care vorbeste el sunt mai multi (el spune: "those that were left" cei care au fost lasati) aratand ca exista mai multe entitati, distincte de Sfinx. Nu simt aceste entitati ca pe niste mici spirite ale Naturii, de genul varcolaci sau spiridusi, ci ca pe niste spirite importante, ca zanele majore, dotate cu mari puteri, despre care am vorbit. Ar mai exista si entitati create de om, datand dintr-o epoca in care oamenii erau mult mai priceputi la magie, decat astazi. Aceste entitati "sunt sentinele implacabile care pazesc, la ordin, anumite locuri sau anumite comori ascunse. Acesti pazitori incoruptibili au fost programati la nastere ca niste masini - sa implineasca o anumita functie. Atata timp cat mecanismul functioneaza, vor executa ordinul primit, fara sa strecoare vreodata nici cea mai mica nuanta personala (...). Se poate ca aceste entitati au fost create de catre un singur om sau de un grup de persoane (...). Se cunosc cazuri cand

entitatea programata (...) isi indeplineste functia si la sute de ani dupa moartea creatorului sau. Aceasta este adeseori cauza nenorocirilor sau accidentelor inexplicabile. Arheologii, jefuitorii de morminte vechi, sunt uneori victime ignorante ale acestor paznici invizibili. Si nascocitorii comorilor ascunse, fara sa stie, se confrunta cu riscuri de temut". Aceste randuri ii apartin lui Roger de Lafforest, care a lucrat mult asupra acestui subiect si colectioneaza marturiile. Colaboratorul lui Roger de Lafforest, prietenul meu Louis Viel (care anima cu brio atelierele noastre de geobiologie) este foarte atent la asemenea prezente. Avem in Franta (ca si in Elvetia, Italia, Anglia, Belgia...) un foarte mare numar de sanctuare vechi - pe care nu trebuie sa le mai tulburam. Blestemul vechi impotriva violatorilor de morminte functioneaza inca in multe cazuri. n cursul ultimei mele calatorii in Egipt m-am ferit sa vizitez anumite hipogee (morminte subterane, n. tr.): egiptenii avand in antichitate reputatia de foarte mari magicieni (Biblia o spune si ea). Sunt convinsa ca unele din ritualurile lor mai lovesc inca... Dar sa ne intoarcem la Egipt: toate la timpul lor. Daca nu s-a putut intra inca in Sala Arhivelor, este pentru ca nu avem inca nivelul spiritual cerut. Descoperirea nu serveste la nimic, daca nu suntem capabili s-o interpretam corect. Materialismul vascos in care se zbat scolile arheologiei occidentale le ofera o perspectiva limitata. (...)

INCREMENIREA ZOIEI FENOMENE STRANII

In plina epoca comunista, un fenomen miraculos a cutremurat din temelii intreaga Rusie: Zoia, o fata din orasul Samara, a impietrit. Nu s-a miscat, nu a mancat si nu a baut timp de 128 de zile. O statuie incremenita, tinand in brate icoana Sfantului Nicolae. Considerata un semn ceresc, intamplarea a intors la credinta sute de mii de oameni. Totul s-a petrecut in 1956, in preajma Anului nou. Locuitorii din Kuibisev (astazi Samara) se pregateau sa intampine sarbatorile iernii, cand o veste a cazut ca un trasnet peste oras: Zoia Karnauhova, o muncitoare de la uzina de tevi, membra fruntasa de partid si atee convinsa, impietrise pe loc in clipa cand luase in deradere numele Domnului. Evenimentul se petrecea la cativa ani dupa moartea lui Stalin, intr-o perioada de prigoana cumplita, indreptata impotriva Bisericii. Timp de 128 de zile, femeia a stat nemiscata, fara a da semne de viata. Zvonul s-a raspandit cu repeziciune, ajungand pana la urechile sefilor comitetului regional de partid. Kuibisev nu era un orasel oarecare, ci a sasea localitate ca marime din Rusia, emblematica pentru faptul ca

aici se fabricau rachetele cosmice "Soiuz".

