Criza economica actuala

Ungureanu Oana A.F.P.D Anul II Gr. 11

Definitie
National Bureau of Economic Research (NBER) defineste criza ca fiind o scadere semnificativa a activitatii economice pentru cateva luni reflectata in scaderea PIB, scaderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuparii locurilor de munca, diminuarea productiei industriale si a consumului. Potrivit unor specialisti, crizele se pot clasifica in: - crize sociale (inflatie in crestere, somaj); - crize financiare (volatilitate accentuata pe pietele de capital, caderea burselor si revenirea lor spectaculoasa); - crize politice (care pot degenera in razboaie); - crize locale sau internationale; - crize cauzate de dezastre naturale;

Cauzele crizei

Politica inflationista de la inceputul anilor 2000 FED( Federal Reserve System) a decis sa reduca rata nominala a dobanzii de la 6.25% la 1.75% prin emisiune de bani, fapt ce a determinat ca , n contextul cresterii preturilor, rata reala sa fie chiar negativa timp de doi ani si jumatate bancile au fost platite sa ia bani de la FED, bani pe care i-au canalizat in economie. De exemplu Banca Japoniei a oferit bancilor subordonate bani cu dobanda nominala zero, iar Banca Centrala Europeana a redus rata dobanzii la circa 2%, nivel pe care l-a mentinut aproape 4 ani. Similar a procedat si Banca Centrala din Marea Britanie.

O parte din bani a fost investita in economiile proprii boom-ul imobiliar -SUA , Spania , Islanda - iar cealata parte a luat calea investitiilor straine. Aceste fluxuri de capital au fost filtrate de sistemul bancar. Grupurile financiare occidentale au atras masiv resurse pe termen scurt si la un cost redus si au sponsorizat cresterea C.A a subsidiarelor lor din economiile emergente in curs de dezvoltare. Mare parte din aceste fluxuri de capital au fost investite tot n active imobiliare, plasamente profitabile dar riscante deoarece depindeau de evolutia preturilor pe piata imobiliara. Acest fenomen s-a nregistrat inclusiv in Romania. Cand s-a declansat panica scaderii preturilor, dinamica depozitelor nu a mai tinut pasul cu evolutia creditului si sectorul bancar a acumulat brusc si vertiginos datorii mari , majoritatea pe termen scurt.

Distorsionarea stimulentelor si hazardul moral

Efectele politicii de expansiune monetara au fost acutizate de distorsionarea stimulentelor care modeleaza comportamentul agentilor economici si al instituiilor financiar- bancare in functie de interesele politice. Banca Centrala, producatorul monetar, poate sa extinda oricand masa monetara, deoarece banii de hartie pe care ii produce o costa practic zero. Astfel, devine foarte simplu pentru stat sa adopte o politica pentru a incuraja bancherii si ceilalti actori ai sistemului financiar , sa se indatoreze si sa investeasca imprudent. Daca investitiile se intorc cu profit , banii se duc n buzunarele bancherilor si ale celorlalti jucatori de pe piata. Daca investitiile aduc pierderi, acestea sunt externalizate prin inflatie.

Astfel au fost rezolvate crizele din Mexic 1994, Asia de S.E.-1997, Rusia 1998, Turcia 2001, Argentina 2001. Mizand pe capacitatea statului de a-i salva , bancherii se comporta nesabuit fenomen cunoscut sub numele de hazard moral. Hazardul moral este acutizat de diversele reglementari guvernamentale , precum programul de garantare a depozitelor- furnizarea unei plase de siguranta pentru banci si clienti care inrautateste lucrurile si sporeste riscul crizelor sistemul financiar devine cel mai reglementat domeniu din economie.

Reglementarile nocive
acumularea de active neperformante - politica inspirata de stat prin care bancile din SUA au acordat preferential imprumuturi sub-standardprogramul guvernului american de incurajare a creditarii populatiei sarace asa numitele credite subprime pe fondul vechii politici de crestere a numarului proprietarilor de case. Aceste masuri legislative au distorsionat alocarea creditului, in sensul stimularii expansiunii constructiei de locuinte si cresterii ponderii imprumuturilor. - In SUA implicarea statului in imbunatatirea situatiei locative a natiunii incepe prin anul 1934 cand se infiinteaza o institutie federala care avea misiunea de a garanta imprumuturile ipotecare si de a incuraja bancile sa crediteze cumpararea de locuinte.

Pentru a-si finanta cresterea portofoliului aceste institutii au recurs la revanzarea activelor din portofoliu sub forma obligatiunilor garantate cu ipoteci instrumente financiare cu risc scazut.
In anii 2003- 2004 n timp ce erau investigate pentru comiterea unor fraude contabile, aceste institutii federale au promis ca vor acorda si mai multe fonduri pentru finantarea achizitiei de case de catre persoanele sarace.Ca urmare au devenit cei mai importanti cumparatori de credite ipotecare, cu o expunere totala de 1 trilion dolari, contribuind decisiv la cresterea si scaderea balonului speculativ.

