1.

Definirea noiunii de onstrucii hidrotehnice i a amenajarea cursurilor de ap

obictivelor urmrite n

Motivaia interveniei antropice depinde att de caracteristicile naturale ale cursului de ap ct i de activitile umane ce se desfoar n cadrul bazinului hidrografic. Acest fapt are drept consecin regionalizarea tipurilor de amenajri ale cursurilor de ap. Studii ample efectuate pentru o serie de ruri de es din Europa, au dus la constatarea c justificarea interveniilor antropice asupra cursurilor de ap este n general legat de panta acestora. Pe rurile cu pant mare, lucrrile de amenajare au, de cele mai multe ori, scopul de a stabiliza albia (fund i maluri). Pe cursurile mijlocii sau inferioare, apare ca obiectiv prioritar combaterea inundrii terenurilor riverane. Pe rurile mici de es, obiectivul asigurrii drenajului terenurilor limitrofe poate deveni prioritar n raport cu obiectivul proteciei mpotriva inundaiilor. Studiile efectuate arat c exist o corelaie semnificativ ntre caracteristicile morfologice naturale ale albiei cursului de ap i tipurile de amenajri realizate n decursul timpului de ctre riverani. Independent de ideea corelrii obiectivelor amenajrii cu tipologia cursurilor de ap, se pot defini un numr de apte tipuri de obiective, nu neaprat disjuncte interesnd sectoare ntinse de ru: - protecia mpotriva viiturilor; - asanarea terenurilor riverane; - combaterea eroziunii malurilor; - combaterea eroziunii fundului albiei; - producia piscicol; - agrement; - mbuntirea condiiilor de navigaie. In afara obiectivelor enumerate mai sus mai pot fi menionate: - alimentarea cu ap a localitilor, a sistemelor de irigaii i a unitilor industriale; - producia de energie electric, ameliorarea microclimatului i a mediului nconurtor. Amenajrile hidrotehnice sunt lucrri care se execut, fie pentru folosirea apelor n diferite scopuri, fie n controlul saau evitarea unor efecte distructive ale acstora. Construciile inginereti care intr n contact nemijlocit cu apa i care, alturi de alte construcii, echipamente i instalaii cu caracter mecanic sau electric fac parte integrant din amenajrile hidrotehnice , poart denumirea de construcii hidrotehnice. Spre deosebire de alte construcii inginerei, construciile hidrotehnice se deosebesc prin faptul c sunt supuse intens aciunilor mecanice, fizice, chimice i biologice a apei. Aciunea mecanic se manifest prin preiune hidrostatic i hidrodinamic, iar aciunea fizic prin eroziune, afuiere, splri i degradri de betoane i roci, iar cea chimic prin degradri de betoane, sufpziune chimicn terenurile de fundaie. Aciunea biologic asupra betoanelor sau altor materiale de construcie se exercit prin intermeiul algelor, bacteriilor i ciupercilor. Realizarea construciile hidrotehnice necesit mari volume de lucrri cu implicaii directe n morfogenez i anume : excavaii i umpluturi, dar i de alt natur : betone de suprwfa i n subteran pentru reducereapermeabilitii naturalea rocilor sau dvierea apelor curgtoare, inclusiv prin aduciuni pe zeci i sute de kilometri de tunele. Din cele expuse rezult impactul pe care l exercit construciile

hidrotehnice asupra regiunilor limitrofe i a componentelor de mediu este deosebit de puternic. n funcie de scopul urmrit, construciile hidrotehnice au fost clasificate de specialiti n mai multe categorii : hidroenergetice, pentru alimentare cu ap, portuare, pentru navigaie, piscicultur i agrement. 2. Necesitatea amenajarii bazinelor hidrografice Datorita efectelor negative pe care le produc diferite categorii de resurse de apa (inundatii, exces de umitate) si presiunii crescnde asupra resurselor de apa s-au promovat in timp o serie de lucrari prin care se diminuaza efectul negative indus de diferite categorii de resurse de apa si se asigura necesarul solicitat de diferite categorii de folosinte. In cazul in care se trateaza o tema legata de amenajarea bazinelor hidrografice trebuie sa ne gandim automat si la problemele de management. 3. Principiile utilizate in amenjarea bazinelor hidrografice La nivelul Uniunii Europene, datorita presiunilor crescande asupra resurselor de apa s-au promovat instrumente legislative pentru protecia si managementul durabil al acestora. Dintre aceste instrumente cel mai important il reprezint Directiva Cadru 2000/60 care definete apa ca pe un patrimoniu care trebuie protejat, tratat si conservat ca atare. Directiva asigura cadrul necesar gospodaririi durabile a apei reprezentat de controlul cantitativ si calitativ al apelor si ecosisteme sntoase, avand ca scop atingerea starii bune a apelor pana in anul 2015. Politica in domeniul apelor in Europa, promovata si prin Directiva Cadru, se bazeaza pe urmatoarele principii generale : Gospodrirea apelor pe bazine hidrografice; Solidaritatea uman si interesul comun; Gospodarirea integrat cantitate - calitate ; Principiul recuperarii costurilor (beneficiarul pltete, poluatorul plateste); Stimularea beneficiarilor care manifesta grija pentru protectia resurselor de apa; Drepturi egale de acces la resursele de apa. Elementele novatoare pe care le aduce Directiva Cadru sunt: Elaborarea Planurilor de management pe bazine hidrografice; Definirea a 5 categorii de calitate, luand in considerare in primul rand cont de viata acvatica (elementele biologice); Definirea conditiilor de referinta pentru apele de suprafata. Astfel se poate defini starea buna stare care trebuie atinsa si care reprezinta de fapt scopul Directivei; Definirea unei noi categorii de ape de suprafata: cele cu regim puternic modificat antropic; Clarificarea conceptului de reabilitare a apelor, prin definirea obiectivelor de mediu. 4. Termeni utilizati in amenajarea bazinelor hidrografice

4.1 Resurse de apa. Concept, tipologie, raspandire si management 4.1.1 Conceptul si tipologia resurselor de apa. In natur apa este elementul cel mai rspndit i cel mai mobil i detine un rol important n toate procesele fizice, chimice i biologice, conditionand existena vieii, precum i dezvoltarea economic i social a unei comunitati. Cunoaterea resurselor de ap const n descrierea repartiiei i regimului apelor din natur, a factorilor rennoirii lor i a condiiilor de mobilizare, respectiv in evaluarea posibilitilor de exploatare i utilizarea a acestora. Conceptul de resurse de ap deriv dintr-o opinie utilitar i nu numai naturalist" despre apele din natur n sensul c, oferta de ap din natur" este comparat cu cererile umane de ap i evaluat dup diverse criterii de ctre utilizatori. Pe plan fizic resursele de ap sunt structurate dup repartiia spaial i temporal a apelor din natur n sisteme de ap" deschise i nchise, cu grade foarte variate de mrime i complexitate, al cror ansamblu formeaz hidrosfera. Definirea resurselor de ap const n analiza acestor sisteme, n descrierea structurii i dinamicii lor, n estimarea cantitilor de ap n joc (fluxuri i stocuri), n energia lor potenial i caracteristicile lor fizico-chimice i biotice, n analiza factorilor calitativi, n aprecierea vulnerabilitii lor i n cunoaterea condiiilor de exploatare i conservare. Noiunea de resurse de ap este deci multidimensional i nu se reduce la o singur dimensiune cantitativ de flux, chiar dac aceasta este adesea privilegiat i considerat unic. Dei accentul se pune pe dimensiunile cantitative, nu trebuie s se piard din vedere alte dimensiuni, cum ar fi cele calitative. In ciclul natural al apei nu intervine intraga cantitate de apa din natura. O parte din ea este izolata sub forma de apa fosila. Ca urmare apa din natura poate fi impartita in 2 mari categorii distincte : - resursele de apa care intervin in ciclul natural al ape in natura, fiind supuse unui proces continuu de reimprospatare. - rezervele de apa care nu intervin in ciclul natural al apei si nu sunt supuse unui proces de reimprospatare. Resursele de apa pot fi supuse unui proces de gospodarire care sa le modifice distributia in timp si saptiu. Rezervele pot fi supuse numai unui proces de exploatare, carecterul lor fiind similar celui al rezervelor cu substante minerale. Din pct de vedere al posibilitatilor de utilizare a lor, resursele de apa pot fi impartite in resurse totale si resurse utilizabile. Resursele totale se refera la cantitatiile totale de apa existente si pot fi definite prin bilantul hidric anual. Resursele exploatabile sau tehnic utilizabile cuprind numai o cota parte din resursele totale care pot fi utilizate in conditii economice pentru satistacerea unor cerinte de apa. Notiunea de resurse totale sau teoretice poate fi perfect definita d.p.d.v. teoretic pe baza studiilor hidrologice. Evaluarea resursele de apa tehnic utilizabile trebuie sa tina seama si de aspectele privind calitatea apelor. Devin tot mai frecvente cazurile cand desi din pct de vedere

