Keys to Solution in Brief Therapy Steve De Shazer 1985 W. W.

Norton & Company, New York

Traducere : Simona Negrea

CHEI DE BAZA Capitolul 8 Pag 119-136 CHEI DE BAZA IN TERAPIA SCURTA

Cea mai mare parte a literaturii referitoare la terapia de scurta durata, terapia sistemica si terapia strategica s-a concentrat asupra interventilor specific realizate pentru client in situatii idiosincrazice. Oricum, acest capitol si capitolul 9 descriu interventii care sunt utile intr-o gama larga de situatii dificile. In acelasi timp cu lucrarile noastre, Selvini - Palazzoli si Prata (1980) au inventat o prescriptie invariabila pe care o utilizeaza cu familiile considerate cazuri fara speranta. Ei sugereaza in aceasta prescriptie ca: am gasit trambulina de pe care se poate ajunge in miezul problemei. Si mai mult, asta fara a lua in considerare o multime de detalii care ne-ar putea induce in eroare. Atat prescriptia lor ( care urmeaza unei formule) si scopurile noastre formulate ( fiecare din ele fiind standardizate) sugereaza ceva despre natura interventiei terapeutice si schimbare care nu au fost descrise inainte: Interventiile pot intia schimbarea fara ca terapeutul sa inteleaga de la inceput, in mare detaliu, ceea ce se intampla. Dar ce se intampla aici? Atat echipa cognitiv- comportamentala cat si echipa Milan par sa creada ca terapeutul nu trebuie sa cunoasca multe detalii pentru a initia solutia problemei. Ca atare, interventiile trebuie doar sa initieze niste tipare noi de comportament. Natura exacta a problemei nu pare sa fie importanta pentru a genera solutii eficiente, deoarece interventia trebuie doar sa se potriveasca. Este necesar doar un schelet al cheii problemei, si nu cheia specifica, necesara pentru a se potrivi in broasca respectiva.

SCRIE, CITESTE SI ARDE Am realizat ceea ce noi numim acum formule de interventie pentru un anumit caz din 1969. O tanara femeie a rupt relatia cu prietenul ei, in mare parte impotriva vointei sale. Timp de luni de zile dupa despartire a avut ganduri obsesive legate de acest lucru, a visat despre asta si s-a autoinvinovatit, - incercand sa afle ceea ce facuse gresit. Isi aminteste lucrurile bune care s-au intamplat si isi aminteste sfarsitul rau, mai ales nerezonabil si neasteptat al relatiei, despre care ea credea ca se indreapta spre casatorie. In momentul primei sedinte terapeutice, aceste ganduri au progresat spre generarea de cosmaruri. S-a gandit la el toata ziua si toata noaptea. Dupa ce i-am explicat ca este normal sa se gandeasca mult la aceste lucruri si ca are nevoie sa se gandeasca la ele pentru a depasi durerea, i-am dat urmatoarele sarcini ca mod de concentrare a eforturilor sale astfel incat sa-si poata continua viata. (1) Ea trebuia sa gaseasca un loc confortabil in care sa poata petrece o ora in liniste, singura, in fiecare zi, la aceeasi ora. Trebuia sa petreaca astfel cel putin o ora si nu mai mult de o ora si jumatate, in fiecare zi, concentrandu-si eforturile prin: (2)In zilele impare sa scrie toate amintile bune si rele legate de fostul prieten. Urma sa scrie in intreaga perioada, dar nu mai mult sau mai putin de o ora si jumatate, chiar daca asta insemna sa scrie iar si iar aceleasi cinci propozitii. Apoi, (3) In zilele pare, trebuia sa citeasca notitele din ziua precedenta si sa le arda. (4) Daca aceste ganduri obsesive ii reveneau in alte momente, neprogramate, trebuia fie sa-si spuna: Am alte lucruri de facut acum; ma voi gandi la asta in timpul programat, sau sa noteze, ca sa-si aminteasca sa se gandeasca la lucrurile respective in timpul programat pentru asta. In trei zile cosmarurile s-au oprit, si gandurile obsesive s-au oprit in a cincea zi. Apoi a intrerupt sarcina scrie- citeste- arde pentru ca avea lucruri mai bune de facut. Ritualul scrie- citeste-si-arde trebuie prescris cu incredere de catre terapeut datorita faptului ca comutarea de a la a gandi ceva la a scrie acelasi lucru si apoi a-l

