Sunteți pe pagina 1din 81

SUPERSTITII DE CRACIUN PREVESTIRI-SUPERSTITII

Iata cateva superstitii de care trebuie sa tineti seama in perioada sarbatorilor de iarna:

Copilul nascut in ziua de Craciun va fi norocos toata viata Daca ninge in ziua de Craciun inseamna ca va fi vreme frumoasa de Paste Sa mananci un mar in ziua de Craciun ca sa fii sanatos tot anul viitor Cei care mor in ziua de Craciun se duc in Rai Aduce ghinion sa canti colinde de Craciun in oricare alta perioada a anului Plantele verzi sunt simbolul reinoirii si trainiciei vietii si din acest motiv sunt folosite pentru decorarea casei de sarbatori. Plantele verzi mai simbolizeaza si intoarcerea primaverii la sfarsitul anotimpului rece. In zilele noastre, bradul impodobit este simbolul acestor credinte. In Ajunul Craciunului, gospodarii isi strang din sat tot ce au dat imprumut, ca sai gaseasca Sarbatorile cu toate in gospodarie. Femeile pun in apa in care se spala o nuca, pentru a fi sanatoase ca nuca, si un ban, ca sa fie bogate. Gospodarii pun mana pe toate uneltele din curte, ca sa le foloseasca sanatosi si cu spor in noul an. Tot de Craciun, se pune o potcoava in galeata cu apa si apoi apa este data la vite, ca sa fie tari ca fierul. Cat tin zilele de Craciun, furca de tors este ascunsa, fiindca se crede ca cel care o va vedea ar putea fi muscat de un sarpe lung si gros ca furca. In aceasta zi painea se asaza sub masa pentru noroc, iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belsug. Impotriva deochiului si farmecelor, in cele patru colturi ale mesei se pun usturoi si seminte de mac. Cosurile caselor se scutura, iar funinginea se pune la radacina vitei-de-vie si a pomilor, pentru rod bogat. Traditia spune ca de Craciun se deschide cerul si este vazut, de catre cei buni, Dumnezeu stand cu sfintii si ingerii la masa. In aceasta zi, se spune ca boii vorbesc intre ei, dar celor care ii asculta li se tulbura mintile. Fetele, dupa ce se spala, isi pun un pieptene si usturoi sub perna, ca sa isi viseze ursitul. Tot pentru a-l visa pe cel ursit, fetele pun tot felul de mancaruri sub geam. Exista credinta ca ursitul va veni sa guste din ele si astfel il vor vedea. In unele legende, se spune ca unul dintre animalele alese de Maica Domnului este broasca. Aceasta a fost cea care a vestit Sfanta Nastere. Drept urmare, trupul broastei nu putrezeste, ci se usuca, nefiind mancat de viermi. Se considera ca cine

omoara o broasca face un mare pacat. Nu este bine sa porti pantofi noi in seara de Craciun Daca faci baie in ziua de Craciun vei fi curat tot anul, dar nu este bine sa te speli in prima zi a Anului Nou Lumanarile aprinse in seara de Craciun trebuie lasate sa arda pana se sting singure Niciun Craciun fara crengute de vasc. Altfel vei avea ghinion tot anul urmator Un cer senin de Craciun anunta un an roditor Daca rastorni cutia cu chibrituri, daca versi vin pe masa, daca iti tiuie urechea, daca dai de pomana sau daca atingi cocoasa unui cocosat vei avea noroc tot anul

SUPERSTITII LA ROMANI

Scara

Nu trebuie sa treci pe sub o scara, de orice fel ar fi ea, de zugrav, de biblioteca, de lemn pentru urcat in copac

Niciodata nu trebuie sa treci pe lnga oameni si sa-i depasesti in timp ce urci sau cobori o scara. De ce? O poveste din Geneza din Vechiul Testament vorbeste despre Scara lui Iacob dintre cer si pamnt. Unii oameni cred ca e de bun augur sa urci o scara, pentru ca ar putea fi drumul spre Dumnezeu. A trece pe sub o astfel de scara reprezinta exact contrariul, dar daca totusi trebuie sa treci pe sub scara, ar fi bine sa-ti tii degetele incrucisate pentru a alunga nenorocul. Dar, atentie, trebuie sa tii degetele incrucisate pna ce in cale iti apare un cine, altfel ghinionul se va cuibari iar in calea ta. Daca urci sau cobori o scara si trebuie totusi sa treci pe lnga cineva si sa-l depasesti, poti aplica aceeasi reteta a degetelor incrucisate pentru a evita nenorocirile.
Totusi, scara, ca si multe alte elemente din lumea superstitiilor, poate fi uneori si un semn bun. Daca te impiedici pe scara asta poate insemna ca in curnd, in familia sau chiar in casa ta, va avea loc o casatorie.

Pantofi si haine

Pantofii pe pat - duce nu numai ghinion, si mai mult dect att, pericol de a fi spnzurat!

E bine sa arunci cu un pantof vechi dupa cel ce pleaca de acasa, avea norocul

asupra sa. Acelasi lucru se face cnd mirele sau mireasa pleaca din casa parinteasca cnd se casatoresc. De aceea, in unele tari exista traditia de a lega de spatele masinii un pantof vechi. La nunta, mireasa scrie pe talpa pantofului numele tuturor prietenelor inca nemaritate pentru "a trage bine piciorul". Mai exista obiceiul ca, in biserica, in timpul ceremoniei religioase de la nunta, unul din soti sa-l calce pe celalalt pe picior- va fi stapnul in casa, supunndu-l, metaforic, pe celalalt. In alte colturi ale lumii, exista obiceiul ca mirele sa puna piciorul pe capul sotiei, asigurnd, fericirea indelungata in familie. Explicatia - modalitate de a detine controlul asupra celuilalt. Barbatii sa tina minte ca nu e bine sa daruiasca iubitelor sau prietenelor lor pantofi, dect in cazul in care doreste sa o ceara in casatorie. Ea va intelege prin acest gest o cerere de a merge alaturi de el toata viata. Daca nu are acest interes cadoul poate atrage despartirea. Nu puneti pantoful stng in piciorul drept sau invers, aduce ghinion. Nu lasati pantofii incrucisati cnd va descaltati pentru ca sunt semn de ghinion. Nu e bine sa mergi incaltat numai cu un pantof, sau cu pantofi diferiti ("cu un papuc si cu o ciubota", cum se mai spune), pentru ca asta ar putea duce moartea unuia dintre parinti. Exista si un semn norocos legat de pantofi, si anume sa legi sireturile cuiva intre ele, dar nu uita sa-ti pui o dorinta in timp ce faci aceasta. Daca o pereche noua de pantofi scrtie, inseamna ca perechea respectiva nu a fost platita corespunzator.
Nu e bine sa imbraci hainele pe dos, pentru ca atrage cearta.

Parti ale corpului

Se spune ca atunci cand ti se imbujoreaza obrajii fara motiv cineva vorbeste despre tine.

Daca iti cade pieptanul pe jos in timp ce te piepteni acesta este semn pentru mari dezamagiri. Daca te mananca nasul acesta este semn de mare suparare, dar mai exista varianta ca daca te mananca nasul, cineva vrea sa te vada. Daca te mananca nara stanga vine un baiat si daca te mananca nara dreapta vine o fata. Daca ai stari de voma fara motiv, daca te doare capul din senin, casti in continuu, fara sa-ti fie somn sau iti curge sange din nas, daca iti tiuie urechile si ai temperatura din senin se spune ca ai fost deochiat. Daca te mananca urechea stanga te vorbeste lumea de rau, daca te mananca cea dreapta se spune ca te vorbeste cineva de bine. Se spune ca daca te mananca talpa de la piciorul drept se anunta o calatorie. Daca te mananca buzele se spune ca in ziua respectiva vei fi sarutat/a. Daca iti dai cu oja pe unghii si le privesti des se spune ca cineva vorbeste de tine.

Daca te mananca palma dreapta se spune ca vei da bani in curand. Daca te mananca palma stanga vei lua bani. Se spune ca daca ti se zbate ochiul drept in curand va avea loc o nastere in familie, iar daca ti se zbate ochiul stang acest lucru anunta un deces sau o mare dezamgire. Daca iti musti limba in timp ce mananci inseamna ca tocmai ai spus o minciuna. Atunci cand iti cade o geana, pune-o in palma si arunc-o peste umar in timp ce iti pui o dorinta. Daca geana va zbura, atunci dorinta ta se va indeplini.
Cate vartejuri se formeaza in crestetul capului, in par, atatea casatorii vei avea.

Animale

Daca iti intra in casa o pisica tigrata sau una cenusie se spune ca vei intra in posesia unei sume mari de bani.

Se zice ca daca o pisica stranuta, atunci vine ploaia. Daca o pisica sta cu spatele la foc, se spune ca vine furtuna. Daca o pisica isi ascute ghearele de piciorul de la masa se spune ca e semn ca vremea de imbunatateste. Daca o pisica isi ascute ghearele pe covor se spune ca se anunta vant. Cand o pisica isi spala urechea cu labuta sau daca priveste prelung pe fereastra acest lucru anunta ploaie. Daca o pisica doarme cu labutele sub ea, anunta vreme rea. Se spune ca daca o pisica isi spala fata cu labuta, anunta musafiri. Se zice ca daca daca o pisica neagra se indreapate spre tine e semn de noroc, iar daca iti taie calea inseamna ca ia norocul tau cu ea. Daca vei lovi o pisica cu picioarul se spune ca vei suferi de reumatism la acel picior. Daca vezi o pisica alba noaptea se spune ca aduce ghinion. Daca te duci la scoala si vezi o pisica alba se spune ca aduce noroc. Se spune ca daca ineci o pisica, vei muri inecat Se zice ca daca o pisica sta in preajma unui nou-nascut pentru ca "ii suge suflarea". Daca esti urmarit pana acasa de un caine strain se spune ca aduce noroc. O pisica pe un vapor aduce noroc. Daca vezi un caine mancand iarba, tavalindu-se pe podea sau scarpinandu-se exagerat de mult inseamna ca va ploua. Cand o pisica neagra taie calea unui alai de inmormantare se spune ca un membru din acea familie va muri in curand. Daca ai in casa o pisica neagra in casa, daca iti intra in casa o pisica neagra, daca te intampina o pisica neagra la usa cuiva sau daca vezi trei pisici negre la rand se spune ca aduce noroc. Se spune ca iti aduce ghinion daca vezi o pisica neagra dimineata devreme, daca fugaresti o pisica sau daca iti intoarce spatele o pisica neagra.

Se zice ca iepurii sunt aducatori de noroc. Se spune ca daca numeri 100 de cai albi te vei casatori cu primul barbat pe care il vei intalni. Un piciorus de iepuras este considerat un talisman de noroc. Daca inainte de amiaza vezi un caine alb, se spune ca e semn bun. Caii albi sunt considerati aducatori de noroc, ori ca-i vezi, ori ca ai unul. Caii cu "sosete albe" sau cu stea in frunte sun considerati cu atat mai mult mai norocosi. Se spune ca daca un caine urla la usa ta e semn de moarte. Se zice ca daca vacile stau apropiate, atunci vremea se va inrautati. Daca un caine scanceste la nasterea unui copil, se spune ca acel copil va avea o viata grea. E semn de vreme buna daca vacile stau asezate in iarba inalta. Se spune ca e bine sa intalnesti turme de vaci pe drum.
Se zice ca daca vrei sa ai o luna buna, nu uita ca in prima zi a luni respective sa spui de trei ori "iepure alb" cand te trezesti.

Numere

Daca intr-o camera unde este si o oglinda se afla 13 persoane, cel care sta in partea opusa oglinzii va muri.

Zilele de 13 din calendar care cad vinerea sunt considerate aducatoare de ghinion si efectele vor fi cu atat mai dezastroase cu cat 13 martie pica intr-o vineri. Se spune ca daca numele tau are 13 litere ai ghinion. Multe persoane evita sa foloseasca cifra 13 pentru a desemna zilele din calendar, numerele de strazi sau de apartamente; este foarte des intalnita numerotarea de genul 12 bis. Daca numele tau este format din 7 litere se spune ca ai noroc. Numarul 7 este un numar cu superstitii. De exemplu lui Dumenezeu i-a luat 7 zile sa creeze lumea si de aceea tot ce este asociat cu acest numar este considerat de a fi de bun augur. Se spune ca cel de al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu intr-o familie este considerat a fi cel mai norocos om.
Fiecare grup de sapte ani din viata unui om este considerat a fi motiv de noi schimbari in personalitatea omului. De aici provin si cei sapte ani de acasa, primirea buletinului la 14, serbarea majoratului la 21 de ani (in trecut si, inca, in alte parti ale lumii) etc.

Sarbatori

Se sune ca lumanarea cu care s-a mers la biserica de Inviere trebuie pastrata peste an; lumanarea se aprinde in timpul furtunilor pentru a proteja casa de pagube.

Traditia spune ca nu este bine ca in ziua crucii sa mananci fructe care contin semnul crucii in interior: nuci, mere. Daca de Craciun porti pantofi noi, se spune aduce ghinion. Daca bate vantul de Craciun aduce ghinion. E bine sa ai pe masa de Craciun si Anul Nou crengute de vasc, aduce noroc. Un cer senin de Craciun anunta un an roditor. Nu este bine ca intre Craciun si Anul Nou sa se tricoteze, sa se coase sau sa se spele rufe. Acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel. Se spune ca dorinta pusa la mizul noptii de Revelion are toate sansele sa se indeplineasca. Aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar. Nu este bine sa agati calendarul inainte sa inceapa noul an pentru ca aduce ghinion; aduce ghinion daca intorci fila inainte ca ziua sau luna sa se termine. Se spune ca daca noul an te prinde cu datorii asa va fi tot anul. Prima persoana care va trece pragul in prima zi a anului te va influenta tot anul; persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, iar persoanele brunete aduc noroc. Nu este bine sa aruncati ceva in prima zi a anului, nici macar gunoiul. Este bina ca in prima zi a anului cineva sa intre in casa, nu sa iasa! Daca prima persoana care va intra in casa este o femeie, va fi un an prost, daca e barbat, va fi un an norocos. Daca in prima zi a anului faceti ceva legat de servici va va merge bine tot anul la servici. Nu este bine sa spalati in prima zi a anului. Este bine ca noul an sa va gaseasca in curatenie deplina. Nu plangeti in prima zi a anului. Este bine ca pe data de 1 ianuarie sa imbracati ceva nou. Nu este bine sa spargeti ceva in prima zi a anului. Nu imprumutati bani si nu va faceti datorii pe 1 ianuarie. E semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou. Nu injurati si nu folositi cuvinte urate in Ajun de An Nou. Daca mananci mere in Ajun de Craciun, vei fi sanatos tot anul. Copiii nascuti de Craciun sau de Anul Nou sunt norocosi.
Daca te tunzi in vinerea Pastelui se spune ca nu vei avea dureri de cap tot anul.

Zile si ore

Se spune ce daca primesti de luni bani vei primi toata saptamana; daca vei cheltui bani de luni, asa va fi toata saptamana.

Martea aduce ghinion. Se spune ca asa cum vei inepe saptamana asa vei avea toate zilele. Daca iti tai unghiile vinerea sau duminica este semn de ghinion. Ca sa ai noroc tot anul poarta haine noi de Paste. Daca incepi o calatorie vinerea vei avea ghinion. Asternutul schimbat vinerea anunta visuri urate. Nu e bine sa calci rufe duminica Nu e bine sa incepi sa-ti confectionezi haine vineri, decat daca le termini tot in acea zi. Se spune ca daca te uiti la ora fixa la ceas "cineva" te iubeste; daca te uiti un minut mai devreme inseamna ca te-a iubit, iar un minut mai tarziu inseamna ca te inseala.
Se spune ca zilele de luni, miercuri, joi, duminica sunt cu noroc, iar cele de marti, vineri, sambata cu ghinion. Sunt cu atat mai ghinioniste daca este vorba de marti 13 sau vineri 13.

VRAJI SI SUPERSTITII

Superstitia, asa cum este ea definita filologic, apare ca o credinta primitiva, bazata pe ramasite ale magiei si animismului, pe conceptii retrograde, neconforme cu nivelul cunoasterii stiintifice, pe admiterea fortei spiritelor bune si rele, a miracolelor, farmecelor, vrajilor, semnelor prevestitoare, numerelor fatidice etc.

Originea, sursele care au alimentat superstitiile, evolutia acestora sunt cercetate temeinic de etnografie si antropologie, care au realizari importante in acest domeniu, descoperindu-se sensurile unor credinte mitico-magice stravechi desacralizate. Incercand o sistematizare a productiilor folclorice romanesti, mai cu seama a acelora legate de muncile agricole, de schimbarea anotimpurilor, putem surprinde orizontul magic al acelor oameni care au trait in paleolitic la poalele Carpatilor. Este evident ca acest orizont se confunda cu cel al realitatii observate, intelese de lumea vazuta magic, asa cum aparea ea la poporul romn, pana in urma cu cateva decenii, fiind concreta, circumscrisa la cea in care traia fiecare individ, in relieful si natura inconjuratoare, in practica de zi cu zi. Se trage din vremuri stravechi, ale practicii magiei de vanatoare, superstitia ca persoane sau animale intalnite in drum sau la plecarea in calatorie, adica "ce ies inainte", "ce taie calea" au o anumita semnificatie pentru rezultatul actiunii. De pilda, exista odinioara convingerea ca daca cineva iti iese in cale cu vase goale (cana, ulcior etc.) actiunea nu reuseste. Dar ea trebuia sa aiba sorti de izbanda atunci cand vasele erau pline cu apa. Intalnirea cu un iepure, cu o pisica sau "intoarcerea din drum" se socoteau ca "semne rele" fiind de asemenea reminiscente ale magiei de vanatoare. In trecut vanatorii si pescarii se temeau a fi intrebati unde se duc, in credinta ca o asemenea intrebare ar fi urmata de pierderea norocului scontat de acestia. Cand se transporta un obiect magic, persoana respectiva nu trebuia sa se uite inapoi sau sa fie vazuta, ori sa vada pe careva, sa vorbeasca etc. In conceptia magica, nascuta probabil in mezolitic asemenea atitudini aveau ca scop evitarea dezlantuirii fortelor supranaturale ostile, care trebuiau deci ocolite, pacalite, astfel incat actiunile vrajitoresti sa nu-si

piarda "puterile". Tot urme ale credintelor magice stravechi reprezinta superstitiile legate de atitudini ireverentioase fata de elemente sau fenomene ale naturii, inchipuite ca forte supranaturale. De pilda, era oprit sa se scuipe inaintea soarelui sau a vntului, a caror razbunare se astepta a fi extrem de dura in acest caz. Asa numitele locuri rele sau oprite, din credintele populare, erau in realitate ecouri ale magiei. De pilda, superstitia ca asezarea caciulii (sau palariei) pe masa si pe pat ar fi semn rau, indicand boala sau moartea posesorului obiectului respectiv, tine de magia tamaduitoare, ca si de faptul de sta "pe urma" unui bolnav, ceea ce semnifica posibilitatea contagiunii. Cimitirele, rascrucile, podurile, stancile, pesterile, morile, casele parasite erau numite "locurile rele", bantuite de fiinte demonice.