Petrecerea

In preajma sarbatorilor de iarna, Zoia Karnauhova si-a invitat prietenii la o petrecere. Pentru ca era postul Craciunului pe stil vechi (6 ianuarie), mama sa, femeie cu frica lui Dumnezeu, ce nu se indepartase de la cele sfinte, a rugat-o sa amane petrecerea. Zoia nu s-a lasat insa induplecata, iar mama, intristata, a plecat la biserica sa se roage.

In casa familiei Karnauhov, oaspetii soseau rand pe rand, cu exceptia celui mai asteptat dintre ei: Nicolai, logodnicul Zoiei. Intr-un final, musafirii nerabdatori au inceput petrecerea fara el, punandu-se pe baut si pe dans. Spre miezul noptii, ametiti de alcool, cativa baieti au inceput sa o necajeasca pe Zoia, care nu voia sa danseze, asteptandu-si, necajita, iubitul: "Uita-l! Nu va veni. Hai la joc". "Nu va veni?", spuse Zoia amenintator. "Ei bine, atunci voi dansa cu Sfantul Nicolae". Furioasa, se duse in odaia mamei sale unde se afla o icoana a sfantului, o smulse de pe perete si incepu sa se invarta cu ea intrun dans grotesc si nelegiuit. Socati de atitudinea Zoiei, care prin nefirescul ei ii trezise din ameteala, oaspetii au indemnat-o sa se opreasca, insa fata, ofensata de absenta logodnicului ei, le raspunse razand: "Daca Dumnezeu exista, atunci El ma va pedepsi!". Nu apuca bine sa isi termine vorba, cand casa fu lovita de un traznet cumplit, insotit de un vant napraznic. Dar socul cel mare a urmat abia cand privirile oaspetilor au descoperit-o pe Zoia stand incremenita in mijlocul camerei. Pur si simplu impietrise. Ingroziti, au rupt-o la fuga. In urma lor, in odaia devastata de chef, ramasese o statuie intepenita, cu icoana Sfantului Nicolae stransa la piept.

Ambulanta a sosit in cateva minute, insa medicii nu au reusit sa o aduca pe tanara in simtiri. Zoia traia, inima ii batea regulat, ci numai corpul ii era rece si rigid, ca de marmura. Au incercat sa-i faca injectii, dar acele seringilor se rupeau, ca si cum ar fi intrat in piatra. Au vrut sa o transporte la spital, pentru a-i face mai multe investigatii, dar nu au putut sa o miste din loc: picioarele ii erau lipite de podea. Nici macar nu au reusit sa ii scoata din maini icoana.

Parintele Vitali Kalasnikov, parohul Bisericii Sfanta Sofia din Samara, isi aminteste cum matusa lui, Ana Pavlovna, care lucra in 1956 ca medic la salvare, a sosit ingrozita acasa. Ea fusese cea care incercase sa-i faca injectii Zoiei. Desi pe atunci era copil, preotul nu a

uitat cat de tulburata era doctorita: "Voi dormiti aici si tot orasul vuieste! Zoia a impietrit! De acolo vin. Asa ceva nu am mai trait!". Cand mama Zoiei s-a intors acasa si a aflat despre cele petrecute, si-a pierdut cunostinta si a fost dusa de urgenta la spital. Dupa cateva zile si-a revenit si, plangand amarnic, a inceput sa se roage pentru iertarea pacatelor fiicei sale si pentru izbavirea ei.