cantitativ resursele de apa sunt suficiente pentru acoperirea cerintelor ale apei, ele nu pot fi satisfacute datorita calitatii necorespunzatoare ale apei. Cunoasterea resurselor de apa utilizabile are o importanta deosebita in evaluarea posibilitatilor de dezvoltare a unei regiuni, tari, etc. Alaturi de alte resurse naturale, disponibilitatea resurselor de apa poate fi un factor determinant in evolutia economica si sociala. Notiunea de resurse exploatabile este insa mult mai labila fiind legata de considerente care variaza in timp in functie de cresterea nivelului tehnic si economic. Spre exemplu resursele exploatabile ale apelor de suprafata depind de posibilitatile de echipare ale bazinui hidrografic. Ca urmare resursele exploatabile trebuie considerate ca un element variabil care creste odata cu progresul tehnic tinzand spre resursele totale. Dupa locul care il ocupa in cadrul ciclului natural, resursele pot fi grupate in : - resurse de apa atmosferica - - - - - - ale uscatului - - - - - - oceanica Resursele de apa atmosferica cuprind apa din atmosfera terestra care formeaza componenta ciclului dintre momentul evaporarii si mometul caderii ei pe suprafata pamantului sub forma de precipitatii. Resursele de apa ale uscatului cuprind componentele ciclului natural dintre momentul caderii precipitatiilor pe suprafata pamantului si momentul ajungerii lor in urma procesului de scurgere in mari sau oceane. Resursele de apa glaciara includ straturile de zapada si ghetarii de la suprafata pamantului. Resursele de apa de suprafata ale versantilor cuprind apele care se scurg prin siroaie la suprafata versantilor pana in momentul patrunderii lor in reteaua hidrografica. Resurse de apa fluviale cuprind apele care se scurg la suprafata scoartei terestre prin reteaua hidrografica. In functie de nivelul de amenajare a bazielor hidrografice din diferite etape se pot diferentia : - resurse de apa utilizate in regimul actual de amenajare - - - - - -- - - - in regimul amenajat corespunzator etapei de perspectiva. Marimea resurselor de apa tehnic utilizabile din rauri, la o etapa data de amenajare este in functie atat de regimul natural de scurgere, cat si de volumul util al lacurilor de acumulare existente in bazinul hidrografic respectiv si in limitele teritoriului analizat. Resursele de apa lacrustra sunt constituite din apele lacurilor si marilor inchise, care sunt alimentate de apele de suprafata si subterana. Resursele de subterana pot fi impartite in resurse de apa freatica, de adancime si de apa carstica. Tipurile de resurse de apa ale uscanului nu trebuiesc considerate ca fiind complet distincte, deoarece intre ele exista schimburi puternice, ca urmare gestiunea lor trebuie privita integrat in spatiu si timp. Resursele de apa oceanice cuprind apele retinute in oceanul planetar, constituind principala resurse de alimentare a atmosferei. Studiul acestor resurse se refera la o serie de elemente speciale referitoare la dinamica lor, caracteristicile fizico-chimice, etc. Resursele de apa oceanice constitue o categorie aparte care poate fi la randul ei impartita in resurse ale zonei litorale si ale apei de larg.

4.1.2 Studiul cantitativ al resurselor de apa In studiile de gospodrire a apelor sunt necesare o serie de date de baz referitoare la: bazinul hidrografic, regimul de scurgere, potenialul de dezvoltare al bazinului hidrogrfiuc, acumulri. Diferitele mrimi de baz ce se refer la resursele de apa pot fi prezentate n felul urmtor (J.Teodorescu i colab.1973): - sub form de relaii funcionale statistice caracterizate prin funcii de distribuie a probabilitilor, parametrii statistici, paramterii de corelaie sau autocorelaie; - sub form de iruri de valori de baz ce reprezint eantioane ale colectivitii statistice totale. Ambele forme de prezentare se refer la valori medii sau extreme (maxime sau minime). Potenialele de dezvoltare a bazinului hidrografic Limita maxim pn la care se pot dezvolta anumite amenjri ntr-un bazin hidrografic poart numele de potenial. n cadrul schemelor de amenajare pot fi studiate urmtoarele poteniale. a) Potenialele de gospodrirea apelor se refer la posibilitile de amenajare a unor acumulri i a unor derivaii. Potenialul de dezvoltare a acumulrilor numit i potenial acumulabil include: potenialul morfologic de realizare a acumulrii (adic o analiz volumelor de ap ce pot fi acumulate n diferite cuvete fr s se in seama de limitrile impuse de resursele de ap): potenialul tehnic de realizare a acumulrii; potenialul economic de realizare a acumulrilor. Potenialul de realizare a unor derivaii include potenialul tehnic de realizare de derivaii i potenialul economic de realizare de derivaii. Potenialele de dezvoltare a folosinelor se refer la potenialele limitate de resursele de ap ale bazinului i indic limita maxim pn la care se pot dezvolta diferite folosine n bazinul hidrografic studiat, fr a ine seama de eventualele dezvoltri ale altor folosine. Potenialul de dezvoltare a folosinelor se determin utiliznd ecuaia general a bilanului global pentru seciunea luat n calcul. Potenialele de dezvoltare a folosinelor pot fi potenialul de dezvoltare a alimentrilor cu ap ca potenial tehnic i potenialul hidroenergetic privit ca potenial hidroenergetic teoretic i real. n primul caz se determin debitele ce ar putea fi date unei alimentri cu ap n ipoteza c bazinul respectic este integral amenajat. n al doilea caz, potenialul hidroenergetic real se obine din potenialul hidroenergetic teoretic nmulit cu coeficientul de randament. Potenialele de combatere a efectelor duntoare includ posibilitile maxime de amenajare a unei resurse, care n regim natural nu poate fi stpnit i nu este nici valorificat (I.Giurma, 2000). Ele pot fi: poteniale teoretice de combatere a inundaiilor; poteniale tehnice amenjabile de combatere a inundaiilor; poteniale economice de combaterea inundaiilor (toate lucrrile cuprinse n potenialul tehnic, care sunt eficiente economic). Poteniale de evacuare a reziduurilor inidc limita maxim pn la care rurilor pot fi utilizate n evacuarea reziduurilor astfel ca debitul lor s permit la limit utilizarea apei de ctre folosine.Raportarea se face la:debitul minim al cursului de ap fr amenajri de compensare a debitelor pe restituii; debitul mediu cnd se asigur o gospodrire a restituiilor.

In funcie de "modul de abordare" poteniale pot fi: teoretice cnd indic limita maxim teoretic de dezvoltarea a amenajrilor dintr-un bazin; tehnice care se refer la limita maxim de dezvoltarea a amenajrilor n condiiile tehnice respective; economice indic limita maxim de dezvoltare a amenajrilor care sunt justificate economic. 4.1.3. Studiul calitativ al resurselor de ap Caracteristicile calitative ale apelor sunt: fizice, chimice, biologice i bacteriologice. Ele se refer la apele naturale i la cele intrate n circuitul folosinelor. Caracteristicile fizice sunt date de impuritile fizice ale apei, temperatura, culoarea, mirosul, gustul i conductivitatea electric. Impuritile fizice ale apei sun substane coloidale i insolubile. Substantele coloidale au diametrul sub 0,1 . Substanele insolubile pot fi dispersii grosiere i fine. Dup dimensiune, greutatea specific i o serie de caracteristici ale curenilor de ap, substanele insolubile pot fi sedimentabile, nesedimentabile (n suspesnsie) i plutitoare. Temeperatura este o caracteristic foarte important pentru folosine deoarece ea influeneaz o serie de proprieti fizice (densitate), chimice, biologice i bacteriologice ale apei. Culoarea este un element ce cracterizeaz apa din punct de vedere calitativ, deoarece reprezint un indicator al substanelor n soluie. Mirosul i gustul prezint importan pentru unele folosine deoarece ele sunt proiprieti ce in de senzaiile pe care le provoac apa asupra organelor de simumane. Conductivitatea electric este un indicator al substanelor n soluie din ap. Caracteristicile chimice. In caracterizarea calitativ a apei prezint interes urmtoarele caracateristici chimice: coninutul n oxigen, pH, concentraia n substane toxice, radioactivitatea, concentraia n alte substane (azot, clor, calciu, grsimi, uleiuri). Coninutul n oxigen are un rol important n transformarea substanelor organice i pentru caracterizarea lui se consider urmtorii indicatori: oxigenul dizolvat, oxigenul chimic necesar,oxigenul biochimic necesar i consumul biochimic de oxigen. Reacia activ - pH indic gradul de aciditate sau de alcalinitate. Caracteristicile biologice i bacteriologice. Apa conine o serie de microorganisme, fiind un mediu prielnic pentru trasmiterea a numeroase boli: holera, dizenteria, tifosul intestinal etc. O alt metoda de caracterizare a calitii apelor ine seama de saprobii. In funcie de acest criteriu apele au fost clasificate n oligosaprobe (curate), mezosaprobe (puin murdare); mezosraprobe (mediu murdare); polisaprobe (foarte murdrite). Alte metode de clasificare a calitii apelor este cea care are n vedere mai multe criterii cum ar fi regimul de oxigen, gradul de mineralizare i substane toxice i speciale. Pe baza acestor rezultate se obine un indicator general de calitate, n funcie de care apele au fost incluse n trei categorii de calitate I, II, III i degradat. 4.1.4 Raspandirea resurselor de apa pe Terra si repartitia potentialului teoritic la nivel de continente Diferenierea nveliurilor care alctuiesc planeta noastr s-a fcut pe baza principiilor gravitaiei universale. Hidrosfera se afl n strns corelaie cu celelalte nveliuri, prezentnd ns i unele particulariti impuse de modul de organizare i structurare a ei

pe mai multe componente. Astfel, se distinge domeniul continental, care include apele subterane, apele curgtoare, lacurile, ghearii i mlatinile. Domeniului imi in ii aparin oceanele i mrile care formeaz Oceanul Planetar. Masa considerabil a apei n stare lichid aparine Oceanului Planetar, care ocup marile depresiuni ale suprafeei Pmntului i formeaz componenta esenial a hidrosferei. Astfel, din suprafaa Terrei de circa 510 milioane km doar 29,2 % revine uscatului, iar restul de 70,8 % aparine Oceanului Planetar. Doar suprafaa Oceanului Pacific o depete pe cea a uscatului, luat n totalitate. Comparnd repartiia apei pe cele dou emisfere se constat faptul c ea ocup o suprafaa mai extins n cea sudic (81 %) dect n cea nordic (61 %). De altfel emisfera sudic este considerat oceanic, iar cea nordic continental. Polul emisferei oceanice se afl situat n partea sud-estic a Noii Zeelande, iar cel al emisferei continentale n dreptul insulei Dumet, la nord de estuarul Loirei. Repartiia Oceanului Planetar pe intervale de latitudine pune n evidena raporturile inegale dintre uscat i ap. In emisfera nordic ntre latitudinile de 40 - 70, ponderea uscatului este mai mare dect a spaiului oceanic. O situaie similar se remarc i n emisfera sudic ntre latitudinile de 70 - 90, unde calota glaciar din Antarctica a fost inclus n cadrul uscatului. n schimb, ntre 30 - 70 uscatul aproape c lipsete cu svrire. Intruct capacitatea caloric a spaiului oceanic este mai mare dect a uscatului, contrastele menionate au consecine asupra climatului cu repercusiuni n formarea peisajelor oceanice i continentale. Umiditatea aerului este ceva mai ridicat n emisfera sudic, iar distribuia spaial a elementelor climatice este mai uniform. Volumul de ap stocat sub forma solida n Antarctica este de circa 10 ori mai mare dect tel din Groenlanda. In cadrul uscatului se pot distinge regiuni exoreice, adic teritoriile de pe care apele continentale au legtur cu Oceanul Planetar. n cazul cnd o regiune este lipsit de scurgere ea se numete areic, iar fenomenul areism. Teritoriile n care exist scurgere, dar nu au legtur cu Oceanul Planetar poart denumirea de regiuni endoreice. Endoreismul ca fenomen, poate fi de natur climatic, tectonic sau mixt. Astfel, cele mai mari regiuni endoreice de pe suprafaa Terrei au la origine condiii speciale de evoluie paleogeografic, meninute n prezent de factorii climatici n sensul c au un deficit de ap (bazinele aferente lacurilor Arai, Ciad,, Titicaca, Marea Moart, Marea Caspic, Podiul Gobi, Podiul Marelui Bazin etc). Suprafaa regiunilor endoreice a fost estimat la 20 % din suprafaa uscatului. Endoreismul, ca fenomen este cel mai extins este in Asia, urmat de cel din Africa i Australia. Din suprafaa uscatului circa 0,8 milioane km2 se afl sub nivelul Oceanului Planetar i sunt supuse procesului scurgerii superficiale, dar nu sunt drenate spre Oceanul Planetar. Volumul acual de ap de pe Terra apreciat la 1,386 miliarde km este mult mai mare decat cel din etapa de constituire a hidrosferei (20 milioane km). Acest volum este divizat dup cum urmeaz: Oceanul Planetar (96,5% din total), apa reinut in gheari (1,74 %) i apa subteran (1,70 %). Volumul de ap din ruri este foarte redus (0,0002 %), dar ne referim doar la volumul existent la un moment dat n toate albiile rurilor. Dac se are n vedere faptul c pe ruri