 Esecul reglementarilor globale

Efectele adverse ale Acordului de la Basel ( 1988 ) care cerea bancilor sa pastreze un nivel al capitalului de 8% din valoarea ajustata la risc a activelor pe care le detin, se contureaza in constrangerea bancilor de a renunta la politica lor de independenta si de a adopta modele standard de evaluare cantitativa a riscului precum si de a se supune normelor tehnice emise de autoritatea de supraveghere bancara. Omogenizare evaluarii riscului omogenizarea portofoliilor similitudinea actelor de tranzactionare comportament de turma.

Comportamentul de turma este accentuat si de reglementarile care vizeaza cresterea transparentei. In domeniu public , transparenta este justificata, pentru ca cetatenii vor sa stie cum sunt cheltuiti banii lor, dar, in domeniul privat , transparenta este inteleasa ca deseminare publica a modului n care o companie actioneaza.

Cum vrea Europa sa evite viitoarele crize economice

cresterea controlului asupra finantelor fiecarui stat membru si continuarea planului de salvare financiara conceput pentru Grecia. reformarea normelor UE pentru a preveni orice repetare a crizei in zona euro, dar fara o revizuire majora a Tratatului de la Lisabona. realizarea unui fond de ajutor permanent- Fondul European de Stabilitate Financiara- care ar trebui sa fie finantat de statele mebre UE si ar fi menit sa scoata din faliment tarile in nevoie.

aplicarea de pedepse mai grele si intr-un mod mai rapid. Sanctiunile impotriva statelor membre care incalca legislatia europeana vor putea fi luate mai devreme si ar putea fi mai dure. Ele pot fi impuse chiar inainte ca limita oficiala a deficitului bugetar de 3% sa fie depasita.
monitorizarea indeaproape a statelor membre UE. In loc sa examineze doar datoria publica, Uniunea Europeana va monitoriza, de asemenea, baloanele imobiliare si nivelul de competitivitate al tarilor. Acestia sunt, potrivit oficialilor europeni, indicatorii care ar fi putut preveni criza in Spania, Irlanda si Grecia.

Preconizari
Estimarile

pentru Statele Unite indica o crestere economica timida de 1,5%, iar sansele sa ajunga din nou in recesiune sunt mici. Totusi, gospodariile americane vor fi in continuare incarcate de datorii, iar companiile sunt reticente in a investi pe plan local. va fi epicentrul zonei euro, asta pentru ca rata de indatorare si deficitul sunt mai mici decat ale majoritatii statelor care au adoptat moneda unica, astfel ca nu va fi fortata sa majoreze taxele sau sa reduca cheltuielile publice.

Germania

 In

Europa, sub spectrul incetinirii economice si al programelor de austeritate, consumul va scadea cu 1,8%. Asia, motorul de baza va fi China, care, potrivit "Economist Intelligence Unit", va inregistra o crestere a PIB de 8,4%. Insa, in urmatorii ani, ritmul de crestere al Chinei va fi depasit de cel al Indiei. Aceste doua state vor avea un rol important in Asia si nu numai.

In

Metode de iesire din criza

realizarea unui plan de investitii pe termen lung, ca parte a strategiei generale; finantarea investitiilor prin intermediul unor credite pentru investitii, pe termen lung de 5 ani si cu termene de gratie de cel putin 6 luni; distribuirea partiala a profitului net si constituirea unui fond de dezvoltare care sa constituie baza investitiilor viitoare; analiza aprofundata a costurilor de productie, de comercializare si de realizare a serviciilor prestate;

reducerea costurilor indirecte de productie si a costurilor generale de administratie; renuntarea imediata la activitatile nerentabile; realizarea unei politici de credit comercial care sa stimuleze plata pe loc; colectarea creantelor in termenul de 30 zile prin realizarea unui sistem de bonificatii pentru plata pe loc; extinderea zonei de desfacere a produselor; utilizarea de tehnici de marketing si management moderne care sa sporeasca eficienta muncii si creativitatea personalului angajat;

In concluzie
Concluziile celor mai importanti experti ai Romaniei au fost clare: criza nu numai ca nu s-a terminat dar a intrat intr-o faza si mai dificila, ce va afecta sistemul financiar si fundamentele economice, faza de scadere economica va continua pana in 2015 cel mai devreme si cu un ciclu de revenire pana in 2020. Deceniul acesta va fi deceniul pierdut al Romaniei, dar daca nu se iau rapid masurile necesare de restabilire macar a unei prabusiri controlate a economiei atunci riscam ca Romania sa nu isi revina nici dupa 2020.