Semnul divin

Vestea evenimentelor din Kuibisev a facut rapid inconjurul regiunii. Sute de oameni din toate localitatile au venit sa vada cu ochii lor "minunea". In primele zile, casa era inconjurata permanent de multimi de oameni: credinciosi sau gura-casca, medici, specialisti si preoti. Dar avand in vedere ca intamplarea era considerata un semn divin si risca sa ia proportii, autoritatile regionale au clasificat cazul ca fiind de o importanta majora. Astfel, in scurt timp, militia a inchis accesul in zona, tot cartierul a fost impanzit de patrule calare, iar casa Zoiei era pazita cu strasnicie de mai multi militari. Chiar si statia de autobuz din apropiere a fost desfiintata. Oamenii au fost imprastiati de reprezentantii autoritatilor, care sustineau hotarat ca nu exista si nici nu a existat vreun miracol dincolo de zidurile modestei locuinte a Zoiei Karnauhova. Irina Dazareva, ghidul muzeului din Samara, isi aminteste ca avea in jur de 10 ani, cand s-a petrecut intamplarea cu Zoia. "In fata casei, in multimea de oameni adunati sa vada miracolul, a aparut un inalt functionar de la Ministerul de Interne. El a tinut un discurs in care proslavea partidul comunist si sustinea ca Biserica si slujitorii ei aduc numai rau oamenilor, pentru ca Dumnezeu nu exista. Omul nou va accede catre progres si glorie numai prin comunism, nu prin minciunile preotilor. "A avut loc prima expeditie sovietica reusita in Antarctica. Asta inseamna un adevarat miracol!"".

Insa oamenii erau mult prea inspaimantati ca asupra lor se va abate o pedeapsa cereasca ca sa renunte atat de usor la "priveghi". Se hotarasera sa faca cu schimbul, astfel incat zi si noapte cineva sa supravegheze casa Zoiei. O alta martora, pensionara Anna Fedotova, povesteste cum intr-o seara, cunoscandu-l pe unul dintre militienii care pazeau casa Zoiei, s-a apropiat de el si l-a intrebat: "E adevarat ca Zoia e impietrita? De ce spuneti ca nu este adevarat, din moment ce casa este supravegheata neincetat? Si de ce sunt scanduri batute in ferestre?". Militianul i-a raspuns ca nu are voie sa vorbeasca despre asta, ca isi poate pierde nu numai serviciul, dar si viata. "Daca nu ma crezi, uita-te!", ii spuse apoi ingrozit. "Ce vezi este mai graitor decat orice cuvant. Uite cum arat. Si am numai 28 de ani". Si scotandu-si chipiul de pe cap, militianul ii arata Annei ca parul ii albise complet.

Profund miscat de cutremuratoarea suferinta a mamei Zoiei, seful militiei locale, un oficial ceva mai omenos, ii acordase permisiunea sa ramana in curtea casei. In genunchi, biata femeie se ruga zi si noapte. Odata cu lasarea intunericului, din trupul incremenit al Zoiei iesea un urlet lugubru, ce ingrozea chiar si fortele de ordine: "Mama, roaga-te! Rugati-va toti! Lumea piere in pacat! Rugati-va!".

Pentru ca evenimentele legate de Zoia amenintau sa ia o amploare tot mai mare, sefii de partid din regiune si din imprejurimi au fost convocati intr-o sedinta de urgenta. Primsecretarul de partid al orasului Kuibisev primise in ultimele saptamani zeci de scrisori, cu cererea de a confirma sau infirma zvonul despre tovarasa Zoia Karnauhova. "Da, a avut loc aceasta minune, atat de rusinoasa pentru noi comunistii, conducatorii de partid... Insa nimic nu trebuie sa rasufle, iar militia trebuie sa stinga, pe tacute, aceasta valva". Dar in ciuda propagandei de partid si a tuturor presiunilor, oamenii au inceput sa tina din nou posturile religioase si sa nu mai frecventeze manifestarile organizate de autoritatile comuniste. In cele din urma, exasperati de situatia care le scapa de sub control, autoritatile le-au ingaduit preotilor sa intervina, in speranta ca macar ei vor rezolva problema. 128 de zile fara hrana si apa