acest volum se rennoiete o d.ila la 16 zile, rezult c n cursul unui an se scurg pe rurile Terrei 46800 km1 de ap. Din cantitatea total a apei de pe Terra, cea mai mare parte se afl n stare lichid (98,233 %) i n foarte mic msur n stare solid (1,766 %) i gazoas (0,001 %). Raportul dintre cantitile de ap aflate n cele trei stri de agregare s-a modificat de-a lungul timpului. Trecerea de la perioadele reci la cele clduroase au dus la fluctuaii ale nivelului mrilor n perioadele glaciare mari cantiti de ap au fost scoase din circuit prin formarea calotelor glaciare, ceea ce a dus la scderea nivelului mrii n perioadele glaciaiunii cuaternare. La nivel global circa 97,5 % din volumul hidrosferei este reprezentat de apa srat i numai 2,5 % apa dulce. In ultima categorie se includ o parte din apele subterane (3 %), cele din gheari i permafrost (69 %), umezeala din sol i din atmosfer, apa din plante i animale, o parte din apa lacurilor i cea din ruri (sub1 %), Resursele de ap dulce ale planetei (stocate n ruri, lacuri, gheari, mlastini i in subteran) reprezinta doar 2,53 % din volumul actual de apa in stare. Din volumul total de ap dulce, mai bine de dou treimi (69,5 %) este stocat sub form de ghea sau de zpezi permanente n regiunile polare i n cele muntoase nalte. Dei resursele de ap dulce stocate n gheurile din Groenlanda i din Antarctica sunt mari, totui ele nu se pot folosi din cauza cheltuielilor mari de transport. Din cantitatea de ap stocat sub suprafaa topografic aproape jumtate (45 %) reprezint resurse de ap dulce utilizabile. Resursele de ap dulce stocate n lacuri, mlatini i m ruri dein numai 0,3 % din resursele de ap dulce ale Pamantului. Volumul de ap scurs pe rurile care ajung n Oceanul Planetar a fost evaluat la 44700 km3/an. Aceast valoare include att scurgerea lichid din ghetarii regiunilor polare, ct i scurgerea subteran direct in oceane i mri. Daca se mai ia n considerare i scurgerea raurilor din regiunile endoreice, volumul de ap dulce intrat in bilantul hidric anual al Terrei sar ridica la 45060 km3/an. Volumul de apa dulce exploatabil a fost evaluat la 12000 km3/an. Dac se mai adaug i volumul regularizat n lacuri atunci cantitatea de ap exploatabil din ruri se ridic la 14000 km3/an. Analiznd bilanul resurselor de ap dulce ale Terrei se remarc faptul (.i, volumul cel mai mare de ap scurs, raportat la un km2/an, se realizeaz in America de Sud, fiind urmat de Asia, America de Nord, Europa, pe ultimul loc situndu-se Australia. Aceste valori ale modulelor de scurgere sunt consecina condiiilor climatice i a poziiei continentelor pe Terra. Astfel, n America de Sud desfurat n cea mai mare parte (70 %) n zona climatului ecuatorial i tropical umed, cad cele mai mari cantiti de precipitaii (1597 mm/an). Chiar dac evaporaia efectiv are valori mari, rezult totui un strat de ap scurs de 744 mm, dublu fa de valoarea ce revine ntregului uscat. In America de Nord, valoarea ridicat a coeficientului de scurgere este determinat de evaporaia destul de redus i nu att de cantitatea de precipitaii care este doar de 789 mm/an. Aceast situaie este generat de faptul c cea mai mare parte a continentului este situat n zona temperat, urmat de cea subpolar i polar. O situaie similar se ntlnete si pe continentul european. De altfel, n cele dou continente, regiunile deertice care reflect un deficit mare de umiditate, sunt foarte restrnse. In Australia, unde circa 85 % din teritoriu corespunde regiunilor aride i semiaride, se realizeaz cea mai mic cantitate de ap pe km2.

Pentru a avea o imagine ct mai clar asupra resurselor de ap dulce mai trebuie avute n vedere nevoile mereu crescnde ale omenirii i distribuia neuniform a lor n spaiu i timp. In ultimele decenii nevoile de apa s-au dublat, crescnd de la 3000 km3 n 1975, la 6000 km3, n 2000. La nivelul Terrei se contureaz teritorii cu deficit sau excedent de ap. In numeroase cazuri teritoriile cu excedent de ap se suprapun regiunilor slab populate ale globului (bazinele Amazonului, Nigerului etc). Repartiia resurselor de ap dulce la nivelul continentelor nu este uniform. Astfel, din volumul total de ap dulce stocat n ruri, aproape o treime (32,3 %) revine Asiei, care deine cea mai mare suprafa din uscat (43 milioane km2) i dispune de importante artere hidrografice n acelai timp, 37 % din suprafaa continentului nu particip la drenajul exoreic, fiind teritorii endoreice. Pe locul doi se situeaz America de Sud, urmat de America de Nord si Central i de Europa (tabelul 3). Australia este continentul care dispune de cel mic volum de ap, scurgerea rurilor fiind doar de 301 km3. Daca se iau in calcul i insulele din jur, atunci cantitatea crete substanial, ajungnd la 2390 km3. Regiunile aride din interiorul continentului, dei dein 50 % din suprafa, nu pot furniza decl 3 % din totalul resurselor de ap. Volumul scurgerii subterane a fost apreciat la 24 % din toialul resurselor anuale. In plus pe o treime din suprafaa continentului sunt sapte bazine arteziene cu mari rezerve de ape subterane. Dac avem n vedere volumul de ap existent la un moment dat n reeaua de ruri se remarc faptul c cea mai mare cantitate se gsete n America de Sud (1000 km3), urmat de Asia (570 km3), iar pe ultimul loc situandu-se Australia i Oceania (25 km3). Raportnd volumul de ap dulce al Terrei la numrul locuitorilor se constata faptul c unui locuitor i revin, n medie, pe an 12640 m3. La nivelul continentelor apar contraste remarcabile. Astfel, in America de Sud, dei cifra prezentat situeaz continentul pe primul loc, totui sunt regiuni cu resurse insuficiente (Platoul Braziliei, n bazinul Paraguay, n Deertul Atacama) n care stratul scurs anual este, n medie de 5 mm. n schimb, n bazinul Amazonului stratul de ap scurs a fost evaluat la circa 1000 mm pe an. Rezulta ca analiza resurselor de ap dulce la nivelul continentelor ne ofer doar o imagine general, de ansamblu, iar studiile detaliate trebuie efectuate la nivel regional sau local. 4.1.5 Principiul managementului integrat al resurselor de apa Printre problemele globale cu care se confrunt omenirea la nceputul mileniului trei se afl lipsa apei i degradarea calitii ei. n acelai timp realizarea obiectivelor dezvoltrii durabile depind ntr-o foarte mo re msur de managementul integrat al resurselor de ap. Comunitatea internaional reunit n cadrul conferinelor de la Dublin (ianuarie, 1992) si Rio de Janeiro (iulie, 1992) a recomandat guvernelor aplicarea mai multor principii n managementul integrat al resurselor de ap: Principiul de bazin apreciaz c resursele se formeaz i se gospodresc pe bazine hidrografice, iar apa dulce este o resurs vulnerabil i limitat. Principiul gospodririi unitare cantitate-calitate const n abordarea unitar a celor dou laturi ale gospodririi apelor, care s conduc la soluii tehnico-economice optime pentru ambele aspecte.

 Principiul solidaritii presupune ca n planificarea i dezvoltarea resurselor de ap s existe o colaborare ntre toi factorii implicai n sectorul apelor. Principiul "poluatorul pltete" presupune ca toate cheltuielile legate de poluarea produs diverilor utilizatori de ap i mediului s fie suportate de cel care a produs poluarea. Principiul economic - beneficiarul pltete - are n vedere faptul c apa are o valoare economic n toate formele ei de utilizare i trebuie s fie recunoscut ca atare. Principiul accesului la ap subliniaz faptul c este vital s recunoatem c, dreptul fiinei umane este acela de a avea acces la apa curat i suficient, la un pre adecvat. Aceste principii trebuie s fie integrate i n cadrul hidrologiei turistice, cu adaptarea obiectivelor conform cu specificitile domeniului, prin care s se asigure valorificarea optim a resurselor de ap. Planul de management al bazinului hidrografic are ca principal obiectiv atingerea strii bune a apelor de suprafaa si subterane prin: Prevenirea, controlul i reducerea la minim a polurii difuze; Eliminarea descrcrii substanelor periculoase i reducerea progresiv a descrcrii de ali poluani; Reducerea (pn la eradicare) a polurilor accidentale; Controlul refacerii acviferelor printr-o exploatare raional a resurselor. Reconstructia ecologica a raurilor. Planul de management evideniaz factorii majori care influeneaz gospodarirea apei intr-un bazin hidrografic, stabilete criterii comune privind cerinele Directivei Cadru si definete orientrile fundamentale privind gospodrirea durabila, unitara, echilibrata si complexa a resurselor de apa. Planul de management al bazinului hidrografic (P.M.B.H.) trebuie corelat att cu programele de dezvoltare si etapizare cat si cu planurile de amenajare a bazinelor hidrografice (P.A.B.H.). Trebuie facut distictia de scara in sensul ca se elaboreaza planuri de amenjare pentru bazine torentiale si planuri de amenajare pentru sisteme fluviale. Pentru Romania planurile natioanle de management se constitue din 11 Planuri, cate unul pentru teritoriul aferent fiecarei Directii de Apa si Planul de Management al Dunarii, deltei si apelor costiere (tronsonul romanesc). In aceste planuri sunt abordate toate cursurile de apa din spatiul hidrografic. Fiecare plan trebuie sa cuprinda urmatoarele capitole si subcapitole: - prezentarea generala a spatiului hidrografic aferent - delimitarea spatiului hidrogreografic - relieful: principalele subunitatii geomorfologice cu caracteristicele lor morfometrice - utilizarea terenului pe categorii: arabil, pasuni, fanete, fond forestier - ape si zone umede - geologia cu principalele unitati geologice, varsta lor si caracteristicile litologice si posibilitatie de acumulare si circulatia apelor subterana - parametri climatici si definirea cantitativa si a regimului principalor elemente meteorologice( pp si temperatura) si rolul lor in formarea si distributia tempo-spatial a resurselor de apa - resursele de apa si ponderea lor pe subazine hidrogafice - categoriile de resurse de apa de suprafata:

-ruri cu caracteristicile lor morfometrice (lungime, suprafata, pantam coeficiante de sinuazitate, densitate) si ale regimului de scurgere ( debit mediu, multianual, debit luna maxim si minim, cu asigurarea de 80, 90 si 95 %) - lacuri naturale si artificiale cu caracteristicele lor morfometrice si hidrice. Dezvoltarea durabila si gestiunea resurselore de apa Conceptul de dezvoltare durabila Consumul necontrolat de resurse si producerea unor deseuri pe care natura nu la mai poate obsorbi, a determinat comunitatea internationala sa treaca la initierea si sustinerea unor actiuni concrete pentru preintimpinarea, contracararea si eliminarea repercursiunilor factorilor perturbatori. Primul semnal a fost dat de Clubul de la Roma (1968) unde se atragea prima data opiniei publice mondiale atentia asupra conflictului care a aparut intre tendintile de crestere a populatiei globolui, a productiei industriale si agricole, deci a presiunilor de ordin cantitativ asupra resurselor naturale si limitarea acestora pe de o parte, precum si asupra consecintelor de ordin calitativ, prin deteriorarea efectelor de mediu, ca urmare a activitatilor umane in special prin poluarea aerului, apelor, solului. Fata de conceptul elaborat de Clubul de la Roma limitele cresterii s-a ajuns intre timp la necesitatea unui proces de schimbare a mentalitatilor si practicilor de productie si consum care a fost concretizat printr-un nou concept al dezvoltarii dezvoltarea durabila respectiv acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi. In primul raport al Clubui de la Roma intitulat Limitele cresterii s-au examinat 5 factori care limiteaza cresterea : populatia, productia agricola, resursele naturale, productia industriala si poluarea. Autorii care au ajuns la concluzii ingrijoratoare sugerand necesitatea interventiei imediate pentru stoparea cresteri (cresterea zero), subliniind urgenta unor masuri : a nu face nimic, inseamna marimea riscului de prabusire . Dintre criticile exprimate din partea ceritelor stiintifice mentionam : - tratarea globala a problemelor, neluand in cosiderare stadiile de dezvoltare si conditiile economico-sociale diverse in lume. - exploatarea mecanica a uor tendinte din perioada anterioara. Al 2-lea raport al Clubului de la Roma, a fost elaborat de Mesarovici si Pestel si Intitulat Omenirea la raspantie . Elementul calitativ nou introdus este adoparea conceptului de crestere organica. Ei au considerat eronata extrapolarea din anii precedenti pentru perioada urmatoare. Autorii pledeaza pentru o definire mai exacta a fenomenului cresterii, o tratare diferentiata pe regiuni. De aceea ei impart economia mondiala in 10 regiuni geografice, in functie de anumite caracteristici. Din tezele elaborate de Mesarovici si Pestel se pot desprinde cateva idei foarte importante si anume : - lumea poate fi privita numai in raport cu diferentele de cultura, traditie, dezvoltare economica, ca un sistem de regiuni aflate in relatii de interactiune, o viziune omogena fiind inselatoare ;

mai degraba decat prabusirea sistemului s-ar putea produce catastrofe sau prabusiri pe plan regional, poate cu mult mai inainte decat mijlocul secolului viitor, care va fi puternic resimtit pe intreg globul ; - solutia de evitare a unor astfel de catastrofe poate fi gasit doar in sistem global, prin actiuni globale corespuzatoare ; - o asemenea solutie se poate aplica doar printr-o crestere echilibrata, diferentiatam analoaga cresterii organice ; - elaborarea unor strategii a supravietuirii. Al 4-lea raport al Clubului de la Roma intitulat Sa iesim din epoca risipei, a cautat sa aduca un raspuns limitelor cresterii, printr-o analiza riguroasa a situatiei si perspectivelor resurselor naturale. Analizand in mod special situatia resurselor energetice, de materii prime si alimentare, dar abordand si unele probleme ale mediului, si influentele activitatilor umane asupra climei, raportul insista indeosebi asupra gestiunii nerationale a resurselor planetei. Acest al-4-lea raport al Clubului de la Roma arata ca bunastarea si dezvoltarea unei societati vor putea fi garantate in masura orientarii catre o economie bazata pe utilizarea de surse de energie practic inepuizabile, pe materii prime larg disponibile sau regenerabile, pe o reciclare permanenta de materiale rare, pe o gestiune inteligenta a resurselor alimentare si a calitatii mediului, pe tehologii bazate pe consumuri mici de energie si materiale. Pentru a realiza aceste obiective se impune de urgenta reformarea institutelor la nivel nationa si international. Problemele subdezvoltarii, ale contradictiilor si dificultatilor generate de discrepantele uriase dintre tarile bogate si cele sarace au fost abordate in mai multe studii dintre care cele mai importante sunt : - restructurarea ordinii internationale (al 3-lea raport al C. de la R.) ; - catastrofa sau o noua societate un model latino-american ; - viitorul economiei mondiale. Replica cea mai vehementa la raportul limitele cresterii, ca si la prognozele pesimiste privind viitorul omenirii, a fost dat de un colectiv al Institutului Huston, in studiul Urmatorii 200 de ani. In studiu se metioaneaza ca se va extinde in urmatorii 200 de ani societatea superindustrializata si postindustrializata pe intreg globul, cu asigurarea unui inalt nivel de calitatea a vietii pentru toti locuitorii planetei. Preocuparile O.N.U. pentru aceasta problematica s-au concretizat in 2 studii si anume : - studiul intitulat Nord-Sud un program pentru supravietuire - raportul comisiei mondiale pentru mediu si dezvoltare, intitulat Viitorul nostru al tuturor. Raportul abordeaza problema polulatiei, securitatile alimentare, energiei, industriei si asezarilor umane, disparitiei speciilor si resurselor genetice, dezvoltarii cooperarii internationale. Un rol remarcabil prin continuitatea preocuparilor orivind problemele globale ale omenirii si activitatea desfasurata de colectivul de la Worldwach Institute coordonat de Lester Brown.

Inca din 1975 colectivul a inceput sa publice studii sintetice aparute sub forma unor borsuri cu o tematica larga care a inclus si componentele mediului geografic. Din 1984, Worldwach Institute a inceput sa publice studii anuale de sinteza intitulate Starea lumii. Noua sintagma a colectivului condus de L. Brown promoveaza conservarea si regenerarea resurselor naturale, dezvoltarea tehnologica, cresterea productiei si orientarea investitiilor in concordanta cu satisfacerea in prezent a nevoilor pentru toti membri societatii, fara a compromite posibitatile generatiilor viitoare de a-si asigura propriile lor necesitatii. Conceptul de dezvoltare durabila este acceptat si sprijinit pe plan mondial, mesajul sau fiind preluat de Conferinta Nationalor Unite pentru Mediu si Dezvoltare, de la Rio de Janeiro. Conferinta de la Rio de Janeiro a subliniat necesitatea unui parteneriat global, daca se doreste dezvoltare durabila. Cele 5 documente importante semnate la Rio au fost : - Declaratia de la Rio - cuprinde drepturile si obligatiile statelor si cetatenilor in domeniul mediului. - Agenda 21 - analizeaza posibilitatile de punere in aplicare a principiilor din Declaratia de la Rio. - Conventia privind schimbarile climatie, reprezinta un angajament al tarilor semnatare, ca pana in anul 2000 sa-si reduca emisiile de CO2 la nivelul anului 1990. - Conventia privind diversitatea biologica prevede masuri ce trebuiesc luate pentru protejarea ecosistemelor si diverselor forme de viata. - Declaratia de principiu asupra conservarii si exploatarii padurilor (se refera la conservarea padurilor tropicate), nu s-a transformat intr-o conventie. Dintre manifestarile mai recente consacrate dezvoltarii durabile mentionam Conferinta asupra habitatului de la Istanbul si Conferinta prinvind securitatea alimentara de la Roman. Dezvoltarea durabila obiective-cerinte-conditii de realizare Dezvoltarea durabila este considerata acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un optim al interactiunii dintre patru sisteme : economic ; uman, ambiental si tehnologic, intr-un proces dinamic si flexibil. Cerintele minime pentru realizarea dezvoltarii durabile sunt in general urmatoarele : - redimensionarea cresterii economice, avand in vedere accelerarea laturilor calitative ale productiei; - eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoielor esentiale; - asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil; - conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului dezvoltarii economice asupra mediului ; - reorienarea tehnologiei si punerea sub control a riscurilor acesteia ;