In aceste conceptii vom descoperi stratificari nu numai de practici magice, dar si de experiente. Astfel, pentru vanatorul din vremurile stravechi, aparitia unui om sau a unui iepure nu puteau insemna altceva decat nesansa in actiunea sa, doarece era absolut limpede ca in zona respectiva nu se gasea nicio vietate. Din doua motive: oricare drumet speria si alunga vanatul, in timp ce iepurele fugea de celelalte animale. Apoi vraciul stia, tot din experienta, ca atingerea unui om bolnav ducea la molipsire; tot astfel asezarea de obiecte pe culculsul unui suferind sau frecventarea, unor locuri in care au trait indivizi bolnavi. Bineinteles, vraciul nu putea avea nicio idee despre principiile medicinei, asa cum sunt intelese ele astazi, dar el observa totul cu atentie si tragea concluzii. Interdictiile pe care le dadea, si pe care toti le respectau, rezultau de aici si, evident, ele se dovedeau corecte.

Basmele romnesti contin episoade fantastice, populate cu zmei si zane, fiinte cu puteri magice, care duc o viata apropiata de cea umana. Altele primesc puteri sau forme supranaturale cum sunt pricolicii si varcolacii, dar mai cu seama solomarii. Potrivit credintelor populare solomarii sunt persoane care merg calare pe balauri si poarta ploile si furtunile dupa bunul lor plac. Ei "au invatat" meseria lor sub pamant sau intr-o pestera timp de sapte ani. In ce priveste pricolicii si varcolacii acestia ar fi, conform superstitiilor, oameni vii sau morti care se prefac noaptea in lup sau in caine, dandu-se peste cap de trei ori, pricinuind rele celor pe care ii intalnesc. Puteri nefaste au si alte fiinte imaginare cum sunt ielele, inchipuite ca niste zane frumoase, dar stricatoare. Exista apoi "muma padurii" personaj cu puteri miraculoase si aspect infricosator, simbolizand elementul rau. Toponimia romaneasca este bogata in evocari magice, pastrate de popor: "Valea zanelor" (Bucegi), "Pestera zmeilor" (la izvoarele Somesului Cald), "Ochiul pamantului" (in sesul Cricaului) etc.

Timpul, vazut prin prisma magiei era si el prezent in traditiile populare romnesti. De pilda, practica descanta-toarelor prevedea ca "apa neinceputa" sa fie luata de la izvor inainte de rasaritul soarelui si pe nemancate. Descantecele pentru "casunatura", de asemenea nu trebuiau sa se faca dupa rasaritul soarelui. In zorii zilei se faceau descantecele de dragoste si scaldatul in roua (pentru sanatate) - ca magie tamaduitoare. In schimb, imediat dupa asfintitul soarelui incepea timpul rau, in care demonii si vrajile vatamatoare isi desfasurau actiunile nefaste. De aici o serie de precautii magice care astazi par cu totul bizare, fara noima : nu se imprumuta nimic din casa (ca sa nu se duca norocul), nici chiar gunoiul nu se scotea afara (spre a nu avea pagube prin efectul vrajilor). De asemenea, seara nu se aducea apa in casa, fara a se arunca in ea un taciune aprins sau a se sufla in vas de trei ori, ca pavaza impotriva eventualelor actiuni vrajitoresti potrivnice. In general oamenii credeau ca orice actiune era periculos a fi intreprinsa noaptea in afara locuintei, spatiul fiind strabatut in conceptia lor de fiinte supranaturale : zmei, iele, pricolici, vrajitori, strigoi etc, care puteau cauza numai nenorociri. Ivirea zorilor, vestita de cantatul cocosilor, era momentul disparitiei acestora. O singura exceptie se cunoaste: in asfintit se recomanda doar inceperea semanatului, imediat dupa culcatul pasarilor, aruncandu-se boabele cu ochii inchisi, "pentru ca zburatoarele sa nu vada semintele si sa nu manance holda".

Asemenea reminiscente de ritual magic au dat nastere la multe povestiri populare, care incanta prin savoarea lor, ca povestirea lui Vasile Zaiu din Baisoara, in anul 1940: "Un sogor de-al meu s-a sculat sara in casa si o vazut o capra la fereastra. El o gandit ca-i dracu. Omu a luat sacurea si o iesit afara la usa si iaca aci pe pomol o dat cu sacurea si i-o taiat capu. Dimineata o vazut ca-i capra vecinului". De unde se pot

observa nu numai conceptiile magice ale satului romanesc de acum cateva decenii, dar si modul neinfricat in care omul simplu stia sa infrunte puterile demonice. Tot ce se intampla in timpul noptii avea o dubla semnificatie : una pozitiva, adica cea care urma ordinea naturii si o alta magica. Miscarea unei crengi, o lumina necunoscuta, stralucirea cerului erau interpretate in primul rand in sens magic, explicatia naturala fiind cel mai adesea ignorata. Timpul noptii era cel al vrajilor. Vrajile de dragoste, ca de pilda culegerea matragunei, se produceau, cum s-a aratat, dupa un anumit ritual. La fel si florile de feriga se cautau in noaptea de Sanziene de catre vrajitoare, care luau mana holdelor. Luatul manei se facea tot inainte de rasaritul soarelui. In general manoperele de magie neagra se desfasurau noaptea. Daca noaptea isi avea regulile ei magice, tot astfel zilele saptamanii cunosteau o sumedie de oprelisti, variind de la o colectivitate la alta. De pilda, se obisnuia sa nu se scoata gunoiul din casa lunea (ca uliul sa nu manance pasarile domestice). De asemenea nu se imprumuta nimic lunea, martea si vinerea (ca sa nu fie pagube in casa). Miercurea si vinerea nu se prindeau boii intaia oara la jug si in aceleasi zile nu se cocea paine (caci lua cuptorul foc). Exista, de altfel, o regula transmisa din femeie in femeie, sub forma de cantec, cu tenta evident magica : "Vinerea iar nu torc,/Nu fac paine si nu spal./Nu spal lunea, joia si sambata./Martea si miercurea nu fac lesia".

Timpul, in viziunea omului dominat de credinte magice, era o insiruire de zile bune si de zile rele (faste si nefaste), sarbatorile marcand momentele esentiale ale anului, legate indeosebi de schimbarea anotimpurilor si fazele muncilor agricole. In mentalitatea magica, spre pilda, in prima zi a anului se putea afla tot ce se va petrece pana la sfarsitul acestuia. De aici rezulta vechile obiceiuri de Anul Nou, incepand cu cele din noaptea de 31 decembrie. Atunci fetele isi ghiceau, ca sa vada daca se vor marita, nu se inchideau usile si nu se dormea pe intuneric (ca sa intre norocul in casa). Barbatii spargeau cepe, prorocind in foile lor cum va fi vremea - uscata sau ploioasa. Roseata cerului, gerul, zapada din ziua de Anul Nou aveau si ele rosturi de magie meteorologica, "prevestind" belsugul, bucuria, sau nenorociri in cursul lunilor viitoare. In ziua de Anul Nou se soroceau pomii neroditi, iar animalele "vorbeau intre ele despre soarta "stapanilor". Credinte magice stau ascunse in sarbatoarea de Arminden, vestitoarea primaverii, in credintele legate de Rusalii si multe altele. Legaturile cauzale intre fenomenele naturale si anumite intamplari erau explicate in maniera naiva a magiei. Astfel; cand canta tarca, tipa cucuvaia sau o gaina ,,cocosea" se credea ca se vestea ceva de rau. La fel cand se batea ochiul drept, cand urla cainele, cand se visa porci, inflorirea pomilor a doua oara, eclipsele si cometele erau luate drept prevestiri ale unui razboi sau ale mortii. Evident, teama de nenorociri, nesiguranta zilei de maine, frica fata de fenomenele naturii, ignoranta au generat asemenea conceptii, fara nici o baza reala.

[...] in vechime descantecele, vrajile erau considerate drept mijloace pentru rezolvari posibile ale unor situatii acute. Tehnica acestor practici aparea, doar cu cateva decenii in urma, foarte diversa si ea avea, fara indoiala, un caracter si mai amplu in trecutul indepartat. Un element interesant il constituie aici asanumita dozare a ritualului vrajitoresc, constand in repetarea descantecelor conform unei anumite ordini, adaugarea de noi versuri la fiecare tura de recitari magice etc. Astfel, in magia tamaduitoare se obisnuia ca sapte femei batrane sa posteasca o zi pentru a determina insanatosirea unui bolnav. Se postea, de asemenea, noua marti (de luni pana in seara de marti, cand se iveau stelele), "ca sa se implineasca ceva"'. Apoi, pentru ca descantecele sa aiba eficacitatea dorita ele erau repetate de mai multe ori, in general de trei, sase sau noua ori. Unele vrajitoare considerau "de leac", deci eficace, doar a noua repetare. Altele pretindeau dimpotriva ca vindecarea vine de la toate cele noua descantari luate la un loc, deci de la fiecare in parte. Spre deosebire de acestea, exista si parerea ca doar una din cele noua repetari este de leac, dar care anume nu se stia. Procedeul repetarilor ss explica, de regula, prin credinta in proprietatea magica individuala a anumitor numere, in special trei, sase si noua. Valoarea magica a numerelor se intalnea si in diferite ocazii independente de timp, cum ar fi - de pilda - persoanele care trebuiau sa indeplineasca o actiune magica: sapte femei batrane, sapte popi, trei copii. Sau numarul obiectelor pentru ritual: noua carbuni, unsoare de noua feluri, apa din sapte izvoare etc. In descantece sunt adesea invocate fiinte magice al caror numar este noua sau nouazeci si noua. Prin urmare, unele numere primesc in conceptia magica o individualitate proprie, fiind dotate cu puteri speciale, transmisibile obiectelor, fiintelor si actiunilor care le folosesc. In mentalitatea populatiilor primitive studiata de etnologi, credinta in valoarea magica a numerelor este puternica, ceea ce poate indica rolul deosebit al dozarii in cadrul ritualurilor magice in trecutul indepartat al omenirii.

Sigur ca omului modern, familiarizat cu datele stiintei, nu-i vine greu sa inteleaga ca viata este un proces de desfasurare a timpului biologic, ea decurgand in ritm ascendent si descendent, ca planta, un animal, oricare fiinta, cat de mica sau mare, se naste, se dezvolta, atinge maturitatea deplina, un apogeu biologic, dupa care incepe sa moara treptat. Acesta nu mai este, azi, niciun mister, fenomenul fiind dovedit de stiinta. In gandirea magica insa, viata aparea altfel. Ea era formata dintr-o succesiune de momente deosebite, atat structural cat si calitativ, care trebuiau celebrate prin ceremonialuri rituale specifice. Populatia pretracica, apoi tracii si geto-dacii au privit viata in acelasi spirit magic. Cum gandeau acei oameni de demult ne vorbeste multimea de obiceiuri, odinioara cu caracter miticormagic, pastrate in folclorul romanesc. Cel mai important moment din viata unui individ era considerat, cum este si logic, nasterea. Actiunile magice menite sa slujeasca viitorului copil incepeau chiar din timpul sarcinii femeii, care trebuia sa respecte o serie de prescriptii, de indicatii tabu, menite a impiedica transmiterea unor defecte asupra fiintei din pantecul sau. De aceea, gravida care vedea un om urat, sau un animal pocit, trebuia "sa-si aduca aminte" de starea in care se afla pentru ca nu cumva copilul sa semene cu fiintele vazute de ea. De asemenea, nu avea voie sa puna mana pe flori si apoi pe trup, "ca sa nu aiba copilul pete" ; sa nu dea cu piciorul in caini si pisici "ca va face copilul cu par pe trup" si altele. In cazul in care uita sau incalca interdictiile, numai descantatoarele puteau sa-i vina in ajutor. Insa, cand o gravida zarea un om frumos, ea trebuia sa-i calce pe urma, zicand : "Calcu-ti urma, / iau-ti forma, / pruncul meu / in chipul tau !"

In timpul nasterii existau, de asemenea, tot felul de indicatii magice: usile sa stea incuiate "ca sa nu poata nimeni fermeca pe noul nascut" ; copilul sa se nasca pe un obiect oarecare "ca atunci pe ce gandeste se implineste"; sa nu fie nimic incuiat sau innodat in odaia de nastere si sa nu stie nimeni in sat ca pe femeie au apucat-o durerile facerii "ca naste mai usor". Ritualurile continuau si dupa nastere : copilul era scaldat in apa cu flori "ca sa fie frumos", inainte de a fi trecut prima oara la san i se dadea apa de pe un clopot "sai cante gura frumos", in leagan i se puneau diferite obiecte de fier "pentru a departa spiritele rele". Contra "deochiului se anina ceva rosu. Alte credinte de origine magica se refereau la taierea buricului, aruncarea "casei copilului" (placenta), a scaldei (apa de la baia copilului) etc. Un singur substrat corect puteau contine asemenea practici venite din adancurile trecutului omenesc, anume conceptia ca inca de la nastere trebuie vegheat asupra formarii omului, deoarece atunci i se urzeste intregul fir al vietii. Trebuie mentionat aici ca in conceptia magica, oricare om are cursul vietii prestabilit de ursitoare. Perioada magica a copilului avea o durata de sase saptamani socotite de la nastere. In acest timp se luau toate masurile pentru ca spiritele rele sa nu faca pruncului vreun rau ori sa-l schimbe cu altul. In conceptia respectiva mama trebuia sa nu stea niciodata cu spatele la copil sau sa doarma altfel decat cu fata la el "pentru ca smeoaicele sa nu il fure". Din aceleasi considerente se puneau in leagan un catel de usturoi, fier si o matura. Daca pruncul se imbolnavea, repede i se schimba numele, in credinta ca astfel se nastea o alta fiinta, care nu avea boala celei precedente. Tot in legatura cu primele momente ale vietii existau si alte reguli magice, toate ilustrand reguli de initiere stravechi, menite sa fixeze in mintea viitoarelor mame, sub forma de precepte, cerinte necesare ocrotirii foarte atente a copilului.

Practici magice stravechi a existat si in legatura cu casatoria. De altfel, acest moment solemn era precedat in satul romnesc de vraji pentru ursit si dragoste, iar celebrarea casatoriei era insotita de multe manifestari cu caracter magic, care nu respectau ritualul religios, in ideea naiva ca astfel se vor putea determina sansa conjugala, buna intelegere intre soti, bunastarea viitoarei familii, nasterea a cat mai multi copii. Inmormantarea cuprindea, de asemenea, elemente magice "pentru impacarea sufletelor mortilor cu cei vii", dar mai cu seama pentru a-i feri pe cei in viata de urmarile eventualei transformari in strigoi a defunctilor. Magia a constituit in trecut o tehnica, a carei lipsa in activitatea umana era odinioara de neconceput. Ea era prezenta nu numai in momentele esentiale ale fiecarui om, ci si in procesul muncii. De pilda, agricultorul iesea la semanat, deci efectua o munca, dar el insotea acest travaliu cu un anumit ceremonial menit sa "apere" efortul asa cum era acela, amintit anterior, de a arunca cu ochii inchisi pe ogoare primele seminte. O astfel de atitudine magica s-a nascut, evident, din observatia ca pasarile, prin atacul lor asupra ogoarelor sunt capabile a micsora recolta. Corelata cu constiinta ca in intuneric si cu ochii inchisi vazul nu mai este eficace sau dispare, aceasta observatie a dus la practica de magie imitativa, in speta insamantarea ogoarelor in timpul noptii. Mai practica ar fi fost instalarea unor momai, dar

asemenea mijloace se vor inventa mult mai tarziu, tot ca urmare a observatiei comportamentului pasarilor.

In aceeasi categorie de manifestari intra obiceiul ca ouale puse la clocit sa aiba nume feminine (ca sa iasa puicute). Tot din perioade stravechi a ajuns pana la noi obiceiul superstitios al libatiilor, adica umplerea unei cupe cu vin, apa sau lapte, gustarea continutului, apoi varsarea acestuia in semn de omagiu adus unor forte supranaturale. Gestul, in parte transformat, s-a pastrat, de regula, la ceremoniile funerare populare, ca si in traditionala inchinare a paharului, la oricare petrecere. De asemenea are o origine mitico-magica superstitia ca varsarea solnitei si imprastierea sarii constituie un semn al unei viitoare suparari. Sarea avea in trecut un pret enorm, utilizata fiind si ca obiect de schimb, la unele populatii, datorita greutatii procurarii ei. Romanii isi plateau soldatii si in bulgari de sare, de unde si denumirea de salariu (lat. salarium - solda, salariu). La geto-daci, potrivit cercetarilor-efectuate de D. NicolaescuPlopsor, sarea constituia obiect de ofranda, ea fiind depusa la altare in vase special confectionate (fructiera dacica). In asemenea conditii risipirea sarii putea sa nu declanseze iritarea ? Ceea ce nu se mai justifica astazi.

Enuntarea si explicarea exhaustiva a superstitiilor este dificila chiar in cuprinsul unei lucrari ample, cu atat. mai mult efortul devine imposibil intr-un eseu succint. In orice caz, pentru omul modern, superstitia - cunoscuta fiind ca un ecou al unor credinte stravechi, al caror sens initial s-a pierdut, prin desuetudine si desacralizare - nu poate avea decat valoarea unui produs folcloric, rezervat studiului etnografiei, antropologiei, istoriei religiilor. Este clar ca atata vreme cat se cunosc sursele, geneza, evolutia si involutia credintelor care au dus la aparitia diferitelor conceptii obscurantiste, atitudinea superstitioasa nu se ma justifica in timpurile noastre. [...]

PREVESTIRI PENTRU FEMEI

Acestea sunt prevestiri speciale cu privire la mica contabilitate intima, lunara a femeii. Astfel vei stii la ce sa te astepti in luna in curs.