Astfel, in preajma Pastelui, in oras a venit ieromonahul Serafim Tiapocikin, de la Sihastria Glinsk, pentru a sfinti casa. Dupa ce a miruit-o pe Zoia, monahul a izbutit sa scoata din mainile fetei icoana Sfantului Nicolae. Ceea ce incercasera multi inaintea lui, unii apeland la forta, el a izbutit printr-un gest simplu si firesc. "Acum va trebui sa asteptam sa se arate semnele divine din Ziua Sfanta (adica de Pasti). Daca acestea nu vor aparea, inseamna ca sfarsitul lumii nu este departe!" Ulterior, comunistii i-au cerut sa nege implicarea in "cazul Zoia" si sa infirme orice fel de minune, insa ieromonahul Serafim a refuzat cererea. Astfel ca autoritatile sovietice i-au fabricat un dosar penal de sodomie si l-au trimis intr-un lagar de reeducare. Dupa patru luni in care Zoia a stat incremenita, in ziua de Buna Vestire, in curtea casei a aparut un batranel cu barba alba si chip luminos. Inainte ca paznicul sa-l opreasca, el a intrat in casa, iar militianul a auzit, foarte clar, cum batranul ii spunea fetei: "Ei, ai obosit de atata stat, Zoicika?". Atunci a intrat in incapere, dar batranul disparuse, in schimb, Zoia se trezise din inmarmurire. Incepuse sa respire vizibil si clipea. A fost culcata in pat, dar fata striga si ii implora pe toti sa se roage pentru cei cazuti in pacate,

pentru pamantul care arde in nelegiuiri. Apoi, a spus ca batranul care o salvase era Sfantul Nicolae. Chemate la fata locului, autoritatile comuniste au incercat sa o investigheze. "Cum ai trait pana acum? Cine ti-a dat de mancare?". "Porumbeii m-au hranit", le-a raspuns fata. La scurt timp, in presa au aparut si "explicatiile". Oamenii de stiinta, medicii, psihiatrii au confirmat fenomenul de incremenire a Zoiei, sustinand ca nu este vorba de nici un fel de miracol dumnezeiesc. "Boala se numeste catatonie", au explicat ei, "un sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de rigiditate a corpului in anumite pozitii, stupoare mentala, amutire, imobilitate si insensibilitate completa". Totusi, dupa cum apare si in "Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale", aceasta stare de prostratie nu poate dura decat cateva minute, cel mult cateva ore. Insa incremenirea Zoiei s-a mentinut timp de 128 de zile.

Epilog

Nu se stie exact cum s-a sfarsit destinul Zoiei. In 1999, sediul Directiei Afacerilor Interne din Samara, acolo unde se aflau dosarele secrete, a ars intr-un incendiu, considerat de multi foarte suspect. Au murit atunci 16 oameni, iar arhivele au fost distruse complet, printre care si dosarul Zoiei Karnauhova.

Unii spun ca fata ar fi adormit intru Domnul, la numai cateva zile dupa revenirea la viata, altii ca ar fi fost internata intr-un spital de boli psihice, iar altii sustin ca ar fi urmat drumul calugariei. Toate cele petrecute i-au impresionat atat de profund pe locuitorii orasului si pe cei din imprejurimi, incat multi oameni, vazand miracolul si auzind tipetele indurerate ale Zoiei, s-au intors la credinta. Cei nebotezati s-au botezat, cei necununati s-au cununat, iar cei ce il lepadasera pe Domnul au revenit la Biserica, cu cainta.

In prezent, Episcopia din Samara a creat o comisie speciala, care este chemata sa adune toate documentele legate de miracolul "incremenirea Zoiei", pentru a putea marca acest unic fenomen pravoslavnic si in calendarul crestin-ortodox. Astazi, in bisericile din Samara, poti auzi cum oamenii repeta cuvintele Zoiei: "Rugati-va toti! Pentru cei cazuti in pacat, pentru pamantul care arde in nelegiuiri, rugati-va!".

MINUNEA DE LA SFANTUL MORMANT FENOMENE STRANII

Stiinta confirma minunea de la Sfantul Mormant Serghei Mirov, un participant in cercetarea organizata in aceasta vara de catre grupul de lucru pe teme privind semnele miraculoase al Comisiei Teologice Sinodale, asigura ca ancheta a fost realizata de meteorologii rusi si israelieni. Potrivit acestuia, dupa insumarea rezultatelor, expertii au concluzionat ca ceata nu poate fi generata in aerul uscat si la o astfel de temperatura. Mirov a mai subliniat ca "norul de binecuvantare care coboara apare numai in zona manastirii ortodoxe. El a mai relatat ca, pe timpul slujbei (fenomenul miraculos se intampla la sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata), o sfera luminoasa puternic vizibila de ceata ii inconjoara pe credinciosi, dupa care norul apare deasupra crucii Bisericii Schimbarii la Fata, crescand in dimensiuni si coboara peste credinciosi, acoperindu-i si inconjurandu-i in umezeala binecuvantata datatoare de viata.