cresterea gradului de participare la luarea deciziilor si unificarea deciziilor privind mediul si economia. O conditie importanta de realizare a obiectivelor dezvoltarii durabile este simultaneitatea progresului in toate cele patru sisteme. O alta conditie de realizare a obiectivelor dezvoltarii durabile se refera la adoptarea acestui concept la conditiile specifice fiecarei tari. Fiecare tara are propriile nevoi de crestere economica, caracteristici nationale demografice, particularitati ale mediului natural. Nou in conceptia dezvoltarii durabile este faptul ca se acorda o atentie speciala segmentelor sarace ale populatiei. Majoritatea tarilor dezvoltate considera poluarea aerului ca un pericol al sanatatii si se arata mai preocupate de degradarea calitatii vietii pe termen lung. Tarile in curs de dezvoltare dau atentie in special posibilitatilor de supravietuire, calitatea vietii trecand pe un loc secundar. Dezvoltarea durabila in Romania tendinte inregistrate In ce priveste dezvoltarea durabila in Romania, prioritare sunt probleme legate de necesitatea stoparii degradarii capitalului natura existent si de asigurare a conditiilor favorabile pentru conservarea sa, in perspectiva dezvoltarii economice, pe baza proprietatii private. Referitor la capitalul natural mentionam ca asta cuprinde si resurse cu caracter neregenerabil. In acest sens, in Romania, va trebui acordata o atentie speciala acelor probleme care pot deveni ireversibile si anume : 1. Existenta unor puncte fierbinti (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna, Bacau, Onesti, etc.) cu o stare avansata de degradare a mediului si un impact grav asupra starii de sanatate a populatiei. 2. Din cauza reducerii drastice a procentului de impadurire, a destructurarii in anumite zone a fondului forestier din curpinsul unor bazine hidrografice, torentialitatea apelor si rata de colmatare a lacurilor de acumulare a crescut. 3. Tendinta de aridizare a climatului se manifesta pregnant in ultimul deceniu, mai ales in regiunile de campie si de deal. 4. Se remarca tendinta de deteriorare a climatului si a echilibrului hidrologic, degradarea sau taierea unor suprafete impadurite, suprimarii a 60% din jnepenisuri, scoaterea din circuitul productiv agricol a unor vaste suprafete de teren in scopuri industriale sau urbanistice. 5. Extinderea accelerata a eroziunii care atinge cifra de 4 milioane ha teren agricol la care se adauga alunecarile de teren pe cca 700 mii ha. 6. Ecosisteme forestiere. Printre domeniile cele mai puternic afectate se afla cel al padurilor,. Pe un fons de impadurire de minim ecologic de numai 28%, fata de 33-40% cat este normal in climatul nostru si fata de 70-80% cat a reprezentat padurea din teritorul tarii in tinuturi istorice, s-au produs numeroase agresiuni care au contribuit la perturbarea echilibrului ecologic. Dintre factorii care au dus la degradarea ecosistemelor forestiere mentionam : taierea excesiva de masa lemnoasa practicare in ultimii 40 de ani ; poluarea prin pulberi de la fabricile de ciment si var ; pasunatul indelungat si excesiv ; tehnologiile de exploatare anarhica a lemnului care au condus la aparitia a cca 16.000km de ogase,

santuri, ravene ; stresul climatic, respectiv secetele din ultimii 15 ani au contribuit la extinderea fenomenului de uscare a stejarului si bradului ; vandurile la viteze mai mari de 29 m/s si zapada in cantitati mari si umeda duc la ruperea sau dezradacinarea rasinoaselor. 7. Colapsul piscicol amentinta atat apele dulci cat si sistemul acvatic maritim, ca urmare a poluarii, a pescuitului exagerat, a braconajului. Gospodarirea apelor pe plan mondial resurse, cerinte, tendinte, strategii In multe zone de pe glob contradictia dintre cerintele de apa si sursele disponibile se adanceste din ce in ce mai mult. Insuficienta apei ameninta trei aspecte fundamentale ale securitatii societatii omenesti : productia alimentara, sanatatea mediului acvatic si stabilitatea sociala si politica. Cu toate ca pe plan mondial au fost executate importante lucrari hidrotehnice pentru sporirea debitelor de apa asigurate, pretul tot mai ridicat, din punct de vedere economic si ecologic, al strategiilor traditionale de asigurare cu apa, reclama o noua abordare a gospodaririi resurselor de apa. Resurse si cerinta de apa pe plan mondial In fiecare an energia solara preia prin evaporatie 500.000 km3 de apa de pe suprafata pamantului, din care 86% din oceane si 14% de pe uscat. Pamantul primeste o cantitate echivalenta de precipitatii. Circuitul pus in miscare de energia solara distileaza si transfera anual 38.800 km3 de apa din oceane catre continente. Privind lucrurile la scara globala exista o abundenta de apa. Variatiile naturale de clima si capriciile vremii pot intuneca aceasta imagine de abundenta, deoarece apa nu se afla in locul si in momentul in care este nevoie de ea. Aproape 2/3 din debitul anual se scurg rapid in timpul viiturilor. Cealalta treime este relativ stabila, reprezentand o sursa asigurata pentru alimentarea cu apa a populatiei, pentru irigatii. Lacurile de acumulare adauga o cantitate suplimentara, ridicand debitul asigurat la cca 14.000km3/an. Asia si Africa sunt continentele care au cea mai incordata balata de aprovizioare cu apa. Apa de care dispune in prezent un locuitor al Asiei reprezinta mai putin de jumatate din media mondiala, iar debitul de apa al continentului este cel mai instabil din toate. America de Nord si Sud si spatiul ex sovietic par a avea resurse abundente de apa in raport cu populatia. Debitul de apa pe cap de locuitor al Europei reprezinta doar jumatate din media mondiala, un deficit mai evident inregistrandu-se in sudul si rasaritul Europei. Clima temperata care caracterizeaza o mare parte a continetului si numarul mare de rauri mai mici cu u debit destul de constant, permit valorificarea unei parti relativ importante a debitelor. Canada este tara cea mai bogata in apa din lume, insa 2/3 din debitul fluviilor sale se intreapta spre nord. Nevoia de a proteja aceste functii naturale constituie un element de insemnatate esentiala in analiza modului in care o societate isi foloseste resursele de apa.

Suprafetele irigate vor creste in unele tari, in timp ce in altele vor avea dificultati chiar si in mentinerea suprafetelor irigate actuale, datorita redistribuirii apei in alte scopuri neagricole. Epuizarea rezervelor freatice, scaderea pretutindeni a nivelului de apa in sol, cresterea competitiei pentru folosirea apei si in alte scopuri decat pentru irigatii si scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri a caror concetratie salina a crescut in urma irigatiilor intensive toate sugereaza ca extinderea in viitor a suprafetelor irigate va fi mai mica, realizandu-se mai ales prin folosirea mai eficienta a apei. Industria este cel de al-II-lea consumator principal de apa. Cel mai mare utilizator de apa este sistemul de producere a energiei electrice in centralele termo-nucleare si pe baza de combustibil fosili. Spre deosebire de agricultura, insa, doar o mica parte din apa utilizata este consumata. Cantitatea de apa folosita in gospodariile populatiei, prezinta variatii mari, in functie de nivelul veniturilor si de sistemul in care se face alimentarea cu apa. In locuinele din mediul urban, cantitatea utilizat zilnic variaz ntre 100-350 l/om, iar gospodriile care dispun de aparate casnice ce folosesc mari cantiti de ap (maini de splat vase sau splat rafe) saaa cele care utilizeaz apa i pentru udat grdini, pot folosi i peste 1000 l/om zi. In multe ari n curs de dezvoltare, unde alimentarea cu ap se face prin cimele amplasate pe strzi, cantitatea utilizat este ntre 20-70 l/om/zi. In unele zone, exemplu fiind Kenya, n care apa se aduce de la mare distan de ctre lianei, cantitatea utilizat se apropie de minimul biologic de 2-5 1/om/zi. In rile industrializate, unde creterea populaiei este lent, iar majoritatea gospodriilor dispun de sisteme de alimentare cu ap, creterea cerinei de ap pentru nevoi gospodreti este in scadere. Pentru toate regiunile globului problema primordiala ramane o cat mai buna gestionare a resurselor de apa. Cresterea asigurarii resurselor de apa pe plan mondial Dintre solutiile frecvent folosite pentru cresterea posibilitatiilor de asigurare a cerintelor de apa mentionam : amenajarea lacurilor de acumulare care ofera posibilitatea retinerii excesului de apa din perioadele cu viituri ; derivatii din bazinele hidrografice vecine care asigura redistributia apei spre regiuni cu cerinte mai ridicate. In prezent exista peste 38.000 de baraje mari in care se retin circa 2000km3 de apa, sporind cu 17% cantitatea de 12.000km3 cat reprezinta stocul anual asigurat de apele de suprafata, subterane si lacurile naturale. Numarul barajelor de acumulare cunoaste un declin in jurul anului 1980, dupa care o tendinta de crestere observata din 1992. Despaduririle, proces estimat la 11,3 milioane ha/an au micsorat debitul asigurat in lumea a treia. Majoritatea proiectelor de deviere a apei dintr-un bazin hidrografic in altul s-au elaborat intr-o perioada in care energia era ieftina, iar valorile ecologice nu intrau decat rareori in discutie in raport cost-beneficiu. In ultima perioada se acorda o atentie posibilitatilor de depozitare a debitelor suplimentare in subteran.

