Inlocuirea sanctiunii concedierii disciplinare cu reducerea salariului.

Consecinte asupra acordarii despagubirilor urmare a neintegrarii in postul detinut anterior

Prin sentinta civila nr. 666 din 28 martie 2005, tribunalul Botosani a admis in parte actiunea reclamantului A.I.B. in contradictoriu cu paratul I.J.P.F. Botosani, a anulat dispozitia nr. S.248707 din 22.01.2004 si a dispus inlocuirea masurii prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii cu cea prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%, a dispus reintegrarea in postul detinut anterior, cu obligarea la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 22 noiembrie 2004 pana la data reintegrarii efective, din care se va scadea 10% din salariu pe o perioada de 3 luni. Prin considerentele acestei sentinte s-a retinut ca la data de 9.11.2004, in timpul serviciului, in momentul operatiunii de predare-primire reclamantul a executat un foc de pistol involuntar, fapta recunoscuta de catre acesta in nota de raport, precum si in raspunsul la intampinare. S-a mai retinut ca pentru a fi calificat ca grava o singura abatere disciplinara, ca in speta, aceasta trebuie apreciata in functie de imprejurarile concrete, de gradul de vinovatie, de comportarea generala a reclamantului anterioara savarsirii faptei, precum si de rezultatele ei nocive. Instanta de fond a apreciat ca sanctiunea disciplinara a concedierii fiind si cea mai grava dintre sanctiuni poate fi aplicata numai in situatia in care din analiza tuturor elementelor de fapt rezulta ca mentinerea in unitate in continuare a celui vinovat nu mai este posibila. Or, din probele administrate in cauza se retine in considerentele sus-mentionatei sentinte rezulta fara echivoc ca sanctiunea aplicata reclamantului nu se justifica, avand in vedere, pe de o parte atitudinea acestuia, constand in faptul ca recunoaste savarsirea faptei, constientizand ca este vinovat, dar ca masura luata de parat este mult prea severa in raport de imprejurari, dar si de rezultat. Pe de alta parte, s-a constatat ca, intr-adevar, comportarea reclamantului, precum si modul de

indeplinire a sarcinilor de serviciu, anterioare savarsirii faptei, a fost apreciata ca foarte buna, fiind propus pentru serviciul de paza, control acces. Prin considerentele sentintei nr. 666 din 28 martie 2005 a Tribunalului Botosani Sectia civila s-a conchis ca sanctiunea aplicata reclamantului este mult prea grava, asa incat s-a decis anularea dispozitiei de concediere si inlocuirea sanctiunii concedierii disciplinare cu sanctiunea prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%. Totodata, s-a dispus obligarea paratului la a-l reintegra pe reclamant in postul avut anterior concedierii si la plata drepturilor salariale indexate, majorate si actualizate de la data de 22.11.2004 pana la data reintegrarii efective, deducandu-se 10% din salariu pe o perioada de 3 luni. Impotriva acestei sentinte a formulat recurs paratul, sustinand ca instanta de fond nu a apreciat in mod corect imprejurarile concrete, gradul de vinovatie si consecintele faptei savarsite de reclamant, prin incalcarea regulilor de pastrare, manipulare si uzul armamentului din dotare, inlocuind sanctiunea disciplinara cu o sanctiune disciplinara prevazuta de Codul muncii care insa nu se aplica gradatilor profesionisti si cu toate ca a retinut si culpa salariatului la savarsirea abaterii disciplinare, nu a retinut acest aspect si la stabilirea despagubirilor la care era indreptatit. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 796 din 15 noiembrie 2005 a admis recursul unitatii, cu consecinta modificarii in parte a sentintei in sensul obligarii recurentului la plata despagubirilor reprezentand salariile indexate, majorate si actualizate, in cota de , cu mentinerea celorlalte dispozitii. Privitor la primul motiv de recurs s-a retinut, avandu-se in vedere materialul probator administrat in cauza ca fiind corecta aprecierea instantei de fond in sensul ca sanctiunea disciplinara cea mai severa aplicata reclamantului, cea a concedierii, nu era in concordanta cu gradul de pericol social al faptei, cu consecintele acesteia si cu conduita disciplinara anterioara a reclamantului, in cauza facandu-se o aplicare corecta a prevederilor art. 266 Codul muncii. Referitor la motivul de recurs ce vizeaza faptul ca instanta de fond a inlocuit sanctiunea concedierii reclamantului cu sanctiunea disciplinara a reducerii salariului de baza cu 10% pe o durata de 3 luni, prevazuta la art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, desi reclamantului ii era aplicabil regimul sanctionator prevazut in Regulamentul Disciplinar Militar R.G.3, curtea