arde poate parea o solutie destul de improbabila pentru unii clienti. In decursul anilor, clientii au explicat cum functioneaza asta: (1) obiectiveaza ingrijorarea lor sau o face mai concreta; (2) a nu se gandi la ceva deranjant devine mai usor pentru ca exista un program pentru aceste ganduri; (3) deoarece gandurile rele nu mai sunt interzise, a te gandi la altceva devine mai usor; (4) efectiv necazurile se spulbera; si (5) clientul isi da seama ca are lucruri mai bune de facut. Aceasta formula este utila atunci cand clientul se plange de ganduri obsesive sau ganduri deprimante. Cel mai frecvent clientii nu scriu de mai mult de trei ori inainte de a gasi lucruri mai bune de facut si gandurile legate de necazuri dispar. Uneori oamenii transforma aceste notite intr-un jurnal. Terapeutul poate sugera ca daca nu pot arde aceste notite, atunci trebuie sa inceapa un nou jurnal cand gandurile nedorite au disparut timp de o saptamana sau doua. De fapt, sarcina poate fi modificata drastic si totusi este eficienta. Recent, un barbat care trecea printr-un divort nedorit se plangea ca se gandeste atat de mult la asta incat interfera cu munca lui. I s-a dat o sarcina de tip scrie- citestearde. In urmatoarea sedinta terapeutica, trei saptamani mai tarziu, a spus ca isi tinea bine gandurile sub control, ceea ce a realizat urmand numai cel de-al patrulea pas al ritualului: programarea unui interval de timp pentru a doua zi. Apoi, in urmatoarea zi era atat de ocupat incat nu avea timp sa se gandeasca. Dupa cinci sau sase zile nici nu a mai gasit ca asta era necesar. SARCINA DE LUPTA STRUCTURATA In 1974 am inventat sarcina de lupta structurata pentru a se potrivi cu situatia unui cuplu care avea necazuri, si care a dat rezultate surprinzatoare (de Shazer, 1977). Aceasta formula a fost gasita utila in procesul de promovare al solutiei atunci cand ambele persoane se plang in legatura cu discutiile sau certurile lor. Ritualul implica trei pasi: (1) a da cu banul pentru a vedea cine incepe; (2) castigatorul poate face scandal timp de 10 minute fara intrerupere; (3) apoi cealalta persoana are la dispozitie 10 minute la randul sau;

(4) apoi trebuie sa existe 10 minute de tacere inainte de a incepe runda urmatoare dand cu banul. Aceasta interventie este specific realizata pentru a se potrivi situatiei in care ambii parteneri se plang simultan in legatura cu certurile care par sa nu rezolve nimic. Nu este o tehnica utila in gasirea de solutii pentru gama mai larga de plangeri cu care clientul vine la terapeut, de exemplu daca numai unul din soti se plange in legatura cu certurile. Oricum, transferabilitatea acestor doua scopuri formulate ne-a dat ideea scopurilor adecvat construite care sa poata fi folosite iar si iar cu putine modificari intr-o varietate de cazuri similare. Aceeasi solutie poate fi utilizata iar si iar fara sa aiba importanta detaliile specifice ale plangerii clientului. FA CEVA DIFERIT Sarcina fa ceva diferit a fost inventata in 1978 pentru a se potrivi unui caz anume. Rezultatele raportate de familie ne-au impulsionat sa dezvoltam o versiune a formulei pentru alte cazuri similare. Criteriile pentru utilizarea acestei formule au fost rapid recunoscute: O persoana se plange de comportamentul unei alte persoane si, dupa ce a incercat totul, devine prinsa in a reactiona in acelasi fel, iar si iar, in timp ce comportamentul deranjant continua. Cuvintele pentru aceasta sarcina au devenit destul de standardizate. In acest caz mesajul este dat parintilor unei adolescente. Intre aceasta data si data urmatoare cand ne vom intalni, as vrea ca fiecare dintre voi sa faca ceva diferit cand o prindeti pe Mary uitandu-se la televizor in loc sa faca ceea ce trebuie sa faca, indiferent cat de ciudat sau ca nuca-n perete vi se pare ceea ce faceti. Singurul lucru important este ca, indiferent ce va decideti sa faceti, sa faceti ceva diferit. Sarcina a face ceva diferit este aplicabila unei mari varietati de cazuri, in parte deoarece cuvintele nu sunt specifice. Deoarece nu prescriem o anumita actiune, clientii pot alege dintr-o mare gama de moduri de cooperare. Si mai mult, cuvintele pot fi imediat adaptate de terapeut pentru a se potrivi unui caz. Un alt avantaj distinct este ca terapeutul nu trebuie sa stie exact ce face clientul pentru a utiliza aceste formule; si anume, plangerea poate fi foarte vag construita. Aceasta este un noroc deoarece cei mai multi clienti gasesc dificil sa-si descrie propriul comportament in sedintele terapeutice.

