Descopar adevar prin frunze crude si verdele m-neaca in alt imaginar, pasind pe urme ude ploaia...

picura din frunze.

Gasesc cate un Eu in fiecare zi la coluri, in reflexii trec nouri grei pe cer si barba creste: - Eu nu ma lupt cu timpul!

Unde te-ascunzi tu Aratare, ce cantec ai sa fredonezi diseara? In vis apari nemuritoare dar dimineata iarasi esti uitare...

Oh cruda soarta un ictus naste pe-a ta fatadesi adineaori ma alintai cu vant, ma vezi cum caut nu stiu ce mormantBlestemi cu vijelie!

Pasesc, sunt pe pamant, dar oare unde sunt!? evb. ( Frunze crude, Soest NL 09/09)