constata ca, intr-adevar, instanta de fond nu a avut in vedere prevederile art. 264 alin. 2 din Codul muncii, dar reclamantului ii era aplicabil regimul sanctionator prevazut de art. 58 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu trimitere la prevederile art. 39 alin. 3 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romana. Cum insa la art. 58 lit. b se prevede sanctiune disciplinara ce se putea aplica reclamantului aceea a diminuarii drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 5-20% pe o perioada de 1-3 luni, nu se impune schimbarea sanctiunii disciplinare aplicata reclamantului, dat fiind ca sanctiunea apreciata de instanta de fond se inscrie in limitele sanctiunii disciplinare prevazuta de art. 58 lit. b din Legea nr. 360/2002. Privitor la motivul de recurs ce vizeaza aprecierea cuantumului despagubirilor acordate reclamantului, curtea a apreciat ca intrucat in cauza s-a retinut totusi o abatere disciplinara savarsita de contestator, pentru care i s-a aplicat o sanctiune disciplinara, despagubirile nu trebuiau acordate in mod integral, ci partial. Curtea a apreciat ca, in atare situatie, reclamantului i se cuvin despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si actualizate de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva in postul detinut anterior, in cota de . Fata de cele de mai sus, avand in vedere prevederile art. 312 alin. 2, rap. la art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, a fost admis recursul si modificat in parte sentinta recurata in sensul obligarii recurentului la plata catre contestator a despagubirilor prevazute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii in cota de .

DESFACERE DISCIPLINARA A Data publicarii: 2005-07-22 CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE Tematica: Muncii MUNCA. INLOCUIREA SANCTIUNII CU Nota: 0 O ALTA MAI USOARA. Prin sentinta civila nr.204 din 10.06.2009 pronuntata in dosarul nr.616/2003 de Tribunalul Ialomita ? Sectia civila, s-a admis cererea formulata de contestatorul C.I., s-a anulat dispozitia emisa de intimata SC,,A?SA Slobozia, s-a dispus reintegrarea contestatorului, a fost obligata unitatea la plata drepturilor salariale cuvenite, de la data desfacerii contractului de

munca pana la efectiva reintegrare si s-a dispus aplicarea sanctiunii prevazute de art.264(1)li.d din Codul muncii contestatorului, in sensul reducerii salariului de baza cu 5% pe o durata de 3 luni. Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs la 17.07.2003 de catre SC,,A? SA Slobozia cu respectarea dispoz. art.80 din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si art.303 Cod procedura civila, sentinta fiind comunicata recurentei la 9.07.2003 conform dovezii aflate la fila 72 din dosarul de fond. In motivele de recurs se arata urmatoarele : Instanta nu a retinut in nici un fel vreo culpa in sarcina unitatii, vis-a-vis de maniera in care s-a desfasurat cercetarea disciplinara prealabila din moment ce ,,mentine celelalte dispozitii ale deciziei?, evident cu exceptia celei privind desfacerea contractului de munca. Cu toate acestea, desi instanta a fost de acord ca salariatul petent a savarsit o abatere discipinara, ea nu a confirmat sanctiunea aplicata de angajator, apreciind-o ca fiind prea severa, pe considerentul ca fapta nu ar fi chiar atat de grava incat sa atraga desfacerea contractului de munca. In atare conditii, prin cenzurarea sanctiunii aplicate de angajator in sensul de inlocuire a acesteia cu o sanctiune disciplinara mai blanda, instanta si-a depasit in mod evident competentele si limitele investirii, intrucat nici o lege nu-i putea permite sa se substituie acestuia. Instanta nu putea decat ori sa anuleze dispozitia contestata, daca ar fi constatat ca nu exista o fapta care sa poata fi apreciata drept abatere discipinara, ceea ce in speta nu a fost cazul, ori sa o mentina, in situatia in care ar fi constatat ca o atare fapta a existat, ca in cazul de fata. Solutia adoptata de instanta este complet nelegala, intrucat, potrivit legii (art.263 alin.1 din Legea nr.53/2003 Codul muncii), angajatorul este singurul investit in mod expres cu prerogativa disciplinara. Argumentul instantei, din considerentele sentintei, cum ca ,,practica in materie a statuat ca, din moment ce hotararea organului de jurisdictie administrativa este supusa controului judecatoresc, potrivit legii nu poate fi vorba de o depasire atributiilor puterii judecatoresti?, nu are suport,intrucat, pe de o parte, in sistemul de drept romanesc practica judecatoreasca nu constituie izvor de drept, pe de alta parte, practica judeactoreasca actuala in materie este contrara solutiei cuprinse in hotararea recurata. Fara a se intra in amanunte, este stiut faptul ca, prin decizia nr.1319/08.07.1992 pronuntata de Sectia Civila a Curtii Supreme de Justitie, instanta suprema a revenit la practica anterioara deciziei nr.60/1978 (pronuntata de fostul Tribunal Suprem), mai exact la practica statuata prin decizia nr.832/1964 (culegere de decizii 1964, p.172-174), conform careia, inlocuirea de catre instanta a sanctiunii aplicate de angajator este

inadmisibila, aplicarea sanctiunilor disciplinare fiind ,,de resortul exclusiv al conducerii? uitatii. Pe de alta parte, argumentul instantei cum ca in cazul de speta, abaterea savarsita de petent nu ar fi fost suficient de grava incat sa atraga sanctiunea aplicata, este lipsita de suport, cata vreme acest argument nu are la baza decat simpla ,,definitie? a acesteia, privitoare la ce inseamna o abatere grava. S-a trecut cu prea multa usurinta peste aspectul ca, daca intamplator, la poarta unitatii autovehicului nu era controlat (fiind o perioada intensa de livrari ingrasaminte nu toate autovehicule pot fi controlate) s-ar fi produs o sustragere frauduloasa a unor bunuri ale societatii, intrucat, pe baza semnaturii petentului pe dispozitia de livrare (semnatura ce atesta identitatea cantitatii de marfa incarcata catitatea inscrisa in act) autovehiculul ar fi parasit incinta unitatii fara probleme. Ulterior, lipsa de marfa s-ar fi regasit in evidenta scriptiva a stocurilor (cu ocazia inventarierii faptice) tinuta de gestionarul depozitului iar acestuia i-ar fi fost imputata. Contrar celor retinute de instanta, societatea a avut in vedere intregul context in care fapta a fost savarsita, inclusiv aspectul ca salariatul putea observa, foarte simplu, aflandu-se in remorca autovehicului, cu ocazia reluarii incarcarii, ca in bena acestuia fusesera pusi saci diferiti ca aspect murdari, deteriorati) de incarcatura normala. In ce priveste cele retinute din referatul nr.4866/21.03.2003 intocmit de maistrul MP (cum ca reclamantul contestator nu s-ar face vinovat, caci lisa temporara de la locul de incarcare ar fi fost motivata) se apreciaza, de asemenea, ca fiind neelocvente, intrucat contestatorului nu i s-a imputat parasirea locului de munca, ci faptul ca nu a procedat la reverificarea cantitatii incarcate anterior in conditiile in care, garatie semnaturii pe care acesta si-o punea pe documentul de livrare, autovehiculul putea parasi fara probleme incinta unitatii (fara control la poarta), inclusiv cu cantitatea de marfa sustrasa. Incepand cu data de 25.04.2003, contestatorul a dobandit calitatea de salariat la o alta societate (SC,,EPB?SA), realizand venituri, faptul de natura a lipsit de interes cererea acestuia privind anularea dispozitiei de desfacere a contractului de munca si reintegrarea iar, pe de alta parte, capatul de crere privind despagubirea pentru veniturile nerealizate ca efect al acestei decizii. La 28.08.2003 intimatul C.I. a depus intampinare la dosar, copia certificatului de casatorie cu C.E. si copia certificatului de nastere ale copiilor sai C.M. si C.G. La 17.09.2003, recurenta a depus raspuns la intampinare si un set de acte in copie : instructiunile de lucru, cererea de reangajare formulata de C.I. la 25.06.2003, adresa nr.165/25.06.2003 emisa de SC,,EP?SA, nota de

informare nr.9952/27.06.2003, copia carnetului de munca la contestatorului decizia nr.26/31.01.2003. Analizand sentinta civila recurata in raport de criticile formulate, precum si din oficiu conform art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele : In mod corect a stabilit tribunalul ca in raport de materialul probator administrat in cauza sanctiunea aplicata acestuia este prea severa. Contestatorul nu a actionat cu vinovatie pentru a produce un prejudiciu societatii, iar acesta nu a incalcat anterior atributiile de serviciu ce-i reveneau. Fapta savarsita de contestator nu este de natura a atrage desfacerea disciplinara a contractului de munca, nefiind de natura a afecta activitatea societatii sau relatiile dintre salariati. In privinta faptului ca instanta a inlocuit masura disciplinara a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea prev. de art.264(1) lit.d Codul muncii cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o durata de 3 luni, Curtea apreciaza ca recursul este fondat si il va admite conform art.312 Cod procedura civila si art.304 pct.9 Cod procedura civila, urmand a inlatura aceasta masura dispusa de instanta de fond, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei recurate. Conform practicii Curtii Supreme de Justitei, instantele judecatoresti sesizate cu contestatia angajatului impotriva unei decizii de desfacere disciplinara a contractului de munca urmeaza sa confirme masura daca se dovedeste a fi temeinica si legala sau s-o anuleze in cazul in care constata ca este nejustificata. Ele nu sunt indreptatite sa adopte o alta solutie, spre exemplu aceea de a inlocui desfacerea disciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara. Solutia se impune, deoarece stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul exclusiv al conducerii unitatii, astfel ca instantele nu pot aplica persoanei in cauza o alta sanctiune discipinara.

Litigii de munc. Contestaie decizie concediere. nlocuirea judiciar a sanciunii disciplinare. Reducerea salariului de baz pe timp de trei luni. Aplicarea art. 78 Codul Muncii Tematic: Contestatie decizie concediere

Potrivit art. 61 lit. a) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care in de persoana salariatului n cazul n care acesta a svrit o abatere grav sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munc, contractul colectiv de munc aplicabil sau regulamentul intern ca sanciune disciplinar. Abaterile svrite de contestator nu sunt deosebit de grave care s duc la desfacerea contractului de munc, urmeaz a se admite recursul formulat i a se modifica n parte sentina civil atacat, n sensul c se va anula decizia emis i se va dispune nlocuirea sanciunii aplicate cu reducerea salariului de baz cu 10% pe timp de 3 luni. (Curtea de Apel Piteti, Secia Civil, Conflicte de Munc i Asigurri Sociale, Minori i Familie, Decizia nr. 496/R-CM din 17 iunie 2008, www.jurisprudenta.org) Constat c, prin aciunea nregistrat la data de 8.06.2007 T.G a formulat contestaie mpotriva deciziei de concediere nr. 678/21.05.2007 emis de S.C. B.T. Italia prin care i-a fost desfcut contractul individual de munc n temeiul dispoziiilor art. 61 lit. a) i art. 263-268 din Codul Muncii, solicitnd anularea acesteia, reintegrarea n funcia deinut anterior i obligarea intimatei la plata unei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate i reactualizate i cu toate celelalte drepturi bneti de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de munc i pn la reintegrarea efectiv. A mai solicitat contestatorul i obligarea intimatei la plata daunelor morale, precum i la plata cheltuielilor de judecat ocazionate de proces. n urma probelor administrate n cauz, Tribunalul Arge, prin sentina civil nr. 207/CM din 4 martie 2008, a respins contestaia formulat. mpotriva acestei sentine, a declarat recurs n termen legal contestatorul T.G. Se arat n motivarea recursului formulat c sentina instanei de fond este nelegal i netemeinic ntruct n mod greit s-a reinut svrirea abaterilor menionate n decizia de concediere i c acestea ar fi deosebit de grave ducnd la desfacerea disciplinar a contractului de munc. Nu s-a avut n vedere c dei anterior desfura o munc de birou i coordonare a procesului de producie n Compartimentul mecanizare, n ultima perioad supraveghea zona n care erau amplasate grinzile de beton n construcia autostrzii. Lipsa unui spaiu corespunztor pentru desfurarea activitii a determinat modificarea strii sale de sntate prin dobndirea sensibilitii oculare, situaie adus la cunotina conducerii prin nscrisurile aflate la dosar. O. s-a reinut faptul c se apela singur de la telefonul firmei dei n perioada respectiv contestatorul deinea un abonament la un operator de telefonie

mobil cu 3 numere. Instana a reinut n mod greit mprejurarea ntrzierii sale la locul de munc bazndu-se pe referatele aflate la dosar, fr a exista probe n acest sens, din declaraiile martorilor audiai rezultnd c acesta pzea de fapt nite grinzi aparinnd societii, singur i izolat n cmp. n mod greit s-a reinut de instan svrirea abaterii de a nu purta echipamentul de protecie fr a exista vreo dovad n acest sens, rezultnd situaia contrar, iar contestatorul a fcut o sesizare la I.T.M. pentru lipsa echipamentului de protecie, care nu i-a fost dat. Se arat astfel c din actele dosarului nu rezult svrirea abaterilor reinute n sarcina sa, situaie n care se impune admiterea recursului i modificarea sentinei atacate, n sensul admiterii contestaiei aa cum a fost formulat. Recursul formulat de contestator este ntemeiat. Recurentul-contestator a lucrat la societatea intimat n funcia de inginer mecanic, aa cum se menioneaz n contractul individual de munc depus la dosar. Prin decizia nr. 678/21 mai 2007, acesta a fost concediat n temeiul art. 61 lit. a) din Codul Muncii, raportat la art. 263-268 din acelai cod, reinndu-se i nclcarea dispoziiilor art. 16, 17, 29, 30, 71, 72, 73-79 din regulamentul intern i art. 13, 69 i 75 din Contractul colectiv de munc unic la nivel naional, precum i art. 5 din fia postului. Se arat n decizia de concediere emis c recurentul-contestator ntrzia la programul normal de lucru, n timpul orelor de program sttea n autoturismul proprietate personal fiind gsit i dormind, acesta preciznd c din cauza problemelor oftalmologice deosebite, atunci cnd vntul E. puternic sau este E., temporar se adpostete n main. Potrivit art. 61 lit. a) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care in de persoana salariatului n cazul n care acesta a svrit o abatere grav sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munc, contractul colectiv de munc aplicabil sau regulamentul intern ca sanciune disciplinar. n spe, aa cum s-a artat mai sus, s-a dispus concedierea recurentuluicontestator reinndu-se abaterile artate. Analiznd aceasta, se constat c rspunderea disciplinar intervine n cazurile n care un salariat svrete cu vinovie o abatere disciplinar. Rezult astfel c elementele eseniale ale rspunderii disciplinare sunt calitatea de salariat, existena unei fapte ilicite, svrirea faptei cu vinovie, un rezultat duntor i legtura de cauzalitate ntre fapt i rezultat. Existena faptei ilicite constituie condiia necesar pentru existena

rspunderii disciplinare i potrivit art. 263 alin. (2) Codul Muncii const n nclcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului individual sau contractului colectiv de munc aplicabil ordinelor i dispoziiilor legale ale conductorilor ierarhici. Desfacerea disciplinar a contractului individual de munc este sanciunea disciplinar maxim cea mai sever care duce la ndeprtarea salariatului din colectivul de munc prin voina unilateral a angajatorului. n spe, aa cum s-a artat mai sus, prin decizia de concediere nr. 678 din 21 mai 2007, s-a reinut c recurentul-contestator a fost gsit n data de 7 mai 2007, n jurul orelor 1000 stnd n maina proprietate personal, ignornd programul de lucru, iar din nota de constatare nr. 637 din 11 mai 2007, ntocmit de eful R.S.P.P.C. rezult c a fost descoperit n timp ce dormea n autoturismul proprietate personal, ocazia cu care a i fost fotografiat, iar din referatul nr. 620 din 9 mai 2007, rezult c n mod frecvent a fost gsit n autovehicul n poziie de repaus i din referatul din 17 aprilie 2007, ntocmit de H. Moaca rezult c ntrzia n mod regulat de la programul de munc. Recurentul-contestator a depus la dosar un certificat de concediu medical din 18 aprilie 2007 i un numr de adeverine medicale din luna aprilie 2007, din care rezult c acesta avea sensibilitate ocular i conjunctivit acut OD efectund mai multe tratamente n acest sens i i s-a recomandat evitarea contactului cu E., vnt, fum n perioada 18 aprilie-30 iunie 2007. Acesta s-a artat artnd c datorit faptului c i desfura activitatea de supraveghere n zona n care erau depozitate grinzile de beton utilizate n construcia de autostrzi i nu avea un spaiu amenajat corespunztor pentru desfurarea activitii, din care cauz a nceput s aib probleme de sntate, fapt adus la cunotina conducerii unitii prin certificatul de concediu medical i adeverina medical depus la dosar, i c din acest motiv era nevoit s se duc de multe ori n autoturismul su, neavnd un alt loc n care s se retrag. Referitor la abaterea reinut n sarcina contestatorului c nu ar fi purtat echipament de protecie, nu rezult din nicio prob a dosarului aceasta, i n toate fotografiile depuse la dosar acesta purta casc de protecie. ntr-adevr din actele dosarului, rezult c recurentul-contestator a fost gsit de mai multe ori n maina personal, odat chiar dormind n autoturism, ns nu s-a fcut dovada c acesta ar fi avut un alt loc unde ar fi putut s se retrag atunci cnd avea probleme legate de vizibilitate. Contestatorul a svrit abaterile reinute n sarcina sa n sensul ntrzierilor de la serviciu, cu care ocazie i s-au tiat din fia de pontaj orele respective, a fost surprins n maina proprietate personal stnd n timpul programului de

lucru, menionate n decizia de concediere, ns, avnd n vedere gravitatea faptei svrite, se apreciaz c nu este de natur a duce la desfacerea contractului de munc. Potrivit art. 264 alin. (1) din Codul Muncii, printre sanciunile care se pot aplica n cazul abaterilor disciplinare n afar de desfacerea disciplinar a contractului de munc care este sanciunea maxim, exist i reducerea salariului de baz pe o perioad de 1 pn la 3 luni cu 5-10%. Cum n spe, aa cum s-a artat mai sus, abaterile svrite de contestator nu sunt deosebit de grave care s duc la desfacerea contractului de munc, urmeaz a se admite recursul formulat i a se modifica n parte sentina civil atacat, n sensul c se va anula decizia emis i se va dispune nlocuirea sanciunii aplicat cu reducerea salariului de baz cu 10% pe timp de 3 luni. Pe cale de consecin, potrivit art. 78 alin. (2) din Codul Muncii, la cererea contestatorului se va repune salariatul n situaia anterioar emiterii actului de concediere, sens n care se va dispune reintegrarea contestatorului n funcia deinut anterior concedierii, iar n baza art. 78 alin. (1) din Codul Muncii, va fi obligat angajatorul la plata unei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate i reactualizate i cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la desfacerea contractului de munc i pn la reintegrare.