Aceasta cheie de baza, de a face ceva diferit se potriveste situatiilor particulare si totusi este atat de generalizata incat se poate transfera de la o situatie la alta fara multe variatiuni. Plangerile par sa fie structurate foarte similar in diverse situatii. O schimbare mica spontana in raspunsul la o directiva generalizata, fa ceva diferit, poate duce la gasirea solutiei. Destul de frecvent, terapeutul nu poate incepe sa prezica ce raspuns va da clientul in mod spontan. In mod simplu, solutiile implica a face ceva diferit de ceea ce s-a facut inainte si nu a functionat. Un exemplu din afara cadrului terapeutic ilustreaza aceasta foarte bine. POLITIST BAGA SPAIMA IN BAIAT Wichita, Kan. AP Un baiat in varsta de 10 ani a spus politiei ca a dat o spargere la scoala pentru a lua o tema de casa pe care s-o poata reface , dar marturisirea a venit dupa ce un ofiter de politie a amentintat baiatul ca isi va tine respiratia pana cand baiatul vorbeste, spunea politia. Ofiterii alertati in legatura cu scoala generala din Wichita, l-au gasit pe baiatul de 10 ani hoinarind in jurul cladirii. Baiatul a refuzat sa vorbeasca, asa ca ofiterii de politie l-au luat cu ei pentru interogatoriu, spunea un raport al politiei. Cand politistii nu au reusit sa-l convinga sa-si marturiseasca intentiile, a inceput o batalie a inteligentei intre suspect si lt. David Warry , citeaza raportul politiei. Baiatul a fost ferm pe pozitie in fata intrebarilor repetate, nespunand mare lucru in plus fata de numele lui, conform raportului. Exasperat, locotenetul a amenintat ca-si va tine respiratia pana cand baiatul va marturisi , spune raportul. Asta s-a dovedit a fi prea mult si baiatul a spus ca a dat o spargere in scoala pentru a sustrage tema de casa, asa incat sa nu ia o nota de zero cand se deschide scoala Luni dimineata ( Jurnalul de Milwaukee, 31 ianuarie 1984). O anumita plangere sau tip de plangere nu pare sa conteze prea mult, si lucrul anume care este facut diferit nu pare sa conteze nici el prea mult, atat timp cat este suficient de diferit si/ sau eficace si se potriveste. Atunci cand clientii descriu ce ii deranjeaza , de obicei descriu toate lucurile diferite pe care le-au gasit ca fiind ineficace. Oricum, o examinare mai atenta a acestor abordari scoate frecvent in evidenta faptul ca toate se inscriu in aceeasi clasa a

logicii, adica nu au fost suficient de diferite. Pedeapsa este pedeapsa, indiferent daca inseamna a sta in casa, a restrictiona sau a tipa la cineva. A spune cuiva sa slabeasca, sa tina cura de slabire, sa mearga la medic ca sa i se spuna sa tina cura de slabiretoate fac parte din aceeasi clasa de comportament daca nu produc rezultatele dorite. ( a-ti spune tu insuti sau a ti se spune sa incepi sa fii o persoana slaba ar putea functiona). Deoarece clientii par sa nu gaseasca lucrul diferit de facut sau par sa nu faca lucrurile diferit, ei continua sa se planga. Cum de se dezvolta aceste plangeri, este un lucru necunoscut in majoritatea cazurilor. Dar putem re(construi) un istoric de parca am include un intreg arbore de decizii ori/ori: ( 1) daca sotul vine seara acasa tarziu si acest lucru este privit ca normal, totul se termina aici, daca este privit ca un lucru anormal, atunci ramura arborelui se intinde si se imparte in: ( 2) ori este rau ori este nebun; ( 3) daca este rau, atunci urmeaza o consecinta negativa, iar daca este nebun este trimis la tratament. Oricum, este prea simplu, pentru ca orice diviziune reprezinta cadrele a doua persoane (sotul si sotia), si cearta apare ca urmare a interpretarii diferite a unei situatii. Cand decizia este acesta este un sot rau si in consecinta trebuie sa-l pedepsim prin abstinenta si nu functioneaza, nedand rezultate, atunci, mai degraba decat sa considere comportamentul normal si sa opreasca incercarile de a-l determina sa nu mai intarzie, sotia schimba eticheta de la rau la nebun si cauta sa obtina un tratament pentru ca amandoi eticheteaza ceea ce se intampla ca pe o problema. In mod frecvent, sarcina de a face ceva diferit este utila atunci cand clientii se plang de ineficacitatea reactiei lor in fata unei secvente de evenimente repetitive, de exemplu un copil care face crize de furie si parintii reactioneaza in aceeasi maniera ineficace. Aceasta interventie directa dar nespecifica ofera clientilor o gama larga de noi comportamente posibile si ne asigura de faptul ca noul comportament ales va fi unul care se potriveste pentru ei si nu este in afara posibilitatilor lor. Exemplu de caz: Fursecurile Orco