La randul sau, Pavel Florenski, academician al Academiei Ruse de Stiinte Naturale si sef al grupului de lucru privind semnele miraculoase, a declarat ca echipa sa a examinat aspectul Focului Sfant (Lumina Sfanta) din Biserica Sfantului Mormant al Ierusalimului, in ajunul Pastelui, cu ajutorul unor extrem de moderne si exacte echipamente. "Concluzia este simpla: aspectul de foc este produs de fenomenele piezoelectrice puternice din biserica si teritoriile adiacente, similare cu cele care au loc in timpul furtunilor, dar fara sa existe vreo furtuna... Prin urmare, acest lucru inseamna ca evenimentul poate fi considerat unul miraculos", asigura acesta.

Lumina Sfinta nu este facuta de oameni

Andrei Volkov, 52 de ani. Doctor in stiinte fizico-matematice, coordonatorul laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de Energie Atomica. A hotarat sa desfasoare un experiment stiintific in biserica Mormintul Domnului in Ierusalim. Volkov a presupus ca flacara Luminii Sfinte este o descarcare de plasma (plasma substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati fizice sunt determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera). In acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos sa masoare radiatia electromagnetica in biserica Sfintului Mormant chiar in momentul pogoririi Luminii Sfinte. Savantul a reglat dispozitivele: daca in timpul pogoririi Luminii Sfinte se va inregistra un salt al

campurilor electromagnetice atunci calculatorul il va fixa. Daca flacara este doar un truc care se joaca pentru credinciosi (o astfel de explicatie a fenomenului bantuie pana acum nu doar printre atei, ci si printre unii teologi cu renume) atunci niciun fel de salt nu se va produce. Timp de 6,5 ore de observare a fonului electromagnetic in biserica, dispozitivul a fixat marirea intensitivatii radiatiei de 2 ori exact in momentul pogoririi Luminii Sfinte. Acum este deja clar ca Lumina Sfinta nu este facuta de oameni. Aceasta nu este o amageala, o mistificare: urmele sale materiale pot fi masurate a spus savantul.

LOCURI MISTERIOASE FENOMENE STRANII

1. Triunghiul Bermudelor

Cel mai cunoscut loc al misterelor, Triunghiul Bermudelor a devenit faimos mai ales pentru numeroasele disparitii ciudateinca din 1950, se vorbeste despre avioane si ambarcatiuni care s-au pierdut aici, iar lista lor e ingrijorator de lunga. Pentru unele dintre ele au fost gasite, in cele din urma, explicatii rationale satisfacatoare, dar pentru cateva nu s-au gasit inca astfel de lamuriri. 2. Insula Alcatraz.

Situata in largul coastei vestice a Statelor Unite ale Americii, insula a gazduit printre altele si o inchisoare militara in care a fost detinut, printre altii, Al Capone, cel mai cunoscut dintre gangsterii Americii. Iar inchisoarea federala de la Alcatraz e scena unor aparitii ciudate si sunete stranii, toate puse pe seama faptului ca aici s-au petrecut niste morti violente, ale unor oameni care oricum aveau multe pe constiinta, iar spiritele lor nu si-au gasit inca linistea.

3. Soseaua Balete, din Quezon City, Filipine

Aici, cea mai frecventa aparitie stranie este doamna in alb. Este vorba despre o femeie cu parul lung, imbracata in camasa de noapte si care apare, in intuneric, in calea masinilor ce trec pe sosea. Specialistii in paranormal spun ca ca ar fi vorba despre o femeie violata de soldatii japonezi in timpul invadarii Filipinelor, in cel de-al doilea razboi mondial. 4. Heizhu Valley, China

Aceasta este o regiune muntoasa strabatuta de vai unde au avut loc disparitii misterioase si tragice. Se zice ca, in 1949, 30 de soldati din Kuomintang au intrat in valea mortii si n-au mai iesit niciodata. in 1976, trei membri ai unei expeditii de prospectori au disparut si ei aici. Dupa trei luni de cercetari, le-au fost gasite scheletele. in 1995, din doi soldati intrati in vale n-au mai fost gasite decit armele. 5. Mapimi, Mexic