Depozitarea subterana evita lucrarile de barare a cursurilor de apa, nu ocupa suprafete valoroase de teren, impiedica marile pierderi de apa prin evaporare, acestea fiind o parte din obiectiile care se aduc lacurilor de acumulare. Printre rile care folosesc mai intens aceasta practic pentru suplimentarea debitelor de apa asigurate sunt Israelul, SUA, India, China. Dintre modalitile mai puin convenionale de sporire a resurselor de ap, pe plan regional, cum ar fi condensarea provocata a norilor pentru a produce precipitaii i desalinizarea apei de mare, ultima soluie ofer cel mai mare potenial pe termen scurt. Capacitatea total a instalaiilor de desalinizare pe glob este de 2,7 km3/an, adic mai puin de 1:10 dintr-un procent al apei folosite pe glob. Tendine ale gospodririi apelor pe plan mondial Presiunile crescande ce se manifesta in prezent prin extinderea poluarii, epuizarea unor surse existente, coborarea nivelului apelor subterana freatice si deteriorarea sistemelor ecologice, impun o gospodarire durabila a epei in cadrul unor disponibilitati limitate. Deversarea produselor chimice sintetice i a metalelor grele constituie, chiar i n concentraii extrem de mici, o ameninare grav pentru calitatea apei. In cele mai multe din rile lumii a treia, msurile de combatere a polurii sunt fie inexistente, fie nu pot ine pasul cu ritmul de urbanizare i industrializare. Apa din "acvifere fosile" nu este reinnoibil si se prezinta ca si rezervele de petrol. Chiar dac are loc o oarecare mprosptare, apa din subteran este adesea pompat la suprafa ntr-un ritm ce depete ritmul de completare, determinnd o scdere a nivelului apelor freatice i o epuizare a rezervelor de viitor. Spre exemplu o cincime din terenurile irigate din S.U.A. sunt alimentate cu ap dintr-un mare rezervor subteran - acviferul Ogallala, ce se ntinde n sudul statului Dakota, pn n nord vestul Texasului (poriuni din subteranul a opt state). In prezent o parte din acest strat acvifer este epuizat, iar datorit reducerii capacitii puurilor i cheltuielilor mari de pompare, a nceput s se renune la irigarea unor terenuri. Prelevrile masive de ap din subteran, pot avea i alte efecte costisitoare, n afar de epuizarea surselor viitoare de alimentare cu ap. Dac apa pompat dintr-un strat acvifer, care este susceptibil la compactare, nu este nlocuit cu surse de completare, straturile se pot comprima, producnd o tasare a terenului la suprafa. Exemplu zona oraului Huston, din Texas, unde datorit scderii cu cca 60 m a nivelului apei subterane n ultimii 50 de ani, suprafaa solului s-a afundat n unele locuri cu peste 2 m. In zonele de litoral, pomprile masive de ap din subteran, pot determina apa de mare s se infiltreze n stratul acvifer. Exemplu n unele orae din Florida, unde exploatarea intensiv a apei din subteran a redus nivelul pnzei freatice sub nivelul mrii. Israelul, Siria i statele din Golful Persic lupt intens mpotriva infiltrrilor de ap de mare, ntruct o asemenea contaminare este foarte greu, dac nu imposibil, de redresat. O consecin dramatic a prelevrilor masive de ap pentru diferite folosine o constituie restrngerea suprafeelor mrilor interioare i a lacurilor. La fel de grav este i ameninarea dispariiei treptate a petelui i a altor forme de via acvatica din apele curgtoare ale cror debite modificate nu mai pot asigura existena florei i faunei naturale.

Metodologiile simple, printre care cea ce sabileste debitul minim necesar n albie n funcie de un anumit procentaj din debitul mediu multianual, nu sunt suficient de precise pentru a fi luate drept baza in vederea adoptarii unor masuri practice. Metodologia enuntata nu in considerare marile variaii de debite si nici efectele cumulate pe termen lung pe care le au debitele sczute asupra populaiei piscicole. Metodele mai avansate implica de obicei folosirea unui model matematic care cuantifica pentru fiecare din speciile existente, cantitatea de habitat optim pe o anumit poriune a cursului de ap, pentru fiecare etap a ciclului su de via. Folosirea irationala a apei in unrma unor practici gresite in domeniul irigatiilor poate duce la degradarea unor terenuri agricole valoroase. Spre exemplul acolo unde drenarea este necorespunzatoare nivelul apei se ridica treptat, ajungand la radacina plantelor si baltind terenurile. Se pot crea asa numitele "deserturi umede" numite de agricultorii din India. In zonele cu climat uscat, bltirea poate fi nsoit de srturare, atunci cnd apa aflat aproape de suprafa se evapor, lsnd n urm reziduuri de sare. Potrivit unor aprecieri bltirea i srturarea afecteaz 1-1,5 milioane ha de pmnt fertil n fiecare an. Strategii pentru gospodrirea durabil a apelor pe plan mondial La baza strategiilor pentru gospodrirea durabil a apelor trebuie s stea urmtoarele obiective fundamentale: integrarea ecologic, eficiena, echitatea i hotrrea deciziilor de comun acord. Sunt necesare n continuare criterii clare i obiective prin intermediul crora s se poat msura progresul nregistrat n procesul de realizare a viitorului durabil, msuri de natur politic i etape practice care s-i ghideze catre scopul dorit pe cei ce au putere decizional n acest domeniu. Un prin pas l-ar constitui stabilirea criteriilor care s asigure protecia ecosistemelor acvatice. Un criteriu vizand durabilitatea apelor freatice regenerabile este elementar: extracia net sa nu depaseasca rata umplerii. Mai dificil de apreciat sunt criteriile unei exploatri durabile a rurilor i fluviilor. Cantitatea de ap ce trebuie lsat n ru variaz n timpul anului funcie de necesitile habitatului vieii riverane i acvatice, de cantitatea de sedimente i de sruri, de ali factori specifici bazinului fiecrui ru. Stabilirea unor debite minime preliminare, att n perioadele cu debit mediu i n cele cu debit mic, va oferi un grad necesar de siguran pentru sntatea ecosistemelor acvatice. Exista un spectru larg al msurilor de stimulare a aciunii de conservare a apei, ntre perceperea costului integral, care ar falimenta muli rani, i cealalt extrem, reprezentat de practica actual n foarte multe state, care reprezint o invitaie cert la risipirea apei. Se prevede constituirea taxelor de epuizare a apei, care alaturi de alte taxe denumite generic taxe verzi care sporesc veniturile guvernamentale si descurajeaza poluarea si consumul resurselor.

FOLOSINELE DE AP, NECESAR, CERIN, CONSUM 1. Folosinte de apa: definire si tipologie Se defineste ca folosinta de apa orice unitate cu caracter social sau economic care pretru desfasurarea activitatii sale au nevoie de apa de o anumita calitate, care isi satisface aceasta nevoie printr-un ansamblu unitar de constructii si instalatii prin care se realizareaza alimentarea cu apa, utilizarea si evacuarea apei uzate. Exista mai multe criterii de clasificare a folosintelor. Dupa tipul de activitate folosintele se pot grupa in felul urmator : - hidroedilitare, denumite uneori improrpiu, alimentari cu apa potabila ; - indusrtiale solicita apa pentru satisfacerea necesitatilor tehnologice ale unor procese industriale. Ele pot fi clasificate fie dupa ramura industriala a procesului tehnologic, fie dupa modul de folosire in cadrul procesului (apa care se incorporeaza in proces, apa de racire, apa pentru spalat); - agricolo, includ sistemul de irigatii si utilizarea apei pentru zootehnie adica pentru satisfacerea cerintelor biologice de apa a animalelor; - energetice care transforma energia potentiala a apei in alte forme de energie. Aceste folosinte se pot grupa in folosinte hidroenergetice care transforma energia hidraulica in energie electrica si folosinte hidromecanice care transforma energia hidraulica in energie mecanica; - transporturi de apa, care utilizeaza apele drept cale de transport: navigatie si plutarit) - utilizarea apelor ca mediu de crestere a unor animale sau plante ; - utilizarea apelor petru agrement, grupeaza toate utilizarile apelor pentru activitati de destindere a omanenilor, navigatie de agrement, yachting si sporturi nautice, inot, pescuit sportiv. In unele lucrari in locul utilizari apelor se considera ca folosinte alimetarile cu apa ale beneficiarilor de folosinta ( la alimentarea cu apa pentru populatie). Dupa tipul caracteristicilor care fac obiectul utilizari apei se pot distinge: - folosinte ale unor caracateristici cantitative ale apei ; - - - - - - - - - - - - calitative ale apei ; - - - - - suprafetei apei ; - - - - - energiei apei. Un alt mod de clasificare a folosintelor de apa este cel care admite drept criteriu tipul interventiei in reteaua naturala de apa. Astfel se pot distinge : - folosinte care nu modifica reteaua naturala utilizand apa in cadrul acelei retele ex. navigatia pe cursurile de apa naturala, agrement pe lacurile naturale ; - folosinte care modifica anumite elemente ale retelei ex. hidroenergetica, piscicultura si iazuri piscicole.

folosinte care modifica reteua naturala, prelevand apa din aceasta retea. Aceste folosinte se pot grupa in : - folosinte neconsumatoare de apa care dupa utilizare restitue practic integral apa prelevata. - folosinte consumatoare de apa care in cursul utilizarii consuma o parte sau in intregime debitul de apa prelevat, restituind numai diferente neconsumate.

2. Definirea notiunilor de necesar, cerinta si consum de apa Necesarul de apa reprezinta catitatea de apa care trebuie furnizata unei folosinte in punctele de utilizare in asa fel incat procesele in care este folosita sa fie satisfacute integral si rational, fara intreruperi sau restrictii. Necesarul de apa specifica este necesarul de apa pentru unitatea care caracterizeaza marimea sau capacitatea folosintei : produs, capacitate de productie, materie prima, utilaj tehnologic, etc. Necesarul de apa se satisface din cerita de apa si apa recirculata. Cantitatea de apa care trebuie preluata din sursa pentru a acoperi necesarul de apa in mod rational constituie cerinta de apa. Se deosebesc urmatoarele cerinte de apa : - cerinta de apa nominala care se stabileste in conditii de functionare la capacitatea instalata de reutilizare recirculare a apei ; - cerinta de apa maxima se stabileste in conditii de functionare fara reutilizare sau recirculare internal ; - cerinta de apa minima care se stabileste in conditii de functionare cu reutilizare sau recirculare interna teoretica maxima, fara eliminarea productiei de baza ; - cerinta de apa cu restrictii care se stabileste in conditii de recirculare interna de lunga durata cu micsorarea sau oprirea unor activitati auxiliare de scurta durata. Cerinta de apa pentru unitatea care caracterizeaza marimea sau capacitatea folosintei este denumita cerinta de apa specifica. Consumul de apa reprezinta diferenta dintre cantitatea de apa preluata din sursa si cantitatea de apa evacuta, formata din cantitatile de apa : retinute in procese fiziologice, inglobate in procese, pierdute in procesul de folosire al apei, pierdute prin evaporare, pierdute in procesul de tratare, epurare, racire si reciclare interna, pierdute in aductiune si retele de alimentare cu apa si canalizare, alte categori de pierderi. 3. Determinarea necesarului si cerintei de apa Debitele folosite in calculul petru stabilirea conditiilor de satisfacere a folosintelor de apa sunt : debitul zilninc al necesarului, debitul lunar al necesarului si debutul orar al necesarului Debitul de scurgere salubra in fiecare sectiune se poate introduce in calcul si un debit de scurgere salubra care ramane intangibil in albia raului. Debitele minime pentru scurgerea salubra reprezinta debitele sub care nu este permisa coborarea in urma exploatarii lucrarilor de gospodarire a apelor si a prelevarilor de debit pentru folosinte. Debitele de servitute sunt debitele care trebuie lasata in albie, in aval de o anumita sectiune pentru satisfacerea tuturor cerintelor din aval de acea sectiune. Derivatiile constituie lucrari de gospodarire a apelor care preleva debitele dintr-o sectiune a bazinului si le restituie in alta sectiune.