1. vei avea o luna fericita 2. vei fi dispretuita 3. cearta 4. bucurie si veselie 5. tristete apropiata 6. surpriza in dragoste 7. dragoste platonica 8. vei simti o mare bucurie 9. modificari, schimbari 10. dragoste netulburata

11. devotamentul tau va fi rasplatit 12. pasiune arzatoare cat de curand 13. te asteapta suferinte 14. noutate, veste fericita 15. ceea ce astepti/visezi, va veni 16. indepartare de un prieten 17. veste rea 18. vei fi dorita 19. vei fi iubita 20. vei iubi cu pasiune 21. grija trecatoare 22. melancolie 23. aventura sau calatorie placuta 24. vei avea o neplacere 25. calatorie apropiata 26. reintoarcere si regret 27. implinirea unui vis 28. se intereseaza cineva de tine 29. griji si lacrimi 30. eveniment neasteptat ce-ti poate schimba viata 31. esti curata, sincera si vei avea multe satisfactii

Luni: vei face cunostinte noi

Marti: vei primi un cadou care te vabucura Miercuri: neliniste Joi: cineva iti va dovedi sinceritate, declaratii Vineri: tristete Sambata: vei termina treburi incepute/afaceri terminate Duminica: satisfactii, prietenie

Dimineata: cineva este suparat pe tine Pranz: te impaci cu cineva Seara: se indragosteste cineva de tine Noaptea: cineva te iubeste mult

SEMNIFICATIA ORELOR FIXE

Sunt perioade de timp cand de fiecare data cand ne uitam la ceas observam cu surprindere ca o facem exact la o anumita ora.Ce semnificatie are acest lucru? Ce legatura au orele cu viata sentimentala? Majoritatea dintre noi stiu ca atunci cand te uiti la ceas la ora fixa, te iubeste partenera/partenerul dar semnificatiile sunt diferite in functie de ora la care te uiti.

ora 1 - o persoana de sex opus iti apreciaza calitatile, te admira pentru farmecul tau si doreste sa afle cat mai multe despre tine ora 2 - cel care s-a cuibarit in sufletul tau nu este tocmai partenerul potrivit pentru ca, in curand va cauta pe altcineva

ora 3 - persoana care ti-a furat inima te viseaza mereu, in cele mai dulci ipostaze ora 4 - l-ai cucerit cu adevarat si ai devenit dragostea vietii lui ora 5 - arde de nerabdare sa va intalniti pentru ca ii este dor de tine ora 6 - exista cineva care ar face orice ca sa fie cu tine dar stie ca ai o relatie cu altcineva ora 7 - sta zi si noapte cu gandul la tine si doreste sa-ti impartaseasca sentimentele ora 8 - simti ca zbori si ai impresia ca toata lumea este a ta pentru ca te-ai indragostit nebuneste ora 9 - i-ai sucit mintile unui barbat cu ochii negri ora 10 - alesul inimii tale este hotarat sa te ceara in casatorie ora 11 - esti trista pentru ca nu te iubeste asa cum ti-ai dori ora 12 - sunteti putin certati dar destinul va vrea impreuna ora 13 - iti simte lipsa chiar daca lipsesti de langa el doar 5 minute ora 14 - a facut o pasiune pentru tine o persoana bruneta cu ochii verzi ora 15 - l-ai cucerit cu privirea; intotdeauna va adora ochii tai ora 16 - sentimentele il indeamna sa te sarute dar ii lipseste indrazneala ora 17 - doriti sa petreceti impreuna ora 18 - nu pierde nicio clipa fara sa se gandeasca la tine ora 19 - tu esti viata lui ora 20 - ai patruns in inima celui mai bun prieten al tau, de sex opus ora 21 - il macina gelozia pentru ca te-a vazut cu altcineva ora 22 - l-ai fascinat cu frumusetea ta; nu te va uita niciodata ora 23 - se intereseaza de tine ora 24 - ii face placere sa stea la discutie cu tine dar, din pacate, este indragostit de prietena ta

SEMNIFICATIA CULORII OCHILOR BUNICA SPUNE... - PREVESTIRI-SUPERSTITII

De ani de zile , psihologii descriu o serie de aspecte comportamentale avand la baza reactiile ochilor.De exemplu , faptul ca un adolescent se fereste sa se uite in ochii unuia din parinti, in timp ce ii raspunde la o intrebare , poate semnala ca el nu este intru totul sincer. De fapt, ochii reprezinta reflectii ale emotiilor noastre si in acest sens ii putem asemui cu ferestre prin care cei din jur ne pot vedea. Aceasta nu este insa totul. Ochiul si irisul in special reprezinta repere de evaluare a starii de sanatate a unei persoane, domeniul care se ocupa de acest studiu numindu-se iridiologie. Pentru iridoliogi, ochiul este o fereastra prin care pot evalua sanatatea unui individ. Ei studiaza irisul, pupila si sclera (tunica solida a globului ocular) unei persoane, luand in consideratie culoarea si particularitatile acestor parti ale ochiului. Apoi, ei compara rezultatele obtinute cu o harta a irisului, in care acesta este divizat in mai multe zone, corespunzatoare diferitelor parti ale corpului. Diagnosticul este dat in functie de dicrepantele care apar in aceasta analiza comparativa. Dintr-o alta perspectiva , culoarea ochilor poate fi un mijloc de evaluare a personalitatii, caracterului sau abilitatilor unei persoane.

Semnificatia culorii ochilor Culoarea ochilor unui om, rezultat al caracteristicilor lui genetice, reflecta individualitatea acestuia. In lumea fiintelor umane, culoarea ochilor se incadreaza, de regula, in patru mari grupe: castaniu (caprui), albastru, verde si negru. Ochii caprui sunt cei mai raspanditi, fiind urmati de catre cei albastri, verzi si negri.

Personalitatea ochilor caprui Ochii caprui sugereaza privirea catifelata si inocenta a unei caprioare. De fapt, ei pot fi o dovada a agilitatii blandei creaturi a padurii! Potrivit studiilor stiintifice, persoanele cu ochii caprui au reflexe mai rapide si sunt mai alerte fata de de cele cu o culoare deschisa a ochilor. Se pare ca, de multe ori, astfel de oameni se dedica cu succes unor sporturi care presupun agilitate si reactii imediate, precum fotbalul, baschetul sau handbalul. De asemenea, spre deosebire de oamenii cu ochii albastri sau verzi, cei cu ochi caprui par a se implica mai greu intr-o conjunctura sociala. Pentru a compensa acest lucru, se acopera adesea cu platosa politetii. Ochii caprui sunt o caracteristica a persoanelor romantice, care viseaza cu ochii deschisi si pot cadea uneori in capcana de a confunda realitatea cu fantezia. Atrase si stanjenite,

in aceeasi masura, de viata sociala, au, uneori, perioade in care se delecteaza in singuratate, citind sau meditand asupra fiintei lor interioare. Aceasta capacitate introspectiva ii face sa treaca cu usurinta si intelegere peste conflicte sau suparari. Uneori, fac acest lucru numai de ochii lumii, pentru ca, desi nu le place sa recunoasca asta, pot fi egocentrici sau inclinati catre fanatism. Poseda mai mult decat un talent si, de obicei, si-l fructifica gratiei simtului responsabilitatii. In dragoste, merg pana la extreme; pot fi cuprinsi fie de o iubire extrem de protectiva, fie de o gelozie salbatica. Sarutul inseamna pentru ei o adevarata pecete a dragostei dar si un mijloc de a comunica si de a-si impartasi senzualitatea.

Personalitatea ochilor albastri Ochii albastri sunt un simbol consacrat al imaterialitatii angelice, al seninatatii si visarii. Nu intamplator, poate, oamenii de stiinta au apreciat ca oamenii cu astfel de ochi nu sunt foarte alerti, placandu-le sa se angajeze in sporturi in care nu se solicita viteza, precum golful. Aceasta caracteristica poate fi consecinta faptului ca raspund mai greu (fata de cei cu ochi de culoare inchisa) la stimulii vizuali sau auditivi. Pe de alta parte, au o gandire mai logica, si se angajeaza cu succes in activitati care necesita o planificare sau o structurare a timpului ( vezi jocul de golf). Oamenii cu ochii albastri pot fi dulci ca mierea. Atunci cand se ataseaza de cineva, o fac de obicei in perspectiva unei relatii de o viata, iar alesul/aleasa are de profitat de o solicitudine, o prezenta de spirit si un rasfat iesit din comun. Orice medalie are, desigur, si un revers: dragostea ii poate determina sa ia haturile in maini cu prea multa hotarare, iar cei iubiti se pot simti asemeni unor jucarii carora le este interzis sa paraseasca raftul pe care au fost asezate. Desi se spune ca stiu sa sarute, uneori, pentru ei, acest lucru este mai mult o tehnica sau o stiinta decat expresia unui foc interior.

Personalitatea ochilor verzi Ochii verzi sunt asociati cu cu hipnotism subtil. Ei aduc aminte ca daca un om se uita prea mult in adancul unei prapastii, prapastia va incepe sa priveasca, la randul ei, omul. Ochii verzi pot marturisi despre aroma ademenitoare a unei plante carnivore sau despre adancul misterios al oceanului. Oamenii cu ochi verzi poseda, adeseori, un spirit alert mascat in mladierea senzuala si molateca a unei feline. Atunci cand se dedica unei activitati fizice sau intelectuale, nu isi arunca in joc intreg potentialul. In acest fel, cei din jurul lor nu sunt constienti de forta lor, putand fi oricand luati prin surprindere atunci cand pisica blanda se transforma intr-o pantera.

Aspiratiile le sunt la fel de inalte ca si standardele pe care le impun celor din jurul lor. Din pacate, uneori, idealurile le sunt cu adevarat nepamantene. Dar, nu-i asa, nu tinta

calatoriei este cu adevarat importanta, ci drumul (initiatic) pe care il ai de parcurs catre la ea. Senzualitatea ii poate impinge catre hedonism sau catre o degustare subtila a lucrurilor aparent semnificative sau comune in ochii altor oameni. Din acest motiv, sexualitatea lor imbina patima cu un rafinament ce poate ajunge la marginea perversiunii. Tocmai pentru ca sunt sigure pe ele insele, persoanelor cu ochi verzi le place sa traiasca viata pe o scena in care sunt si actori, dar si perfizi regizori. Asta, pana cand cad in propria lor capcana. Atunci cand sunt atinse de fiorul dragostei, nu se subjuga partenerului de cuplu, ci incearca sa instaureze o legatura de egalitate si incredere reciproca.

Personalitatea ochilor negri Ochii negri sugereaza deopotriva profunzimea, partea obscura, ascunsa a lumii, dar si o focalizare acaparatoare sau nimicitoare. Ochii negri sunt ochii mitologicei Meduze. Asemeni oamenilor cu ochi caprui, cei cu ochii negri pot da dovada de o extrema agilitate si de o capacitate rapida de a raspunde la stimulii vizuali sau auditivi. Se pot implica fara nici o problema in sporturi de viteza, colective sau individuale. Asa cum soarele infierbanta tot ce are o nuanta inchisa, la fel persoanele cu ochi negri pot deveni stapanite de o manie sau o patima de o mare intensitate. Ele sunt inclinate sa vada partea intunecata a lucrurilor, fapt ce nu le conduce catre pesimism (asta ar insemna o minimalizare a propriei persoane), ci la aroganta si mandrie. Daca cineva indrazneste sa faca cea mai mica gluma legata de persoana lor, ei reactioneaza impulsiv, fiind gata de un atac violent sau de o provocare la un duel. Atunci cand se indragostesc, sunt in stare sa transfere intreaga pretuire de sine catre persoana iubita. Un lucru contradictoriu care le poate diviza personalitatea.

CADOURI NEFASTE

- perla neagra (aducatoare de boala) - ciclamen - inele de aur sau de argint cu perle, opal, ametist, perla neagra) - arme (dusmanie)

- tuberoza - medalioane - farfurii (cearta) - ace de cravata - papuci (despartire) - ace de par - sabie (pericol de accident) - cutie de lemn - cutit (saracie) - portret - batiste (despartire) - safir, turcoaz (paguba) - pila de unghii - curea - fular - creion - incaltaminte - umbrela - perdele - oglinda - cuie - cufar - carnet - cutit - calimara

- parfumuri cu mirosuri agresive

CADOURI ADUCATOARE DE NOROC

- pisica neagra - pahare de cristal - soarece alb - degetar - broasca testoasa - blana - cupa de cristal - manusi - carte - buchet de trandafiri albi sau rosii - lampa - inele de aur sau de argint cu diamant, rubin, safir, camee - medalie gravata - bratari de aur sau de argint - tablou - cercei - vioara - ceasuri cu nume gravat - garoafe albe sau rosii

- colier cu numar impar de perle - album - caseta de bijuterii - crini - sa - vasc - liliac - trifoi - nu ma uita - parfumuri florale, cu mirosuri dulcil

SEMNIFICATIILE FIZIONOMIILOR

FORMA FETEI

- rotunda - o persoana familista, iubitoare de confort; intuitiva, vesela, entuziasta, sociabila, realista, agresiva uneori, corecta, cu o judecata sanatoasa; este comoda si indulgenta cu sine dar poate munci si asiduu atunci cand vrea - ovala - o persoana fermecatoare, loiala, generoasa, corecta, capricioasa. Are inclinatii artistice. Este romantica si sentimentala. - triunghiulara sau in forma de inima - o persoana inteligenta, intelectuala, originala, ambitioasa, cu o buna memorie si cateodata ursuza; sensibila, introspecta; se poate plictisi usor atunci cand nu este motivata sau nu are un scop clar definit. Inclinatii artistice. - patrata sau dreptunghiulara - o persoana activa, atenta, inteligenta, practica, indemanatica, perseverenta, orgolioasa, egoista; un lider innascut; are o constitutie fizica solida, vointa si pareri ferme, bine definite - rotunda-triunghiulara mixta - o persoana creativa, optimista, uneori vanitoasa; are spirit

comercial - triunghiulara-patrata mixta - o persoana impetuoasa si isteata; pune ideile in practica si profita de experienta - patrata-rotunda mixta - o persoana foarte activa, optimista, fericita; este interesata de propria persoana si incapatanata; pricepere in afaceri

PROFILUL

- convex - o persoana entuziasta, optimista dar uneori pripita; ii lipseste puterea de concentrare; o minte agila, practica; activa, vorbareata, adesea nu are rabdare sa-i asculte pe ceilalti - vertical - o persoana calma, rezonabila dar uneori incapatanata; avida de informatie, despica adesea firul in patru; cauta intotdeauna ce este mai bun si rareori recunoaste esecul - concav - o persoana rezervata, ursuza, introspecta, loiala, capabila; are memorie buna; pare profunda in gandire si preocupata de probleme majore dar in realitate, este superficiala si absorbita de lucruri minore

FRUNTEA

- bine proportionata - echilibru in viata spirituala - voluminoasa - memorie dificila dar solida; inamagazineaza multe informatii dar prea putin selectate - mica - predispozitie la zgarcenie, meschinarie, spirit acaparator - larga - tendinte la impulsivitate, manie greu de stapanit - prelungita si neteda - persoana razbunatoare, banuitoare - joasa si stramta - nehotarare, incapatanare, devotament, superficialitate, lipsa de imaginatie - joasa si larga - intuitie, imaginatie, spontaneitate, inteligenta - stramta, joasa, proeminenta - persoana energica, intreprinzatoare, activa

- convexa - blandete, capacitate de a asculta, atentie - concava - persoana precauta, bun ascultator - inalta si lata - inteligenta, intelectualitate, simt moral - inalta si ingusta - fire analitica, egoism - adancita la mijloc - egoism, slabiciuni greu de infranat si indepartat - plata - prudenta, concentrare buna - plana si plata - mediocritate in ceea ce priveste imaginatia si chiar inteligenta - turtita, noduroasa, neregulata - persoana pericu loasa, tendinte paranoide spre criminalitate, bestialitate - scofalcita - persoana fara pretentii, slabiciunea de a se resemna, de a accepta orice si pe oricine - arcuita - feminitate, labilitate, sensibilitate; predispozitie spre supunere, tradare, cochetarie - fara riduri - ipocrizie, insensibilitate, lasitate - cu riduri orizontale - moliciune, lipsa de hotarare in gandire si in actiune - cu riduri verticale - persoana foarte energica, activa; capacitate de a se angaja cu toate puterile in actiune - cu riduri fixe - inteligenta mediocra, actiuni intamplatoare, negandite - cu riduri deasupra ochilor - spirit mai greoi dar suficient de dotat pentru cele mai ciudate activitati - frunte strabatuta de o vena uniforma - mare capacitate intelectuala, ambitii - joasa - temperament practic, direct

SPRANCENELE

- groase - sinceritate, darzenie - subtiri - pretentios, agitat, nervos, slabiciune morala - drepte - persoana activa, energica

- curbate - minte cercetatoare, curiozitate - colturoase si intretaiate - actiune, activitate - bine arcuite - inteligenta, bunatate - arcuite usor - simplitate, sinceritate - bine conturate - fermitate, dinamism, energie psihica - ascendente - ambitie, darzenie - descendente - resemnare, tristete, calm, bunatate - dese si bine aliniate - judecata buna, nu se pierde in amanunte totusi cu greutate trece la fapte - dese si inegale - inteligenta, autoritate, loialitate - drepte si orizontale - originalitate, mandrie, ambitie, stapanire de sine - dezordonate - manie, impulsivitate, ambitie, incapatanare - stufoase la mijloc - prefacatorie, viclenie, interesele proprii sunt pe primul plan - suple, rare, cu colturile in jos - duritate, insensibilitate - apropiate - energie, impulsivitate, gelozie - sprancene impreunate - rautate, duritate la barbati; invidie si gelozie la femei - bine departate - comportari studiate, atitudine critica, superficiali in esenta, influentabil, sociabilitate, dinamism - apropiate de ochi - seriozitate, hotarare, preocupare, incrancenare chiar asupra unor lucruri lipsite de importanta - inaltate spre mijlocul fruntii - cruzime, viclenie - scurte si stufoase - memorie buna, greutate in luare unei decizii, actiuni pripite

OCHII

- albastri (deschis) - slabiciune, ingaduinta, puritate, farmec, lipsa simtului practic - albastri - bunatate, blandete, capacitate de a ierta, fidelitate

- albastri (intens) - gelozie, pasional, nesabuit - albastri (inchis) - profund dar convingerile nu sunt intotdeauna ferme - albastri tulburi (spalaciti) - insensibilitate, slabiciune, malitiozitate - caprui - intreprinzator, activ, spirit viu, amabilitate, generozitate, caldura sufleteasca - caprui cu reflexe galbene (culoarea mierii) - talent, capacitate de exprimare, evidentiere, dorinta de epatare, inconstanta - caprui-verzi - curaj, talent, spirit combativ - verzi - curaj, comoditate, viclenie, nepasare, constanta in decizii, ambitie - verzi-galbui - viclenie, rautate - verzi-kaki - sinceritate, sensibilitate dar si autoritate, comoditate - gri - persoana ponderata, incapabila de a intreprinde lucruri marete, conservatoare - negri - ambitie nemasurata, razbunare, iscusinta, perseverenta, viclenie, pasiune - ochi de culoare palida - fire enigmatica, calculata, fidela - mari, expresivi - energie, curiozitate, sinceritate, farmec, generozitate, spirit independent - mici, vioi - siretenie, perseverenta, pragmatism, perseverenta - infundati si profunzi - invidie, rautate, convingeri ferme, intuitie, nesociabilitate - gaunosi, ascunsi - caracter iscoditor, infidelitate, slabiciuni - umezi, voalati - predispozitii artistice, creativitate, sensibilitate, contemplare, bunatate - razatori - bunatate, dragoste, optimism - stinsi - inteligenta mediocra, pesimism, harnicie - rotunzi - naivitate, pragmatism, consecventa, imaginatie; predispozitie la vicii, nebunie, dezechilibru psihic - ovali - viclenie, buna dispozitie - migdalati - originalitate, ingeniozitate, egoism - descendenti - discretie, bunatate, indulgenta - larg deschisi - incredere, prietenie, sinceritate

- intredeschisi - invidie, secrete, curiozitate - ingustati - profunzime, susceptibilitate - apropiati - concentrare, ambitie, intuitie, gelozie, claritate in gandire si uneori rautate - indepartati - inconsecventa, generozitate, infidelitate, simt estetic - mobili, mereu in miscare - inconstanta, inconsecventa, curiozitate - mari, proeminenti - incapatanare, irascibilitate - iesiti din orbite - comoditate, desfranare, dinamism, ambitie, noroc in dragoste; predispozitie catre vicii si fapte reprobabile - adanciti in orbita - persoana scumpa la vorba, se limiteaza la fapte - coltul ochiului ridicat - simt al umorului, optimism, realism - coltul ochiului lasat - sensibilitate, pesimism, imaginatie, nerealist

NASUL

- mare - persoana buna, calda si sociabila - mic - persoana tacuta, rezervata, inteligenta, cu inclinatii artistice - subtire, ascutit - meschinarie, zgarcenie, nervozitate, iritabilitate - lat - exuberanta, neglijenta - lung si rotund - lipsa de loialitate, tradare, barfa - gros si mic - rautate, irascibilitate - mare si rotund - darnicie, naivitate, bunatate - varf scurt, turtit - persoana cu idei originale, inventiva - coroiat - mare capacitate de gandire si efort, indarjire dar si rautate - curbat la radacina - tendinta dominatoare, persoana morocanoasa, suspicioasa - aplecat spre gura - bunatate, sentimente nobile, conciliere, originalitate - drept - o persoana constanta, amabila, sensibila, inconstanta, superficiala, grijulie, ii

place munca in echipa - scurt si carn - persoana prietenoasa, discreta, harnica, mandra - cu radacina larga - capacitati de gandire, concentrare si activitati eficiente - cu radacina stramta - viclenie, neincredere; persoana ce este increzatoare numai in propriile-i capacitati - carn - frivolitate, neseriozitate, sociabilitate, ambitie, senzualitate, bun gust - foarte carnos - lacomie - rosu - persoana independenta, visatoare - narile dilatate si adesea frematande - expresivitate, actiune, dinamism dar lipseste perseverenta - nari inguste - viclenie, suspiciune, secrete multe - nari largi - pragmatism, senzualitate

