Sunteți pe pagina 1din 1

Timpul i spaiul blestemate

Imaginea unui timp blestemat, timp limit apare n viziunea lui Bogumil n actul I scena I: O sptmn ntreag au tot venit pe Arge cele o mie de secrie sunnd surd ca bui hodorogite (ca un suspin). Ci eu tiu c nu morii ri zdrnicesc nlarea bisericii. Mai sunt i alte puteri, mai mari dect morii ri. ; dar i replica unui zidar din cei nou n actul al II-lea scena I: De apte ani tot umbl Anticrist prin ar. Mai tii, poate de aceea nu st nici lcaul acesta. Nite ciobani lar fi vzut la o stn prsit. Anticrist i mulgea caprele cu ugerii plini de venin. Alii l-ar fi vzut ntr-o mnstire, unde face pe sfntul, i-i ine maele ntr-un pahar. Dup alii, Anticrist umbl prin Valea Oltului, n chip de vldic cltor i mparte cu mincinoas punere de mni darul preoiei. Imaginea unui spaiu blestemat apare n replica lui Gman din actul I scena I: Huruie moara smintelilor dedesubt i se nvrte. De acolo, n pofida noastr, i de mai departe se d drumul sorilor [] aici nenorocirea vine de jos.; interesante sunt cuvintele Mirei, dar i gesturile ei: la fiecare cuvnt sufl o lumnare i o stinge trengrete ceea ce sugereaz o contaminare demonic (n actul I scena III), dar i aluzia biblic; ecce homo (= e omul) care apare spre final n replica lui Vod din actul V scena II: Boierii i clugrii, fr fereli, mai aproape! Privii-v omul, pe urma s-mi spunei ce mai dorii!

Finalul
n fraza eliptic de predicate, cu care se ncheie drama Meterul Manole de Lucian Blaga: Doamne, ce strlucire aici i ce pustietate n noi se remarc mijloace de realizare a funciei emotive. Vocativul substantival Doamne capt valoare gramatical de interjecie, exprimnd emoia pur a meterilor (uluirea, prerea de ru pentru soarta arhitectului genial, remucarea fa de erorile personale etc.). Adjectivul pronominal relativ ce s-a adverbializat (avnd neles de ct de mare). Adverbul deictiv aici intr n opoziie semantic cu pronumele personal de persoana I noi (construit cu prepoziie), care are aceeai funcie circumstanial de loc, ambii termeni devenind indici ai spaiului. Din punct de vedere stilistic, elipsa verbului este , repetiia termenului ce cu valoare de superlativ absolut, antiteza metaforic ntre strlucirea creaiei i pustietatea uman lsat n urma jertfei creatorului, asigur ,laolalt, valoarea aforistic i frumuseea expresiv a sintagmei finale i a stilului dramatic n ansamblu aparinnd lui Lucian Blaga.