Gradul de asigurare a unei folosinte Cerintele de apa trebuie satisfacute cu o anumita probabilitate exprimata prin gradul de asigurare. Acesta reprezinta probabilitatea ca debitele sursei, in sectiunea de preluare a apei sa fie egale sau mai mari decat debitul ceritei de apa . Gradul de asigurare a unei folosinte se poate exprima in functie de frecventa, durata sau volum. Gradul de asigurare dupa frecventa (pf) se exprima prin raportul dintre umarul de ani in care cerita poate fi integral satisfacuta si numarul total de ai luati in considerare pentru determinarea regimului hidrologic al sursei. Gradul de asigurare dupa frecventa se ia pe categorii de folosinte. Asigurarea dupa frecveta este cea mai des utilizata in calculul de gospodarire a apelor in regim amenajat mai ales in cazurile in care exista o lucrare de gospodarire a apelor care realizeaza un grad ridicat de regularizare a debitelor. Gradul de asigurare dupa durata (pd) se exprima prin raportul dintre durata totala cumulata a perioadelor in care cerinta poate fi integral satisfacuta si durata totala luate in considerare pentru determinarea regimului hidrologic al sursei. Gradul de asigurare dupa volum (pv) se exprima prin raportul dintre volumul total de apa care poate fi efectiv livrat de sursa pe intreaga perioada luata in considerare pentru determinarea regimului hidrologic al acesteia si volumul total al ceritei pe aceasi perioada. Gradul de asigurare dupa volum se utilizeaza la folosintele in care procesul de productie este conditionat cu precadere de volumul de apa furnizat si intr-o masura mai redusa de perioadele si regimul de furnizare a apei. Intre cele 3 moduri de exprimare a asigurarii exista, in general, urmatoarea relatie: pf<pd<pv. Pierderile de apa Procesul de gospodarire a apei in constructiile si instalatiile amenajarii are loc cu pierderi. Pierderile de apa prin infiltratie si evaporare de-a lungul unui rau nu mai necesita de obicei calcule suplimentare. In schimb, pierderile de apa ce pot interveni in bazinele de acumulare prin infiltratii trebuie necugetat luate in calcul. Pentru diminuarea lor se fac lucrari de impermeabilizare costisitoare sau chiar se renunta la constructia unor baraje. Pierderile prin evaporatie ating de asemenea valori importate. Pierderile de apa din lacurile de acumulare se iau in considerare prin majorarea volumului total al acumularii sau prin reducerea debitului defluent. Marimea stratului de apa evaporat de la suprafata lacurilor de acumulare se determina ca suma a pierderilor de apa lunar, exprimate in mm si a cantitatii de precipitatii cazute lunar (p) in mm. Variatiile consumului In gestiunea resurselor de apa trebuie sa se aiba in vedere pe langa evolutia in timp a cerintelor solicitate de fiecare consumator si de variatiile intamplatoare a unor folosite care nu se pot prevedea. Dintre variatiile ciclice ale consumului fac parte oscilatiile sezoniere si zilnice ale debitului necesar alimentarilor cu apa si irigatiilor. Variatiile intamplatoare apar la avarii, spalari intense sau in conditii speciale de exploatare.

Variatiile periodice ale debitului necesar se exprima in mod obisnuit sub forma graficelor de regim caracteristice pentru anumite perioade de timp. Graficele de regim prezinta o serie de caracateristici: - indica pentru o perioada de timp variatiile necesarului de apa evidentiind valorile maxime, minime ale acestuia, tendinta de crestere, scadere sau de mentinere constanta a debitelor. - permite determiarea debitului mediu Qmediu=V/T , a coeficientului de neuniformitate a debitului orar Ko=Qorar max/Qorar med, a coeficientului de neuniformitate a debitului zilinc Kz= Qzi max/Qzi med. Pentru satisfacerea consumului sezonier al amenajarilor pentru irigatii, intregul complex de constructii si echipamente trebuie astfel conceput incat sa asigure folosirea integrala a resurselor in perioada cu vegetatie si sa corespunda celorlalte utilizari ale raului in tot timpul practicarii lor. Necesarul de energie si putere a unui sistem energetic nu este constant in timp, ci prezinta o serie de variatii care depind de caracteristicile consumatorilor. In cazul hidrocentralelor se construiesc rezervoare de compensare zilnica. Acestea servesc pentru acoperirea varfului de consum pe seama volumului lor util acumulat in orele de consum redus. Ca urmarea a acestor oscilatii ale debitului se produc perturbari ale scurgerii apei in aval de baraj. Daca in sectorul din aval al cursului de apa exista folosinte care nu suporta oscilatiile debitului sau ale functiunilor sale este necesar sa se construiasca o alta acumulare pentru micsorarea efectelor perturbatoare, o ecluza sau o suprainaltare a digurilor canalului pe o anumita lungime a sectorului. Ecluzarile produc, de asemenea, oscilatii importante ale debitului. Variatiile intamplatoare ale debitului pot fi preluate prin canale de deviere combinate cu acumulari suplimentare. Limitarea cerintei de apa. Restrictii In situatiile in care debitele raurilor nu mai sunt suficiente pentru acoperirea cerintelor apare necesara introducerea unor restrictii. Daca deficitele care nu pot fi acoperite sunt mai mici de 50% din necesarul de apa al irigatiilor, restrictiile se aplica numai irigatiilor. O data determinata o anumita restrictie se tine seama de faptul ca aceasta reducere a prelevarilor trebuie transmisa tuturor sectiunilor din aval. Daca deficitele care nu pot fi acoperite sunt mai mari de 50% se aplica restrictii se aplica restrictii de 50% irigatiilor, iar deficitul restant este preluat atat din irigatii cat si de alimetarile cu apa, proportional cu debitele necesare ale acestora. Limitarea cerintei de apa duce insa la inregistrarea unor pagube de ordin material. 4. Conditii limitative ale folosintelor (cantitative si calitative) Cerintele cantitative de apa ale folosintelor Fiecare folosinta poate ficaracterizata printr-o cerinta tehnologica maxima de apa, reprezentand cantitatea de apa necesara pentru ca folosinta sa-si poata desfasura activitatea la capacitatea maxima a instalatiilor tehnologice de care dispune. Pentru studiul gospodariri apelor la sursa cerintele tehnologice ale folosintelor trebuie transpuse in cerinte tehnologice in sectiunile de captare. De asemenea se tine

seama de eventulalele pierderi pe traseul aductiunilor si de eventulele cerinte suplimentare ale instalatiilor de tratare de pe traseu. Pe langa elementele economice mai exista si criterii de ordin social sau politic care pot determina variatii ale elementelor de definire a cerintelor acceptabile de apa. Definirea cerintelor cantitative de apa O cerinta cantitativa de apa nu poate fi niciodata satisfacuta cu certitudine ci doar cu o anumita probabilitate. De aceea orice cerinta de gospodarire a apelor este definita prin doua conditii inseparabile: conditia cantitava si conditia probabilistica. Pentru rezolvarea problemelor de gospodarire a apelor nu este in general suficient sa se precizeze numai cantitatile de apa prelevate, ci trebuie indicate si fie cantitatile de apa consumate, fie cantitatile de apa restituite in sistem. Pentru fiecare folosinta trebuie precizate: - caracteristicile principale ale folosintei; - cantitatile de apa necesare si probabilitatile de satisfacere corespunzatoare diferitelor regimuri de functionare; - functii de distributie, daca au o variatie aleatoare independenta de regimul sursei; - dependente functionale de anumiti factori exteriori; - variatii ale cerintelor pe un sir de ani sau pentru diverse luni ale anului in cazul in care cerintele de apa variaza in decursul anului. Cerinte calitative de apa ale folosintelor In analiza conditiilor de calitate a folosintelor trebuie facuta distinctia intre: - folosinte care utilizeaza cursul de apa propriu-zis; - folosinte care preleva apa. Pentru folosintele din prima categorie, conditiile de calitate impuse se refere la sursa. Pentru cele din categoria a 2-a exista posibilitatea de a se imbunatati caracteristicile calitative ale apei prin statii de tratare. Trebuie avut in vedere faptul posibilitatile tehnice si economice de imbunatatire a calitatii apei sunt limitate. Deci se impun anumite conditii limita a apei brute care se supune tratarii. Conditiile de calitate ale apei se refera la caracteristicile organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice, biologice si la radioactivitatea apei existand unele folosinte la care nu se impun toate conditiile de mai sus. Caracteristicile calitative admisibile sunt in general stabilite prin norme si pot fi gasite in lucrari de specialitate. Pentru fiecare caracteristica a apei utilizata de o anumita folosinta trebuie analizate consecintele unei depasiri a valorii limita si in functie de aceste consecinte trebuie impusa o anumita probabilitate de depasire. In general caracteristicile calitative ale surselor se inrautatesc odata cu scaderea debitului sursei. Problema calitatii apelor la sursa este d.p.d.v al folosintei apelor o problema economica. Mai intervin si alte probleme de ex. cele legate de protectia mediului sau cele de politica a apelor. 5. Situatia utilizarii pe folosinte a resurselor de apa din Romania Rata utilizarii apei pentru populatie.