Legendele spun ca este o zona unde suntele amutesc, pur si simplu, iar oamenii nu se pot auzi chiar daca stau la distante foarte mici. Din acest motiv a fost numita zona tacuta. In anii 30, un pilot mexican a raportat ca i s-a defectat radioul de bord, in chip misterios, deasupra tinutului; ulterior, si altii au sustinut ca aici radiourile nu functioneaza, iar busolele se zapacesc. Cercetatorii au descoperit ca zona se afla intre paralele nordice de 26 si 28 grade latitudine, intre care se afla - pe alte meridiane piramidele egiptene, Triunghiul Bermudelor si cetatile sacre din Tibet. Legenda spune ca aici se pot vedea destul de frecvent sfere luminoase zburatoare, dar si fiinte foarte inalte, care cutreiera suspect desertul.

NUMARUL APOCALIPTIC 666 FENOMENE STRANII

Se impune n lumea stiintifica tot mai pregnant ideea ca numele Fiarei", 666, din Apocalipsa biblica, ar fi de fapt un avertisment dat generatiilor viitoare de o intuitie straveche sau de cunostinte din trecutul ndepartat, care n mii de ani s-au pierdut. Este

vorba despre fenomene cosmice care s-ar accentua si manifesta ritmic, din mii n mii de ani.

O ipoteza romneasca, datorata domnului Dorel Brsan, retine atentia asupra unui posibil argument pe care stiinta este chemata sa-l confirme. Este vorba mai nti despre cmpul nuclear indus de rotatia Soarelui". Dorel Brsan afirma ca acest cmp nuclear este dipolar, iar configuratia liniilor sale este asemanatoare cu aceea a dipolului magnetic. Datorita rotatiei Pamntului se genereaza un cmp nuclear de inductie care n zona polilor are o intensitate considerabila, iar din compunerea dipolului asociat miscarii de spin a Pamntului, cu dipolul asociat miscarii orbitale a Lunii, rezulta un moment nuclear a carui axa s-ar putea sa nu coincida cu axa de rotatie a planetei noastre. Acest cmp, care nu putem banui n ce mod interactioneaza cu materia, ar putea fi responsabil de fenomenele ciudate care se petrec n zona Bermudelor si n vestul Australiei".

n continuarea argumentelor sale privind fenomene cosmice neelucidate, relationate cu cifra catastrofala 666 prezenta n Marea Piramida, autorul afirma: Prezenta acestui cmp misterios face ca toate miscarile turbionare - cicloane, curenti marini - sa aiba un anumit sens n emisfera nordica, sens diferit de al cicloanelor din emisfera sudica. Ipoteza enuntata dezlantuie o vasta problematica n legatura cu gravitatia si inertia, si poate fi aplicata pentru a corecta miscarile din sistemul solar, care sunt dizidente n raport cu mecanica clasica. Ea aduce n atentie faptul ca orice corp ponderal care se misca ntr-un cmp gravitational este actionat si de o forta laterala care se nsumeaza la forta newtoniana predominanta. Aceste forte impun restrictii miscarilor din Sistemul Solar si de aceea toate planetele au un sens si un plan unic de miscare n jurul Soarelui, un fapt simplu, dar care nu poate primi nici o argumentatie n cadrul teoriei generalizate a relativitatii, care rezulta a fi o alternativa matematica de compromis despre care Einstein spune ca va fi o teorie cu o viata efemera".

n speta, este vorba de descoperirea unor manifestari atipice ale planetelor si interactiunea lor cu forte mai putin cunoscute azi. n acest context, inscriptia de pe Marea Piramida, respectiv numele Fiarei", n-ar face dect sa ne atentioneze ca sunt posibile, ritmic, evenimente cosmice catastrofale pentru viata planetei. Schimbarea polilor magnetici, modificarea vitezei de rotatie a Pamntului n jurul axei sale, influente diferite care pot aparea n arhitectura cosmica a Sistemului Solar - si multe altele ar fi fost reprezentate de cei vechi sub numarul apocaliptic; acest numar nu este simbolic, conventional, ci el reprezinta probabil un calcul foarte exact al unor conjuncturi cosmice

care urmeaza sa afecteze grav planeta noastra.