Un baiat in varsta de 8 ani facea crize de furie atat acasa cat si la scoala. In mod tipic i se dadeau pauze si i se tineau predici, si uneori era batut. Dar aceasta abordare nu a oprit crizele. Atunci atat parintii cat si scoala au incercat sa-l rasplateasca in intervalul dintre crize, dar nici asta nu a functionat. Adesea parintii se surprindeau urland la baiat in timp ce el facea aceste crize de furie. La sfarsitul unei sedinte de terapie la care au particpat doar parintii, terapeutul le-a spus: Faceti ceva diferit data viitoare cand Josh face o asemenea criza , indiferent cat de ciudat, sau ca nuca-n perete vi se pare ceea ce faceti. Singurul lucru important este ca, indiferent ce va decideti sa faceti, ceea ce trebuie sa faceti este ceva diferit. In timpul urmatoarei crize tata i-a dat lui Josh un fursec fara sa-i spuna nici un cuvant. Criza s-a oprit. Cand mama a fost martora la urmatoarea criza, a dansat in cerc in jurul baiatului in timp ce el tipa si dadea din picioare. Criza s-a oprit. In consecinta, nici parintii nici scoala nu au mai raportat aparitia crizelor. Atat oferitul de fursecuri cat si dansul au fost comportamente anterior excluse din tiparul crizelor, si utilizarea lor s-a dovedit suficient de eficace pentru a da o solutie. La prima vedere aceasta solutie pare sa fie contra intuitiva. De ce un fursec nar servi drept recompensa sau reintarire mai degraba decat o solutie la situatia crizelor de furie? S-ar parea ca comportamentul tatalui promoveaza crizele de furie si nu le opreste, dar nu a fost asa, pentru ca secventa criza de furie - fursec a marcat un nou context in care copilul nu a stiut la ce sa se astepte din partea tatalui, cu exceptia faptului ca stia ca nu se poate astepta la incercarile uzuale de oprire a crizei prin pedepse, predici sau pauze. Este posibil ca daca baiatul facea o alta criza si data viitoare tata ii dadea din nou un fursec fara sa faca ceva diferit din nou, atunci fursecul putea deveni o intarire a comportamentului. Dar, asa cum sta situatia, reactia unica s-a dovedit a fi o solutie. Exemplu de caz: Frica de necunoscut Un alt cuplu, confruntat cu crize similare si dandu-i-se aceeasi sarcina, au spus ca nu s-au putut gandi la nimic diferit ce ar putea face. Nevoia nu a aparut niciodata, pentru ca fiul lor nu mai facuse crize de furie in ultimele doua saptamani. Spre deosebire de primul caz, baiatul a fost prezent atunci cand le-a fost prezentata sarcina de a face ceva diferit. Apoi terapeutul a intrebat baiatul despre aceasta lipsa a crizelor si baiatul a replicat : Obisnuiam sa stiu exact ce vor face, dar acum nu stiu. A decis ca mai degraba decat sa afle ce lucruri diferite ar putea face parintii lui, pur si

simplu se va opri din crizele de furie. In acest caz, parintii nu au trebuit sa se gandeasca la ceva diferit de facut pentru ca baiatul a gasit ceva diferit de facut si crizele au incetat cu desavarsire. Exemplu de caz: La dracu * Dupa un an si jumatate de terapie care nu se indrepta spre nimic, parintii se plangeau in legatura cu fiul lor de 16 ani unui nou terapeut. Se plangeau in legatura cu cat de stupide si plate erau minciunile lui Wayne; cu toate acestea, parintii inca gaseau dificil sa le indure. Nu intelegeau de ce Wayne avea nevoie sa minta atat de mult. Simteau ca au incercat tot posibilul: predici, pedepse, restrictii in diverse feluri. Dar: nimic nu functioneaza cu el. Dupa ce a complimentat parintii in legatura cu persistenta lor in aceasta problema, terapeutul a comentat ca era sigur ca echipa vazuse doar varful icebergului. A sugerat ca nu ar treui sa schimbe nimic deocamdata, fiindca lucrurile s-ar putea inrautati. Echipa de asemenea a cerut familiei sa observe, intre sedintele de terapie, ce se intampla in familia lor si ce doreau sa continue sa se intample ( vezi capitolul 9 pentru un studiu detaliat a acestei prime sarcini terapeutice.) In a doua sedinta de terapie, familia a povestit timp de o jumatate de ora despre ceea ce doreau sa continue sa se intample. Cand terapeutul a incercat inca o data sa stabileasca o sarcina concreta, familia a gasit acest lucru imposibil. Ei pur si simplu stiau ca nu se poate asta , deoarece Wayne se va simti mai bine in legatura cu el insusi. Echipa a fost uimita de simtul umorului pe care-l aveau membrii familiei si leau spus asta, precum si cat de impresionati erau de lucrurile pe care ei doreau sa vada ca continua sa se intample. Au continuat cu urmatorul mesaj: Echipa este divizata si confuza in legatura cu dificultatile pe care le-ati exprimat privitor la felul in care sa le corectati cel mai bine. (1) Un membru al echipei spune ca trebuie sa existe o problema de baza care motiveaza aceste minciuni si probleme si a spus ceva ( vag) despre un fel de complex pe care nu-l intelege. Simte ca inainte de a ne putea da seama despre ce este vorba, Wayne trebuie sa spuna cea mai evidenta si nerusinata minciuna a vietii sale cu toata lumea din familie de fata si indicii despre aceasta. Si ca absurditatea situatiei va crea conditiile in care toata lumea va intelege de ce minte Wayne.