Prelevarile de apa pentru populatie au scazut continuu in ultimii 9 ani, la nivelul Romaniei rata de utilizare a apei pentru populatie fiind de circa 52 m3/an.loc (anul 2009). Rata utilizarii apei in industrie. Prelevarile de apa industriala au atins un maxim in anul 2008, ajungand la 5,015 m3. Rata utilizarii apei in agricultura. O analiza a evolutiei prelevarilor de apa pentru agricultura nu este insa concludenta avand in vedere ca aceste prelevari cumuleaza prelevarile pentru irigatii, zootehnie si acvacultura, irigatiile cel mai mare utilizator de apa din domeniul agriculturii fiind mult influentate de faptul daca anul este ploios sau secetos. Din aceasta cauza este necesara o analiza separata pentru fiecare folosinta irigatii, zootehnie, acvacultura. In ceea ce priveste volumele de apa prelevate pentru irigatii (tabel 10) acestea depind nu numai de marimea suprafetelor care se iriga, ci si de cantitatea de precipitatii cazute. Aceasta cantitate este cea care, avand in vedere faptul ca, in Romania, irigatiile sunt de completare, adica se fac pentru acoperirea deficitului de apa pana la valoarea necesara dezvoltarii plantelor fac ca cerinta de apa pentru irigatii respectiv norma de irigare sa fie variabila de la an la an. In ceea ce priveste sursele de apa pentru irigarea terenurilor, acestea sunt in special fluviul Dunarea si lacurile litorale din care s-au prelevat in ultimii 7 ani cca 8085% din volumele totale utilizate la irigatii. Estimarea cerintelor de apa pentru productia de hrana. Volumul de apa implicat in producerea hranei este semnificativ si mare parte din el provine din precipitatii. Rata utilizarii apei pentru zootehnie Prelevarilor de apa pentru zootehnie in intervalul 2001 2009 s-au redus aproape la jumatate. Utilizarea potentialului hidroenergetic. Potentialul hidroenergetic este de trei categorii: - potential hidroenergetic teoretic (brut), care exprima totalitatea resurselor de energie naturala a apelor dintr-un bazin hidrografic, fara a tine cont de posibilitatile tehnice si economice de amenajare ; - potential hidroenergetic tehnic amenajabil, care reprezinta acea parte din potentialul brut, care ar putea fi obtinuta prin amenajarea cursului de apa tinand seama de conditiile tehnice ale etapei respective; - potentialul hidroenergetic economic amenajabil, adica acea parte a potentialului tehnic amenajabil, care se poate obtine in conditii economice. Acest potential este cel mai susceptibil de modificari fiind conditionat de progresul tehnic, dar si de anumite cerinte si politici de mediu. Evolutia productiei de energie hidroelectrica in intervalul 2000-2007 In prezent, in Romania, structura producatorilor de energie electrica este urmatoarea: Producator termo - 55%; Hidroelectrica 30%; Nucleoelectrica 10%; Producatori independenti - 5%. S.C. Hidroelectrica S.A. este cel mai important producator de energie electrica din Romania pe piata reglementata si principalul producator pe piata libera.

In momentul de fata exista preocupari de valorificare a micropotentialului hidroenergetic atat In tara cat si la nivel international. In ceea ce priveste Romania, s-au realizat diferite studii privind micropotentialul hidroenergetic, s-au construit centrale de mica putere si s-au reabilitat cele existente. Micropotentialul tehnic amenajabil reprezinta puterea sau energia electrica care ar putea fi produsa prin amenajarea hidroenergetica a cursurilor de apa cu potential redus. Utilizarea potentialului navigabil al apelor Caile de transport pe apa pot fi clasificate in doua mari categorii: transporturi fluviale si transporturi maritime. Din prima categorie fac parte transporturile pe fluvii, pe rauri, pe lacuri si pe canale navigabile, in timp ce transporturile maritime cuprind transporturile pe mari si oceane. 5. Scenarii pentru evolutia cerintelor viitoare de apa a folosintelor din Romania Conceptul de scenarii este larg utilizat pentru a intelege diferitele cai prin care evenimente viitoare se pot desfasura.
Factori care influenteaza cerintele de apa ale folosintelor:

natura folosintei de apa (alimentare cu apa a populatiei, apa industriala, irigatii, zootehnie, producerea energiei etc.); tariful/pretul apei; existenta unor surse alternative; disponibilul de apa la sursa; calitatea serviciului; numarul populatiei si mediul de locuire; starea actuala a sistemului de alimentare cu apa (pierderile de apa, presiunea de serviciu etc.); rata de ocupara a populatiei; clima; venitul pe gospodarie/familie; factori socio-culturali; echipamentele, dispozitivele, aparatura; gradul de recirculare. Informatii necesare elaborarii scenariilor : informatii istorice ce pot servi la estimarea utilizarii viitoare a apei. Aceste informatii pot indica principalii factori cu rol determinant in utilizarea apei; proiectii asupra evolutiei populatiei, avand la baza studii demografice; repartitia populatiei pe medii de locuire, pe judete, pe regiuni de dezvoltare, pe districte de bazine hidrografice; Produsul Intern Brut si evolutia acestuia; veniturile populatiei/gospodariilor, pe judete si regiuni de dezvoltare; produsul proiectat a fi obtinut in sectoarele agricol, industrial, energetic, minier, precum si in sectoarele manufacturiere majore in vederea distributiei regionale a activitatilor economice avand la baza Produsul Intern Brut proiectat; rata proiectata a utilizarii apei pe cap de locuitor avand la baza avansurile tehnologice si impartirea utilizatorilor pe tipuri specifice. Obiectivele tinta in domeniul accesului populatiei la infrastructura de apa potabila

Pentru apa potabila, accesul include conectarea locuintei la un sistem de alimentare cu apa, retele publice, foraje si pompe de mana, izvoare cu zone de protectie si colectarea apei de ploaie. In privinta accesului la apa potabila, se defineste si un acces rezonabil la apa potabila, semnificand un disponibil de cel putin 20 l/om zi la o sursa aflata la mai putin de 1 km distanta de utilizator. Cismelele, apa imbuteliata si alte tipuri de surse nu sunt considerate ca facand parte din conceptul de acces rezonabil la apa in scopuri casnice si de igiena personala. Cel mai reprezentativ document cu obiective in domeniul apei, il constituie Programul Operational Sectorial Mediu POS Mediu care urmareste reducerea diferentei dintre infrastructura de mediu care exista in Romania si Uniunea Europeana, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. P.O.S. Mediu are mai multe obiective specifice, dar pentru prezentul plan prezinta interes doar cel intitulat Imbunatatirea calitatii si a accesului la infrastructura de apa si apa uzata, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare in majoritatea zonelor urbane pana in 2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apa/apa uzata. Obiective tinta in domeniul apei industriale, irigatiilor, zootehniei si acvaculturii In aceste sectoare nu exista strategii cu obiective tinta, bine precizate. In consecinta, aceste obiective au trebuit sa fie identificate si extrase din diverse Documente precum Rezumatul Raportului privind reabilitarea si reforma sistemului de irigatii in Romania. Scenarii privind accesul populatiei la serviciile de apa in sistem regional In acest sens, se preconizeaza atingerea urmatoarelor tinte: asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare in majoritatatea zonelor urbane pana in anul 2015, iar proportia populatiei Romaniei conectate la serviciile de apa in sistem regional sa reprezinte 70%; pana in anul 2015 sa aiba acces la sistemele centralizate de alimentare cu apa si la sistemele publice de canalizare, 50% din populatia rurala ; pana in anul 2020 se preconizeaza ca 80% din populatia rurala sa aiba acces la sistemele centralizate de alimentare cu apa. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa industriala Pentru a putea elabora scenarii privind evolutia cerintelor de apa industriala, ar trebui cunoscuti anumiti indicatori macro-economici ca de exemplu evolutia P.I.B., a ponderii industriei in P.I.B., evolutia valorii adaugate brute din industrie, sau evolutia numarului de salariati din acest sector. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa pentru irigatii Pe baza datelor disponibile si a unor studii pilot pe anumite sisteme si subsisteme de irigatii considerate ca reprezentative, in cadrul proiectului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: suprafata amenajata pentru irigatii luata in studiu: 2942847 ha; suprafata amenajata pentru irigatii considerata ca viabila este de 451549 ha (15.3 % din suprafata totala amenajata), compusa din: 242984 ha - sisteme si subsisteme de irigatii cu alimentare gravitationala. Acestea se compun din 34 de sisteme independente insumand 142974 ha si 27 subsisteme ale sistemelor de irigatii mixte totalizand 100010 ha.

 208565 ha sisteme alimentate prin pompare. Acestea au inaltimi de pompare joase, 1-2 trepte de pompare si inaltime maxima de pompare de 20-25 metri. 12.3 % sisteme si subsisteme irigate prin pompare sunt considerate marginal viabile. Suprafetele din aceasta categorie cuprind 127 sisteme si subsisteme, fiind situate in proportie de 71 % in judetele Braila, Calarasi si Ialomita. Au inaltimi reduse de pompare, dar si un randament scazut al pomparii si un nivel redus al beneficiului agricol deoarece culturile valoroase (legume, cartofi) sunt cultivate pe suprafete restranse. 72.4 % sunt sisteme si subsisteme irigate prin pompare considerate neviabile. Aceste suprafete cuprind sisteme si subsisteme de irigatii complexe, cu canale lungi, numeroase trepte de pompare si o inaltime de pompare foarte mare. Marea majoritate a acestor suprafete nu se iriga in prezent. Potrivit proiectului susamintit, dupa reabilitare, suprafata irigata prin pompare viabila, poate fi teoretic marita cu 120271 ha, cumuland un total de 328836 ha. Daca se includ aici sistemele gravitationale, si se exclud sistemele cu suprafete mici, suprafata totala viabila dupa reabilitare se estimeaza la 571820 ha. Scenarii privind evolutia cerintelor de apa pentru acvacultura In elaborarea scenariilor privind evolutia acvaculturii s-a pornit de la faptul ca schimbarile radicale ale cadrului institutional, legal, si al proprietatii au avut mari implicatii asupra acvaculturii, suprafetele amenajate functionale reducandu-se de la 81.236 ha (1988) la 29.919 ha (2006). In consecinta, s-a propus un singur scenariu care prevede: suprafata amenajata sa cunoasca o crestere de 10% fata de anul 2006, ajungand in anul 2013 la 32800 ha suprafata ce se va mentine si in anul 2020. Cuantificarea / evaluarea scenariilor Exista mai multe metode pentru cuantificare prevederilor scenariilor avute in vedere. Unele metode sunt metode statistice (metoda cerintei pe locuitor, a cerintei pe abonat si metoda coeficientului pe unitatea de utilizare). Ele utilizeaza o singura varianta explicativa: metoda cerintei pe locuitor utlizeaza numai numarul populatiei si o rata globala a consumului; metoda pe abonat este deasemenea limitata la o singura variabila explicativa, dar prezinta avantajul ca include date mai bune si in corespondenta cu numarul de utilizatori; metoda coeficientului pe unitatea de utilizare, foloseste deasemenea o singur variabi explicativ, spre exemplu, cerinta de apa pe angajat in sectorul industrial. Alte metode se bazeaza pe modele multivariate sau modele speciale ale cerinei de ap i ele poart numele de metode econometrice (sau cu coeficieni multipli) i incorporeaz mai mult decat o variabil explicativ. Aceste modele incorporeaza preul apei, veniturile populaiei, ca i alte variabile luate din teoria economiei. Exist i metode directe care utilizeaza spre exemplu pentru mediul rural cercetri socio economice si tehnici de participare la evaluarea unor utilizatori relevani, folosite pentru a estima att cerina actual de ap, ct i cea viitoare.