URECHILE

- mari - inteligenta, intelectualitate, dinamism, impulsivitate - mici - instinct, eleganta, politete, sensibilitate - foarte mici - izolare, timiditate, introspectie - mai lungi decat late - zel, lipsa de simt practic - mai late decat lungi - simt practic foarte dezvoltat - rotunjite - nehotarare, afectiune - ascutite - toleranta, dibacie, vioiciune, simt al umorului - cu lobii mari - independenta, forta mentala - cu lobii mici - dependenta, lipsa de initiativa - fara lobi - iresponsabilitate - departate de cap - pragmatism, viclenie, fidelitate

- lipite de cap - cumpatare, simtul planificarii - clapauge - o persoana originala

GURA

- mare - generozitate, senzualitate, extravaganta, dinamism, pasiune, ambitie - mica - egoism, zgarcenie, superficialitate, finete, simt estetic - bine inchisa - fermitate, darzenie, disciplina, orgoliu - inclestata - teama, nervozitate, irascibilitate, griji pentru orice - intredeschisa - nehotarare, neliniste, lipsa de actiune, superficialitate - deschisa - mentalitati simple, inteligenta mediocra, idei putine - curbata in sus - fire vesela - curbata in jos - nemultumire, fire ursuza - dreapta - realism, pragmatism, lipsa imaginatiei - buze mari - hedonism, voluptate, senzualitate, imaginatie, altruism, sensibilitate - buze fin conturate - pragmatism, ambitie, mandrie - buze subtiri - insensibilitate, rautate, darzenie - drepte - autocontrol - buza superioara mai groasa decat cea inferioara - bunatate dar dintr-un spirit mediocru; conciliant de teama complicatiilor sau din lasitate; simt critic, tendinta spre exagerare, fire afectuoasa - buza inferioara mai groasa decat cea superioara - caracter dispretuitor, dezgustat de viata, nemultumit, politicos, luciditate, independenta, originalitate - buza superioara mai proeminenta - bunatate, senzualitate, mediocritate - buza inferioara mai proeminenta - agresivitate, irascibilitate, blazare, sarcasm - buze netede in profil - persoana analitica, insistenta - buze carnoase - senzualitate, delicatete a sentimentelor, pasiune

- buze groase - voluptate, brutalitate

BARBIA

- lunga - incapatanare - scurta - fire schimbatoare - patrata - fermitate, pragmatism, curaj - dreapta - insensibilitate, egoism - rotunda - blandete, altruism, intuitie, sinceritate, loialitate - ascutita - entuziasm, impulsivitate, egoism - despicata - egocentrism - dubla - amabilitate, toleranta - retrasa - fire certareata, superficiala, nerabdatoare - tesita - fermitate, incapatanare, impulsivitate - proeminenta - hotarare, incapatanare, prudenta - cu gropita - senzualitate, creativitate, sociabilitate, amabilitate, intelepciune

SEMNIFICATIA ALUNITELOR

- maro deschis - o soarta fericita - negre - suparari si dezamagiri - rosii - noroc - cand se deschid la culoare - revine norocul

- cand se inchid la culoare - dezamagiri si necazuri - cand sunt schimbari majore (de ex: sangerarea) - poate fi vorba de o boala - a se consulta medicul - rotunde - un caracter pozitiv - ovale - ghinion - alungite - mare prosperitate - unghiulare - un caracter rau - proeminente - o soarta fericita - doua alunite unite - doua casatorii - doua alunite situate simetric pe doua parti opuse ale corpului - dualism

- in mijlocul fruntii - o persoana rea, certareata. Sunt posibile accidente la mijlocul vietii - pe tampla dreapta - o persoana capabila. Este posibila o boala mai grava in cea de-a doua parte a vietii - pe tampla stanga - o persoana risipitoare si incapatanata. Se recomanda o viata cumpatata - pe spranceana - o persoana perseverenta, fericita in casnicie. Sa se fereasca de fulger si de mancare alterata - la coada ochiului - o persoana sincera, cinstita ce are nevoie de multa iubire - pe ureche - bogatie, renume dar si nesabuinta - pe obrazul stang - o persoana serioasa ce razbate in orice situatie - pe obrazul drept - o viata plina plina de succese - cate una pe fiecare obraz - reusita dupa o lupta grea - la radacina nasului - o persoana extravaganta, neserioasa - pe partea stanga a nasului - o persoana schimbatoare, capricioasa dar norocoasa. Sa se fereasca de inaltimi - pe partea dreapta a nasului - o persoana care iubeste mult calatoriile, miscarea in aer

liber - pe varful nasului - o persoana sincera - pe nari - un hoinar - pe buze - un om lacom dar binevoitor - pe buza inferioara - un om linistit si studios. Are mai mult noroc in a doua parte a vietii - pe barbie - o persoana cu constiincioasa cubun simt si talent artistic. Fructifica toate ocaziile - pe maxilarul stang - o persoana nemultumita, carcotasa. Sa se fereasca de boli - pe maxilarul drept - sa se fereasca de foc si apa - pe ceafa - multe urcusuri si coborasuri. Se recomanda sa nu faca abuzuri gastronomice - pe gat - succes, talent artistic - pe omoplati - o persoana ce va avea parte de multe restrictii si va fi nefericita - pe umarul stang - o persoana fara pretentii, se multumeste cu orice - pe umarul drept - o persoana de incredere prudenta, discreta, energica - la subtioara stanga - va avea reusita dar dupa o munca grea - la subtioara dreapta - se vor face eforturi mari in lupta cu neprevazutul - pe bratul drept - in prima parte a vietii va avea parte de adversitati iar in cea de-a doua parte a vietii, multumire - pe bratul stang - o persoana harnica, linistita - pe cot - mare dorinta de a calatori, mari talente - pe incheietura mainii drepte sau pe mana dreapta - o persoana frugala, succes in afaceri - pe incheietura mainii stangi sau pe mana stanga - o persoana ingenioasa, creativa cu talent artistic - pe deget - o persoana necinstita. Adesea exagereaza datorita incapacitatii de a suporta realitatea - pe spate - o persoana sincera, avida de informatie. Se recomanda mai multa prudenta - pe fese - o persoana lipsita total de ambitie

- pe piept - o persoana comoda, instabila, certareata. Are probleme financiare - pe sanul drept - indolenta, lipsa de stapanire - pe sanul stang - o persoana energica, cu multa stapanire de sine - pe sfarc - o persoana infidela, nestatornica - in zona coastelor din dreapta - o persoana insensibila, lipsita de curaj - in zona coastelor din stanga - o persoana lenesa, are simtul umorului - in zona buricului - o soarta foarte buna - pe abdomen - o persoana indulgenta fata de sine, nestapanita - pe solduri - o persoana descurcareata, indrazneata, senzuala - in zona salelor - o persoana falsa - pe testicolul stang - o persoana sensibila, fragila -pe testicolul drept - sanatate subreda, prosperitate - pe pulpa dreapta - bogatie, casatorie fericita - pe pulpa stanga - o persoana cu temperament si caracter puternic - pe genunchiul drept - o persoana prietenoasa. Va avea o casatorie fericita - pe genunchiul stang - o persoana temperamentala, instabila, extravaganta. Are un bun simt al afacerilor - pe gamba dreapta - o persoana energica si perseverenta - pe gamba stanga - o persoana lenesa - pe glezna - o persoana generoasa care are simtul umorului dezvoltat - pe calcai - o persoana foarte activa fizic si mental. Sa se fereasca de dusmani - pe laba dreapta a piciorului - o persoana care iubeste mult calatoriile - pe laba stanga a piciorului - o persoana conservatoare, precauta, ursuza si sedentara - pe bolta labei piciorului - o persoana atletica, certareata

PREVESTIRI

- un cocos cantand in ziua nuntii - neintelegeri in casnicie - o cioara croncanind in stanga noastra - vesti rele - doi vulturi impreuna - in timp de 2 zileva muri o persoana cunoscuta - un paianjen tesandu-si plasa - se urzeste ceva impotriva ta - vederea unei buruieni albe - mangaiere daca ai o tristete - trifoi cu patru foi - o mare fericire - buruieni uscate - griji in viitor - o lumanare cazand - o nenorocire - cruce formata din doua cutite - semn rau - cruce formata din doua furculite - vorbe proaste - cruce formata de o lingura si o furculita - placere urmata de tristete - cruce formata din doua chibrituri - bucurie apropiata - siretul pantofului daca se desface - noutate interesanta - cerneala varsata - probleme in afaceri - o pisica care isi spala urechea de trei ori - vor veni musafiri din directia in care se uita pisica - o pisica care te urmareste - veti castiga bani - o pisica care pleaca pe neasteptate de acasa - dezastru, catastrofa - o pisica alba care iti taie calea - boala - o pisica neagra mergand pe sub o scara - ghinion pentru prima persoana care va urca scara - sa vezi un paianjen dimineata - suparare - sa vezi un paianjen la pranz - neliniste

- sa vezi un paianjen seara - pierdere financiara - sa vezi un paianjen tesandu-si panza dimineata - noroc - sa vezi un paianjen tesandu-si panza dupa amiaza - o calatorie - panza de paianjen la usa - un musafir - sa vezi un paianjen urcand pe panza sa - vesti bune - sa gasesti un paianjen in imbracaminte - bani si/sau scrisoare - sa gasesti un paianjen mic si rosu - bani - sa scapi un cutit pe jos - un musafir de sex masculin - un cutit lasat cu lama in sus - primejdie - sa scapi o foarfeca - dezamagire ce poate fi evitata daca ai sa pasesti peste ea inainte de a o ridica - o foarfeca ce cade cu varful in jos - boala - oferirea in dar a unui cutit sau a unei foarfeci - se poate destrama prietenia daca nu se da la schimb un ac sau un ban - sa dai sau sa primesti sare - cearta ce se poate evita daca se da in schimb un banut - daca versi sarea - cearta ce se poate evita daca iei putin, din ce s-a varsat, intre degete si arunci peste umarul drept - flacara unei lumanari ce oscileaza dintr-o parte in alta - calatorie - flacara unei lumanari ce pare rasucita sau spiralata - dusmani ce completeaza - lumanari ce ard neregulat sau flacari care se inalta si coboara - pericol - flacara ce se stinge pe neasteptate - o mare nenorocire - flacara cu un singur varf sau cu trei varfuri - noroc - flacara cu doua varfuri - ghinion - flacara aplecata - boala - flacara inalta si dreapta - musafir strain

SEMNELE ZBATERILOR (CONTRACTII/PULSATII MUSCULARE)

- tampla dreapta - vei fi pus in situatia de a judeca pe cineva si vei fi aspru - tampla stanga - vei fi invitat la o petrecere - fruntea - vei afla o veste proasta ce te va afecta - gatul - desi nu vei avea functie mare, vei avea multi subordonati - fruntea deasupra ochiului drept - asteapta-te la o infruntare - fruntea deasupra ochiului stang - vei duce la bun sfarsit ceea ce ai inceput - urechea dreapta - vei afla o veste buna - urechea stanga - vei afla o veste rea - spranceana dreapta - vei avea mare pofta de mancare - spranceana stanga - vei face o calatorie periculoasa dar totul se va termina cu bine - globul ocular drept - o dorinta ti se va indeplini - globul ocular stang - un mare necaz iti va provoca o persoana apropiata - coada ochiului drept - cearta cu o persoana apropiata - coada ochiului stang - vei primi bani - pleoapa dreapta - vei intalni un barbat sau veselie - atentie la anturaj - pleoapa stanga - vei intalni o femeie sau suparare in urma unor vorbe necugetate - pielea capului - vei fi apreciat de o persoana importanta - ceafa - vei avea mari necazuri - nasul - ascensiune, avansare, promovare - pometele drept - auzi de un necaz mare - pometele stang - primejdie de accident - buza superioara - vei primi oaspeti necunoscuti

- buza inferioara - o bucurie de la prieteni - barbia - intalnire placuta cu mai multe persoane - umarul drept - atentie la sanatate - umarul stang - primesti o veste trista de la un prieten - cotul drept - o intamplare te va determina sa gandesti si sa actionezi pentru altii - cotul stang - te vei supara intemeiat dar vei avea puterea sa depasesti momentul - palma dreapta - vei ajuta pe cineva - palma stanga - primesti bani, castig in afaceri - degetul mare de la mana dreapta - vei fi intr-o dificultate - degetul aratator de la mana dreapta - vei primi felicitari pentru anumite fapte bune - degetul mijlociu de la mana dreapta - vei face o fapta buna - degetul inelar de la mana dreapta - vesti rele vei primi - degetul mic de la mana dreapta - vei fi mintit de catre o persoana apropiata - degetul mare de la mana stanga - vei infrunta un dusman periculos - degetul aratator de la mana stanga - cearta trecatoare - degetul mijlociu de la mana stanga - un drum cu peripetii - degetul inelar de la mana stanga - vesti bune de la rude sau prieteni - degetul mic de la mana stanga - vei primi bani - subtioara dreapta - vei primi aprecieri si complimente - subtioara stanga - vorbe rele din partea unor necunoscuti - omoplatul drept - cearta. necaz - omoplatul stang - noi prieteni care te vor ajuta - coastele din partea stanga - un prieten bun te va ajuta - coastele din partea dreapta - vorbe rele dar nu vei fi afectat - capul pieptului - tristete, paguba

- muschi pectoral stang - neliniste, indispozitie - muschi pectoral drept - te asteapta o mare surpriza - stomacul - intalnire apropiata cu cineva dreg - abdomenul - pericol de imbolnavire - buricul - mari satisfactii la o intalnire - genunchiul drept - un castig apropiat - genunchiul stang - vei avea un mare necaz - pulpa dreapta - vorbe bune din cartea unor prieteni - pulpa stanga - intristare pentru un prieten - vene pe piciorul drept - suparare - vene pe piciorul stang - te vei desparti de un bun prieten - glezna dreapta - vei avea un noroc in curand - glezna stanga - o calatorie placuta alaturi de prieteni - unul dintre degetele de la piciorul drept - intristare - unul dintre degetele de la piciorul stang - vei castiga/primi un lucru de valoare pe care ti lai dorit mult

SEMNELE MANCARIMILOR

- varful capului - noroc, avansare profesionala - ochiul stang - dezamagire - ochiul drept - intalnire - obrazul stang sau urechea stanga - complimente

- obrazul drept sau urechea dreapta - jigniri - ochiul stang - dezamagire - ochiul drept - o intalnire - nasul in interior - ghinion, suparare - nasul in exterior - necaz - gura - cuvinte urate - gatul - boala - spatele - dezamagire - umarul stang - nefericire - umarul drept - o mostenire - cotul stang - vesti proaste - cotul drept - vesti bune - palma stanga sau glezna stanga - primesti bani - palma dreapta sau glezna dreapta - ai plati de facut - abdomen - o invitatie - soldul - o mutare - genunchiul stang - barfe - genunchiul drept - veste buna - fluierul piciorului - o surpriza neplacuta - laba piciorului stang - o calatorie neprofitabila - laba piciorului drept - o calatorie profitabila

SEMNE CE PREVESTESC PLOAIA

- cocosi care canta seara - funinginea care vine pe cos in jos - magari care rag - serpi care se indreapta spre portiuni mai inalte - o semiluna rasturnata - lilieci care se lovesc de o cladire - albinele nu zboara si raman in stup - o broasca care oracaie in timpul zilei - omorarea unui paianjen - omorarea furnicilor din musuroi - o semiluna rasturnata - o aura in jurul lunii - un curcubeu aparut sambata - o sabie infipta in pamant - cand cade o felie de paine cu unt - arderea unor ferigi - vite care stau lungite - vrabii care fac baie de nisip - cer rosu dimineata - o pisica care isi spala fata si urechile - o pisica care doarme cu spatele la foc

SEMNE NOROCOASE

- sa spargi un pahar alb sau plin - sa te agati de ceva - sa intalnesti un cocosat si sa-i atingi cocoasa - sa versi chibrituri - sa calci intr-o murdarie - sa versi vin pe masa - sa gasesti o bucata din funia unui spanzurat - sa intalnesti un nebun (noroc apropiat) - sa intalnesti un trio format dintr-un postas, un militar si un cal - sa-ti tiuie urechea stanga - sa scapi un ou - sa dai paine la un om sarac - sa atarni vasc in casa - sa vezi lilieci zburand la apusul soarelui - sa vezi fluture alb - sa gasesti un trifoi cu patru foi - sa auzi greierii cantant - sa-ti tai parul in timpul unei furtuni - sa-ti arzi resturile de unghii taiate - sa vezi o capita de fan - sa gasesti un ac de par si sa-l agati de un carlig - sa te uiti peste umarul drept la luna noua - sa te plimbi prin ploaie - sa dormi pe cearceafuri necalcate

- sa versi paharul cu bautura in timp ce propui un toast - sa dormi cu fata spre sud - sa intalnesti oi - sa vezi o gargarita - sa pui rochia pe dos - sa freci doua ptcoave una de cealalta - sa gasesti o pastaie de mazare cu noua boabe - sa gasesti o potcoava - sa ridici un ac - sa prinzi doi soareci in aceeasi cusca - sa intalnesti un cosar - sa stranuti de trei ori inainte de micul dejun - sa vezi doi cai albi impreuna - sa vezi un cal baltat - sa vezi un cal alb (aduce noroc numai daca este vazut de o pereche de indragostiti) - sa vezi o pisica gri - sa-ti intre in casa o pisica neagra - sa intalnesti trei pisici negre una dupa alta - sa vezi un paianjen tesandu-si panza dimineata - sa vezi paianjen cazand de pe panza dar nu atinge podeaua - sa gasesti un paianjen pe tine - sa vezi un paianjen mergand pe perete - sa vezi foarfeca atarnata de un carlig

SEMNE RELE

- sa versi sare sau piper - sa pui o palarie pe pat - sa calci pe coada o pisica - sa-ti intre un liliac in casa - sa omori o albina - sa cureti cenusa dupa caderea intunericului - sa omori o pasare de noapte - sa auzi o bufnita tipand de trei ori - sa dai cuiva o potcoava pe care ai gasit-o - sa canti inainte de micul dejun - sa imiti un schiop - sa intalnesti un preot, un cioclu, un ciung sau un nebun cantand - sa porti opal daca nu esti nascut in octombrie - sa canti vinerea - sa arunci un dar de nunta - sa spargi o oglinda - sa imprumuti, sa dai cu imprumut sau sa arzi o matura - sa omori o pisica sau un caine sa gasesti un trifoi cu cinci foi - sa omori o broasca sa-ti tai unghiile vinerea - sa porti verigheta inainte de casatorie