*Steve Hunter si Arnold Woodruff, Youth Service Bureau, McHenry County, Illinois, au raportat ca aceasta terapie a fost realizata de echipa lor. (2) Un al doilea membru al echipei simte ca sunteti de fapt pe drumul cel bun si ca trebuie sa continuati sa faceti ceea ce faceti pentru a mentine echipa unita. De fapt, acest membru al echipei crede ca comportamentul lui Wayne va poate tine uniti ca echipa. Si ca ar trebui sa continuati consilierea si data viitoare cand Wayne minte, sa faceti ceva diferit, ceva la care Wayne nu se asteapta. (3) Un al treilea membru al echipei crede ca va miscati prea repede, prea departe, in ce priveste lucruri in care ar trebui sa inaintati lent si sa fiti precauti referitor la orice schimbari, pana cand aflati de ce minte Wayne. (4)Eu sunt absolut confuz si epuizat din cauza a toate acestea dar cred ca tot ce aveti de facut este sa mergeti acasa si sa va ganditi la asta, si sa va clarificati, atunci cand veti sti ca Wayne e mai bine. Trei saptamani mai tarziu, membrii familei au spus ca a fost o perioada buna, singura exceptie fiind aceea in care Wayne a ajuns acasa cu trei ore mai tarziu si a spus cele mai infioratoare minciuni, iar asta l-a convins pe tata ca data urmatoare sa faca ceva absolut diferit. A decis sa cumpere niste balegar de vaca de la un vecin si sa-l spele pe fata pe Wayne cu balegar data viitoare cand va mai spune o minciuna. Desigur este usor de inteles ca sotia nu dorea sa-l lase sa faca asta, asa ca a mers la un magazin de suveniruri si a cumparat un spray pe care scria miros de balegar, pe care si l-a pus la indemana. Data viitoare cand Wayne a mintit, tata l-a pulverizat cu solutia respectiva. Dupa socul initial, toata lumea de fata a vazut umorul situatiei. In consecinta, in restul perioadei ( mai mult de doua saptamani) parintii nu l-au mai prins pe Wayne nici macar cu o minciuna ( un interval de timp record). Terapeutul l-a complimentat pe Wayne pentru performanta de a reusi sa spuna o minciuna infioratoare, pe tata pentru reusita de a se comporta infiorator de diferit si pe mama pentru doua lucruri: pentru bunul sau simt si abilitatea ei de a se tine departe de aceste lucruri care s-au desfasurat intre tata si fiu ( ceea ce a fost un lucru diferit facut de ea). Echipa a avertizat familia in legatura cu procesul schimbarii, care era cu trei pasi prea in fata, si au sugerat sa urmareasca posibilitatea ca Wayne sa spuna si alte minciuni infioratoare. Tata a spus ca este pregatit.

A patra sedinta de terapie, care a avut loc trei saptamani mai tarziu, a fost deschisa cu aceasta intrebare: De cate ori i-ai pulverizat lui Wayne in fata solutia cu miros de balegar? Tata a spus ca nu a fost nevoie de asta, si ca a gasit niste metode de a se descurca cu Wayne pe fata, o data sau de doua ori cand a crezut ca Wayne minte. S-a dovedit, oricum, ca in ambele situatii Wayne spunea adevarul. Dupa ce au complimentat familia pentru schimbari si i-au prevenit in legatura cu posibile viitoare recaderi, echipa a planificat o sedinta de urmarire peste doua luni, sugerand ca familia se poate decide sa anuleze intalnirea daca nu mai era nevoie de ea. Exemplu de caz: o atingere valoreaza cat multe cuvinte O mama se plangea in legatura cu fiul sau de 14 ani care era surd si facea crize de furie. Cand venea acasa de la scoala cu internat pentru un singur sfarsit de saptamana, lucrurile erau in regula. Insa atunci cand venea acasa pentru o vacanta mai lunga, dupa cateva zile incepea sa se bata cu fratele lui de 11 ani, Andy, refuza sa faca ceea ce i se spunea, facea mutre manioase, trantea usile si fugea afara din casa. Acest fel de comportament aparea si la scoala daca nu venea acasa la sfarsit de saptamana. Odata, imediat inainte de stabilirea primei sedinte de terapie, conflictul dintre mama si fiu a devenit fizic. In prima sedinta terapeutica a devenit foarte clar ca toti cei trei membrii ai familiei erau foarte atasati unul de celalt. Desi Jimmy spunea ei vorbesc ciudat , semnele folosite de mama si de Andy erau foarte clare pentru Jimmy si pentru interpret. Mama a descris eforturile sale de a avea grija de Jimmy si decizia dificila de a-l trimite la scoala cu internat, in interesul baiatului. El a fost de acord ca era mai bine pentru el la scoala. Amandoi au descris cat de placute puteau fi lucrurile la sfarsit de saptamana, dar au exprimat o multime de temeri in legatura cu vacanta de 3 saptamani care urma. In timpul pauzei, interpretul s-a gandit ca Jimmy va gasi dificil sa inteleaga ce am vrut sa spunem cu fa lucrurile in mod diferit. Amintindu-si ca mama a mentionat momente in care si-au facut surprize unul altuia, sarcina a fost modificata. Terapeutul a sugerat ca in cursul saptamanii urmatoare, daca vreunul din ei credea ca lucrurile se apropie de o alta criza, atunci amandoi ar trebui ca intr-un fel sau altul sa-i faca celuilalt o surpriza placuta. De fapt, chiar si atunci cand nu simteau ca se apropie o criza, totusi trebuiau sa gaseasca modalitati de a se surprinde placut

unul pe altul. Nici unul din ei nu trebuia sa identifice surpriza sau sa intrebe A fost aceasta surpriza ta?. Fiecare trebuia sa incerce sa-si dea seama de surpriza. Fratelui mai mic i s-a dat sarcina de observator si de a povesti cum cei doi s-au surprins unul pe altul. In urmatoarea sedinta de terapie, Andy ne-a povestit despre variatele surprize pe care le-a observat. S-a dovedit a fi o saptamana lipsita de hartuieli, si baietii au gasit modalitati de cooperare in locul certurilor. In aceasta sedinta terapeutica a devenit clar urmatorul lucru: crizele lui Jimmy erau parte a unui joc deliberat al exagerarii. Uneori faptul ca mama si Andy nu intelegeau asta ducea la haos. Nici fratele lui, si nici mama nu fusesera constienti de acest lucru. Terapeutul i-a cerut lui Jimmy sa pretinda ca face o criza sau sa joace acest joc cel putin o data in perioada de doua saptamani care urma. Mama si fratele trebuiau sa ghiceasca cand se preface si cand este serios. Daca credeau ca se preface, mama trebuia sa-l imbratiseze pe Jimmy si Andy trebuia sa-i stranga bratul frateste. Ideea din spatele acestei sarcini , si care nu le-a fost explicata, a fost ca mama si fratele sa comunice nonverbal cu baiatul surd, ceea ce ar putea fi mai real pentru el. S-a dovedit a fi un lucru eficace. In urmatoarea sedinta terapeutica, atat mama cat si Andy au povestit ca au indeplinit sarcina, dar pentru ca nu isi puteau da seama daca crizele erau reale sau pretinse, au recurs la contactul fizic pentru orice eventualitate. Jimmy a spus ca juca un joc tot timpul. In conversatia telefonica care a urmat, mama a povestit ca nu poate spune ce este real si ce este pretins, asa ca a decis sa trateze toate crizele ca si cum erau false ,spunand ca : O imbratisare este intotdeauna lucrul cel mai bun. Aceasta pare sa fi eliminat plangerile atat acasa, cat si la scoala. Exemplu de caz: anticiparea O tanara era foarte ingrijorata despre felul in care era deprimat sotul ei dupa ce se intorcea in urma petrecerii catorva zile in afara orasului. In fiecare saptamana petrecea doua - trei zile in afara orasului, in scop de afaceri. Cand intra pe usa din fata a casei, intotdeauna parea daramat. In primele cateva luni, ea a incercat sa-l inveseleasca, dar asta nu a functionat. Pur si simplu el se retragea in atelierul lui. Ea a incercat sa vorbeasca despre sentimentele lui, in diverse momente, dar el spunea intotdeauna: Nimic nu este in neregula. Ei ii era frica ca el nu mai asteapta cu placere intoarcerea acasa. A incercat sa faca lucrurile sa fie in mod special vesele, inclusiv a chemat cei mai buni prieteni in vizita cand el s-a intors

acasa, sau ii gatea mancarea preferata. Dar nici asta nu a functionat si ea a devenit din ce in ce mai ingrijorata. A cerut sfatul parintilor si socrilor sai, dar ei nu i-au putut sugera altceva decat sa continue sa fie vesela in fata depresiei lui si lacrimilor ei. Dupa ce a auzit aceasta descriere, terapeutul i-a spus ca atunci cand sotul ei este plecat sa petreaca ceva timp incercand sa-si dea seama ce se astepta sotul ei ca ea sa faca. Odata ce ea si-a dat seama ca trebuie sa faca ceva diferit , el i-a spus ca orice este diferit ar putea sa-i intrerupa obiceiul. In timp ce sotul ei era plecat din oras, ea a decis ca ceea ce el s-ar astepta cel mai putin ca ea sa faca ar fi ca ea sa nu fie acasa cand el se intoarce. Asa ca a lasat un biletel pe usa de la bucatarie spunandu-i ca se va intoarce acasa tarziu. In timp ce el o astepta, si-a pregatit cina. Si el nu a fost deloc deprimat cand ea s-a intors. In urmatoarea saptamana ea zugravea inca baia cand el s-a intors acasa, asa ca el a pregatit cina pentru amandoi si nu a dat nici un semn de depresie. Ea a decis ca el se simtise rau pentru ca ea daduse semne ca ii fusese dor de el, asa ca el s-a simtit vinovat ca trebuie sa paraseasca orasul atat e des. Ea a decis atunci sa nu-i mai arate faptul ca plecarile lui o deranjau atat de mult. Sarcina de a face ceva diferit pare sa promoveze un comportament intamplator sau aparent intamplator al clientilor, permitandu-le sa modifice secventele comportamentale care sunt o parte din plangerile cu care vin la terapie. In parte aceasta sarcina pare sa functioneze pentru ca reafirma clientului expectantele terapeutului ca schimbarea poate sa se intample si se va intampla, si ca ei, clientii, pot schimba si rezolva problema. Aceasta sarcina pare in mod special utila atunci cand plangerea este una interactionala, de exemplu atunci cand parintii se plang de comportamentul copilului lor si de reactiile lor la aceasta. Aceeasi idee, ca este necesar sa faci ceva diferit se aplica de asemenea cand o persoana se plange in legatura cu propriul sau comportament, dar o sarcina diferita ar parea sa fie mai utila. ACORDA ATENTIE LA CEEA CE FACI CAND DEPASESTI IMPULSUL DE A Principala variatiune a sarcinii fa ceva diferit este de a acorda atentie la ceea ce faci cand depasesti impulsul de.. ( de exemplu a actiona ca si cand esti

deprimat, a tipa la sot, a te imbata), a fost realizata pentru a fi folosita cand o persoana se plange intr-un fel sau altul de comportamentul propriu. Orice plangere poate fi vazuta ca implicand o regula, sau un set de reguli, care determina comportamentul. Oricum, exista si exceptii de la acea regula. Adica, desi clientii tind sa spuna ca comportamentul deranjant apare intotdeauna, exista conditii mai mult sau mai putin similare in care asta nu se intampla. Aceste exceptii pot frecvent sa serveasca ca cel mai bun model de construire a interventiilor pentru ca comportamentul implicat este deja o parte a repertoriului clientului; in consecinta, interventia se va potrivi automat. De asemenea va parea diferita deoarece exceptia este aplicata situatiei ingradite de reguli, unde poate servi drept ceva nou sau intamplator si astfel are sansa de a promova un raspuns nou sau diferit. Bineinteles, a indica aceasta exceptie clientilor poate sa nu fie intotdeauna util pentru ca ei intotdeauna eticheteaza comportamentele. Nu pot vedea exceptia ca exceptie; o vad ca pe un accident fara legatura cu restul. Pare mai util ca terapeutul sa ajute la crearea unui context in care clientii sa descopere pentru ei insisi ca unele exceptii sunt posibile si pot fi utile. Sarcina acorda atentie la ceea ce faci cand depsasesti impulsul de a.., a fost realizata in mod specific pentru a ajuta clientii si terapeutul deopotriva sa descopere ( si sa utilizeze ) exceptiile ca regula. Exemplu de caz: flashback O tanara a venit la terapie preocupata ca s-ar putea sa-si reia consumul de droguri. Cu doi ani inainte a reusit sa se opreasca din consumul de cocaina si heroina, si chiar a renuntat si sa mai fumeze marijuana. Recent a fost din ce in ce mai tentata sa-si reia vechile obiceiuri. Pe masura ce impulsul a crescut in intensitate si-a dat seama ca se indeparteaza de oameni si activitati. In prima sedinta terapeutica i s-a cerut sa: acorzi atentie la ceea ce faci cand iti depasesti impulsul de a te intoarce la vechile tipare care implicau consumul de droguri. O saptamana mai tarziu povestea ca sa implicat in mai multe activitati, mai multe contacte sociale, si nu a avut nici un esec in depasirea impulsurilor sale. Sarcina a fost repetata, si in timpul urmatoarei sedinte de terapie ( la doua saptamani dupa cea de-a doua) a povestit ca are de mai putine ori acest impuls si este angrenata in mai multe activitati. Fara sugestia terapeutului, a cerut ca sarcina sa fie repetata si terapeutul a fost de acord cu aceasta cerere. In ultima sedinta, peste doua saptamani, a

spus ca tentatia s-a oprit si ca putea acum sa-si gaseasca timp pentru a se relaxa si a nu face nimic fara reintoarcerea acelor impulsuri. Cadrul sugerat de aceasta sarcina presupune ca clientul (si clientii in general) vor depasi impulsurile sau tentatiile ( cadrul ei sugera ca tentatia va deveni prea puternica pentru a-i putea rezista) cel putin o data, si ca clientul va face probabil ceva diferit pentru a-si depasi impulsul. Construirea sarcinii are de asemenea scopul de a ajuta clientul sa acorde atentie la ceea ce face, de exemplu comportamentul sau, mai degraba decat starea sa interioara. In sedinta urmatoarea desemnarii acestei sarcini, terapeutul deschide de obicei sedinta cu o intrebare de genul: Ei bine, ce ai facut cand ai depasit tentatia in cursul ultimei saptamani? Aceasta intrebare presupune ca schimbarea a avut loc si ca clientul a facut ceva pentru a depasi cel putin unele dintre tentatii. Indiferent de raspunsul clientului, este incurajat sa vada si sa foloseasca unelte pe care le are deja la dispozitie pentru a depasi tentatia de a reveni la ceea ce a fost. Odata ce gandirea este recadrata pentru a include clasele de comportament excluse, clientul va fi capabil sa faca ceva diferit care ii este potrivit, deoarece este ideea sa proprie, mai degraba decat a terapeutului. Exemplu de caz: Cine este primul? O mama si fiul sau de 15 ani au venit la terapie pentru ca amandoi doreau sa renunte la fumat. Dupa explorarea motivelor pentru renuntare sau nerenuntare, echipa le-a dat urmatoarea variatie a temei de casa: * Intre acest moment si urmatoarea sedinta terapeutica , acordati atentie la ceea ce faceti pentru a depasi tentatia fumatului, si acordati atentie la ceea ce face celalalt pentru a depasi tentatia de a fuma. Jumatate din echipa crede ca tu, mama, te vei opri din fumat prima, in timp ce cealalta jumatate de echipa crede ca fiul tau se va opri primul. Nu stim cand va veti opri amandoi.

*Aceasta sarcina, mai degraba decat sarcina de a face ceva diferit a fost utilizata deoarece atat mama cat si fiul se plangeau in primul rand de propriul lor comportament, si nu despre fumatul celuilalt. Daca fiecare s-ar fi plans de celalalt, atunci sarcina fa ceva diferit ar fi fost mai potrivita.

Mesajul din partea echipei presupune ca atat mama cat si fiul se vor opri din fumat, intrebarea fiind acum care va fi primul si cand. O saptamana mai tarziu, atat mama cat si fiul au spus ca fumeaza mult mai putin si au descris in amanunt variatele activitati alternative pe care le-au gasit separat si impreuna. Echipa s-a intrebat din nou cine va renunta primul. In final ( dupa un total de 5 sedinte terapeutice, toate incluzand acelasi mesaj din partea echipei ), amandoi s-au oprit din fumat in aceeasi zi, fiecare pretinzand ca el a fost primul! Opt luni mai tarziu nici unul din ei nu fuma. Exemplu de caz: criticul tacut O femeie mai varstnica a venit la terapie deoarce voia sa-si pastreze slujba inca cinci ani dupa pensionare. Dar in acest punct isi dadea seama ca devine critica la adresa sefului ei. De cate ori s-a intamplat asta in trecut, a spus ce avea de spus si si-a pierdut slujba. A varsta ei insa ii era teama sa-si mai caute o alta slujba. Ii pasa de acest sef si ii era teama ca contabilitatea lui neglijenta va duce la probleme. In fiecare zi presiunea devenea mai mare pe masura ce ea intampina dificultate dupa dificultate. In ziua de dinaintea primei sedinte de terapie, s-a simtit atat de presata de impulsurile ei de a-i acorda ajutor incat a trebuit sa plece mai repede de la serviciu pentru a se opri sa vorbeasca. Terapeutul, dupa ce a complimentat-o ca a rezistat presiunii, i-a cerut sa numere de cate ori simtea acest impuls in fiecare zi si sa acorde atentie la ceea ce face pentru a depasi aceste impulsuri. A povestit ca in fiecare zi simtea impulsul de 15-20 de ori. Le depasea prin schimbarea sarcinilor, telefonatul la un prieten, mestecatul de guma, udarea florilor, si o data prin corectarea greselii fara a mentiona ca face asta, desi nu era treaba ei sa faca acel lucru. Seful ei a observat acea corectura si a fost incantat de initiativa ei. Dar ei inca ii era teama ca el ar concedia-o daca ii arata greselile sau le corecta ea pe cont propriu. Dupa ce a complimentat-o pentru modalitatile gasite in depasirea impulsurilor si pentru ca a luat initiativa, terapeutul a remarcat ca seful ei era norocos sa aiba pe cineva atat de sensibil care sa lucreze pentru el si se intreba daca stie cat de norocos este. I-a dat aceeasi sarcina. Din nou si-a gasit lucruri de facut in loc sa fie critica. S-a dovedit a fi un lucru bun pentru ea cand seful a complimentat-o ca nu il cocoloseste. Aceasta i-a reintarit decizia de a nu redeveni critica. Oricum, a resimtit cresterea presiunii. Pentru a depasi

tentatiile, si-a asumat din ce in ce mai multe responsabilitati pentru sarcini diverse in birou, incluzand corectarea erorilor fara sa i se spuna. Sase luni mai tarziu, seful i-a acordat o marire de salariu substantiala pentru ca era atat de constiincioasa in munca ei si capabila sa lucreze fara sa i se dea o gramada de directive. CONCLUZII Intreventiile formulate si materialul cazuistic ilustreaza creativitatea clientilor si resursele pe care le au deja inainte de se prezenta la terapie. Intr-un fel, terapia nu adauga nimic cu adevarat (tehnica Vrajitorului din Oz): Terapeutul nu spune clientilor ce sa faca diferit si nu ii invata pe clienti noi tehnici. Aceste interventii sunt foarte putin intruzive si totusi impactul lor pare a fi foarte mare. Efectul conceptului holistic ne da niste notiuni despre felul in care o mica diferenta poate deveni o diferenta destul de mare.