Ramne de observat n ce masura 666 este dependent de nume de om". O ipoteza de asemenea stiintifica s-ar putea avansa n sensul cu un om de pe Terra" ar putea provoca un eveniment cosmic dezastruos. Cum ar fi cu putinta asa ceva? Ne-o spun tot oamenii de stiinta: prin scaparea" dintr-un accelerator de particule a unei particule care eventual ar ntlni n Cosmos vidul real sau vidul metastabil. Acea particula ar provoca o explozie colosala, capabila sa distruga Sistemul Solar sau alte spatii cosmice capabile sa influenteze n sens dezastruos Sistemul Solar... ntr-un cuvnt, cifra 666 este un avertisment dat cu mii de ani n urma pentru oamenii din viitor.

LACUL BLESTEMAT FENOMENE STRANII

Pentru localnicii din oraselul canadian Bloomfield, situat la cateva zeci de kilometri de granita cu Statele Unite, lacul Cass este considerat un loc blestemat, unde doar iresponsabilii se pot aventura. Lucru de inteles dupa ce, numai in ultimul secol, peste o mie de oameni si-au gasit sfarsitul in apele sale. Si mai de mirare este ca nici unul dintre cadavre nu a fost gasit, cu toate eforturile depuse. Nici chiar in ultimii ani, cand alte cateva zeci de oameni au pierit aici, corpurile lor nu au putut fi gasite, in ciuda folosirii unor echipamente de detectie ultramoderne. Cu toate cercetarile efectuate, de catre scafandri si chiar oceanologi celebri, nu s-a putut gasi o explicatie plauzibila pentru misterioasele disparitii.

Vartejuri iscate din senin

Tot ceea ce se stie este ca, la anumite intervale, in mijlocul lacului apar vartejuri imense, de cativa metri in diametru, carora nu le scapa nici o ambarcatiune si nici un nefericit scufundator. Desi foarte multi oameni au fost martori aparitiei unor astfel de valtori, ele nu au putut fi filmate. Pe de alta parte, fundul lacului, scanat si radiografiat in repetate randuri, a dovedit ca nu prezinta nici o anomalie si nu s-a putut stabili existenta vreunei fose abisale, sau a vreunui focar vulcanic ori de alta natura, capabil a genera respectivele

vartejuri.

Pana in prezent, un singur om a putut scapa teribilului vartej starnit din senin, un agent de asigurari pe nume Steven Graham. Acesta, in dimineata zilei de 17 mai 1997, se afla in mijlocul lacului, alaturi de alti sase prieteni, la bordul unei ambarcatiuni de agrement, cand brusc, nava a fost izbita de un val aparut de nicaieri si sfaramata in bucati. Spre marele sau noroc, Graham a fost aruncat de forta izbiturii la cateva zeci de metri departare, in vreme ce restul oamenilor aflati la bord au fost inghititi, alaturi de ramasitele ambarcatiunii, de un urias vartej. Numai gratie calitatilor sale de inotator, tanarul s-a putut salva, indepartandu-se rapid de zona vartejului. Apoi, acesta a disparut ca si cum n-ar fi existat vreodata. Cautarile intreprinse pentru descoperirea celor disparuti, precum si a vaporasului lor, s-au soldat cu un esec si nici macar o parama nu a fost adusa de valuri la tarm.

Anatema ii afecteaza doar pe albi?

Legendele locale pun maleficitatea lacului pe seama unui blestem, lasat cu limba de moarte de un sef de trib indian, care a aruncat anatema asupra asupritorilor europeni, ce masacrasera neamul sau. Si, coincidenta sau nu, din 1878, de cand s-a vorbit pentru prima oara despre blestemul lacului Cass, in apele sale s-au inecat numai albi, si nici o persoana de culoare sau asiatica, desi numarul acestor minoritati a crescut constant, in aceasta parte a Canadei, in ultimele decenii.