- sa aduci oua in casa dupa caderea intunericului - sa spargi o farfurie - sa-ti cada o manusa - sa spargi o sticla colorata sau goala - sa aduci in casa liliac sau flori de maces - sa se nimereasca 13 persoane la masa - sa te uiti peste umarul stang la luna noua - sa scoti ceva din casa in prima zi a anului - sa-ti scoti verigheta - sa auzi un curcan cloncanind noaptea - sa omori un pescarus - sa pui pantofi pe scaun sau pe masa - sa-ti cada umbrela - sa pui o umbrela pe masa - sa deschizi o umbrela in casa - sa vezi o bufnita ziua - sa-ti pui papucii pe un raft deasupra capului - sa ai in casa pene de paun - sa cosi un obiect de imbracaminte in timp ce-l porti - sa intalnesti un iepure de camp - sa vezi violete inflorite in afara sezonului - sa intalnesti un porc imediat dupa nunta - sa ti se rupa un inel pe deget - sa intalnesti un gropar - sa inchei un nasture in butoniera nepotrivita

- sa te incalti cu pantoful stang inaintea celui drept - sa stai pe o masa fara sa-ti tii un picior pe pamant - sa cada un tablou - sa omori un greiere - sa-ti pui fusta pe dos - sa te dai jos din pat punand intai piciorul stang - sa vezi trei fluturi impreuna - flori rosii si albe in acelasi buchet - sa aduci bradul de Craciun in casa inainte de 24 decembrie - sa faci decoratiuni de Craciun dupa ora douasprezece noaptea - sa vezi un cal alb - o pisica neagra care ne taie calea - o pisica neagra mergand pe sub o scara - sa omori un paianjen - cutite incrucisate - ruperea unei foarfeci - folosirea pentru prima data a unui cutit nou pe altceva in afara de lemn sau hartie

SARBATORI DE IARNA OBICEIURI TRADITII - OBICEIURI

Sarbatorile si obiceiurile populare, grupate in preajma solstitiului de iarna (20 decembrie - 7 ianuarie), poarta numele generic de "sarbatori de iarna". Perioada este deschisa si inchisa de sarbatori prefatate de ajunuri, atat Craciunul, cat si Boboteaza, si intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. principalele sarbatori ale ciclului de iarna - Craciunul, Anul Nou, Boboteaza - au functionat de-a lungul vremii ca momente independente de innoire a timpului si de inceput de an. Romanii folosesc, pe langa calendarul

oficial, recunoscut de stat si Biserica, un calendar neoficial - calendarul popular - creat de popor si transmis folcloric. Spre deosebire de calendarul bisericesc oficial si de calendarul civil, care constituie un simplu tabel al zilelor grupate pe saptamani si luni, calendarul popular indica timpul optim pentru arat si semanat, pentru petit si logodit, pentru mostenirea stramosilor sau aflarea ursitei etc. Sarbatorile si obiceiurile populare, care au loc in decurs de o zi sau de mai multe zile, diurne sau nocturne, cu data fixa sau mobila, dedicate divinitatilor calendaristice, oamenilor, animalelor, pasarilor, plantelor, fenomenelor terestre si cosmice sunt cunoscute si respectate, in unele zone etnografice, pana astazi. Unele au preluat numele sfintilor crestini, altele nu au nici o legatura cu crestinismul ("Caloianul", "Paparuda", "Dragaica" etc.) sau sunt pe cale de a fi asimilate, precum Craciunul, de crestinismul carpatic. Divinitati mostenite de la substratul autohton, trac si greco-dac, cele imprumutate si similate de la greco-romani si popoarele orientale, cat si creatiile mitice stramosesti si romanesti alcatuiesc un original panteon.

Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor - in zorii zilei de Ignat se taie porcul de Craciun - si cu Inatoarea. Potrivit calendarului popular, Inatoarea, reprezentare mitica a panteonului romanesc, pedepseste femeile care sunt surprinse lucrand (torc sau tes) in ziua de Ignat. Animalul sacrificat in aceasta zi este substitut al zeului care moare si renaste. Impreuna cu timpul, la solstitiul de iarna. In antichitate, porcul a fost simbol al vegetatiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat in iarna.

Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra. In calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale in perioadele solstitiului de iarna ("Steaua", "Plugusorul", "Sorcova"), echinoctiului de primavara, solstitiului de vara si echinoctiului de toamna. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.

Craciun este un zeu solar, de origine indo-europeana, specific teritoriilor locuite de geto-daci, indentificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Timp de peste un mileniu, crestinii sarbatoreau Anul Nou in ziua de Craciun. Determinativul de "mos" arata varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca, impreuna cu timpul calendaristic, la Anul Nou. In legatura cu Mos Craciun au circulat multe legende. Prin tot ce face, Craciun se opune sau impiedica nasterea pruncului crestin Iisus, deoarece venirea pe lume a acestuia inseamna moartea Mosului. Traditiile contemporane despre "sfantul" Craciun, despre Mosul "darnic si bun", "incarcat cu daruri multe" sunt influente livresti care au patruns in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat. Sarbatorile de Craciun dureaza, in sens restrans, trei zile (25-28 decembrie), sau, in sens larg, 19 zile (20 decembrie - 7 ianuarie).

Pomul de Craciun este un brad impodobit, substitut al zeului adorat in ipostaza fitoforma, care moare si renaste la sfarsit de an, in preajma solstitiului de iarna, sinonim cu Butucul de Craciun. Impodobirea bradului si asteptarea de catre copii a "Mosului", numit, in sud-estul Europei, Craciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a patruns de la oras la sat, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pomul de Craciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al incinerarii Butucului (zeul mort) in noaptea de Craciun, simbolizand moartea si renasterea divinitatii si a anului la solstitiul de iarna.

Obiceiul a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati.

"Steaua" este un colind care incepe din prima seara a Craciunului si se incheie la Boboteaza.

CRCIUNUL - Nasterea Domnului (25 Decembrie )

Dumnezeu, vazand ca neamul omenesc este asuprit de diavol, S-a milostivit si L-a trimis pe Arhanghelul Gavril sa vesteasca Fecioarei Maria nasterea, prin puterea Duhului Sfant, a Fiului lui Dumnezeu, facut om, Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a nascut in Bethleem si a fost pus, infasat, de catre Nascatoarea de Dumnezeu, in ieslea dobitoacelor, El Cel care venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre. Nasterea unui mare Imparat fusese prorocita de mult de Vrajitori, care spuneau ca "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Trei magi, cunoscand aceasta prorocire, cercetau cand o sa apara aceasta stea si cand au vazut steaua lui Hristos au urmat-o si, cazand in genunchi, I s-au inchinat Lui si Iau adus daruri, aur, tamaie si smirna. Irod, imparatul iudeilor, temandu-se ca va pierde tronul prin nasterea lui Mesia, a poruncit ca toti pruncii din Bethleem sa fie ucisi. Asa au murit 14.000 de copii, dar Iosif si Maria au reusit sa-L salveze pe Fiul Domnului, vestiti de un inger, fugind in Egipt. Dumnezeu s-a facut om pentru a nu ne mai vedea cazuti in rele si nenorociri, pentru mantuirea pacatelor noastre. Craciunul, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos, este cea mai mare sarbatoare a crestinismului. La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se sprijina pe un fond stravechi, legat de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, personaj mitic dacic, dar si pe datinile romane legate de zilele "Soarelui Invingator" si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai mica a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de elemente magice, sa nu moara. In vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos se introduc elemente crestine si astfel se contureaza povestea ciobanului Craciun. Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus. Este demn de remarcat ca cei mai multi cercetatori romani afirma ca apelativul de Craciun deriva din cratio, - onis care, in latineste, inseamna nastere. Mai mult, Petru Caraman sustine ca numele de Craciun se gaseste numai la romani. In afara granitelor romanismului, termenul nu se regaseste decat la slavii din imediata vecinatate, care l-au imprumutat de la romani. Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri. Dominanta este componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos si ea se vede in colindele religioase "Steaua" si "irozii" s.a. Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman. Obiceiurile au semnificatii multiple. Pe de o parte, se intrevede urarea menita a prevedea, a provoca indeplinirea dorintelor omului si ale comunitatii, dar si protejarea fata de fortele raului. Colindul, in acest context, incepe nu intamplator seara si dupa reguli bine stabilite. In seara de Ajun colinda doar copiii, simboluri ale puritatii, ale curateniei fizice si morale. Abia in ziua de Craciun colinda flacaii, femeile fiind excluse. Ceata de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor format din clopotei, bete, bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra cu variantele sale - camila si chiar girafa, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate racilele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, si profilurile ocupationale: crasmarul, caldararul, agricultorul etc. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are aceeasi menire - de a indeparta fortele raului. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, bautura. Tot ce se

pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti. De pe masa nu pot lipsi nucile si ouale, care au o simbolistica mai complexa, cu trimitere la rezistenta in timp, la samanta care nu se pierde. Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Iisus, se incheie abia la Boboteaza cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii.

COLINDELE

ncepnd cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pna la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. n orase ntlnim colindatori odata cu lasarea serii si pna n miez de noapte. Cu traista dupa gt, cu bta n mna si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate: "Buna dimineata la Mos Ajun, Ne dati ori nu ne dati", si daca cei din casa ntrzie a le deschide usa spre a le mparti colindeti, ncep sa cnte mai departe: "Am venit si noi odata La un an cu sanatate, Si la anul sa venim Sanatosi sa va gasim. Ne dati, ne dati, Ori nu ne dati" Cu acest prilej gazda le mparte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framntati si copti chiar n acea noapte a Mos Ajunului. n ajunul Craciunului, ca si n ajunul Anului Nou n toate provinciile romnesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cntnd cntece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne". n afara de seara mare a colindelor se mai colinda si n seara Sfntului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste. Sub numele de colind si colindat trebuie sa ntelegem vechiul obicei pe care-l ntlnim n sarbatorile susmentionate cnd copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa n casa, cntnd cntece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) n bani sau n natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc. Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor n fata carora le cnta. Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagn: avnd de fapt origine comuna cu acesta. Astfel ntlnim: Colindele Domnului (n drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, nchinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, nchinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vnzarea si Rastignirea, Coborrea de pe Cruce); Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.); Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vnator, de pescari, de marinari, colind de viteaz, de familie, de nsuratel, etc.) Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului: pentru cele

religioase de nuanta crestina putem socoti ca fauritorii sunt preotii, calugarii si cntaretii bisericesti, dascalii si diecii, fiindca ei erau cunoscatori ai Evangheliilor si ai Vietilor Sfintilor. Ct priveste pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentati care au faurit poezia populara. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an n obiceiurile si datinile stramosesti, la marile

sarbatori de iarna.

Steaua

De la Craciun si pna la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se ntlneste la toate popoarele crestine. Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi. Cntecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, cteva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, care intra n casa n zilele Cracinului, cnta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "n orasul Vitleem"; "La nunta ce s-a ntmplat"; "Trei crai de la rasarit".

VICLEIMUL

n unele locuri n noaptea Cracinului putem ntlni si cntarea religiosa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participa copiii. Aceasta drama religioasa ne nfatiseaza misterul Nasterii Domnului n toate fazele sale. Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati mbracati n portul ostasilor romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar si Gaspar, un cioban, un prunc si n unele parti o paiata. Vicleimul apare la noi pe la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu n Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania. Din prima forma a Vicleimului, prezentarea magilor si dialogul lor, s-au dezvoltat pe rnd, prin activitatea micilor carturari, trei tipuri principale, n cele trei mari tinuturi: Muntenia, Moldova si Ardeal. Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar si astazi, partea profana, jocul papusilor. ntr-o cutie purtata de doi baieti este nfatisata gradina lui Irod si o parte din piata orasului. Mos Ionica, ngrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza ntmplari si obiceiuri prin care sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Vechi de tot, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar n palatele Domnitorilor tarii.

CAPRA

ncepnd cu Ignatul si sfrsind cu zilele Craciunului, prin alte parti ncepnd cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai n ziua de Sfntul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. Ca si n celelalte jocuri cu masti practicate n timpul sarbatorilor de iarna, si n jocul caprei si-au facut loc, pe lnga mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dnd uneori o nuanta de grotesc. Jocul "caprei" (omorrea, bocirea, nmormntarea, nvierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. n cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale n turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei". Aceasta se pare ca si are originea n

obiceiurile romanilor si elinilor: fie n jocurile si cntecele desfasurate n jurul altarelor pagne de preotii sau cntaretii travestiti n dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori n versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie n amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare. Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, ncepe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapna casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt n casa, si apoi multumind se ndeparteaza.

VASCUL TRADITII - OBICEIURI

Inca din cele mai indepartate timpuri vascul a fost o planta misterioasa, plina de magie si sacra in folclorul European. Vascul are puteri de lecuire a infertilitatii femeilor, de regenerare a organismului si afrodiziace. Vascul era cules atat la sfarsitul verii cat si la solstitiul de iarna si obiceiul impodobirii caselor in ajun de Craciun este o reminiscenta a culturilor druide.

Povestea vascului

Vascul era planta sacra a zeitei Frigga. Aceasta era zeita dragostei si mama lui Balder, zeul soarelui de vara. Balder a avut un vis care prevestea moartea. Frigga a fost foarte speriata de acest vis al fiului sau. Daca Balder ar fi murit, toata viata de pe Pamant ar fi disparut. Balder nu putea fi ranit de nicio fiinta de pe pamant. El avea insa un dusman de moarte, pe Loki, zeul raului. Loki stia de o planta care nu era de pe pamant si care crestea in meri si stejari. Aceasta planta era vascul.

Loki confectioneaza o sulita din vasc pe care i-o da zeului iernii, Hoder. Acesta era orb si il loveste din greseala cu vascul pe Balder care moare. Timp de trei zile fiecare element al universului a incercat sa il readuca la viata pe Balder. Frigga, mama sa, a reusit pana la urma sa il invie. Se spune ca lacrimile pe care le-a varsat pentru fiul sau s-au transformat in bobitele albe ale vascului. In ziua in care fiul sau a reinviat, Frigga i-a imbratisat si i-a sarutat pe toti cei care treceau pe sub vascul care facuse bobitele albe. De atunci a ramas scris ca cei care se aflau sub vasc sa nu isi faca nici un rau si sa se sarute.

Sarutul de sub vasc Sarutul de sub vasc este asociat pentru prima oara cu festivitatile Saturnaliilor iar mai tarziu, cu traditiile primitive legate de casatorie. Acest obicei isi avea originile in mai multe credinte. Una dintre ele era aceea ca vascul era un leac pentru fertilitate. De Craciun, fiecare fata care statea sub coronita de vasc nu putea refuza sarutul. Acesta putea insemna iubire, prietenie sau noroc. Daca fata ramanea nesarutata avea ghinion in dragoste in anul urmator si nu se casatorea. Obiceiul mai spunea ca de fiecare data cand un barbat saruta o fata, trebuia sa rupa si una dintre bobitele albe ale vascului. Dupa ce toate bobitele au fost rupte nimeni nu se mai saruta sub coronita de vasc.

Chiar daca semnificatia stramosilor a fost uitata, obiceiul sarutului sub vasc este un obicei pastrat in multe tari. Daca un cuplu indragostit se saruta sub vasc inseamna ca vor avea o relatie lunga si fericita. Acest obicei se practica in noaptea de Anul Nou.

TRADITII DE CRACIUN IN ALTE TARI TRADITII - OBICEIURI

Craciunul in Australia

Australienii locuiesc pe cea mai mare insula din lume care este in acelasi timp si cel mai mic continent. Majoritatea emigrantilor din Australia au venit aici din Anglia si Irlanda si au adus cu ei obiceiurile si traditiile respective. In Australia vremea este opusa fata de ce se intampla la noi si ei sarbatoresc Craciunul in timpul vacantei de vara. Cel mai popular eveniment al sarbatorilor de iarna din Australia este denumit Colinde la lumina lumanarii. Oamenii se intalnesc noaptea, aprind lumanari si canta colinde. Australienii sunt mari iubitori de activitati in aer liber. Le place sa inoate, sa faca surf si sa se plimbe cu bicicleta. In sezonul sarbatorilor de Craciun, australienii isi decoreaza casele cu feriga, frunze de palmier si cu mici flori colorate care apar in aceasta perioada. Unele familii impodobesc si brazi. Pentru australieni, sarbatoarea Craciunului incepe la sfarsitul lui noiembrie, cand in scoli si in biserici se monteaza piese de teatru cu nasterea lui Isus. In toata luna decembrie, australienii canta colinde. In ajunul Craciunului, toata

comunitatea merge la biserica, iar copiii il asteapta pe Mos Craciun sa vina cu daruri. Dupa deschiderea cadourilor in dimineata de Craciun, familia ia micul dejun, compus din oua si sunca si apoi merg din nou la biserica. Dupa intoarcerea de la biserica, intreaga familie si prietenii se strang la masa de Craciun. In unele familii se mananca curcan si budinca cu stafide si coniac. Alte familii fac gratar in curte. Unii australieni merg la plaja sau la picnic in ziua de Craciun. A doua zi de Craciun, pe 26 decembrie, australienii strang bani pentru postas, macelar si pentru cel care aduce ziarul pentru a le multumi pentru ajutorul oferit in anul ce tocmai se termina. Anul Nou este inca un moment special pentru toata lumea, cu muzica, dans si petreceri. Pe 6 ianurie, australienii organizeza inca o petrecere, pentru a celebra sfarsitul sarbatorilor de Craciun.

Craciunul in Betleem

In micul oras in care s-a nascut ca Isus este impodobit in fiecare an. Biserica Nativitatii din centrul orasului straluceste in preajma sarbatorilor de Craciun. Steaguri si decoratii stralucitoare impodobesc biserica. In Ajunul Craciunului, localnicii si vizitatorii se aduna in biserica pentru a urmari sluja si procesiunea de Craciun. Fiecare casa din Betleem are pictata o cruce la intrarea, iar in curte ieslea pruncului Isus. In centrul orasul este instalata o stea uriasa.

Craciunul in China

Crestinii din China decoreaza casa si bradul de Craciun cu lumini, lanterne si lanturi din hartie colorata. Copiii isi agata sosetele si asteapta vizita lui Mos Craciun (Dun Che Lao Ren). In China, unde marea majoritate a locuitorilor nu sunt crestini, principalul festival de iarna este cel de Anul Nou. Copiii primesc haine noi si jucarii noi, se mananca preparate rafinate si se organizeaza si focuri de artificii. O alta traditie importanta in serbarea de Anul Nou o reprezinta cultul stramosilor. Portretele stramosilor sunt aduse in camera principala a casei.

Craciunul in Brazilia

Brazilienii sunt un mix de popoare din multe parti ale lumii, iar traditiile lor legate de

sarbatoarea Craciunului deriva din cele ale coloniilor portugheze. Una dintre cele mai indragite traditii este crearea scenei nasterii lui Isus si a ieslei: Presepio. Aceste scene sunt amplasate in biserici, magazine si in casele oamenilor. Locuitorii din nordul Braziliei au o alta traditie: scena pastorilor. In versiunea braziliana pastorii sunt de fapt femeie, iar un tigan incearca sa il rapeasca pe Isus. Papai Noel este Mos Craciunul care aduce cadouri celor mici. Potrivit traditei, Papai Noel locuieste in Groenlanda, iar atunci cand vine in Brazilia poarta haine subtiri, din bumbac, din cauza vremii caniculare. Masa de Craciun este una speciala si neobisnuita pentru anotimpul de vara. Este formata din curcan, jambon, orez, legume si fructe. In ajunul Craciunului, oamenii merg la biserica la Missa do Galo. Galo inseamna cocos, iar denumirea acestei festivitati vine de la faptul ca la ora 1 noaptea un cocos anunta venirea Craciunului. In seara de 25 decembrie se merge din nou la biserica. Decoratiunile de Craciun sunt compuse din flori proaspete si colorate. In centrul fiecarui oras sunt impobodobiti brazi, iar noaptea de Craciun este marcata prin focuri de artificii.

Craciunul in Danemarca

In Danemarca, sarbatoarea de Craciun incepe in noaptea de 24 decembrie. La miezul nopstii intreaga familie mananca o budinca speciala de Craciun. Budinca contine o singura migdala, iar cel care o va gasi va avea un an nou norocos. Cel care aduce cadourile se numeste Julemanden si soseste cu sania sa trasa de reni. Mosul vine insotit si de corul de spiridusi, Juul Nisse, care se spune ca ar trai in podurile caselor. In ajunul Craciunului, copiii lasa afara lapte si budinca de orez pentru mos si insotitorii sai.

Craciunul in India

Crestinii din India impodobesc de Craciun mango sau bananieri. De asemenea ei decoreaza si casele cu Frunze de mango. In unele regiuni din India se folosesc lampi cu ulei colorat pentru decoratiunile de Craciun. Aceste lampi sunt asezate pe perete sau pe acoperisuri. In noaptea de Craciun, bisericile sunt decorate cu flori traditionale si lumanari colorate.

Craciunul in Iran

In Iran se crede ca locuiau cei trei Magi atunci cand pruncul Isus s-a nascut. Crestinii iranieni incep postul pe 1 decembrie. Acesta este Postul Mic, iar Postul cel Mare incepe cu sase saptamani inainte de Paste. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserica si apoi iua masa in familie. Mancarea traditionala in aceasta zi este friptura de pui, numita harasa. Iranienii nu isi ofera cadouri, insa copiii primesc haine noi pe care le poarta in ziua de Craciun.

Craciunul in Irak

In Ajunul Craciunului, crestinii irakieni sarbatoresc cu intreaga familie. Unul dintre copii citeste despre nasterea lui Isus, iar intreaga familie aprinde lumanari. Dupa ce copilul termina de citit povestea, in curte se aprinde un foc si toata lumea canta colinde. Daca focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Daca focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie sa sara de trei ori peste scrum si sa isi puna o dorinta. In ziua de Craciun un alt foc este aprins in curtea Bisericii. Preotul, care tine in mana o figurina ce il reprezinta pe pruncul Isus, incepe slujba. Apoi binecuvanteaza o singura persoana pe care o atinge. Persoana atinsa atinge mai departe pe vecinul sau. Toata lumea prezenta la slijba trebuie sa simta atingerea pacii.

Craciunul in Suedia

Acum o mie de ani, Craciunul era sarbatorit in Suedia timp de o luna. Regele Canute a decretat ca sarbatoarea Craciunului sa tina de pe data de 13 decembrie pana pe 13 ianuarie. Pe 13 decembrie, suedezii o celebreaza pe Sfanta Lucia. Povestea Sfintei Lucia i-a fermecat pe suedezi. Se spune ca in vremea persecutiei, Sfanta Lucia ducea mancare celor prigoniti. Ca sa isi lumineze drumul, Sfanta Lucia purta pe cap o coroana de lumanari. In cele din urma, Sfanta Lucia a fost arestata si torturata. In ziua de 13 decembrie, cea mai mare fiica din familie se imbraca cu o rochie alba si o esarfa rosie. Pe cap poarta o coroana din sapte lumanari. Ea ii serveste pe toti membrii familiei cu cafea si prajiturele. In Ajunul Craciunului, un spiridus isi face aparitia din podul casei unde locuieste si imparte cadouri tuturor.

Craciunul in Spania

In Spania, Craciunul este o sarbatoare cu adevarat religioasa. Patronul spiritual al acestei tari este Fecioara Maria, iar sezonul sarbatorilor de Craciun incepe oficial pe data de 8 decembrie. Ajunul Craciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Buna). Intreaga familie se aduna in jurul scenei ieslei pruncului Isus. Aceasta scena e prezenta in majoritatea caselor din Spania. In aceasta noapte se mananca si o prajitura traditionala facuta din migdale. Copiii din Spania primesc cadouri in noaptea de Epifanie. In aceasta seara, copiii lasa la usa ghetutele pe care le umplu cu morcovi, paie si orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un magar si lasa copiilor dulciuri si jucarii.

Craciunul in Anglia

In Anglia este frig si ceata de Craciun. Oamenii se bucura de caldura pe care semineele si sobele incinse o dau. Englezii decoreaza casa cu iedera si vasc. In timpul sarbatorilor colindatorii merg din casa in casa. Acestia priemsc dulciuri si prajiturele cu fructe uscate. Ajunul Craciunului este o zi foarte incarcata pentru englezi. Impacheteaza cadoruile, pregatesc mancarurile si prajiturile traditionale, isi agata sosetele in fata semineului. Dupa ce toate aceste lucruri au foste terminate, intreaga familie se aduna in jurul bradului impodobit si citesc povesti de Craciun. La sfarsitul zilei, copiii ii scriu lui mos Craciun scrisori in care spun ce cadouri isi doresc. Apoi arunca scrisorile in soba, astfel incat dorintele lor sa iasa pe cos. Dupa ce copii merg la culcare, Mos Craciun ii viziteaza. Poarta o haina lunga si rosie si duce in spinare un sac cu jucarii si dulciuri. La masa de Craciun, familia mananca curcan umplut cu castanet, gasca cu stafide sau friptura de vita. Cea mai asteptata este insa budinca cu stafide si martipan. Dupa masa de Craciun, familia se aduna in fata televizorului pentru a auzi mesajul de Craciun al reginei. La ceaiul de dupa-amiaza se serveste si un tort special de Craciun.

SANTANDREI TRADITII - OBICEIURI

Santandrei este o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei. El a preluat numele si data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus pe pamanturile Daciei. El trebuie sa se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a inlocuit o importanta divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Noaptea de

Santandrei (29 - 30 noiembrie) si ciclul de innoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristica a Dionisiacelor Campenesti si cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, pastreaza numeroase urme precrestine.

Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in Colinele Tutovei, in noaptea de Santandrei, petreceri de pomina ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada - o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii etc. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului). Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc.

Bocetul Andreiului

La cei vechi, moartea si renasterea divinitatii adorate si deci a timpului anual cu care aceasta se confunda, era substituita de un sacrificiu sacru (pom, animal, pasare, om si chiar a unui obiect insufletit simbolic). Un obicei care atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la romanii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, dupa confectionarea unei papusi din carpe, numita Andreiu, substitut al anului vechi, o asezau pe lavita (pat) ca pe un mort si o jeleau. Lipseste marele sacrificiu, jertfa rituala a animalului care personifica divinitatea, specifica oricarui inceput de an. Este posibil ca una din traditiile care a migrat din toamna, de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstitiul de iarna, sa fi fost sacrificiul porcului. De altfel, unul din numele purtate de lup in zilele lui de celebrare, gadinet, in special la Filipi cand incepe imperecherea pentru inmultire, este purtat si de porcul tanar, numit popular si godin, godinet.

Noaptea strigoilor

Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, "care in aceasta noapte isi parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta" (Pamfile, 1914, p. 127), se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie: "Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini. Pentru ca sa nu se poata apropia de case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales -, mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului. La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa" (Pamfile, 1914, p. 128). Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia "fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul cocosilor" (Pamfile, 1914, p. 128). Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Santandrei (Noaptea Strigoilor), Sangiorz si in alte imprejurari. Cauzele pentru care numai o parte din oameni devin strigoi in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa, al treilea copil din flori nascut de o femeie etc.

Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) cand isi parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal (lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de melita, se zgarie, se ranesc pana iese invingator unul din ei, care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii, isi vindeca pe loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre case inainte de primul cantat al cocosilor. In ajunul Sangiorzului, la Manecatoare (noaptea de 22/23 aprilie), isi parasesc din nou trupurile pentru a merge sa fure mana holdelor, laptele vitelor - sa strice taurii, sa lege sau sa ia puterea barbatilor etc. In cele doua nopti oamenii se ungeau cu mujdei de usturoi, ascundeau melitele, intorceau vasele cu gura in

jos, produceau zgomote, ii strigau pe nume, aprindeau focuri, pazeau cu atentie vitele si pasunile etc. In Moldova, noaptea se numea Pazitul Usturoiului si se celebra ca un revelion. Sunt argumente etnofolclorice care sprijina ipoteza ca in aceasta perioada a anului dacii celebrau Anul Nou. Tinerii satului, fete si baieti, se adunau in cete de 10 -12 persoane la o casa mai mare, careia ii ungeau, la lumina zilei, usile si ferestrele cu usturoi. Participantii, care nu paraseau pana dimineata casa, petreceau ca la un revelion: mancau, se cinsteau, adesea peste masura, jucau, glumeau. Dimineata ieseau cu lautarii in curte unde jucau covata cu capatani de usturoi adus de fete si pazit noaptea de o batrana. Petrecerea se incheia cu impartitul usturoiului intre participante care il pastrau la icoana, pentru a-l folosi la vindecarea bolilor, pentru farmecele de dragoste etc.

Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung in Lumea de dincolo din anumite motive: au fost Strigoi in viata, au fost oameni obisnuiti, dar li s-a gresit sau nu li s-au facut rosturile la inmormantare. Ei se intorc printre cei vii, in special printre rudele apropiate, pentru a le provoca mari suferinte: aduc moarte, boala, molime in animale, grindina. Dupa locul unde apar si relele care le aduc, strigoii morti pot fi, dupa locul unde actioneaza, de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. In cazul in care prezenta strigoiului se considera evidenta prin efectele produse de acesta (era auzit, visat, apareau anumite semne pe mormant), se proceda la descoperirea si anihilarea lui prin diferite practici de dres sau de destrigoire. Atmosfera devenea si mai apasatoare datorita unei importante zile a lupului fixata de traditie pe data de 30 noiembrie, la Santandrei. In aceasta zi lupul isi poate indoi gatuI teapan, devine si mai sprinten, astfel ca prada, indiferent ca este animal domestic sau om, nu mai are scapare (Pamfile, 1914, p. 135-137). Ca urmare, acum trebuia sa se ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa se efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor. Se considera ca nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.

Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi parasesc trupul in timpul noptii, se rostogolesc de trei ori si capata infatisare de lup sau de alta vietate (caine, porc cal, bivol, pisica, sarpe, broasca). Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii se deplaseaza pe pamant Ei nu se intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, randunica, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuti dupa infatisarea si comportamentul animalului pricolici. Traiesc putin, cat lupul sau animalul in care se metamorfozeaza. Intr-una din legende pricoliciul este un tanar casatorit care, mergand pe drum cu sotia, se face nevazut, revine sub forma de caine si se repede s-o muste. Nevasta sa se apara cu braul si il alunga lovindu-l cu secera. In final, pricoliciul este recunoscut dupa scamele catrintei ramase intre dinti. In alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleaca de acasa si este recunoscut tot dupa scamele hainelor ramase printre dinti. O data pe an, in Noaptea Strigoilor (29 - 30 noiembrie), s-ar intalni cu strigoii morti, care isi parasesc si ei mormintele, pentru a-si alege, prin lupta, stapanul.

Pe timp de iarna ar intra in haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.

Pentru pericolul inchipuit ce l-ar fi adus strigoii, pricolicii si lupii la Santandrei, practicile de prevenire si aparare erau asemanatoare cu cele efectuate la Sangiorz. Informatiile etnografice nu atesta insa la Santandrei aprinderea focurilor, fumigatiile, stropitul si scaldatul cu apa, strigatele si producerea zgomotelor, pomenile pentru imbunarea mortilor iesiti din morminte si altele. Lipsesc, in general, practicile active de alungare a spiritelor malefice; alimentele rituale si ungerea cu usturoi, ascunderea coaselor si a limbilor de melita sunt mai mult actiuni de aparare pasiva. Fortelor malefice nu li se declara razboi deschis, ca la Boboteaza, Sangiorz, Joimari, Sanziene, intrucat sansa de izbanda era minima in conditiile in care puterea aliatilor, intunericul si frigul, crestea neincetat pana la solstitiul de iarna.

Aflarea ursitei

Ca la orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o "Turtuca de Andrei", turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului. Alte fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii batrani, nestiutori de carte dar "cititori" in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc. Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi.

Acte de divinatie

Spiritele mortilor care misunau pretutindeni la Santandrei, favorizau actele de divinatie. Asemanator altor sarbatori sezoniere de peste an, cele mai preocupate sa valorifice ocazia oferita de Noaptea Strigoilor pareau tot fetele, cu nelipsita lor grija, casatoria. Practicile de divinatie efectuate la fantana, la cotetul porcului, la gardul si poarta gospodariei, la masa incarcata cu usturoi etc. aveau unul si acelasi scop: aflarea ursitului, a calitatilor lui (tanar, batran, frumos - urat, bogat - sarac). Aceste acte magice

erau savarsite in taina, de fiecare fata in parte, sau "pe fata", cu participarea mai multor fete. Elemente de ritual specifice renovarii timpului apar, mai ales in Moldova, la Ovidenie. Acum, ca si la Anul Nou, Sangiorz, Paste se credea ca cerul se deschide si vorbesc animalele; se faceau previziuni si pronosticuri meteorologice, se incepeau vrajile si farmecele al caror punct culminant era atins in noaptea de Santandrei.

Covasa. Bautura rituala

Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Santandrei, se prepara din malai si faina, uneori numai din malai de porumb sau de mei, o bautura fermentata numita covasa. Literatura etnografica descrie doua tehnici de preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz se luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa clocotita pana se obtinea un fel de terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea un lichid vascos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca foarte bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand se fierbea, la foc potrivit, intr-un ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul bauturii era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se punea prin strachini sau oale si se impartea prin vecini "pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa fie smantanos" (Pamfile, 1914, p. 145). In alte sate covasa se numea braga si se prepara numai din malai, care se oparea si se faceau patru turte; doua turte se coceau, doua ramane au crude. Dupa ce turtele coapte se raceau, erau framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se turna apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se lasa sa fermenteze pana a doua zi, cand era bun de baut. In zona Covurluiului din Moldova Centrala se spunea ca fiecare om "este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi" (Pamfile, 1914, p. 146).

URSITOARELE

Ursitoarea este un obicei din mitologia romaneasca, pentru noi-nascuti. Ursitoarele sunt trei femei considerate a fi inlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite cateodata, dar nu vazute. n a treia noapte de viata a copilului, nasa invita ursitoarele si face o masa cu prajituri, bomboane, vin, apa, flori si tot ceea ce crede ca le-ar putea placea acestora. Ele apar la noapte, la poarta casei in care dorm mama si cu fiul, si prezic destinul copilului. n urmatoarea dimineata, nasa intreaba mama despre visul sau si ii zice daca

au venit ursitoarele, si ceea ce au prezis. n zilele noastre, aceasta se intampla intr-un spital, pentru ca pruncii nu mai sunt nascuti acasa. De aceea, nasa pune ofrandele la fereastra spitalului. Dupa unele credinte, Ursitoarele se numesc: Ursitoarea - cea mai mare dintre ele, este cea care tine fusul si furca; Soarta - este cea care-i prezice destinul pruncului si Moartea, este cea care-i curma firul vietii. Uneori se spune ca acest fir le este dat Ursitoarelor de catre Dumnezeu, iar acestea trebuie sa il puna pe pamant, asezand pe el toate intamplarile pe care le va avea omul de-a lungul vietii, de la care acesta nu se va putea abatea cu nici un chip. Descantatoarea tine in mana un somultoc legat, in care se afla o sageata facuta din noua ace de la o vadana, voz de rug si lemn de rachita, legate toate cu sbici de la cai; mai tine in mana si secerea si cutitul, iar in alta mana toporul. Pune apa neinceputa in o strachina, pe bratele femeii bolnave, pentru ca sa o spele, iar descantatoarea la spate pune secerea, cutitul si somultocul in forma de cruce pe cap, pe umere, pe spate, descantand, ca sa-l alunge pe diavolul, caci ursita e cu "ceas rau" si el de acelea se inspaimantaeza, caci el e prost si de frica fuge.

IELELE

Soimanele sau ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei". Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

CALOIAN

Obiceiul Caloianului are loc in martea a treia dupa Pastele ortodox. El este un ritual de invocare a ploii benefice, aducatoare de bogatie. Se practica in toata zona balcanica si in unele zone din Romania se practica si in prezent. El are o mare vechime, datand in epoca precrestina. Inca din zori, fetele de la 5-6 ani in sus se strang la un loc si se impart, dupa varsta, in doua sau mai multe cete. Fiecare ceata isi alege o conducatoare. Fetele fac o papusa de lut, un om mic, pe care il impodobesc cu panglici, carpe colorate si flori, iar pe cap ii pun drept caciula o coaja de ou rosu. In unele sate il imbraca in straie taranesti, cu opincute si caciulita. Papusa se numeste Caloian, Calian sau Scaloian. Fetele pun caloianul intr-un cosciug mic, bine incleiat - ca sa pluteasca pe apa - sau pe o scandura, il inconjoara cu coji de oua rosii, pastrate de la Paste, precum si fel de fel de flori, printre care predomina busuiocul, apoi il ingroapa pe camp, printre bucate, prin bozii sau maracini, pe malul vreunei ape ori intr-alt loc ascuns. Inainte de inmormantare, una dintre fete se face preot, alta dascal, a treia duce steagul, adica o trestie cu o batista alba in varf, inaintea popii, si iarasi una sau doua fete duc sicriul ori scandura cu Caloianul. Obiceiul respecta traditiile unei inmormantari, copiii avand roluri diferite: preot, dacal, gropar, bocitoare, etc. Dupa ce este modelat din lut si imbracat in coji de ou pastrate de la Paste,Caloianul este plimbat cu un cortegiu de bocitoare dupa el care invoca prin cantece venirea ploii.

STRIGOII

Strigoii, numiti in Banat si strigoni, si strigele, strigoaiele sau strigoaicele (in Banat strigoane), sunt, dupa credinta si spusa romanilor de pretutindeni, de doua feluri, si anume: unii mitici, iar altii reali. Cei mitici sunt un fel de spirite necurate si rele, care numai rar se arata oamenilor in chip omenesc; cei reali sunt insa au chip omenesc, ca toti oamenii si petrec impreuna cu acestia pana la moarte, iar dupa ce mor se prefac si ei in strigoi si strigoaice adevarate, adica in spirite rele, daca, cand se inmormanteaza, nu se implanta in mormantul lor un par, care sa ajunga pana in corp si sa le strapunga inima.

Strigoii si strigoaicele in chip omenesc se pot cunoaste dintre ceilalti oameni pentru ca au "coada", adica varful spinarii lor e mai prelungit. Se mai cunosc ca nu mananca usturoi si ceapa si se feresc de tamaie. Ei mai au, de obicei, sprancene impreunate, maini paroase si gura larga de capcaun. Oricand se pot preface in cai sau in alte animale. Strigoaicele cu chip omenesc se destineaza inca inainte de nastere ca sa fie strigoaice. Sunt insa si de acele strigoaice, pe care moasa le ridica la acest rang dupa nastere, rostind cuvintele: "Tu sa fi strigoaica de lapte, tu de furca, tu de sapa, tu de matura, tu de secere" si asa mai departe. Si pe care a facut-o moasa strigoaica, asa ramane in veci si pururea. Cele mai primejdioase insa dintre toate strigoaicele sunt cele furatoare de lapte.

Strigoii se nasc ca orice copil, dar ei se cunosc, pe aceea, ca la nastere au pe cap o tichie sau caita, iar pe corp o camasa. Un astfel de copil este nascut de o femeie, care find insarcinata, a baut apa necurata, in care un drac si-a lasat balele sau care a iesit noaptea cu capul gol. Atunci Satan vine si-i pune pe cap o

tichie rosie ca a lui, iar cand copilul se naste, are si el tichia pe cap, dar aceea e de strigoi. Moasa, cand i-o vede, i-o ia repede de pe cap si i-o rupe, sa nu si-o manance singur copilul, ca astfel sigur se face strigoi. Strigoii se mai fac din oamenii care s-au vandut Diavolului si care isi fac singuri moartea. Se mai fac si din mortii lasati singuri peste noapte si pe sub care a trecut o mata, un soarece sau un caine. Romanii au in aceasta priviinta foarte multe credinte in legatura cu nasterea si viata strigoilor, de care se tem grozav.

Strigoii vii

Acestia duc o viata cu totul aparte. Ei se aduna in timpul noptii intr-un anumit loc, de obicei o casa parasita, sau in cimitire si pun la cale treburile lor. Intre ei, traiesc ca sot si sotie, chiar daca in viata de zi, pe care o au intre oameni, fiecare are alti soti. Atat strigoii-spirite, cat si strigoii-oameni, mai ales insa strigoaicele, fac oamenilor multe neplaceri, neajunsuri si daune. Dar nici o fapta fara rasplata! Fac strigoaicele multe neplaceri oamenilor, dar si acestia le vin uneori de hac, cand pun mana pe dansele. Iar aceasta se poate intampla mai ales in ziua a doua de Pasti. Pe strigoi, numai cei nascuti sambata ii pot vedea su recunoaste. Asa, daca luam in ziua de Pasti lingura cu care s-au amestecat ouale inrosite si o punem dupa curea (serpar) si apoi, cand se scoate ciurda la pascatoare, ne suim intr-un pom inalt, atunci vedem pe toate strigoaicele cum merg nevazute cu ciurda spre a lua laptele de la vaci. Cea mai mare strigoaie e calare pe taurul satului. Ele, cum se apropie, te simt. Deci se grabesc la tine si, amenintandu-te ca nu cumva sa spui cuiva cele vazute, te imbie sa te dai jos din pom. Dar tu sa nu te dai induplecat, ca apoi poti pune mana pe ele si faci cu dansele ce vrei.

Mai departe, daca prinzi un sarpe inainte de Pasti, daca-i tai capul cu un ban de argint si apoi ii bagi trei fire de usturoi in gura si astfel il ti in ziua de Pasti in san la Biserica, atunci inca vezi strigoaiele. In fine, care petrece lunea Pastilor stand pe un pod, acela asemenea vede toate strigoaicele ce trec pe acolo. Ajunul sau ziua care premerge Sfantului George se numeste in unele parti din Banat Sangiorgiul vacilor, din cauza ca in aceasta zi, de cum se insereaza bine si pana dupa miezul noptii, umbla spiritele cele rele, cu deosebire insa strigoii si strigoaicele, pe la casele oamenilor, ca sa ia mana, adica laptele de la vaci. Strigoaicele insa, dupa credinta si spusa romanilor din Banat, nu merg pe jos, ci ele zboara prin aer, foarte pe sus, incat abia se aud, calarind pe anumiti cai facuti din oameni, care din nenorocire au iesit cu capul gol afara in preseara Sangiorgiului vacilor. De aceea, fiecare om trebuie sa se pazeasca, ca in aceasta seara sa nu iasa afara cu capul gol, fara palarie, caci lesne i se poate intampla ca strigele sa-l prinda si sa-l faca cal de strigi; vreo strigoaica adica poate pandi la usa celui ce iese cu capul gol si, cand iese, se trezeste ca ia pus fraul in cap si atunci respectivul cauta sa fuga asa de tare cum ii porunceste ea, si sa mearga acolo unde-l duce ea, iar, cand il lasa, e asa de ostenit, de nu mai stie de capul sau.

Inainte de a merge si a lua laptele de la vaci, strigoaicele, dupa credinta si spusa romanilor din Bucovina si a celor din Transilvania, se aduna in locuri singuratice, in vizuinele codrilor, in case parasite si intre hotare, unde se hotarasc mosiile mai multor comune. Acolo se apuca apoi la bataie necontenit pana la miezul noptii. Sosind miezul noptii, incaleca fiecare pe cate o melita si astfel se duc la casele oamenilor de iau laptele de la vaci. Dar nu numai strigoaicele sunt acelea care iau noaptea spre Sf. George laptele de la vaci, ci si o seama de vrajitori si vrajitoare. Strigoaicele mai iau roua de pe ierburi si opresc chiar ploile. Pentru asta ele se feresc de a se scalda, caci de indata ce-ar intra in apa, ploile ar incepe sa curga, iar daca vor sa inece ogoarele sau campurile dintr-un anumit loc, se scalda mai des in acea parte, oricat de adanca ar fi apa, caci ele nu se ineaca.

Strigoii morti

Cand se intampla de moare vreunul din neamul cel mai de aproape al mortului, atunci nu se mai asteapta ca sa treaca timpul hotarat pentru dezgropare, ci-n multe comune, atat din Moldova, cat si din Tara Romaneasca, este datina ca mortul ce a murit mai pe urma sa se dezgroape la sase saptamani si, daca-l gasesc cu fata in jos, se zice ca e strigoi, si indata i se bate un par de lemn de tisa prin inima sau i se scoate inima si cu ea se ung toti membrii familiei, pentru ca prin aceasta se crede ca-i pazeste ca sa nu moara indata si neamurile ramase in viata. Mormantul de strigoi este gaurit (pe acolo turnandu-se mujdei de usturoi ca sa nu mai iasa afara) sau are pamantul lasat. Mai se poate afla locul unde sunt ingropati strigoii aducand un armasar negru, ori un cocos negru, si la care mormant se duce acolo este mormantul cu pricina.

Cateodata poti scapa de strigoi prin descantece, dar, de cele mai multe ori, oamenii nu pot scapa, decat inmormantandu-l din nou sau dregandul dupa cum urmeaza: in judetul Mehedinti, in timpurile vechi, dupa ce se dezgropa strigoiul, se ducea la munte si se arunca sau se ingropa acolo. Pentru anihilarea strigoilor se mai practica (in diferite zone ale tarii): infigerea unei andrele in buric (pentru a le scadea puterea), infigerea unui fus in mormant, legarea trupului de un rug si presararea de mei si tamaie in sicriu, in gura, urechi si nasul mortului pentru ca sa nu poata intra Dracul, ingroparea cu fata in jos, punerea de usturoi si pietre in gura mortului sau taierea capului si infigerea unei tepuse in inima. O alta metoda este si dezgroparea strigoilor si strapungerea trupului lor cu furci de fier in inima, in ochi si piept, si mai apoi ingroaparea din nou cu fata in jos.

Pretutindeni se crede ca strigoii ies noaptea din morminte, cu deosebire in seara spre Sf. Gheorghe, Inaltarea Domnului si Sf. Andrei, cand au cea mai mare putere; si atunci nu numai ca iau laptele de la vacile mulgatoare si le sug sangele, nu numai ca fac oamenilor o multime de neplaceri, neajunsuri si daune, de cum inopteaza si pana canta cocosii, ci totodata mananca, rand pe rand, cate un membru din familia lor, sau le mananca numai inima si le sug sangele, din care cauza trebuie numaidecat sa moara. Ei sug sangele oamenilor ca sa prinda putere si cel caruia i se intampla acest lucru, gaseste dimineata un punct rosu pe piele dupa un somn nelinistit, are mereu dureri de cap si simte o slabire generala, iar dupa catva timp moare. Strigoaicele mai vin noaptea si vor sa faca dragoste cu cei vii. Dupa ce se iubeste cu cineva, strigoaica ii suge sangele si dimineata omul acela gaseste pe corpul lui o pata rosie si o impunsatura ca de ac. Strigoilor, ca oricarui duh necurat, le e frica de copii, care fiind suflete curate si nevinovate, au un inger pazitor mai puternic. De aceea, in ajunul Craciunului si in noaptea Anului Nou, cand se umbla la colindat, dracii, strigoii si orice alt duh necurat, fug de pe pamant.

De Sfantul Andrei, strigoii ies din morminte

Pe 30 noiembrie il sarbatorim pe Sfantul Andrei. Datinile sunt dintre cele mai ciudate si interesante in acelasi timp. In ajunul Sfantului Andrei cade granita dintre real si ireal. Este momentul in care se pot face prevestirile pentru anul urmator. Lupii fura mintea oamenilor. Usturoiul este arma impotriva varcolacilor.

Bocetul Andreiului

La cei vechi, moartea si renasterea divinitatii adorate si deci a timpului anual cu care aceasta se confunda, era substituita de un sacrificiu sacru (pom, animal, pasare, om si chiar a unui obiect insufletit simbolic). Un obicei care atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este

obiceiul atestat la romanii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, dupa confectionarea unei papusi din carpe, numita Andreiu, substitut al anului vechi, o asezau pe lavita (pat) ca pe un mort si o jeleau. Lipseste marele sacrificiu, jertfa rituala a animalului care personifica divinitatea, specifica oricarui inceput de an. Este posibil ca una din traditiile care a migrat din toamna, de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstitiul de iarna, sa fi fost sacrificiul porcului. De altfel, unul din numele purtate de lup in zilele lui de celebrare, gadinet, in special la Filipi cand incepe imperecherea pentru inmultire, este purtat si de porcul tanar, numit popular si godin, godinet.

Noaptea strigoilor

Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, 'care in aceasta noapte isi parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta, se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie: 'Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini. Pentru ca sa nu se poata apropia de case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales - mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului. La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa. Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia 'fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul cocosilor. Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Santandrei (Noaptea Strigoilor), Sangiorz si in alte imprejurari. Cauzele pentru care numai o parte din oameni devin strigoi in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa, al treilea copil din flori nascut de o femeie. Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) cand isi parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal (lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti.

n mitologia romneasc, strigoii (la fel la plural ca i la singular) sunt sufletele rele ale morilor, ieite din morminte n timpul nopii. Acest cuvnt este derivat din cuvntul romn "strig", care este la rndul su legat de italienescul strega, ce nseamn vrjitoare. n folclor apar multe referine la aceste entiti, prin povetile cu strigoi.

Strigoii i fenomenele meteorologice

Dac ntr-un sat este secet, nseamn c acolo este o strigoaic (mpiedic ploile); dac ploua cu piatr(grindin), Dumnezeu le pedepsete pe strigoaicele care nu las "s ploua ploaie curat", iar dac plou cu soare, se crede c una din strigoaice se mrit.

Cine se poate transforma n strigoi

Copiii care mor nebotezai; mortii care n timpul vieii au facut multe rele, au fost vrjmai; cei care mor de o moarte "grabnic"(spnzurai, innecai, mpucai...); bolnavii care n timpul convalescenei rmn nesupravegheai i trec peste ei o pisic sau morii nepzii peste care au trecut pisici, cini, gini sau orice alt pasre, ORI oareci. De aceea este datina de a pzi mortul cnd este in cas. Exista strigoi vii i strigoi mori. Cnd este lun nou, strigoii ies din morminte sau i prsesc trupul i ncep s danseze sau s fac tot felul de ruti. Noaptea lor este aceea de Sfntul Andrei.

Primejdii

Strigoii iau laptele de la vaci , iau mana grului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindin i aduc moartea printre oameni i printre vite. De Sf.Gheorghe, flcii ud fetele pentru ca acestea s nu aib de suferit de pe urma strigoaicelor , dar i pentru a nu se transforma in aceste fpturi. Pentru omorrea acestora, se caut mormntul celui presupus a fi strigoi i i se citete rnduiala de ctre preoi(care de multe ori nu are nici o putere) i i se bate n inim un par de stejar, de tis sau de frasin, se neap cu un cui sau un cuit, pentru a rmne legat de sicriu i a nu putea iei pentru a face ruti.

VARCOLACII

Un varcolac este, in mitologia romaneasca o fiinta fabuloasa, un demon care mananca Soarele si Luna, generand in acest fel fazele Lunii si eclipsele. Multiplele reprezentari ale acestei creaturi, de la animale reale (lupi,caini), la cele fantastice (zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului. Varcolacul este reprezentarea raului care disturba ordinea fireasca a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilita de comunitate poate genera un varcolac. Astfel, varcolacii, ca si strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezati, nascutii cu anomalii, oameni care si-au ucis un frate sau o sora, sau chiar o actiune contrara unei traditii poate genera un varcolac. Omul-varcolac se va transforma in timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul sau este cel care va urca in cer si va manca Soarele sau Luna. Daca legatura sufletului cu trupul este intrerupta in timpul transformarii, sufletul este pierdut pe vecie.

Etimologia cuvantului pare a proveni din bulgara sau sarba, din vylx + dlaka ce insemna cu par de lup. Mitologia stramosilor daco-geti pare a fi influentat, de asemeni, mitologia romaneasca, mai ales prin cultul lupului, care legata si de creatura varcolac. De cele mai multe ori era suficient ca Luna sa aiba o culoare rosietica, pentru ca romanul sa traga concluzia ca varcolacul mananca Luna iar sangele astrului se prelinge printre coltii fapturii. Modurile de alungare sunt numeroase si implica de obicei zgomotele de metale, cum ar fi tragerea clopotelor, baterea fiarelor intre ele.

Cuvantul were din werewolf care inseamna "man"(barbat), mai exact un werewolf (varcolac) este un "man-wolf" (omul lup), un om care este capabil sa se transforme dintr-un om intr-un lup in timpul noptii sau atunci cand este luna plina, depinde care poveste o credeti. Varcolacul, odata transformat, devoreaza oameni, animale sau cadavre, inainte de a se intoarce la forma sa umana, atunci cand apar primele raze ale Soarelui. Despre unii varcolaci se crede ca-si pot schimba forma dupa cum doresc. Altii, care au fost muscati de varcolaci, se vor transforma si ei in aceste creaturi la prima luna plina. Oamenii care cred ca sunt lupi, sufera de o forma rara de dereglare care se numeste licantrofie. Se stie despre varcolaci ca sunt extrem de puternici, dar totusi foarte vulnerabili la impuscatura cu glont de argint, sau la distrugerea completa a inimii sau a creierului lor. Daca ar fi sa ne luam dupa anumite istorisiri, un varcolac se va transforma in vampir atunci cand va muri, iar alte istorisiri spun ca varcolacii si vampirii sunt dusmani eterni.

n munii francezi Auvergne nc mai exist mrturii legate de existena unei femele de vrcolac extrem de sngeroase, care venea noaptea s i aleag prada din sate. Povestea, care dateaz din 1588, este unul din motivele pentru care, nici n zilele noastre, localnicii nu ies din case dup lsarea ntunericului. i asta pentru c, aici, vrcolacii exist. Povetile despre vrcolaci sau oamenii-lup exist cu mult timp dinainte ca istoria s se scrie, noteaz ntr-una din crile sale scriitoarea american Gina Farago.

Conform legendei, atunci cnd este lun plin copiii nopii se transform i ies la vntoare. Vrcolacii sau oamenii-lup sunt, n viziunea scriitoarei americane, mai mult dect o realitate, avnd n vedere c povetile despre ei exist pretutindeni n lume ncepnd din America de Sud, Asia, Islanda, Indonezia i pn n nordul Europei. n viziunea lui Herodot, pe malul Mrii Negre triau trib uri de oameni care timp de cteva zile pe an se transformau n lupi i mncau fiine umane. Asta se ntmpla numai noaptea, pentru c ntunericul este timpul rului i numai atunci atrocitile lor puteau avea loc. n Anglia, medieval preoii marcau casele i drumurile prin pdure pentru a-i proteja pe cltori de atacurile sngeroase ale montrilor. n 1685, lng Ansbach, Germania, un vrcolac i -a fcut apariia declannd un lan de crime sngeroase. Acesta este momentul n care un alchimist al vremii lanseaz ideea c vrcolacii sunt oameni mutani, pe jumtate om, pe jumtate fiar. Vrjitorul german lanseaz un manual despre Cum s ne aprm de vrcolaci, care face nconjurul Europei i aa apar primele cimitire n care morii sunt exorcizai cu rui de lemn n piept.

SPIRIDUSII LUI MOS CRACIUN MITURI SI LEGENDE

Potrivit credintelor populare, cei care il ajuta cu spor pe mosul la indeplinirea tuturor dorintelor din lume sunt spiridusii. Fara ajutorul lor, mosul nu ar putea sa faca din aceasta sarbatoare un moment de veselie si pace.

Istoria spiridusilor

Se spune ca spiridusii lui Mos Craciun sunt descendentii piticilor din Scandinavia. Acesti pitici aparau casa de spiritele malefice si erau buni si amabili cu toata lumea. Cei care se purtau urat cu ei erau insa pedepsiti si chiar mancati. Astfel, spiridusii erau atat iubiti, cat si urati de oameni. In secolul XIX, scriitorii din Scandinavia au transformat imaginea piticilor in spiridusi. Spiridusii erau niste spirite poznase, dar bune la suflet. Spiridusii au fost descrisi ca prietenii adevarati si ajutoarele de incredere ale lui Mos Craciun. Artisti plastici precum Hansen si Nystrom au pictat spiridusii mosului in forma cunoscuta in zilele noastre.

Secretul din Laponia

La inceput se credea ca Mosul si spiridusii traiau la Polul Nord si ca sania sa era trasa de reni. In 1925 insa s-a descoperit ca la Polul Nord nu exista reni. Singurul loc unde acestia cresc este Laponia. Tot in Laponia se crede ca exista un sat misterios unde locuiesc Mosul si sotia sa. Si numarul spiridusilor care il ajuta pe Mos este incert. Unii cred ca sunt sase spiridusi, altii noua. Cei mai multi cred insa ca Mosul are 13 spiridusi asistenti care il ajuta. Spiridusii sunt copiii lui Gryla si ai lui Leppaludi si sunt foarte isteti. Acestia il ajuta pe Mos Craciun la creearea jucariilor si la organizarea scrisorilor.

Spiridusii Mosului

Iata si numele si sarcinile pe care cei sase spiridusi ai lui Mos Craciun trebuie sa le indeplineasca:

- Alabaster Snowball: este administratorul listei copiilor cuminti si a celor obraznici - Bushy Evergreen: este inventatorul masinariei de facut jucarii - Pepper Minstix: este pastratorul secretului resedintei mosului - Shinny Upatree: este cel mai vechi prieten al lui Mos Craciun si cofondatorul satului din Laponia - Sugarplum Mary: este sefa dulciurilor si prajiturilor si o ajuta pe Craciunita in

bucatarie - Wunorse Openslae: este designerul saniei lui Mos Craciun si are grija si de reni In Islanda spiridusii lui Mos Craciun mai sunt cunoscuti si sub urmatoarele nume: Askasleikir, Bjugnakraekir, Faldafeykir, Gattathefur, Giljagaur, Gluggagaegir, Ketkrokur, Kertasnikir, Pottasleikir, Skyrjarmur, Stekkjarstaur, Stufur si Thvorusleikir.

Pe 6 ianuarie sau in ultima zi a Craciunului, spiridusii aprind torte si se intorc in satul din Laponia unde sarbatoresc incheierea cu bine a sarbatorilor de Craciun.

POVESTEA LUI MOS CRACIUN

Povestea lui Mos Craciun este mult mai complicata decat pare, iar originile sale sunt incerte. Nu intotdeauna mosul arata ca in prezent. Acum 140 de ani, Mos Craciun aparea in nenumarate ipostaze: pitic, violinist si preot. Ca multe alte traditii, Mos Craciun este un produs al mai multor influente populare. Povestea lui Mos Craciun se intinde pana in secolele de dinainte de Cristos, cand lumea era guvernata de zei. Figuri mitologice precum Odin, Thor si Saturn poarta semnele distinctive ale lui Mos Craciun.

Sfantul Nicolae, adevaratul Mos Craciun

Cea mai influenta figura care sta la baza povestii lui Mos Craciun este Sfantul Nicolae. Acesta a fost o persoana reala si a trait in Asia Mica, Turcia de azi. Era cunoscut pentru bunatatea si generozitatea sa. Cea mai cunoscuta poveste despre Sfantul Nicolae este cea a fetelor sarace care nu aveau zestre pentru casatorie. Pentru crestinism, un sfant este acea persoana care a dus o viata atat de sfanta, incat si dupa moarte este capabil sa ofere ajutor celor aflati pe pamant. Sfantul Nicolae este unul dintre cele mai iubite personaje biblice, al treilea dupa Isus si Fecioara Maria.

Istoria moderna a lui Mos Craciun

Versiunea americana a lui Mos Craciun este bazata pe povestea daneza a lui Sinter Klaas (Sfantul Nicolae). Aceasta poveste a fost adusa in New York la inceputul secolului XVII. In 1773 numele lui Mos Craciun aparea in presa ca St. A. Claus. Cel care a raspandit povestea lui Sinter Klaas a fost scriitorul Washington Irving care l-a descris pe Mos Craciun si traditia sa de a veni cu cadouri in fiecare an in ajunul zilei de 6 decembrie. In 1823 insa, preotul Clement Clarke Moore a scris un poem pentru copiii sai. Povestea lui Moore a dat startul traditiei lui Mos Craciun. In poem, preotul a inclus detalii precum reni, rasul lui Mos Craciun, coboratul pe cos si agatarea sosetelor pe soba. In 1860, ilustratorul Thomas Nast a creat celebra imagine a lui Mos Craciun: un batran vesel si gras, cu barba alba si cu un costum rosu cu alb. Nast a mai adaugat si alte detalii pentru mosul cel darnic: atelierul de jucarii de la Polul Nord si lista copiilor buni si rai.

Crestinarea Craciunului

La inceput Craciunul nu se sarbatorea si era chiar descurajata aceasta incercare in unele comunitati. La inceputul secolului XVII cei care sarbatoreau Craciunul primeau o amenda de 5 silingi. Chiar si preotii spuneau ca sarbatorirea Craciunului era un afront adus lui Dumnezeu. Acest lucru pare surprinzator, insa acum cateva mii de ani, Craciunul era o sarbatoare pagana, care celebra solstitiul de iarna. Crestinarea sarbatorii de Craciun a inceput in anul 336 i.en. cand Papa Iulis I a ales ziua de 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Isus.

Altfel de poveste a lui Mos Craciun

Legenda spune ca Fecioara Maria, cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Acesta a refuzat-o si a trimis-o in schimb la fratele sau mai mic si mai bogat, la Mos Craciun. Maica Domnului ajunge la casa lui Mos Craciun si o gaseste acasa pe sotia acestuia, pe Craciuneasa careia ii cere adapost. Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa

nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-l nasca pe Pruncul Isus. Mos Craciun afla insa despre fapta sotiei si ii taie mainile. Dar Maica Domnului face o minune si ii lipeste Craciunesei mainile la loc. Dupa ce a vazut minunea Fecioarei Maria si dupa ce a aflat ca in grajdul sau s-a nascut Isus, Mos Craciun se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate.

Nume ale lui Mos Craciun:

Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas Belgia - De Kerstman Italia - Babbo Natale Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus Suedia Jultomten sau Christmas Brownie Hawaii - Kanakaloka Chile - Viejo Pascuerro Franta - Pere Noel Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu Rusia - Ded Moroz

LEGENDELE POMULUI DE CRACIUN MITURI SI LEGENDE

Una dintre numeroasele legende despre Pomul de Craciun spune ca, inca de pe

vremea druizilor, se impodobea un arbore cu frunze perene. Acesta era dedicat uneia dintre zeitatile druizilor care se oficia, din intamplare, in apropierea zilei de Craciun. Mai tarziu, crestinii au preluat aceasta sarbatoare si i-au conferit sensuri si intelesuri despre Dumnezeu. Pomul druizilor se numea Arborele Universului, iar in varful lui se considera ca se afla cerul, in timp ce radacinile simbolizau infernul. Sfantul Bonifacio, unul dintre primii misionari crestini, avea ca principala misiune sa inlature cu orice pret toate obiceiurile pagane. Astfel ca, acesta a taiat Arborele Universului si a plantat in locul lui un pin, simbolul peren al dragostei pentru divinitate. Apoi, l-a impodobit cu mere si cu lumanari. Merele reprezentau ispita, iar lumanarile lumina lui Hristos care straluceste asupra lumii.

O alta legenda povesteste ca popoarele germanice au combinat doua obiceiuri care se practicau la acea vreme in diferite zone ale Europei. Este vorba despre Pomul din Paradis (un brad in care se atarnau mere) si despre o rama de forma piramidala care avea o lumanare in varf. Bradul era considerat a fi Pomul Cunoasterii din Gradina Paradisului care aminteste de nasterea lui Hristos, iar lumanarea reprezenta Lumina Lumii.

Cea mai recenta legenda despre Pomul de Craciun dateaza din secolul al XVI-lea. In Germania acelor vremuri, un copac a fost decorat in plina strada. Iar acesta constituie un moment-cheie deoarece marcheaza epoca in care traditia impodobirii Pomului de Craciun s-a propagat in toata lumea. In 1800, Finlanda a fost inca un popor care a adoptat traditia Pomului de Craciun, mai apoi au urmat pe rand Anglia si Statele Unite.

Simboluri

In multe dintre culturile antice si nu numai, arborii au reprezentat dintotdeauna jumatatea drumului dintre cer si pamant precum si uniunea dintre acestea doua. In credintele orientale, in special, copacul reprezinta drumul spre sacru si punctul de intalnire intre om si divinitate. Crestinismul, la randul sau, foloseste arborii pentru a explica intruparea fiului lui Dumnezeu cu misiunea de a salva lumea. Pomul de Craciun este mai intai asociat cu arborele vietii pe care Dumnezeu il asezase in mijlocul Edenului si care dispare dupa ce Adam musca din fructul oprit. Luminitele, fructele si celelalte ornamente semnifica avantajele si fericirea continua de care beneficiau oamenii cand traiau in Rai in comuniune perfecata cu Dumnezeu. Prin nastera lui Hristos, credinta crestina sustine ca si oamenii renasc, iar Pomul de Craciun semnifica salvarea omului si ispasirea lui de pacate. Steaua din varful bradului de Craciun reprezinta credinta crestina care trebuie sa ghideza viata oricarui adept al lui Hristos si aminteste de steaua

din Betleem. La randul lor, globurile sau fructele rotunde simbolizeaza ispitele sau darurile pe care Dumnezeu i le-a facut omului. Chiar si culorile ornamentelor au semnificatie. Albastrul reprezinta rugaciunile de impacare cu Dumnezeu, argintiul este pentru a multumi, auriul pentru a lauda, iar rosul pentru cererile adresate divinitatii.

Pomul de Craciun in Romania

In vremea comunismului, romanii impodobeau Pomul de Craciun abia pe 31 decembrie. Fructele (mere, pere, portocale), bomboanele si globurile din sticla constituiau principalele ornamante. De asemenea, se mai folosea hartie colorata pentru steaua din varful bradului sau pentru beteala. In satele romanesti, obiceiul impodobirii pomilor exista inca de pe vremea stramosilor daci. In acele timpuri, nunta sau moartea persoanelor tinere era marcata si de impodobirea unui brad. In cazul inmormantarii, pomul impodobit intregea ritualul uniunii celui decedat cu natura.

Nu exist la noi n ar munte mai cntat de poei i mai nesat de poveti dect Ceahlul. Legenda Dochiei, Panaghiei, Pietrii Teiului, Stanilelor, Vrful Toaca, Pietrei Ciobanului sunt doar cteva dintre frumoasele poveti cu care ne ntmpin btrnii de la poalele muntelui Ceahlu.

Dac urci pe Ceahlu urmnd traseul marcat cu band roie, care pleac de la Cabana Fntnele Piatra Lata Panaghia sub vrful Toaca pn la Cabana Dochia vei ntlni, dup ce treci de Pietrele lui Baciu, o stnc impunatoare, Stnca Panaghia.

Cea mai frumoas poveste despre Panaghia ne-o druiete pasionatul cronicar al Munilor Neamului, Calistrat Hoga, probabil auzit de ctre acesta prin peregrinrile sale prin aceti muni: Panaghia se pare c n-a fost totdeauna o stnc de piatr rece, fr inim i suflet. Panaghia era o fat frumoas. Se zice c ursitoarele, cnd au druit-o la natere, una a luat ntuneric din ntunericul cel mai neptruns al unei nopi fr de lun, adnc din adncul mrilor fr de fund, foc i lumin din lumina i focul luceferilor celor mai strlucitori, duioie i blndee din ochii ngerilor ce stau la dreapta lui Dumnezeu i le-a pus toate n privirile ei; alta a rupt crinilor frgezimea i albeaa, iar trandafirilor rumeneala lor i le-a pus pe faa ei; a treia a tors din caierul de neguri fire subiri de umbr neprihnit i i-a pus pe cap ca podoab de pr negru i bogat; iar Dumnezeu a rupt din inima i sufletul su prticica cea mai aleas i i-a dat-o Panaghiei suflet i inim. i, pentru ca s nu fie pngrit de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe nlimile cele mai de sus ale Ceahlului, dincolo de mpria norilor i au aezat-o n petera pustnicului Ghedeon; i albinele din Sihstrii au hrnit-o cu mierea lor, iar nopile senine au scldat-o n rou de flori mirositoare. i Panaghia a crescut mare i s-a fcut fat frumoas, dar frumoas cum numai povetile i pot nchipui.

i din nlimile cele mai de pe urm ale cerului, Soarele a vzut-o i, de pe culmile cele mai de sus ale pmntului, Panaghia a vzut pe Soare. i amndoi s-au ndrgostit: i ceasuri ntregi se oprea soarele din calea lui n rscrucile cerurilor ca s-o priveasc, nfurnd-o n razele sale. i pn ntr-atta s-a mrit ziua i noaptea aa de tare s-a micorat, c, mai pe ce s-i dea amurgul mna cu zorile (). i s-a tnguit noaptea lui Dumnezeu i Dumnezeu s-a mniat i a pedepsit pe Soare s nu mai rsar de acum nainte dect mbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tinereii sale sufletele slabe ale muritorilor i nici s mai zdrniceasc,

dup voia patimilor lui, ceretile i neclintitele ntocmiri de veacuri ale minilor sale. i s-a mplinit porunca lui Dumnezeu, iar Panaghia n-a mai vzut, de aici nainte, pe Soare n puterea tinereii i n floarea ceretii lui frumusei. Jalea i aleanul a cuprins sufletul i inima ei i, zile ntregi i nopi ntregi, fr de somn, lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji. i de la o vreme i s-a fcut lui Dumnezeu mil de ea i a trimis porunc rsritului i apusului s mne n grab pe cele mai uoare i mai dulci dintre vnturile lor spre culmile nalte ale Ceahlului i spre codrii ce umplu, ca o negur, prpstiile lui adnci. i deodat glasuri dumnezeieti se urcar din vi pn la Panaghia i-i mbtar auzul, i atinser faa i-i uscar lacrimile (). Erau oaptele vntului cu frunzele, erau adierile rsritului i ale apusului, ce ven eau ncrcate de miesmele deprtate ale cmpiilor nflorite

Dar Panaghia nu mai putea trai fara Soare si l-a rugat pe Dumnezeu sa o transforme in stana de piatra si sa dea din nou drumul Soarelui sa straluceasca pe cer. Dumnezeu i mplini voia () iar cnd ddu s coboare napoi spre petera pustnicului Ghedeon, simi c picioarele ei prinser rdcin n pmnt i nu se mai putu urni. Ddu s plece, trupul i era rece i mpietrit. Voi s ridice minile, dar minile ei rmaser lipite de trup, cuprinse i ele de recea lui ncremenire de stnc. i ncerc s strige () ncercarea ei rmase zadarnic. Iar cnd voi s ndrepte iari ochii spre ceruri, pleoapele i czur grele peste luminile lor i un ntuneric nemrginit o cuprinse (). Panaghia se prefcuse n stnc de piatr. Se zice, ns, c inima ei nu s-a mpietrit, c i acum se mbat, totui, de razele soarelui, de strlucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vnturile dulci i mngioase ale rsritului i apusului.

INIMA PERFECTA POVESTIRI CU TALC

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia iam daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande.

Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

IMPARATUL SI MAESTRUL POVESTIRI CU TALC

Marele Maestru tria i se ruga ntr-o sihstrie pe vrful unui munte. ntr-una dintre zilele de primvar cnd nmugureau frunzele chiar i la copacii cei mai de sus, maestrul simti c sfrsitul perioadei petrecute n post i rugciune se apropie. Trebuia s aduc lumii bolnave i pline de suferint hrana spiritual de care avea nevoie. Anii petrecuti n vrful muntelui i resimtea din ce n ce mai puternic, era o viat aspr dar plin de bucurie si i era greu s se despart de ea. Totui, misiunea sa era alta, drumurile destinului su mpletite metesugit i se artau n fat.

- Mine mine va fi ziua plecrii mele, murmur adnc n barb i gndurile sale, lsate libere pentru prima dat dup multi ani i se roteau ametitor de jur mprejur, amintirile din tinerete i se nvlmseau n minte, fiecare dintre ele striga dup un moment de atentie din partea maestrului. Da, ma voi intoarce in lume, acolo unde aceast nebunie a simturilor i a gndurilor lovete oamenii precum izbesc talazurile trmul mrii. Pe msur ce multitudinea de gnduri ncerca s-i captiveze atentia, maestrul spuse Gata!. i din furtun nu a mai rmas nimic. Totul a nghetat, calmul a pus stpnire pe toate senzatiile i gndurile sale. Un mic zmbet i-a nflorit n coltul buzelor. Cnd era tnr se concentra mult ca s reuseasca ceea ce putea face acum printr-un singur cuvnt.

A doua zi ncepu coborrea muntelui, cu pasul msurat, nici repede, nici lent reusise, s ajung la poalele muntelui n doar o singur zi. La nserat s-a asezat la marginea drumului i a nceput s mediteze. Din ntmplare, prin acele locuri tocmai trecea mpratul ncojurat de alaiul su. Din deprtare acesta l zri pe Marele Maestru i fr s-i dea seama cum, realizase c, acolo, la marginea drumului, se afla un om sfnt. Repede trimise un om s-l ntrebe cine este si de unde vine. Cnd soldatul i-a raportat c este vorba de prea-vestitul Mare Maestru ce tria n Vrful Muntelui bucuria mpratului a fost mare. tia c acum are ansa s primeasc rspunsuri la orice ntrebare. La masa organizat n cinstea maestrului toat lumea era foarte curioas s-l vad pe Sfntul din Vrful Muntelui. Acesta mnca imperturbabil din mncrurile alese care i erau puse cu generozitate n fat. Dup ce a terminat de mncat maestrul s-a ridicat n picioare, i-a multumit mpratului pentru tot i i-a cerut voie s se retrag.

- Mare Maestru spuse mpratul, te poti retrage la cele sfinte, dar vreau s lmuresc cu tine o singur problem. - Mrite mprat sunt de acord s vorbim despre problema ta. - Vreau s aflu rspunsul la urmtoarea ntrebare, ce se ntmpl cu un om iluminat dup ce moare. - Nu tiu. - Cum nu tii!? - De ce credeti c as sti aa ceva? - Pentru c eti un om sfnt! - Da, dar nu sunt un sfnt mort! fuse rspunsul Marelui Maestru.

Dup aceea, Sfntul din Vrful Muntelui s-a nclinat respectuos si a plecat.

ALEGE OPTIMISMUL POVESTIRI CU TALC

Rob este tipul de om pe care i-ar plcea s-l cunoti: e ntotdeauna bine dispus i are ntotdeauna ceva pozitiv de spus. Dac cineva l intreab cum i merge, el rspunde: Dac ar fi mai bine de att, ar fi nevoi de doi oameni pentru atta bine! E un optimist. Dac un coleg are o zi rea, Rob reuete ntotdeauna s-l fac s vad partea pozitiv a situaiei. Am devenit curios i ntr-o zi l-am ntrebat: Nu neleg, nu este cu putin s fii optimist n toate zilele, tu cum reueti?

Rob mi rspunse: n fiecare zi cnd m trezesc, tiu c am dou posibiliti: Pot s aleg s fiu bine dispus sau pot s aleg s fiu ru dispus. i aleg s fiu bine dispus. Cnd mi se intmpl ceva ru, pot s aleg ntre a fi o victim sau pot s aleg s nv din ce mi s-a ntmplat. i eu aleg s nv. De fiecare dat cnd cineva vine la mine s se lamenteze pentru ceva, pot s aleg ntre a-i accepta plngerile sau pot alege s-l ajut s vad latura pozitiv a vieii. i eu aleg ntotdeauna partea bun a vieii.

Dar asta nu este ntotdeauna aa de uor i-am spus.

Ba da, zise Rob, ntreaga via este o problem de opiuni. Cnd ndeprtezi din via tot ceea ce nu conteaz cu adevrat, totul devine o chestiune de opiuni. Depinde de tine s alegi cum s reacionezi la diverse situaii, tu trebuie s decizi cum s-i lai pe alii si influeneze atitudinea fa de via. Tu alegi s fii bine sau ru dispus. Pn la sfrit tu eti acela care decizi cum s-i trieti viaa.

Dup aceast discuie am pierdut legtura cu Rob fiindc mi-am schimbat locul de munc, dar adesea m regseam gndindu-m la cuvintele lui atunci cnd optam pentru ceva n via n loc s reacionez la evenimente. Apoi am aflat c Rob a avut un accident groaznic la locul de munc, a czut de la 18 metri nlime i dup o operaie de 8 ore i dup o ndelungat spitalizare a ieit avnd o plac de oel n spate. M-am dus s-l vd i l-am ntrebat dac se simte tot att de bine.

Vrei s vezi cicatricile mele? Dar cum faci s rmi pozitiv dup ce i s-a ntmplat? n timp ce cdeam, primul lucru care mi-a venit n minte a fost fetia mea. Apoi n timp ce zceam pe pmnt, mi-am zis c pot s aleg ntre a muri i a tri. i am ales s triesc! Dar nu i-a fost fric? Atunci cnd m-au dus la spital i am vzut expresiile feelor surorilor i doctorilor, mi-a fost fric fiindc era de parc se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a ntrebat dac am alergie i am rspuns: DA! Toi m-au privit i atunci am urlat: sunt alergic la gravitaie! Toi au izbucnit n rs, i eu le-am spus: acum operai-m ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!

Rob m-a nvat c n fiecare zi avem posibilitatea de a alege s trim o via deplin. i este inutil s fim mereu ngrijorai pentru mine fiindc fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie s trim, i mine ne vom gndi la problemele de mine. La urma urmei, azi este ziua de mine pentru care i fceai probleme ieri.

PATUL DE LANGA FEREASTRA POVESTIRI CU TALC

Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare. Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?". Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze".

Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator

sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca? Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur. Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor?