Curs02Oct2011 PDF

Elemente de Algebr a Liniar a.
Note de curs
November 20, 2011
Cristian Necul aescu
ASE, Departamentul de Matematic
A, Cl
Adirea Ciberneticii, sala 2625, Office hours:

on Monday, 15,00
E-mail address: algecon2011@gmail.com
URL: http://wiz-infomath.ro/
Cuprins
Prefat a v
Partea 1. Introducere n Algebra Liniar a 1
Capitolul 1. Spatii si subspatii vectoriale 3
1.1. Denitii introductive 3
Propriet ati 12
1.2. Exemple de spatii vectoriale 14
1.3. Exercitii 15
1.4. Reprezent ari n spatii vectoriale 16
1.5. Exemple de baze standard 22
1.6. Reprezentarea vectorilor 23
1.7. Operatii cu subspatii 39
1.8. Laticea subspatiilor 46
1.9. Spatiul factor 50
Capitolul 2. Operatori liniari 53
2.1. Exemple de operatori liniari 53
2.2. Propriet ati 53
2.3. Reprezentarea operatorilor 56
2.4. Teoreme de izomorsm 59
2.5. Introducere n Teoria Spectral a 62
2.6. Functionale bilinare si p atratice. Forma canonic a 88
Capitolul 3. Spatii liniare euclidiene 97
3.1. Aplicatii ale Teoriei Spectrale. Modelul Leontief 102
3.2. Ortogonalitate 112
Partea 2. Produse software pentru Algebra Liniar a 117
Partea 3. Anexe si complet ari 119
iii
iv CUPRINS
Capitolul 4. Recapitul ari 121
Logic a binar a 121
4.1. Predicate logice 126
4.2. Multimi 126
4.3. Multimi de uzuale de numere 132
4.4. Num arabilitate 133
Bibliograe 137
PREFA T
A v
Prefat a
Partea 1
Introducere n Algebra Liniar a
CAPITOLUL 1
Spatii si subspatii vectoriale
1.1. Denitii introductive
1.1.1. Denitie. (Denitia spatiului vectorial) Se dau:
multimile:
V ,= O (elementele multimii V se numesc vectori )
1
;
K ,= O (elementele multimii K se numesc scalari );
functiile:
+
K
(. ) : K K K (functia este o operatie pe multimea K numit a adunarea scalarilor si
va notat a +";),

K
(. ) : K K K (functia este o operatie pe multimea K numit a nmul tirea scalarilor si
va notat a "),
+
V
(. ) : V V V (functia este o operatie pe multimea V numit a adunarea vectorilor si
va notat a +";)
(. ) : KV V (functia este o operatie extern a pe multimea V numit a nmul tirea vectorilor
cu scalari si va notat a ". Pentru ecare c K xat, operatia partial a V r c r V
poate numit a omotetie de parametru c. Schimbarea acestei operatii poate conduce la
schimbarea caracteristicilor spatiului vectorial vezi a doua subsectiune)
Perechea (V. K) (mpreun a cu operatiile descrise mai sus) se numeste spa tiu vectorial dac a sunt n-
deplinite urm atoarele conditii:
(1) (K. +
K
.
K
) este corp comutativ;
(2) (V. +
V
) este grup abelian;
(3) \c. / K. \r. V, au loc:
(a) (c +
K
/) r = c r+
V
/ r (distributivitatea la dreapta a operatiei " fat a de operatia +
K
");
(b) c (r +
V
) = c r +
V
c (distributivitatea la stnga a operatiei " fat a de operatia +
K
");
(c) c (/ r) = (c
K
/) r;
(d) 1
K
r = r.
1
n sens riguros, elementele multimii V sunt vectori de pozi tie. Denumirile vector, vector de pozitie sau punct trebuie
folosite atent. La sfrsitul acestei sectiuni va inclus a o subsectiune pe acest subiect.
3
4 1. SPA TII SI SUBSPA TII VECTORIALE
1.1.2. Observatie. Distinctia ntre diferitele operatii notate la fel se va face din
context;
Elementul 0
V
este elementul neutru la adunarea vectorilor si va notat n continuare cu 0;
Elementul 0
K
este elementul neutru la adunarea scalarilor si va notat n continuare cu 0;
Elementul 1
K
este elementul neutru la nmul tirea scalarilor si va notat n continuare cu 1;
Distinctia ntre diferitele elemente notate la fel se va face din context.
Se folosesc notiuni (presupuse) cunoscute din liceu: multimile de numere (N, Z, Q, R, C) si
propriet atile lor, notiunile Algebrei de clasa a XIIa cum ar parte stabil a, operatie, monoid,
grup, grup abelian, inel, inel comutativ, corp, corp comutativ, element neutru pentru ecare
structur a algebric a, elemente simetrizabile, simetricul unui element (fat a de o operatie sau alta,
atunci cnd este cazul), propriet ati ale lor: unicitatea elementului neutru, unicitatea elementului
simetric, etc.
Conventii de notatie: vectorii vor notati cu litere latine mici (c, /, c, n, , n, r, , ., etc),
scalarii cu litere grecesti mici (c, ,, , o, etc), multimile cu litere latine mari dublate" (A, B, C,
D, K, L, M, N, R, X, V, etc) la care se vor ad auga eventual indici (c
0
, V
1
, etc) si/sau supraindici
(U
1
, r
3
,
(2)
4
, etc) n functie de context.
1.1.3. Exercitiu. S a se arate c a ntrun monoid cu element neutru elementul neutru este unic.
1.1.4. Exercitiu. S a se arate c a ntrun grup elementul simetric al unui element este unic.
1.1.5. Exemplu. Se consider a multimea
R
a
= (r
1
. r
2
. . r
a
) ; r
i
R. i = 1. :.
Multimea R
a
este spatiu vectorial real n raport cu operatiile pe componente:
adunare:
(r
1
. r
2
. . r
a
) + (
1
.
2
. .
a
)
1c)
= (r
1
+
1
. r
2
+
2
. . r
a
+
a
) .
\(r
1
. r
2
. . r
a
) . (
1
.
2
. .
a
) R
a
(semnul + din stnga se refer a la adunarea elementelor din R
a
iar semnele + din dreapta se refer a la
adunarea elementelor din R; se foloseste acelasi semn pentru dou a operatii distincte, iar pe parcursul
textului, distinctia trebuie f acut a din context)
nmultire cu scalari:
c (r
1
. r
2
. . r
a
)
1c)
= (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) . \c R.
1.1. DEFINI TII INTRODUCTIVE 5
(R. +. ) este corp comutativ (se stie din liceu); (R
a
. +) este grup abelian (adunarea pe componente
este asociativ a, comutativ a, admite element neutru si orice element este simetrizabil, datorit a propri-
et atilor adun arii pe R), elementul neutru este 0
R
n = (0. 0. . 0) iar simetricul lui (r
1
. r
2
. . r
a
) este
(r
1
. r
2
. . r
a
). Au loc propriet atile de distributivitate:
(c + ,) (r
1
. r
2
. . r
a
) =
= ((c + ,)r
1
. (c + ,)r
2
. . (c + ,)r
a
) =
= (cr
1
+ ,r
1
. cr
2
+ ,r
2
. . cr
a
+ ,r
a
) =
= (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) + (,r
1
. ,r
2
. . ,r
a
) =
= c(r
1
. r
2
. . r
a
) + , (r
1
. r
2
. . r
a
) .
c ((r
1
. r
2
. . r
a
) + (
1
.
2
. .
a
)) =
= c (r
1
+
1
. r
2
+
2
. . r
a
+
a
) =
= (c(r
1
+
1
) . c(r
2
+
2
) . . c(r
a
+
a
)) =
= (cr
1
+ c
1
. cr
2
+ c
2
. . cr
a
+ c
a
) =
= (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) + (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) =
= c (r
1
. r
2
. . r
a
) + c (
1
.
2
. .
a
) .
(c ,) (r
1
. r
2
. . r
a
) = ((c ,)r
1
. (c ,)r
2
. . (c ,)r
a
) = (c (,r
1
) . c (,r
2
) . . c (,r
a
)) =
= c (,r
1
. ,r
2
. . ,r
a
) = c (, (r
1
. r
2
. . r
a
)).
1.1.6. Denitie. (Denitia subspatiului) Fie (V. K) spatiu vectorial si S _ V; S se numeste subspa tiu
vectorial al lui (V. K) dac a:
(1) \r. S. r + S;
(2) \c K. \r S. cr S.
Nu orice submultime a lui V este subspatiu: de exemplu multimea c(1. 1. 2) ; : c R este subspatiu
in R
3
, iar multimea (1. 1. 1) +c(1. 1. 2) ; : c R nu este subspatiu n R
3
.
1.1.7. Exemplu. Multimea
o =
_
(r
1
. r
2
. r
3
) R
3
; r
2
= 0
_
este subspatiu vectorial al spatiului vectorial (R
3
. R).
Fie r. o = r = (r
1
. 0. r
3
) si = (
1
. 0.
3
); au loc:
r + = (r
1
. 0. r
3
) + (
1
. 0.
3
) = (r
1
+
1
. 0. r
3
+
3
) o.
iar pentru c R, cr = c(r
1
. 0. r
3
) = (cr
1
. 0. cr
3
) o. Din dentia subspatiului rezult a c a multimea o
este subspatiu al spatiului vectorial (R
3
. R). Multimea poate descris a astfel:
o = c(1. 0. 0) +, (0. 0. 1) ; c. , R .
1.1.8. Denitie. (Denitia operatorului liniar) Dac a (V
1
. K) si (V
2
. K) sunt spatii vectoriale (peste
acelasi corp de scalari), o functie l () : V
1
V
2
se numeste morsm de spa tii vectoriale (aplica tie
liniara, operator liniar, etc) dac a:
(1) l (r + ) = l (r) + l () . \r. V
1
( l () este morsm de grupuri (este aditiv));
(2) l (cr) = cl (r) . \r V
1
. \c K (l () este omogen).
Se noteaz a cu 1
K
(V
1
. V
2
) multimea tuturor morsmelor dintre (V
1
. K) si (V
2
. K).
1.1.9. Exemplu. Fie spatiile vectoriale (R
3
. R) si (1
2
[A] . R) (1
a
[A] este multimea tuturor poli-
noamelor de grad cel mult :, n nedeterminata A si cu coecienti reali). Functia l () : 1
2
[A] R
3
denit a prin l (1 ()) = r
1()
R
3
(pentru un polinom 1 (A) = cA
2
+ /A + c 1
2
[A] se ataseaz a
vectorul r
1()
= (c. /. c)) este morsm de spatii vectoriale.
Operatiile n (1
2
[A] . R) sunt (denitiile sunt cunoscute din liceu):
1 () + Q()
1c)
= (1 + Q) () . unde: (1 + Q) (A) = 1 (A) + Q(A) .
c 1 ()
1c)
= ((c 1) ()) . unde: (c 1) (A) = c 1 (A) .
1 (A) = cA
2
+ /A + c 1
2
[A] = l (1 ()) = (c. /. c) R
3
.
Q(A) = c
1
A
2
+ /
1
A + c
1
1
2
[A] = l (Q()) = (c
1
. /
1
. c
1
) R
3
.
(1 + Q) () este denit de:
(1 + Q) (A) = (c + c
1
) A
2
+ (/ + /
1
) A + (c + c
1
) 1
2
[A] =
= l ((1 + Q) ()) = (c + c
1
. / + /
1
. c + c
1
) = (c. /. c) + (c
1
. /
1
. c
1
) = l (1 ()) +l (Q())
(c1) () este denit de:
(c1) (A) = ccA
2
+ c/A + cc =
= l ((c1) ()) = (cc. c/. cc) = c(c. /. c) = cl (1 ()) .
1.1.10. Denitie. (Spatii izomorfe) Spatiile vectoriale ntre care exist a un morsm bijectiv (izomorsm)
se numesc izomorfe. Se va nota (V
1
. K)
~
= (V
2
. K).
1.1.11. Exercitiu. S a se arate c a morsmul din exemplul anterior este functie bijectiv a.
1.1.12. Denitie. (Functional a liniar a) Se numeste func tionala liniara pe (V. K) orice operator liniar
ntre (V. K) si (K. K) (orice element al multimii 1
K
(V. K)). Multimea tuturor functionalelor liniare pe
(V. K) se noteaz a cu V
t
(= 1
K
(V. K)) si se numeste dualul algebric al lui (V. K).
1.1.13. Exercitiu. S a se arate c a l () : 1
2
[A] R, denit prin l (1 ()) = 1 (1) este o functional a
liniar a.
1.1.14. Denitie. (Combinatie liniar a) Pentru j N, i = 1. j. r
i
Vsi c
i
K, elementul r =
j
i=1
c
i
r
i
se numeste combina tie liniara a vectorilor r
i
cu scalarii c
i
. (scalarii care particip a la sum a se mai numesc
ponderi iar combinatia liniar a se mai numeste suma ponderata).
1.1.15. Exemplu. 2 (1. 0. 0) + 3 (0. 1. 0) este o combinatie liniar a n R
3
; valoarea ei este (2. 3. 0).
1.1.16. Denitie. (Acoperire liniar a) Dac a A _ V este o multime oarecare de vectori, multimea
:jc:
K
(A)
Def
=
_
a
i=1
c
i
r
i
; j N. c
i
K. r
i
A. i = 1. j
_
este mul timea tuturor combina tiilor liniare cu elemente din A.
1.1.17. Exemplu. n spatiul vectorial (1
2
[A] . R), pentru A = 1. A,
:jc:
R
A =c 1 +/ A; c. / R
este multimea tuturor combinatiilor liniare cu polinoamele 1 si A si este multimea tuturor polinoamelor
de grad cel mult 1 n A (inclusiv constantele, privite ca polinoame).
1.1.18. Observatie. Multimea :jc:
K
(A) se modic a la modicarea corpului de scalari: R
3
este spatiu
vectorial att peste corpul R ct si peste corpul Q, dar structura lor ca spatii vectoriale este diferit a:
aceeasi multime de vectori genereaz a alte multimi de combinatii liniare
__
3. 1. 0
_
:jc:
R
((1. 0. 0) . (0. 1. 0))
__
3. 1. 0
_
, :jc:
Q
((1. 0. 0) . (0. 1. 0))
1.1.19. Denitie. (Dependent a si independent a liniar a) Multimea de vectori
_
r
j
; i = 1. j
_
se numeste
liniar dependenta (sau mul time legata) dac a cel putin unul dintre vectori se poate scrie ca o combinatie
liniar a a celorlalti vectori. Dac a nici unul nu poate scris ca o combinatie liniar a a celorlalti vectori,
atunci multimea de vectori se numeste liniar independenta (sau multime liber a).
1.1.20. Exemplu. Multimea de vectori din R
4
(1. 2. 2. 1) . (1. 3. 4. 0) . (2. 5. 2. 1)
este liniar dependent a pentru c a
(1. 2. 2. 1) + (1. 3. 4. 0) = (2. 5. 2. 1) .
Multimea de vectori din R
4
(1. 2. 2. 1) . (1. 3. 4. 0) . (3. 5. 2. 1)
este liniar independent a pentru c a (de exemplu) rangul matricii care are drept coloane vectorii multimii
este egal cu num arul vectorilor (justicarea rationamentului va dat a n continuare) (rangul matricii
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 3
2 3 5
2 4 2
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este 3).
1.1.21. Observatie. (Denitii echivalente ale independentei liniare)
Familia (r
i
)
i =1,j
este liniar independent a dac a si numai dac a are loc una dintre armatiile:
(1) \c
i
K. i = 1. j.
j
i=1
c
i
r
i
= 0 = c
1
= = c
j
= 0 (unic) (relatia
j
i=1
c
i
r
i
= 0 are loc numai
pentru scalari nuli);
(2) \c
i
K. i = 1. j. ((i
0
1. . j . c
i
0
,= 0) =
j
i=1
c
i
r
i
,= 0) (pentru orice alegere nenul a de
scalari, combinatia liniar a este nenul a)
Demonstratie. Cele dou a armatii se obtin una din cealalt a din relatia logic a (j ) = (| |j)
(se recomand a recapitularea capitolului de Logic a) ; echivalenta cu denitia are loc pentru c a, dac a m acar
un vector este combinatie liniar a de ceilalti vectori, atunci exist a scalarii c
i
K. i = 1. :. nu toti nuli,
astfel nct
a
i=1
c
i
r
i
= 0.
Procedur a: Studiul dependentei liniare a unei familii de vectori
Fie o multime de vectori
_
r
i
; i = 1. j
_
n spatiul vectorial (V. K).
Pasul 1. Se consider a relatia:
j
i=1
c
i
r
i
= 0.
care este privit a ca o ecuatie vectorial a n necunoscutele c
1
, ,c
j
.
Pasul 2. Se rezolv a ecuatia de la Pasul 1, n sensul c a se a a toate solutiile ecuatiei (de fapt, pentru stabilirea
naturii familiei de vectori este sucient s a se r aspund a la ntrebarea: Exist a si alte solutii n afar a
de solutia identic nul a (c
i
= 0, i = 1. j)?". De obicei acest pas nseamn a rezolvarea (eventual
cu discutie dup a parametrii, dac a familia de vectori depinde de parametri) unui sistem liniar de
ecuatii folosind tehnicile de liceu sau Metoda pivotului.
Pasul 3. n functie de rezultatele obtinute la Pasul 2, se nalizeaz a studiul cu concluzia adecvat a:
dac a solutia nul a este unic a, multimea este liniar independent a;
dac a solutia nul a nu este unic a, multimea este liniar dependent a si eventual se scoate n evident a
si o dependent a (se nlocuieste o solutie nenul a n ecuatia de la Pasul 1).
(solutia nul a veric a ntotdeauna sistemul de pasul 1; n situatia de independent a liniar a,
esential este s a se justice faptul c a nu exist a alte solutii)
1.1.22. Exemplu. S a se studieze natura multimii de vectori:
1
(:) = (:. 1. 1) .
2
(:) = (1. :. 1) .
3
(:) = (1. 1. :) . : R
n spatiul (R
3
. R).
Se consider a ecuatia (vectorial a)
c
1
1
(:) + c
2
2
(:) + c
3
3
(:) = 0.
cu necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
, care prin nlocuire devine:
c
1
(:. 1. 1) +c
2
(1. :. 1) +c
3
(1. 1. :) = (0. 0. 0) .
adic a (:c
1
+ c
2
+ c
3
. c
1
+ :c
2
+ c
3
. c
1
+ c
2
+ :c
3
) = (0. 0. 0). Se obtine sistemul algebric liniar omogen:
_
_
:c
1
+ c
2
+ c
3
= 0
c
1
+ :c
2
+ c
3
= 0
c
1
+ c
2
+ :c
3
= 0
a c arui multime de solutii este dependent a de parametrul : si este:
o (:) =
_
_
(0. 0. 0) . : R 2. 1
(c /. c. /) ; c. / R . : = 1
(c. c. c) ; c R . : = 2
n concluzie:
pentru : R 2. 1 multimea de vectori este liniar independent a.
pentru : = 2 multimea de vectori este liniar dependent a iar o dependent a liniar a este
1
(2) +
2
(2) +
3
(2) = 0.
pentru : = 1 multimea de vectori este liniar dependent a iar o dependent a liniar a este 2
1
(1) +
2
(1) +
3
(1) = 0.
Se observ a c a se obtin informatii de dou a tipuri:
de tip calitativ (despre natura multimii de vectori)
de tip cantitativ (n cazul dependentei liniare se obtine o relatie de dependent a ntre vectori).
1.1.23. Denitie. (Sistem de generatori) Fiind dat a multimea X _ V, se spune c a multimea de vectori
_
r
i
; i = 1. j
_
genereaza mul timea X dac a X _ :jc:
_
(r
i
)
i=1,j
_
. Multimea de vectori
_
r
i
; i = 1. j
_
se mai
numeste sistem de generatori pentru mul timea X. Dac a multimea X nu este specicat a, se subntelege c a
X = V.
1.1.24. Exemplu. n spatiul vectorial (1
2
[A] . R), pentru A = 1. A,
:jc:
R
A =c 1 +/ A; c. / R
este multimea tuturor combinatiilor liniare cu polinoamele 1 si A si deci A genereaz a multimea tuturor
polinoamelor de grad cel mult 1 n A.
Diferente dintre termenii folositi. Expresiile vector, vector de pozitie sau punct, desi sunt
uzual folosite pentru a desemna un element al unui spatiu vectorial, n sens strict au alt a semnicatie.
Expresia punct se refer a la un element al multimii V si desemneaz a un loc in spatiu. Multimea V
este privit a ca spatiu an - o structur a abstract a care nu va studiat a n acest curs. Cu puncte se pot
face doar sc aderi, iar rezultatul sc aderii dintre dou a puncte este un vector.
Expresia vector se refer a la un obiect care este caracterizat de dou a puncte, unul numit origine iar
cel alalt vrf.
Singura expresie adecvat a structurii de spatiu vectorial este cea de vector de pozitie si se refer a la
un vector cu originea n originea sistemului de axe si cu vrful n punct.
Exemplu:
Punctele 1 = (2. 5) si Q = (6. 2) sunt identicate cu vectorii de pozitie

C1 si

CQ.
Operatia 1 Q are ca rezultat nu vectorul

Q1 (care are ca origine Q si vrf 1) ci vectorul

C1, cu
1 = 1 Q = (4. 3). Desi vectorii

Q1 si

C1 sunt congruenti, au alte origini si doar unul dintre ei (si
anume

C1) este vector de pozitie; cel alalt, vectorul

Q1, nu este element al spatiului vectorial.
Schimbarea nmultirii cu scalari poate conduce la schimbarea propriet atilor spatiului. Se
consider a multimea R[A] a functiilor rationale (fractii de polinoame cu coecienti reali).
Multimea R[A] este corp mpreun a cu adunarea si nmultirea fractiilor de polinoame cu coecienti
reali.
Structura (R[A] . R[A]) este spatiu vectorial peste el nsusi (iar n acest caz nmultirea cu scalari este
chiar nmultirea obitnuit a a fractiilor de polinoame (dup a cum se va vedea n sectiunea 1.5, spatiul vectorial
este 1dimensional)
Se consider a o alt a nmultire cu scalari":
(c(A) . (A)) c
_
A
2
_
(A) = c + , : R[A] R[A] R[A]
Deoarece (c + ,) (A
2
) = c(A
2
) + , (A
2
) si (c,) (A
2
) = c(A
2
) , (A
2
) si 1 R[A] cu 1 (A
2
) = 1,
toate axiomele sunt satisf acute.
Structura (R[A] . R[A]) are dimensiune 1 (iar o baz a este polinomul 1), deoarece (A) = (A)1. \
R[A].
Structura (R[A] . R[A]) cu +" ca nmultire cu scalari:
Se consider a un vector (A) =
j (A)
(A)
cu j si polinoame.
j (A) =
a
I=0
c
I
A
I
=
[
n
2
]
i=0
c
2i
A
2i
+
[
n1
2
]
)=0
c
2)+1
A
2)+1
= j
1
_
A
2
_
+ j
2
_
A
2
_
A.
unde:
j
1
(A) =
[
n
2
]
i=0
c
2i
A
i
. j
2
(A) =
[
n1
2
]
)=0
c
2)+1
A
)
.
Pentru ecare polinom se grupeaz a exponentii pari si impari ai lui A:
(A) =
j (A)
(A)
=
j
1
(A
2
) + j
2
(A
2
) A
1
(A
2
) +
2
(A
2
) A
=
(j
1
(A
2
) + j
2
(A
2
) A) (
1
(A
2
)
2
(A
2
) A)
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
=
=
j
1
(A
2
)
1
(A
2
) j
1
(A
2
)
2
(A
2
) A + j
2
(A
2
)
1
(A
2
) A j
2
(A
2
)
2
(A
2
) A
2
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
=
=
j
1
(A
2
)
1
(A
2
) j
2
(A
2
)
2
(A
2
) A
2
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
+
j
1
(A
2
)
2
(A
2
) + j
2
(A
2
)
1
(A
2
)
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
A
Se observ a c a polinomul (A) =
j (A)
(A)
se scrie ca o combinatie liniar a a polinoamelor 1 si A cu
coecientii (scalarii)
c
1
(A) =
j
1
(A)
1
(A) j
2
(A)
2
(A) A
2
1
(A)
2
2
(A) A
si
c
2
(A) =
j
1
(A)
2
(A) + j
2
(A)
1
(A)
2
1
(A)
2
2
(A) A
.
n sensul c a
= c
1
+ 1 +c
2
+ A.
ceea ce arat a c a 1. A este sistem de generatori. Cum familia 1. A este liniar independent a (exercitiu),
rezult a c a structurile (R[A]. R[A]. +. ) si (R[A]. R[A]. +. +) sunt diferite, datorit a operatiei diferite de
nmultire cu scalari.
Propriet ati
1.1.25. Propozitie. (Reguli de calcul ntr-un spatiu vectorial)
(1) \c. , K. \r. V, au loc relatiile:
c (r ) = c r c , (c ,) r = c r , r;
(2) \c K. c 0
V
= 0
V
;
(3) \r V. 0
K
r = 0
V
;
(4) \r V. (1
K
) r = r;
(5) c r = 0
V
= c = 0
K
sau r = 0
V
.
PROPRIET
A TI 13
Demonstratie. Fie c. , K. r. V alesi arbitrar;
(1) c r = c ((r ) + ) = c (r ) +c = c (r ) = c r c ; cr = ((c ,) + ,) r =
(c ,) r + ,r = cr ,r = (c ,) r;
(2) c 0
V
= c (r r) = c r c r = 0
V
.
(3) 0
K
r = (c c) r = c r c r = 0
V
.
(4) 0
V
= 0
K
r = (1
K
1
K
) r = (1
K
+ (1
K
)) r = 1
K
r+(1
K
) r = (1
K
) r = (1
K
r) = r.
(5) c r = 0
V
si c ,= 0 = c
1
K si c
1
cr = c
1
0
V
= r = 0.
Tem a: S a se studieze aceast a Propozitie ca un exercitiu teoretic.

1.1.26. Observatie. :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
este subspatiu liniar.
Demonstratie. Fie
1
.
2
:jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
si c K = c
1
i
. c
2
i
K, i = 1. :, astfel nct
)
=
a
i=1
c
)
i
r
i
. , = 1. 2; atunci
1
+
2
=
a
i=1
(c
1
i
+ c
2
i
) r
i
:jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
iar c
1
=
a
i=1
(cc
1
i
) r
i

:jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_

1.1.27. Observatie. Fie V
0
un subspatiu vectorial al spatiului (V. K). Atunci,
\: N. \r
i
V
0
. \c
i
K. i = 1. :.
a
i=1
c
i
r
i
V
0
.
(orice subspatiu contine toate combinatiile liniare ale elementelor lui)
Demonstratie. Prin inductie dup a : N: pentru : = 1, din axioma 2 a subspatiului vectorial rezult a
c a pentru orice r
1
V
0
si pentru orice scalar c
1
K, are loc c
1
r
1
V
0
. S a presupunem c a proprietatea
are loc pentru : N si e : + 1 vectori si scalari alesi arbitrar r
i
V
0
, c
i
K. i = 1. : + 1. Atunci are
loc:
a+1
i=1
c
i
r
i
=
a
i=1
c
i
r
i
+ c
a+1
r
a+1
a+1
i=1
c
i
r
i
V
0
(proprietatea pentru :)
c
a+1
r
a+1
V
0
(proprietatea pentru : = 1)
_
_
=
a+1
i=1
c
i
r
i
V
0
.
1.1.28. Observatie. :jc:

_
(r
i
)
i=1,a
_
=

V
0
subspatiu
V
0
(x
i
)
i=1;n
V
0
(este cel mai mic subspatiu liniar care contine
familia (r
i
)
i=1,a
).
Demonstratie. :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
_

V
0
subspatiu
V
0
(x
i
)
i=1;n
V
0
pentru c a orice subspatiu care contine familia (r
i
)
i=1,a
contine si toate combinatiile liniare ale acestei familii (Observatia (1.1.27)); incluziunea invers a rezult a din
Propozitia (1.1.26): :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
este subspatiu vectorial si cum contine familia (r
i
)
i=1,a
urmeaz a c a
face parte dintre subspatiile care particip a la intersectie, asa c a are loc :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
_

V
0
subspatiu
V
0
(x
i
)
i=1;n
V
0
pentru c a intersectia este inclus a n orice multime care particip a la intersectie.
1.2. Exemple de spatii vectoriale
1.2.1. Exemplu. Spatiul K
a
de siruri ordonate cu : componente din corpul K. Elementele multimii
K
a
sunt de forma (r
1
. r
2
. . r
a
), adunarea si nmultirea cu un scalar se face pe componente. Exemple
importante se obtin pentru K = R, K = C, K = Q si pentru corpuri nite.
1.2.2. Exemplu. Fie A ,= O si e T (A) = , () : A R; ,
1
(R
+
) este nit a [A este o multime
nevid a oarecare iar T (A) este multimea functiilor denite pe A, cu valori reale, si ale c arei valori sunt
nenule ntrun num ar nit de cazuri]. T (A) cu operatiile algebrice uzuale dintre functii este spatiu
vectorial.[Cazuri particulare interesante] A = 1. . :; A = N.
1.2.3. Exemplu. Spatiul vectorial al matricilor de : linii si : coloane, cu coecienti peste un corp xat.
Spatiul este /
na
(K), vectorii sunt matrice, adunarea vectorilor este adunarea matricilor, nmultirea unui
vector cu un scalar este nmultirea matricilor cu un scalar.
1.2.4. Exemplu. Spatiul vectorial al sirurilor oarecare de numere reale. Spatiul este notat R
N
, un
vector este un sir de numere reale nteles ca succesiunea ordonat a si innit a a elementelor sirului. Adunarea
vectorilor este adunarea termen cu termen a sirurilor
(c
a
)
aN
+ (/
a
)
aN
= (c
a
+ /
a
)
aN
(este un nou sir al c arui termen general se obtine prin adunarea termenilor generali ai celor dou a siruri
date) iar nmultirea unui vector cu un scalar este nmultirea sirului cu un scalar
c(c
a
)
aN
= (cc
a
)
aN
.
1.2.5. Exemplu. Multimea sirurilor (c
a
)
aN
cu proprietatea c a seria
o
a=0
c
2
a
este convergent a [deci cu
proprietatea c a limita lim
ao
a
I=0
c
2
I
este nit a]
1.2.6. Exemplu. Spatiul vectorial al sirurilor Cauchy de numere rationale (un sir (c
a
)
aN
_ Q este
Cauchy dac a \ 0, :
.
N, \:. : _ :
.
, [c
a
c
n
[ < ), cu operatiile denite ca la exemplul anterior.
1.3. EXERCI TII 15
1.2.7. Exemplu. Spatiul polinoamelor n nedeterminata t cu coecienti reali, notat R[t]. Dac a j(t) =
c
0
+ c
1
t + + c
a
t
a
si (t) = /
0
+ /
1
t + + /
a
t
a
sunt dou a polinoame din R[t], denitiile
j(t) + (t) = (c
0
+ /
0
) + (c
1
+ /
1
)t + + (c
a
+ /
a
)t
a
cj(t) = cc
0
+ cc
1
t + + cc
a
t
a
0 = 0
dau o structur a de spatiu vectorial.
1.2.8. Exemplu. Spatiul vectorial al polinoamelor n nedeterminata t, cu coecienti reali, de grad cel
mult :, notat R
a
[t].
1.2.9. Exemplu. Spatiul vectorial al tuturor functiilor , () : R R de clas a C
1
si care satisfac ecuatia
diferential a ,
t
(t) + c, (t) = 0, \t R.
1.2.10. Exemplu. Spatiul vectorial real al tuturor functiilor indenit derivabile 1
o
(R. R).
1.2.11. Exemplu. Spatiul vectorial real al tuturor functiilor care au domeniul [c. /] si codomeniul R,
notat T ([c. /] . R).
1.2.12. Exemplu. Spatiul vectorial real al tuturor functiilor din T ([c. /] . R) care sunt lipschitziene
(functii , () : [c. /] R pentru care exist a /
)
0 astfel nct [, (r) , ()[ 6 /
)
[r [, \r. [c. /]),
notat /([c. /] . R).
1.3. Exercitii
1.3.1. Exemplu. Familia de vectori (1. 1. 1), (1. 2. 3), (3. 2. 1) genereaz a spatiul R
3
.
1.3.2. Exercitiu. Fie (V. R) un spatiu vectorial real oarecare. Se denesc operatiile:
+ : (V V) (V V) V V
denit a prin
(r
1
.
1
) + (r
2
.
2
) = (r
1
+ r
2
.
1
+
2
)
si
: C (V V) (V V)
denit a prin
(c + i,) (r. ) = (cr ,. ,r + c) .
S a se arate c a (V V. C) cu operatiile de mai sus este un spatiu vectorial complex (acest spatiu se numeste
complexicatul spatiului real (V. R) )
1.3.3. Exercitiu. S a se arate c a multimea functiilor nederivabile pe [c. /] nu este spatiu vectorial.
1.3.4. Exercitiu. S a se arate c a reuniunea a dou a subspatii vectoriale nu este neap arat un subspatiu
vectorial.
1.3.5. Exercitiu. S a se arate c a multimea \
0
= r R
a
; r = 0 este un subspatiu vectorial, unde
/
na
(R).
1.3.6. Exercitiu. Fie subspatiile = (0. c. /. 0) ; c. / R, 1 = (0. 0. c. /) ; c. / R. S a se deter-
mine + 1.
1.3.7. Exercitiu. Dac a operatorul liniar l () : R
a
R
a
are proprietatea c a l
2
()+l ()+1 () = C(),
atunci operatorul este bijectiv.
1.4. Reprezent ari n spatii vectoriale
1.4.1. Propozitie. (Denitii echivalente ale bazei) Fie 1 o multime de vectori n (V. K). Sunt echiva-
lente armatiile:
(1) 1 este liniar independent a si maximal a (n sensul c a orice multime liniar independent a care include
1 este chiar egal a cu 1);
(2) 1 este sistem de generatori minimal (n sensul c a orice sistem de generatori inclus n 1 este chiar
egal cu 1);
(3) 1 este sistem de generatori si multime liniar independent a.
Demonstratie. Se va demonstra dup a schema: (1)=(2)=(3)=(1).
(1)=(2)
Se stie c a 1 este liniar independent a si maximal a;
["maximal a n raport cu caracteristica de familie liniar independent a" nseamn a: dac a 1 _ 1
1
si 1
1
liniar independent a, atunci 1 = 1
1
]
["minimal a n raport cu caracteristica de sistem de generatori" nseamn a: dac a 1
0
_ 1 si 1
0
sistem
de generatori, atunci 1 = 1
0
]
Pentru nceput se va studia caracteristica multimii de a sistem de generatori.
Presupunem prin reducere la absurd c a 1 nu ar sistem de generatori; atunci
0
V :jc:(1)
iar noua multime 1
1
= 1 '
0
este liniar independent a (dac a n-ar , atunci
0
ar combinatie liniar a
de elementele lui 1) si include strict multimea 1, contradictie cu maximalitatea lui 1 (ca multime liniar
independent a). Deci multimea 1 este sistem de generatori.
1.4. REPREZENT
ARI N SPA TII VECTORIALE 17

Presupunem prin reducere la absurd c a 1 ca sistem de generatori nu este minimal. Atunci exist a 1
0
inclus strict n 1 si care este sistem de generatori. Fie
1
11
0
;
1
este combinatie liniar a a elementelor
din 1
0
(n care
1
nu se a a) deci 1 nu este multime liniar independent a, contradictie.
(2)=(3)
Cum 1 este sistem de generatori, s a presupunem prin reducere la absurd c a multimea 1 n-ar
liniar independent a, adic a presupunem c a ar exista un vector
2
1 care s a e combinatie liniar a de
ceilalti vectori; atunci noua multime 1
2
ar strict inclus a n 1 si ar p astra proprietatea de sistem
de generatori (pentru c a ecare vector poate scris ca o combinatie liniar a de vectorii din 1, iar n
combinatiile liniare la care particip a si
2
acesta poate nlocuit cu o combinatie liniar a din 1
2
,
obtinnduse combinatii liniare numai cu elementele lui 1
2
), contradictie.
(3)=(1)
Cum 1 este liniar independent a, dac a n-ar maximal a (ca multime liniar independent a) ar exista o
multime 1
t
liniar independent a si care contine 1. Atunci
t
1
t
1 nu este combinatie liniar a de vectorii
din 1 (pentru c a altfel 1
t
n-ar liniar independent a) ceea ce este o contradictie cu faptul c a 1 este sistem
de generatori.
1.4.2. Denitie. Se numeste baza orice multime de vectori care satisface una dintre conditiile echiva-
lente din Propozitia anterioar a. Dac a pentru o baz a xat a se tine cont si de ordinea vectorilor n baz a,
atunci n locul cuvntului baza se va folosi cuvntul reper.
1.4.3. Denitie. Un spatiu vectorial se va numi de tip nit dac a admite o baz a nit a si se va numi de
tip innit n caz contrar.
1.4.4. Teorem a. (Sucienta maximalit atii ntrun sistem de generatori) Dac a familia nit a o
este sistem de generatori pentru V n care subfamilia 1
0
este liniar independent a, atunci exist a o baz a 1
a lui V astfel nct
1
0
_ 1 _ o.
(demonstratia va ar ata c a, dac a familia nit a o este sistem de generatori, atunci maximalitatea lui 1 n
o ca familie liniar independent a implic a maximalitatea lui 1 n V ca familie liniar independent a)
Demonstratie. Se construieste inductiv o familie 1 cu caracteristicile:
familia 1 este liniar independent a,
1
0
_ 1 _ o
familia 1 este maximal a fat a de propriet atile de mai sus.
Constructia familiei 1 se face astfel:
Initial se consider a 1 1
0
(care este liniar independent a si este sau nu maximal a n o cu aceast a
proprietate).
1.1. Dac a 1 este maximal a n o, atunci procedura se opreste.
1.2. Dac a 1 nu este maximal a n o, exist a un vector r o 1 care poate ad augat la 1 cu p astrarea
caracteristicii de liniar independent a.
2. Se adaug a la familia 1 un vector r de tipul descris la 1.2 (1 1 ' r)
3. Se repet a procedura pentru noua familie.
Datorit a nitudinii familiei o, procedura se opreste dup a un num ar nit de pasi.
Din procedur a se obtine o familie liniar independent a notat a 1, care include 1
0
, este inclus a n o si
este maximal a n o ca familie liniar independent a, n sensul c a dac a 1 _ 1
1
_ o si 1
1
familie liniar
independent a, atunci 1 = 1
1
.
Din alegerea lui 1 urmeaz a c a num arul de elemente din 1 este mai mic sau egal cu :.
Familia 1 este baz a a spatiului:
Se presupune prin reducere la absurd c a 1 nu ar baz a; atunci r
0
V astfel nct r
0
, :jc:(1); dar
o este sistem de generatori asa c a r
0
este combinatie liniar a de / elemente
1
, ,
I
din o, r
0
=
I
i=1
c
i
i
.
Dac a toate elementele
i
. i = 1. / ar n :jc:(1), ar urma c a si r
0
:jc:(1), asa c a printre elementele
i
o. i = 1. / exist a m acar unul care nu este n :jc:(1) si care se noteaz a
0
; atunci 1
t
Def
= 1'
0
_ o
este liniar independent a si contine strict pe 1, ceea ce contrazice constructia (maximalitatea) lui 1 n
o.
1.4.5. Corolar. Din orice sistem nit de generatori se poate extrage o baz a.
Demonstratie. Fie o sistem nit de generatori; exist a m acar un vector nenul (dac a toti ar nuli,
n-ar mai sistem de generatori), care se noteaz a cu
0
. Au loc:
0
este familie liniar independent a
0
o
si se aplic a teorema precedent a = 1 baz a astfel nct
0
1 o.
1.4.6. Teorem a. (Teorema schimbului, Steinitz) Fie

1
. .
v
o familie liniar independent a
si e n
1
. . n
a
un sistem de generatori. Atunci : _ : si, eventual cu o renumerotare a vectorilor,
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
este sistem de generatori (orice familie nit a liniar independent a de : vectori
1.4. REPREZENT

poate nlocui anumiti : vectori din orice sistem nit de generatori, cu p astrarea calit atii de sistem de
generatori).
Demonstratie. Inductie dup a num arul vectorilor din familia liniar independent a, , = 1. :: Pentru
, = 1, c
i
K. i = 1. : astfel nct
1
=
a
i=1
c
i
n
i
;
dac a toti scalarii c
i
ar nuli atunci
1
ar nul ceea ce contrazice independenta liniar a a familiei
1
. .
v
; deci m acar un scalar este nenul si, printro eventual a renumeroatare a sistemului de genera-
tori, se poate presupune c a c
1
,= 0; se poate scrie n
1
ca o combinatie liniar a de vectorii
1
. n
2
. . n
a
:
(1.4.1) n
1
=
1
c
1
i=2
c
i
c
1
n
i
.
Fie V oarecare; ,
i
K. i = 1. :, astfel nct =
a
i=1
,
i
n
i
dar din (1.4.1) urmeaz a:
=
a
i=1
,
i
n
i
= ,
1
n
1
+
a
i=2
,
i
n
i
= ,
1
_
1
c
1
i=2
c
i
c
1
n
i
_
+
a
i=2
,
i
n
i
=
=
o
1
c
1
1
+
a
i=2
_
,
i
c
i
o
1
c
1
_
n
i
.
deci este combinatie liniar a de
1
. n
2
. . n
a
, adic a
1
. n
2
. . n
a
este un sistem de generatori.
S a presupunem armatia adev arat a pentru , = : 1 _ :.
Dac a : 1 = :, atunci ar urma o contradictie cu faptul c a mai exist a un vector,
v
astfel nct
1
. .
v
este liniar independent a. Contradictia apare pentru c a, n situatia : 1 = :,
1
. .
v1
ar sistem de generatori, familie liniar independent a, iar ca familie liniar independent a nu este maximal a
(i se mai poate ad auga vectorul
v
f ar a a pierde caracteristica de liniar independent a.
Asadar : 1 < : iar
1
. .
v1
. n
v
. . n
a
este sistem de generatori =
,
i
K.
v
=
v1
i=1
,
i
i
+
a
i=v
,
i
n
i
;
dac a toti scalarii ,
i
K. i = :. : ar nuli, atunci
v
=
v1
i=1
,
i
i
contradictie cu independenta liniar a a
familiei
1
. .
v
; deci i
0
:. . : astfel nct ,
i
0
,= 0; se presupune printr-o renumerotare c a
,
v
,= 0 si atunci n
v
poate scris ca o combinatie liniar a de vectorii
1
. .
v1
.
v
. . n
a
:
(1.4.2) n
v
=
1
,
v
v

v1
i=1
,
i
,
v
i=v+1
,
i
,
v
n
i
;
din faptul c a
1
. .
v1
. n
v
. . n
a
este sistemde generatori si din (1.4.2) urmeaz a c a
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
este sistem de generatori: \ V.

i
K. i = 1. :.
=
v1
i=1
i
+
a
i=v
i
n
i
=
v1
i=1
i
+
v
n
v
+
a
i=v+1
i
n
i
=
=
v1
i=1
i
+
v
_
1
o
r
v

v1
i=1
o
i
o
r
i=v+1
o
i
o
r
n
i
_
+
a
i=v+1
i
n
i
=
=
v1
i=1
_
o
i
r
o
r
_
i
+

r
o
r
v
+
a
i=v+1
_
o
i
r
o
r
_
n
i
.
ceea ce nseamn a c a orice vector al spatiului este combinatie liniar a de vectorii familiei
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
,
adic a
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
este sistem de generatori.
1.4.7. Corolar. ntrun spatiu vectorial de tip nit, orice familie liniar independent a de vectori poate
completat a pn a la o baz a.
Demonstratie. Familia liniar independent a poate considerat a ca ind inclus a ntr-un sistem nit
de generatori (spatiul ind de tip nit, exist a un sistem de generatori nit; cu Teorema Steinitz se obtine
un sistem de generatori care contine familia liniar independent a initial a). Se aplic a Teorema 1.4.4 si se
obtine o baz a care contine familia liniar independent a initial a (si care poate considerat a "o completare
pn a la o baz a" a familiei liniar independente).
1.4.8. Corolar. ntr-un spatiu de tip nit, num arul de vectori al oric arei familii nite liniar indepen-
dente este mai mic sau egal dect num arul de vectori al oric arui sistem nit de generatori.
Demonstratie. Se consider a o familie liniar independent a 1
0
si un sistem de generatori o
0
. Din
Teorema (1.4.6) se obtine un nou sistem de generatori o cu acelasi num ar de elemente ca si o
0
, si care
include 1
0
. Deoarece 1
0
_ o rezult a c a num arul de elemente din 1
0
este mai mic dect num arul de
elemente din o, deci si din o
0
.
1.4.9. Corolar. ntrun spatiu vectorial de tip nit, orice dou a baze au acelasi num ar de vectori.
Demonstratie. Cele dou a baze pot privite n acelasi timp ca familii liniar independente si ca sisteme
de generatori, si din corolarul precedent urmeaz a c a cele dou a numere sunt ecare mai mic sau egal dect
cel alalt, adic a egale.
1.4.10. Denitie. Num arul de elemente al oric arei baze din spatiul de tip nit (V. K) se numeste
dimensiunea spa tiului si se noteaz a cu dim
K
V.
1.4.11. Propozitie. Fiind xat a o baz a ntr-un spatiu vectorial de tip nit, orice vector al spatiului se
poate scrie ca o combinatie liniar a de vectorii bazei. Mai mult, scalarii care particip a la combinatia liniar a
sunt unic determinati de baz a.
1.4. REPREZENT

Demonstratie. Fie 1 = n
1
. . n
a
o baz a si e V.
Pentru c a 1 este sistem de generatori, vectorul este combinatie liniar a de vectorii bazei (ceea ce
demonstreaz a existenta scalarilor).
Mai mult, combinatia liniar a este unic a:
Presupunem c a ar exista dou a combinatii liniare: c
i
. ,
i
K, i = 1. :, =
a
i=1
c
i
n
i
=
a
i=1
,
i
n
i
. Atunci
are loc
a
i=1
c
i
n
i
=
a
i=1
,
i
n
i
=
a
i=1
(,
i
c
i
) n
i
= 0.
si cum 1 este liniar independent a, urmeaz a c a c
i
= ,
i
. \i = 1. :, ceea ce nseamn a c a scalarii din
combinatia liniar a sunt determinati unic de baz a.
1.4.12. Denitie. Fiind xate: (V. K), baza (reperul) 1 si vectorul V, scalarii din propozitia
anterioar a se numesc coordonatele vecorului .
n continuare, pentru ecare vector al spatiului se va nota reprezentarea vectorului n baza 1 (coor-
donatele vectorului n baza 1) cu []
1
. Scrierea
[]
1
=
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
(unde scalarii c
i
sunt unicii scalari care particip a la scrierea vectorului dat ca o combinatie liniar a de
vectorii bazei) poate considerat a forma matricial a a reprezent arii vectorului n baza 1, dat a de relatia:
=
a
i=1
c
i
i
.
scrierea lor f acndu-se (prin conventie) pe vertical a iar ordinea scalarilor ind unic determinat a de ordinea
vectorilor n baz a. Trebuie remarcat c a reprezentarea unui vector depinde de baza xat a, n sensul c a
schimbarea bazei atrage schimbarea reprezent arii, cu toate c a vectorul nu se schimb a (acelasi obiect xat
se vede diferit din diferite puncte de vedere). Modul n care se petrece aceast a schimbare si leg atura dintre
diferite reprezent ari ale aceluiasi obiect este studiat a n sectiunile urm atoare.
1.4.13. Propozitie. Orice spatiu vectorial de tip nit (V. K) cu dim
K
V = : este izomorf cu (K
a
. K)
1.1.10.
Demonstratie. Fie (V. K) spatiu vectorial de tip nit si e 1 o baz a xat a n (V. K). Se consider a
aplicatia ,() : V K
a
. denit a prin ,() = []
1
. Aplicatia ,() este liniar a:
[
1
]
1
=
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
.
1
=
a
i=1
c
i
i
. [
2
]
1
=
_
_
c
t
1
c
t
2
.
.
.
c
t
a
_
_
.
2
=
a
i=1
c
t
i
i
=
1
+
2
=
a
i=1
c
i
i
+
a
i=1
c
t
i
i
=
a
i=1
(c
i
+ c
t
i
)
i
=
[
1
+
2
]
1
=
_
_
c
1
+ c
t
1
c
2
+ c
t
2
.
.
.
c
a
+ c
t
a
_
_
=
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
+
_
_
c
t
1
c
t
2
.
.
.
c
t
a
_
_
= [
1
]
1
+ [
2
]
1
deci ,(
1
+
2
) = ,(
1
) + ,(
2
) (din unicitatea reprezent arii ntr-o baz a). Analog, pentru c K are loc
c
1
=
a
i=1
(cc
i
)
i
= [c
1
]
1
=
_
_
cc
1
cc
2
.
.
.
cc
a
_
_
= c
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
= c[
1
]
1
deci ,(c
1
) = c ,(
1
), adic a aplicatia este liniar a.
Aplicatia este bijectiv a: injectivitatea rezult a din proprietatea de liniar independent a a bazei (deci din
unicitatea coordonatelor) iar surjectivitatea din proprietatea de sistem de generatori a bazei.
1.5. Exemple de baze standard
n continuare se vor da exemple de baze standard (canonice) pentru diferite spatii vectoriale. n ecare
spatiu vectorial se poate lucra cu o innitate de baze; ca o conventie general a, dac a nu se precizeaz a o baz a
pentru spatiul n care se lucreaz a, se va presupune implicit c a se lucreaz a cu baza standard (canonic a).
1.5.1. Exemplu. Baza standard pentru R
a
: multimea 1 = e
1
. . . . . e
a
, unde vectorii c
)
, , = 1. :
au ecare : componente, c
1
= (1. 0. . 0), c
2
= (0. 1. 0. . 0), , c
a
= (0. . 0. 1); n general c
)
=
(o
1)
. . o
))
. . o
a)
), , = 1. : (o
i)
este simbolul lui Kroneker).
2
este (1. 0) . (0. 1).
3
este (1. 0. 0) . (0. 1. 0) . (0. 0. 1).
1.6. REPREZENTAREA VECTORILOR 23
a
[t] (multimea polinoamelor cu coecienti reali de grad cel
mult :) este multimea 1 = 1. t
1
. . . . . t
a
.
1.5.5. Exemplu. Baza standard pentru R[t] (multimea tuturor polinoamelor) este multimea 1 =
1. t
1
. . . . . t
a
. . . ..
1.5.6. Exemplu. Baza standard pentru /
na
(R) (multimea matricilor de : linii si : coloane, cu
elemente numere reale) este multimea 1 = 1
11
. . . . . 1
na
de matrici 1
i)
/
na
(R) cu proprietatea c a
locul (i. ,) este ocupat de valoarea 1 iar celelalte locuri sunt ocupate de valoarea 0.
1.5.7. Exemplu. Baza standard pentru /
3,2
(R) este multimea 1 = 1
11
. 1
12
. 1
21
. 1
22
. 1
31
. 1
32
a matricilor 1
11
=
_
_
1 0
0 0
0 0
_
_
, 1
12
=
_
_
0 1
0 0
0 0
_
_
, 1
21
=
_
_
0 0
1 0
0 0
_
_
, 1
22
=
_
_
0 0
0 1
0 0
_
_
, 1
31
=
_
_
0 0
0 0
1 0
_
_
,
1
32
=
_
_
0 0
0 0
0 1
_
_
.
1.6. Reprezentarea vectorilor
Fie V spatiu vectorial de tip nit peste corpul K si e 1 = (c
1
. ... c
a
) un reper al s au. Coordonatele
vectorilor reperului n raport cu reperul sunt:
[c
1
]
1
=
_
_
1
0
0
.
.
.
0
_
_
. [c
2
]
1
=
_
_
0
1
0
.
.
.
0
_
_
. . [c
a
]
1
=
_
_
0
0
.
.
.
0
1
_
_
.
1.6.1. Observatie. ntre vectorii n, n
1
, n
2
si scalarii c, , are loc relatia
n = cn
1
+ ,n
2
.
dac a si numai dac a ntre coordonatele (reprezent arile) vectorilor n aceeasi baz a are loc relatia
[n]
1
= c[n
1
]
1
+ , [n
2
]
1
.
Demonstratie. Evident
Fie reperul 1 = (c
1
. ... c
a
) si n =
a
i=1
c
i
c
i
, n
1
=
a
i=1
,
i
c
i
, n
2
=
a
i=1
i
c
i
. Coordonatele vectorilor sunt:
[n]
1
=
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
, [n
1
]
1
=
_
_
,
1
.
.
.
,
a
_
_
, [n
2
]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
.
Dac a ntre vectori are loc relatia n = cn
1
+ ,n
2
, atunci:
a
i=1
c
i
c
i
= c
a
i=1
,
i
c
i
+ ,
a
i=1
i
c
i
, relatie care (din unicitatea reprezent arii ntro baz a) este echivalent a
cu c
i
= c,
i
+ ,
i
, \i = 1. :, adic a:
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
= c
_
_
,
1
.
.
.
,
a
_
_
+ ,
_
1
.
.
.
a
_
_
.
1.6.2. Observatie. Fie reperul 1 = (c
1
. ... c
a
) xat si e 1
1
= (
1
. ...
n
) o familie oarecare ordonat a
de vectori (este important a ordinea vectorilor n ambele familii). Coordonatele vectorilor considerati sunt,
n reperul 1, urm atoarele:
[
1
]
1
=
_
_
c
11
c
21
c
31
.
.
.
c
a1
_
_
. [
2
]
1
=
_
_
c
12
c
22
c
32
.
.
.
c
a2
_
_
. .... [
n
]
1
=
_
_
c
1n
c
2n
c
3n
.
.
.
c
an
_
_
.
)
=
a
i=1
c
i)
c
i
. \, = 1. :
Se noteaz a cu [` (1
1
)]
1
( /
an
(K)) matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor familiei
1
1
n baza 1,
[` (1
1
)]
1
=
_
_
c
11
c
21
c
31
.
.
.
c
a1
c
12
c
22
c
32
.
.
.
c
a2

.
.
.

c
1n
c
2n
c
3n
.
.
.
c
an
_
_
.
Urm atoarele caracteristici ale familiei 1
1
pot studiate cu ajutorul acestei matrici:
(1) Vectorii sunt considerati membrii ai spatiului aritmetic :dimensional (adic a num arul de linii din
matrice);
(2) Num arul vectorilor este egal cu : (num arul coloanelor);
(3) Familia 1
1
este liniar independent a dac a si numai dac a rang [` (1
1
)]
1
= : (o consecint a este c a
familia 1
1
nu poate liniar independent a dac a num arul ei de vectori este mai mare ca dimensiunea
spatiului);
(4) Familia 1
1
este sistem de generatori dac a si numai dac a rang [` (1
1
)]
1
= : (o consecint a este c a
1
1
nu poate sistem de generatori dac a num arul ei de vectori este mai mic dect dimensiunea
spatiului);
(5) Familia 1
1
este baz a dac a si numai dac a : = : si rang [` (1
1
)]
1
= :.
n ipoteza c a familia 1
1
este reper, se pune problema reprezent arii vectorilor n noul reper si a g asirii
leg aturii dintre vechea reprezentare si noua reprezentare. Reprezentarea noului reper n vechiul reper este
(matricial):
[` (1
1
)]
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c
11
c
21
c
31
.
.
.
c
a1
c
12
c
22
c
32
.
.
.
c
a2

.
.
.

c
1a
c
2a
c
3a
.
.
.
c
aa
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Aceast a matrice este format a din reprezentarile vectorilor noului reper (pe coloane) n vechiul reper.
n noua reprezentare, vectorii reperului 1
1
vor avea coordonatele
[
1
]
1
1
=
_
_
1
0
0
.
.
.
0
_
_
. [
2
]
1
1
=
_
_
0
1
0
.
.
.
0
_
_
. .... [
a
]
1
1
=
_
_
0
0
.
.
.
0
1
_
_
.
iar vectorii reperului vechi vor avea coordonatele
[c
1
]
1
1
=
_
_
c
t
11
c
t
21
c
t
31
.
.
.
c
t
a1
_
_
. [c
2
]
1
1
=
_
_
c
t
12
c
t
22
c
t
32
.
.
.
c
t
a2
_
_
. .... [c
a
]
1
1
=
_
_
c
t
1a
c
t
2a
c
t
3a
.
.
.
c
t
aa
_
_
.
c
i
=
a
)=1
c
t
)i
)
S a not am cu [` (1)]
1
1
matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor vechiului reper (1) n noul
reper (1
1
),
[` (1)]
1
1
=
_
_
c
t
11
c
t
21
c
t
31
.
.
.
c
t
a1
c
t
12
c
t
22
c
t
32
.
.
.
c
t
a2

.
.
.

c
t
1a
c
t
2a
c
t
3a
.
.
.
c
t
aa
_
_
.
Fie r un vector oarecare al spatiului; coordonatele lui n reperul 1 sunt
[r]
1
=
_
_
r
1
r
2
r
3
.
.
.
r
a
_
_
.
iar n reperul 1
1
sunt
[r]
1
1
=
_
_
r
t
1
r
t
2
r
t
3
.
.
.
r
t
a
_
_
.
Leg atura dintre cele dou a reprezent ari ale aceluiasi vector este dat a de relatiile:
r =
a
)=1
r
t
)
)
=
a
)=1
r
t
)
_
a
i=1
c
i)
c
i
_
=
a
)=1
_
a
i=1
r
t
)
c
i)
c
i
_
=
=
a
i=1
_
a
)=1
r
t
)
c
i)
c
i
_
=
a
i=1
_
a
)=1
r
t
)
c
i)
_
c
i
;
dar r =
a
i=1
r
i
c
i
, deci r
i
=
a
)=1
r
t
)
c
i)
, \i = 1. : (din unicitatea reprezent arii ntr-o baz a). Scrierea matricial a
a acestei relatii este:
_
_
r
1
r
2
r
3
.
.
.
r
a
_
_
=
_
_
a
)=1
r
t
)
c
1)
a
)=1
r
t
)
c
2)
a
)=1
r
t
)
c
3)
.
.
.
a
)=1
r
t
)
c
a)
_
_
=
_
_
c
11
c
12
c
13
c
1a
c
21
c
22
c
23
. . . c
2a
c
31
c
32
c
33
c
3a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
a1
c
a2
c
a3
c
aa
_
_
_
_
r
t
1
r
t
2
r
t
3
.
.
.
r
t
3
_
_
.
deci are loc relatia:
[r]
1
= [` (1
1
)]
1
[r]
1
1
( Se mai spune c a [` (1
1
)]
1
este matricea de trecere de la 1
1
la 1) Se observ a c a matricea de trecere
de la noua baz a la vechea baz a are drept coloane coordonatele n baza nou a pentru vectorii bazei vechi.
Analog, are loc si relatia
[r]
1
1
= [` (1)]
1
1
[r]
1
(Se mai spune c a [` (1
1
)]
1
este matricea de trecere de la 1 la 1
1
) ceea ce nseamn a c a, pentru orice
vector r, are loc
[` (1)]
1
1
[r]
1
= ([` (1
1
)]
1
)
1
[r]
1
.
adic a [` (1)]
1
1
= [` (1
1
)]
1
1
. Schematic, aceste leg aturi pot reprezentate n felul urm ator:
1
1
[` (1
1
)]
1
[` (1
1
)]
1
1
1
Dac a se dau dou a repere 1
1
si 1
2
, amndou a raportate la reperul de referint a 1, trecerea de la 1
1
la
1
2
se face pivotnd pe reperul de referint a: e [` (1)]
1
matricea care are drept coloane coordonatele
vectorilor reperului 1 n baza 1 si [` (1
1
)]
1
matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor
reperului 1
1
n baza 1. Atunci
[r]
1
= [` (1)]
1
1
[r]
1
. [r]
1
= [` (1)]
1
[r]
1
[r]
1
1
= [` (1
1
)]
1
1
[r]
1
. [r]
1
= [` (1
1
)]
1
[r]
1
1
si atunci au loc relatiile:
[r]
1
= [` (1)]
1
1
[r]
1
=
_
[` (1)]
1
1
[` (1
1
)]
1
_
[r]
1
1
deci are loc schema desf asurat a
1
[` (1)]
1
[` (1)]
1
1
1
[` (1
1
)]
1
1
[` (1
1
)]
1
1
1
si schema restrns a
1
[` (1
1
)]
1
1
[` (1)]
1
[` (1)]
1
1
[` (1
1
)]
1
1
1
O metod a practic a de realizare sistematic a a calculelor necesare este metoda eliminarii a lui Gauss.
Metoda elimin arii a lui Gauss este generalizarea metodei reducerii pentru rezolvarea sistemelor de
ecuatii liniare din ciclul gimnazial. Fiind dat un sistem liniar de ecuatii, metoda alege o necunoscut a
si o ecuatie (astfel nct coecientul necunoscutei din ecuatia aleas a s a e nenul) si elimin a necunoscuta
aleas a din toate celelalte ecuatii, folosind nmultirea ecuatiilor cu numere convenabile si adunarea ntre ele
a ecuatiilor (transform ari elementare). Metoda se bazeaz a pe principiile de lucru cu relatii de echivalent a
(egalitatea) folosite pentru ecuatii, date de compatibilitatea dintre relatia de echivalent a si structura de
spatiu vectorial; acestea sunt:
Multiplicarea ambilor termeni ai unei egalit ati cu acelasi scalar nenul nu modic a solutiile ecuatiei.
Adunarea aceleiasi cantit ati la ambii termeni nu modic a solutiile ecuatiei.
nlocuirea unei cantit ati dintr-o ecuatie cu o cantitate egal a nu modic a solutiile ecuatiei.
Aceste principii pot folosite pentru formularea unei proceduri sistematice de g asire a solutiilor unui
sistem de ecuatii liniare. n continuare va descris a aceast a procedur a.
Fie sistemul:
_
_
c
11
r
1
+ c
12
r
2
+ c
1)
r
)
+ c
1n
r
n
= /
1
c
21
r
1
+ c
22
r
2
+ c
2)
r
)
+ c
2n
r
n
= /
2

c
i1
r
1
+ c
i2
r
2
+ c
i)
r
)
+ c
in
r
n
= /
i

c
a1
r
1
+ c
a2
r
2
+ c
a)
r
)
+ c
an
r
n
= /
a
n care coecientul c
i)
este nenul. Se alege s a se elimine necunoscuta r
)
din toate ecuatiile n afar a de
ecuatia i (cu alte cuvinte coecientii necunoscutei r
)
s a devin a nuli n toate ecuatiile n afar a de ecuatia
i) iar pentru ecuatia i coecientul s a devin a 1. Pentru aceasta se fac urm atoarele operatii:
se mparte linia i la c
i)
iar rezultatul se scrie n locul liniei i;
pentru ecare ecuatie / = 1. :, / ,= i, se adun a la ecuatia / ecuatia i nmultit a cu c
I)
;
se scrie rezultatul n locul liniei /.
n urma acestor operatii, noul sistem va contine necunoscuta r
)
numai n ecuatia i; calculele se sis-
tematizeaz a astfel: elementul c
i)
din vechiul sistem se va numi PIVOT iar noii coecienti ai sistemului
se vor obtine din vechii coecienti urmnd REGULA PIVOTULUI:
(1) Locurile de indici (|. ,)
|=1,a |,=i
(coloana pivotului) sunt ocupate de elemente nule iar locul (i. ,)
(locul pivotului) este ocupat de valoarea 1.
(2) Locurile de indici (i. /)
I=1,n I,=)
(linia pivotului) sunt ocupate de
o
ik
o
ij
(linia pivotului se mparte la
pivot).
(3) Celelalte locuri (/. |)
I=1,n I,=)
|=1,a |,=i
(nici pe linia i si nici pe coloana ,) sunt ocupate cu
REGULA DREPTUNGHIULUI:
coloana , coloana |
linia i
c
i)
c
i|
[ [
linia / c
I)
c
I|
Pentru ecare c
I|
, se ataseaz a dreptunghiul de vrfuri c
i)
, c
i|
, c
I)
, c
I|
(generat de pivot si de
elementul ales); noul element care ocup a locul (/. |) este obtinut cu formula: produsul pe diagonala
care contine pivotul minus produsul pe diagonala care nu contine pivotul si totul mp artit la pivot.
Formula este:
c
t
I|
=
c
i)
c
I|
c
I)
c
i|
c
i)
.
unde c
t
I|
nseamn a noul ocupant al locului (/. |).
Toate calculele se vor pune ntr-un tabel iar semnicatia acestor calcule, din punct de vedere al coor-
donatelor vectorilor, este:
Prima coloan a din stnga reprezint a, la ecare pas, vectorii bazei si ordinea vectorilor n baz a.
Prima linie reprezint a vectorii care particip a la transformare, si ale c aror coordonate sunt aate
la ecare pas.
Coloanele (numerice) sunt coordonatele vectorilor din prima linie (dintr-un spatiu vectorial real
de dimensiune :), reprezentati pentru tabelul initial ntr-o baz a initial a notat a (c
i
)
i=1,a
, iar pentru
tabelele ulterioare n baze intermediare.
Alegerea pivotului c
i)
nseamn a nlocuirea n baz a a vectorului de baz a de rang i cu vectorul
reprezentat de coloana ,.
- La ecare alegere de pivot se schimb a baza si coordonatele vectorilor care sunt capete de coloan a, dar
este vorba despre aceeasi vectori reprezentati altfel.
Tabelul initial (cu toate am anuntele necesare) arat a n felul urm ator:
1

)

n
c
1
c
i
c
a
/
c
1
c
11
c
1)
c
1n
1 0 0 /
1
c
2
c
21
c
2)
c
2n
0 0 0 /
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
i
c
i1

c
i)
| c
in
0 1 0 /
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
a
c
a1
c
a)
c
an
0 0 1 /
a
iar al doilea tabel se va obtine din primul cu regula pivotului:
1

)

n
c
1
c
i
c
a
/
c
1
c
t
11
0 c
t
1n
1
o
1j
o
ij
0 /
t
1
c
2
c
t
21
0 c
t
2n
0
o
2j
o
ij
0 /
t
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
i1
c
t
(i1)1
0 c
t
(i1)n
0
o
(i1)j
o
ij
0 /
t
i1
)
o
i1
o
ij
1
o
im
o
ij
0
1
o
ij
0
b
i
o
ij
c
i+1
c
t
(i+1)1
0 c
t
(i+1)n
0
o
(i+1)j
o
ij
0 /
t
i+1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
a
c
t
a1
0 c
t
an
0
o
nj
o
ij
1 /
t
a
Cu aceast a metod a se pot rezolva sistemele liniare (neomogene)
Ar = b
n modul urm ator:
(1) Se formeaz a tabelul initial.
(2) Se aplic a metoda pivotului pn a cnd nu se mai poate aplica pentru nici un element.
(3) Se scrie rezultatul astfel: cu o eventual a renumerotare de necunoscute (coloane) si ecuatii (linii),
tabelul nal este de forma
I
.
.
. A
t
12
b
t
1

0
.
.
. 0 b
t
2
n care necunoscutele (ecuatiile) corespunz atoare matricii identitate I sunt necunoscutele (ecuati-
ile) principale, ecuatiile corespunz atoare liniilor de zerouri sunt ecuatiile care decid compatibil-
itatea sistemului (
_
_
_
b
t
2
= 0 = sistem compatibil
b
t
2
,= 0 = sistem incompatibil
), necunoscutele corespunz atoare coloanelor
matricii A
t
12
sunt necunoscutele secundare ale sistemului iar solutia sistemului (dac a este compat-
ibil) se scrie sub forma
x
1
= b
t
1
A
t
12
x
S
.
1.6.3. Exemplu. S a se rezolve sistemele:
(1)
_
_
4r
1
+ 3r
2
+ 3r
3
= 14
3r
1
+ 2r
2
+ 5r
3
= 13
2r
1
+ r
2
+ 8r
3
= 13
(Solutia este:
_
_
_
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
)
(2)
_
_
4r
1
+ 3r
2
+ 3r
3
= 6
3r
1
+ 2r
2
+ r
3
= 8
11r
1
+ 8r
2
+ 7r
3
= 20
(Solutia este:
_
_
_
_
_
3c + 12
5c 14
c
_
_
_
_
_
, c R)
(3)
_
_
r
1
+ r
2
+ r
3
= 10
2r
1
+ r
2
+ r
3
= 16
3r
1
+ 2r
2
+ 2r
3
= 24
(Nu are solutie)
1.6.4. Solutie. (1) Metoda pivotului aplicat a acestui sistem are urm atoarea form a:
x
1
x
2
x
3
[ b
4 3 3 [ 14
3 2 5 [ 13
2 1 8 [ 13
[
1
3
4
3
4
[
7
2
0
1
4
11
4
[
5
2
0
1
2
13
2
[ 6
[
1 0 9 [ 11
0 1 11 [ 10
0 0 1 [ 1
[
1 0 0 [ 2
0 1 0 [ 1
0 0 1 [ 1
.
Solutia sistemului se citeste pe coloana / a ultimului tabel si este
_
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
.
Matricial, operatiile pentru ecare pivot sunt urm atoarele (folosind matrici elementare):
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
2
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 14
3 2 5 13
2 1 8 13
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
7
2
0
1
4
11
4
5
2
0
1
2
13
2
6
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0
4
2
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
7
2
0
1
4
11
4
5
2
0
1
2
13
2
6
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 9 11
0 1 11 10
0 0 1 1
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
1 0 9
0 1 11
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 9 11
0 1 11 10
0 0 1 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 2
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
Identitatea matricial a obtinut a pornind de la matricea initial a
_
_
_
_
_
4 3 3 14
3 2 5 13
2 1 8 13
_
_
_
_
_
si terminnd
cu matricea nal a
_
_
_
_
_
1 0 0 2
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
(folosind matrici elementare) este:
_
_
_
_
_
1 0 9
0 1 11
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0
4
2
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
2
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 14
3 2 5 13
2 1 8 13
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 2
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
(2) Metoda pivotului aplicat a acestui sistem are urm atoarea form a:
r
1
r
2
r
3
[ /
4 3 3 [ 6
3 2 1 [ 8
11 8 7 [ 20
[
1
3
4
3
4
[
3
2
0
1
4

5
4
[
7
2
0
1
4

5
4
[
7
2
[
1 0 3 [ 12
0 1 5 [ 14
0 0 0 [ 0
.
Se observ a c a algoritmul nu mai poate continuat deoarece n ultimul tabel ultima linie
(corespunz atoare necunoscutelor) este nul a. Deoarece si elementul corespunz ator coloanei / este
nul, rezult a c a sistemul este compatibil 1 nedeterminat.
Solutia sistemului este
_
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
12 + 3c
14 5c
c
_
_
_
_
_
; c R
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
11
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 6
3 2 1 8
11 8 7 20
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
3
2
0
1
4

5
4
7
2
0
1
4

5
4
7
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
3
2
0
1
4

5
4
7
2
0
1
4

5
4
7
2
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 3 12
0 1 5 14
0 0 0 0
_
_
_
_
_
Identitatea matricial a obtinut a pornind de la matricea initial a si terminnd cu matricea nal a
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
11
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 6
3 2 1 8
11 8 7 20
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 3 12
0 1 5 14
0 0 0 0
_
_
_
_
_
.
(3) Metoda pivotului aplicat a acestui sistem are urm atoarea form a:
r
1
r
2
r
3
[ /
1 1 1 [ 10
2 1 1 [ 16
3 2 2 [ 24
[
1 1 1 [ 10
0 1 1 [ 4
0 1 1 [ 6
[
1 0 0 [ 6
0 1 1 [ 4
0 0 0 [ 2
= Sistemul este incompatibil.
_
_
_
_
_
1 0 0
2 1 0
3 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 10
2 1 1 16
3 2 2 24
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 1 1 10
0 1 1 4
0 1 1 6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 0
0 1 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 10
0 1 1 4
0 1 1 6
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 6
0 1 1 4
0 0 0 2
_
_
_
_
_
Identitatea matricial a obtinut a pornind de la matricea initial a si terminnd cu matricea nal a
_
_
_
_
_
1 1 0
0 1 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
2 1 0
3 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 10
2 1 1 16
3 2 2 24
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 6
0 1 1 4
0 0 0 2
_
_
_
_
_
Inversarea unei matrici se poate face folosind aceeasi schem a, cu tabelul initial si nal n forma:
A I

I A
1
1.6.5. Exemplu. S a se inverseze matricea
_
_
_
_
_
2 3 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
_
1.6.6. Solutie. Tabelul pentru aplicarea metodei pivotului este urm atorul:
2 3 1 [ 1 0 0
1 2 1 [ 0 1 0
1 1 2 [ 0 0 1
[
1
3
2

1
2
[
1
2
0 0
0
1
2

1
2
[
1
2
1 0
0
1
2

3
2
[
1
2
0 1
[
1 0 1 [ 2 3 0
0 1 1 [ 1 2 0
0 0 2 [ 1 1 1
[
1 0 0 [
3
2

5
2
1
2
0 1 0 [
1
2
3
2

1
2
0 0 1 [
1
2

1
2

1
2
Ultimele trei linii si ultimele trei coloane dau matricea invers a:
_
_
_
_
_
2 3 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
_
1
=
_
_
_
_
_
_
3
2

5
2
1
2
1
2
3
2

1
2
1
2

1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1,2 0 0
1,2 1 0
1,2 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 1 0 0
1 2 1 0 1 0
1 1 2 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1
3
2

1
2
1
2
0 0
0
1
2

1
2

1
2
1 0
0
1
2

3
2

1
2
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 2 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
2

1
2
1
2
0 0
0
1
2

1
2

1
2
1 0
0
1
2

3
2

1
2
0 1
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 1 2 3 0
0 1 1 1 2 0
0 0 2 1 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1,2
0 1 1,2
0 0 1,2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1 2 3 0
0 1 1 1 2 0
0 0 2 1 1 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0
3
2

5
2
1
2
0 1 0
1
2
3
2

1
2
0 0 1
1
2

1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
Proba:
_
_
_
_
_
2 3 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
2

5
2
1
2
1
2
3
2

1
2
1
2

1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
Folosind aceast a metod a si acest mod de organizare a calculelor se pot efectua majoritatea cerintelor
specice algebrei liniare, cu p astrarea semnicatiilor reprezent arilor n bazele initiale, intermediare si nale.
Suportul teoretic este oferit de
1.6.7. Teorem a. (Lema substitutiei) Fie (V. K) spatiu vectorial de tip nit, V
1
subspatiul generat
de sistemul ordonat de vectori liniar independenti 1 = (c
1
. . c
n
), iar =
n
i=1
c
i
c
i
\
1
. Dac a c
)
,= 0
atunci 1
t
= (c
1
. c
)1
. . c
)+1
. . c
n
) este un nou reper al lui V
1
iar leg atura dintre vechile coordonate
[r]
1
=
_
1
.
.
.
n
_
_
(n reperul 1) si noile coordonate [r]
1
0
=
_
t
1
.
.
.
t
n
_
_
(n reperul 1
t
) ale unui vector oarecare
r \
1
este
t
)
=

)
c
)
.
t
i
=

i
c
)

)
c
i
c
)
. Reciproc, dac a 1
t
este liniar independent, atunci c
)
,= 0.
Demonstratie. Cum c
)
,= 0, din relatia =
n
i=1
c
i
c
i
se poate obtine c
)
ca o combinatie liniar a de si
de ceilalti vectori din 1: c
)
=

c
)

n
i=1,i,=)
c
i
c
)
c
i
= 1
t
este sistem de generatori pentru V
1
, pentru c a 1 este
sistem de generatori iar orice combinatie liniar a care contine c
)
poate nlocuit a cu o combinatie linar a
de 1
t
. Familia 1
t
este chiar reper, deoarece are acelasi num ar de vectori ca si 1, asa c a este minimal a ca
sistem de generatori.
O justicare alternativ a:
Fie `
i
astfel nct
n
i=1,i,=)
`
i
c
i
+`
)
= 0 =
n
i=1,i,=)
`
i
c
i
+
n
i=1
`
)
c
i
c
i
= 0 =
n
i=1,i,=)
(`
i
+ `
)
c
i
) c
i
+`
)
c
)
c
)
= 0 =
_
_
_
`
)
c
)
= 0 (:i c
)
,= 0)
`
i
+ `
)
c
i
= 0. i ,= ,
= `
i
= 0, \i
= 1
t
este baz a n V
1
Mai mult, r =
n
i=1
i
c
i
=
n
i=1,i,=)
i
c
i
+
)
c
)
=
n
i=1,i,=)
i
c
i
+
)
_

c
)

n
i=1,i,=)
c
i
c
)
c
i
_
=
n
i=1,i,=)
_
)
c
i
c
)
_
c
i
+
)

c
)
= noile coordonate sunt
t
i
=
i
)
c
i
c
)
. i ,= ,.
t
)
=

)
c
)
.
1.6.8. Exemplu. S a se studieze natura sistemului de vectori:
1
=
_
_
_
_
_
1
0
1
_
_
_
_
_
.
2
=
_
_
_
_
_
2
1
3
_
_
_
_
_
.
3
=
_
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
_
.
4
=
_
_
_
_
_
1
2
0
_
_
_
_
_
1.6.9. Solutie. Se consider a sistemul vectorial n necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
, c
4
: c
1
1
+ c
2
2
+ c
3
3
+
c
4
4
= 0. Trebuie aate toate valorile scalarilor c
1
, c
2
, c
3
, c
4
care veric a sistemul vectorial. Prin
nlocuirea n sistemul vectorial a reprezent arilor vectorilor (date n baza canonic a) se obtine o nou a form a:
c
1
[
1
]
1
+ c
2
[
2
]
1
+ c
3
[
3
]
1
+ c
4
[
4
]
1
= [0]
1
=
= c
1
_
_
_
_
_
1
0
1
_
_
_
_
_
+ c
2
_
_
_
_
_
2
1
3
_
_
_
_
_
+ c
3
_
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
_
+ c
4
_
_
_
_
_
1
2
0
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
care este echivalent a cu un sistem liniar
omogen n necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
, c
4
:
_
_
c
1
+ 2c
2
+ c
3
c
4
= 0
c
2
+ c
3
+ 2c
4
= 0
c
1
+ 3c
2
+ c
3
= 0
Se rezolv a acest sistem folosind metoda pivotului si cu p astrarea semnicatiilor de spatiu vectorial
(bazele n care sunt reprezentati vectorii):
[ v
1
v
2
v
3
v
4
[ e
1
e
2
e
3
[ b
[ [ [
e
1
[ 1 | 2 1 1 [ 1 0 0 [ 0
e
2
[ 0 1 1 2 [ 0 1 0 [ 0
e
3
[ 1 3 1 0 [ 0 0 1 [ 0
[ [ [
v
1
[ 1 2 1 1 [ 1 0 0 [ 0
e
2
[ 0 1 | 1 2 [ 0 1 0 [ 0
e
3
[ 0 5 2 1 [ 1 0 1 [ 0
[ [ [
v
1
[ 1 0 1 5 [ 1 2 0 [ 0
v
2
[ 0 1 1 2 [ 0 1 0 [ 0
e
3
[ 0 0 3 | 11 [ 1 5 1 [ 0
[ [ [
v
1
[ 1 0 0
4
3
[
2
3

1
3

1
3
[ 0
v
2
[ 0 1 0
5
3
[
1
3

2
3
1
3
[ 0
v
3
[ 0 0 1
11
3
[
1
3
5
3

1
3
[ 0
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 1 1 0 0
0 1 1 2 0 1 0
1 3 1 0 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 2 1 1 1 0 0
0 1 1 2 0 1 0
0 5 2 1 1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0
0 1 0
0 5 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 1 1 0 0
0 1 1 2 0 1 0
0 5 2 1 1 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 1 5 1 2 0
0 1 1 2 0 1 0
0 0 3 11 1 5 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0
1
3
0 1
1
3
0 0
1
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1 5 1 2 0
0 1 1 2 0 1 0
0 0 3 11 1 5 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0
4
3
2
3

1
3

1
3
0 1 0
5
3
1
3

2
3
1
3
0 0 1
11
3

1
3
5
3

1
3
_
_
_
_
_
_
Vericare:
_
_
_
_
_
1 2 1
0 1 1
1 3 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2
3

1
3

1
3
1
3

2
3
1
3
1
3
5
3

1
3
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
1.7. OPERA TII CU SUBSPA TII 39
1.6.10. Exemplu. Fie vectorii:
1
=
_
_
_
_
_
0
2
1
_
_
_
_
_
.
2
(:) =
_
_
_
_
_
1
:
1
_
_
_
_
_
.
3
(:) =
_
_
_
_
_
:
0
1
_
_
_
_
_
. : R.
S a se discute n functie de parametrul : natura familiei de vectori.
1.6.11. Solutie. Se consider a sistemul vectorial n necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
: c
1
1
+c
2
2
(:)+c
3
3
(:) =
0 si cu parametrul :.
1.6.12. Observatie. Prezentarea de fat a a metodei elimin arii a lui Gauss (metodei pivotului) nu este
complet a: nu sa specicat modul de abordare complet pentru situatiile cnd pivotul nu poate ales
pe diagonala principal a, nu sau prezentat aspecte legate de abordarea numeric a a problemei (situatiile
cnd calculele implicate se efectueaz a cu aproximatii), nu sa prezentat efectuarea acestor calcule folosind
software matematic specializat (Computer Algebra Systems), nu sau prezentat aplicatii ale acestei metode
n alte zone de interes. Sper am c a toate aceste omisiuni vor acoperite de alte cursuri si/sau texte.
1.7. Operatii cu subspatii
1.7.1. Propozitie. Intersectia oric arei familii de subspatii este subspatiu (si este multime nevid a).
Demonstratie. Dac a (V. K) este spatiu vectorial iar (\
i
)
i1
sunt subspatii ale lui (V. K), atunci pentru
\
0
:=

i1
\
i
au loc:
\i 1, 0 \
i
= 0 \
0
(= \
0
,= O);
1. r, \
0
= \i 1 r, \
i
= \i 1, r + \
i
= r + \
0
2. r \
0
, c K = \i 1 r \
i
si c K = \i 1 cr \
i
= cr \
0
.
1.7.2. Exemplu. Se consider a vectorii:
1
= (2. 2. 2),
2
= (2. 2. 1),
3
= (3. 3. 2),
4
= (2. 5. 1) si
subspatiile V
1
= :jc:(
1
.
2
), V
2
= :jc:(
3
.
4
). S a se descrie intersectia V
1
V
2
.
Rezolvare:
V
1
V
2
= este simultan combinatie liniar a de
1
,
2
si de
3
,
4
asa c a se obtine:
= c
1
1
+ c
2
2
= c
3
3
+ c
4
4
, de unde se obtine sistemul:
_
_
2c
1
+ 2c
2
= 3c
3
+ 2c
4
2c
1
+ 2c
2
= 3c
3
+ 5c
4
2c
1
c
2
= 2c
3
+ c
4
, cu solutia:
_
_
c
1
=
7
12
c.
c
2
=
7
6
c.
c
3
=
1
2
c.
c
4
= c R.
Un vector al intersectiei este:
=
7
12
c(2. 2. 2) +
7
6
c(2. 2. 1) = c
_
7
2
.
7
2
. 0
_
sau
=
1
2
c(3. 3. 2) +c(2. 5. 1) = c
_
7
2
.
7
2
. 0
_
.
Intersectia celor dou a subspatii este:
V
1
V
2
=
_
c
_
7
2
.
7
2
. 0
_
; c R
_
= c(1. 1. 0) ; c R .
Observatii:
Sistemul
_
_
2c
1
+ 2c
2
= 3
2c
1
+ 2c
2
= 3
2c
1
c
2
= 2
nu are solutie, asa c a
3
, V
1
.
Sistemul
_
_
2c
1
+ 2c
2
= 2
2c
1
+ 2c
2
= 5
2c
1
c
2
= 1
4
, V
1
.
_
_
2 = 3c
3
+ 2c
4
2 = 3c
3
+ 5c
4
2 = 2c
3
+ c
4
1
, V
2
.
_
_
2 = 3c
3
+ 2c
4
2 = 3c
3
+ 5c
4
1 = 2c
3
+ c
4
2
, V
2
.
Deoarece nu se precizeaz a reperul n care sunt exprimati vectorii, se subntelege c a reprezentarea initial a
se face n reperul 1 = (c
1
. c
2
. c
3
), unde c
1
= (1. 0. 0), c
2
= (0. 1. 0), c
3
= (0. 0. 1). n reperul 1 obiectele
care apar se reprezint a astfel:
[c
1
]
1
=
_
_
1
0
0
_
_
, [c
2
]
1
=
_
_
0
1
0
_
_
, [c
3
]
1
=
_
_
0
0
1
_
_
, [
1
]
1
=
_
_
2
2
2
_
_
, [
2
]
1
=
_
_
2
2
1
_
_
, [
3
]
1
=
_
_
3
3
2
_
_
,
[
4
]
1
=
_
_
2
5
1
_
_
, []
1
= c
_
_
7
2
7
2
0
_
_
.
Familia 1
1
= (
1
.
2
) este liniar independent a (pentru c a matricea
_
_
2 2
2 2
2 1
_
_
are rangul 2) si genereaz a
V
1
, asa c a 1
1
este reper n V
1
, dimensiunea lui V
1
este 2, iar obiectele din V
1
se reprezint a astfel:
[
1
]
1
1
=
_
_
1
0
_
_
, [
2
]
1
1
=
_
_
0
1
_
_
, @[
3
]
1
1
, @[
4
]
1
1
, []
1
1
= c
_
_
7
12
7
6
_
_
(vectorul este reprezentabil n
reperul 1
1
pentru c a, ind n intersectie, face parte din V
1
).
Figure 1. Intersectia a dou a subspatii
Familia 1
2
= (
3
.
4
) este reper n V
2
, dimensiunea lui V
2
este 2, iar obiectele din V
2
se reprezint a
astfel: [
3
]
1
2
=
_
_
1
0
_
_
, [
4
]
1
2
=
_
_
0
1
_
_
, @[
1
]
1
2
, @[
2
]
1
2
, []
1
2
= c
_
_

1
2
1
_
_
(vectorul este reprezentabil
n reperul 1
2
pentru c a, ind n intersectie, face parte din V
2
).
n poz a se a a urm atoarele obiecte (descrise din punct de vedere al Geometriei Analitice si al Algebrei
Liniare):
Punctele: C(0. 0. 0), 11 (2. 2. 2), 12 (2. 2. 1), 13 (3. 3. 2), 14 (2. 5. 1);
Vectorii de pozitie:

C11,

C12,

C13,

C14 (vectorii
1
,
2
,
3
,
4
);
Planele: (111) : r + = 0 (subspatiul V
1
, de dimensiune 2), (112) : r + 3. = 0 (subspatiul
V
2
, de dimensiune 2);
Dreapta de intersectie a planelor (111) si (112), (1112) : r = (0. 0. 0)+: (1. 1. 0) (subspatiul V
1
V
2
=
c(1. 1. 0) ; c R, de dimensiune 1).
Poza a fost obtinut a cu produsul software "Archimedes Geo3D, version 1.3.6", www.raumgeometrie.de.
1.7.3. Denitie. Se numeste suma unei familii (V
i
)
i1
de subspa tii multimea
i1
V
i
Def
=
_
i1
i
;
i
V
i
. \i 1
_
.
1.7.4. Propozitie. Suma unei familii de subspatii este un subspatiu.
Demonstratie. r
)

i1
V
i
. , = 1. 2 = \i 1,
)
i
V
i
. , = 1. 2 astfel nct r
)
=

i1
)
i
=
r
1
+ r
2
=
i1
(
1
i
+
2
i
)
i1
V
i
.
Analog, pentru c K. cr
1
=
i1
(c
1
i
)
i1
V
i
.
1.7.5. Propozitie. Suma subspatiilor coincide cu subspatiul generat de reuniunea subspatiilor
i1
V
i
= :jc:
_
_
i1
V
i
_
(este cel mai mic subspatiu care contine reuniunea familiei).
Demonstratie. Fie r
i1
V
i
= \i 1,
i
V
i

i1
V
i
, astfel nct r =
i1
i
= r /
_
i1
V
i
_
.
Reciproc, e r /
_
i1
V
i
_
= : N, c
)
K, , = 1. :,
)

i1
V
i
, , = 1. :, astfel nct r =
n
)=1
c
)
)
.
Pentru ecare , = 1. :, i
)
1,
)
= n
i
j
V
i
j
= c
)
i
j
V
i
j
si atunci r =
n
)=1
_
c
)
n
i
j
_
i1
V
i
.
1.7.6. Propozitie. max
i1
(dimV
i
) _ dim
_
i1
V
i
_
_
i1
dim(V
i
).
Demonstratie. Pentru prima inegalitate, are loc \i 1. V
i

i1
V
i
=\i 1. dimV
i
_ dim
_
i1
V
i
_
= max
i1
(dimV
i
) _ dim
_
i1
V
i
_
.
Pentru a doua inegalitate, e cte o baz a n ecare subspatiu si e familia obtinut a prin reunirea
lor; aceast a nou a familie este sistem de generatori n

i1
V
i
iar num arul ei de vectori este

i1
dim(V
i
);
cum orice baz a a subspatiului are cel mult tot attia vectori cti are un sistem de generatori, rezult a c a
dim
_
i1
V
i
_
_
i1
dim(V
i
).
1.7.7. Propozitie. (Denitii echivalente pentru suma direct a a dou a subspatii) Fie V
1
si V
2
dou a subspatii si V
1
+V
2
suma lor. Urm atoarele armatii sunt echivalente:
(1) Orice vector al sumei admite o unic a descompunere ntr-o sum a dintre un vector din V
1
si un
vector din V
2
.
(2) Intersectia celor dou a subspatii este subspatiul nul.
(3) Dimensiunea sumei subspatiilor este egal a cu suma dimensiunilor subspatiilor.
Demonstratie. Se va demonstra echivalenta armatiilor 1. si 2., 2. si 3.
1.=2. Fie suma V
1
+ V
2
cu proprietatea 1. si e r V
1
V
2
. Pentru V
1
+ V
2

i
V
i
, i = 1. 2
asa ca =
1
+
2
= (
1
r) + (r +
2
) cu
1
r V
1
si r +
2
V
2
deci descompunerea este unic a dac a
si numai dac a \r V
1
V
2
. r = 0.
2.=3. Fie cte o baz a (c
i
)
i=1,I
1
. (,
)
)
)=1,I
2
n ecare subspatiu.
= Se presupune c a V
1
V
2
= 0. Atunci familia (c
i
)
i=1,I
1
' (,
)
)
)=1,I
2
este baz a n V
1
+V
2
.
Familia este sistem de generatori; demonstr am c a este si liniar independent a.
Fie o combinatie liniar a nul a
I
1
i=1
c
i
c
i
+
I
2
)=1
,
)
,
)
= 0 =
= r =
I
1
i=1
c
i
c
i
=
I
2
)=1
,
)
,
)
\
1
\
2
= 0
si cum (c
i
)
i=1,I
1
, (,
)
)
)=1,I
2
sunt baze n V
1
, respectiv V
2
urmeaz a c a toti scalarii sunt nuli, adic a familia
este liniar independent a si deci baz a n V
1
+V
2
. Dimensiunea subspatiului V
1
+V
2
este dat a de num arul
de vectori ai unei baze, asa c a dim(V
1
+V
2
) = /
1
+ /
2
.
= Presupunem c a dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
si, prin reducere la absurd, c a ar exista 0 ,=
r V
1
V
2
.
Consider am cte o baz a n ecare subspatiu; familia format a din reuniunea celor dou a baze este sistem
de generatori, dar nu mai este liniar independent a, pentru c a vectorul nenul r admite dou a reprezent ari
distincte n cele dou a subspatii, asa c a reprezentarea oric arui vector al sumei poate modicat a prin
adunarea reprezent arii lui r n V
1
si sc aderea reprezent arii lui r n V
2
. Extragerea din ea a unei baze
conduce la micsorarea strict a a num arului de vectori, deci dim(V
1
+V
2
) < dimV
1
+ dimV
2
. contradictie
cu ipoteza. Deci intersectia contine numai elementul nul.
1.7.8. Denitie. Suma V
1
+V
2
a dou a subspatii V
1
si V
2
se numeste directa dac a este satisf acut a una
dintre conditiile echivalente din propozitia 1.7.7. Suma direct a a dou a subspatii se noteaz a cu V
1
V
2
.
1.7.9. Denitie. Dou a subspatii V
1
si V
2
se numesc suplementare
2
n V dac a V = V
1
V
2
.
1.7.10. Propozitie. Dac a V
1
este subspatiu al lui V atunci exist a un subspatiu V
2
astfel nct V =
V
1
V
2
.
2
Terminologia folosit a difer a cu scoala c areia i apartine autorul. Scoala AngloSaxon a foloseste expresia "complemen-
tary subspaces", iar scoala Francez a foloseste expresia "sousespaces supplmentaires"; mai mult, diferentele se pare c a se
p astreaz a si n traduceri (un text n Englez a tradus din Francez a foloseste expresia "supplementary subspaces"). Dac a se
iau n calcul si alte scoli (cum ar cea Rus a sau cea German a), expresia folosit a poate conduce la diverse confuzii care se
p astreaz a chiar n aceeasi limb a.
Demonstratie. Fie o baz a (c
i
)
i=1,I
1
a lui V
1
care se completeaz a la o baz a a lui V cu vectorii (,
)
)
)=1,I
2
.
Atunci familia (c
i
)
i=1,I
1
'(,
)
)
)=1,I
2
este baz a n V iar subspatiul V
2
= :jc:
_
(,
)
)
)=1,I
2
_
este un suplement
al lui V
1
n V:
r V
1
V
2
= vectorul r se exprim a n acelasi timp ca o combinatie liniar a de vectorii ec arei
subfamilii,
r =
I
1
i=1
c
i
c
i
=
I
2
)=1
,
)
,
)
deci
I
1
i=1
c
i
c
i
I
2
)=1
,
)
,
)
= 0
si cum expresia de mai sus este o combinatie liniar a nul a a familiei (c
i
)
i=1,I
1
' (,
)
)
)=1,I
2
care este baz a,
toti scalarii sunt nuli, adic a orice element al intersectiei este nul, adic a suma spatiilor este direct a.
1.7.11. Observatie. Din demonstratie se observ a c a, datorit a faptului c a o familie liniar independent a
poate completat a pn a la o baz a n mai multe feluri, suplementul unui subspatiu (propriu)
3
nu este unic.
1.7.12. Exemplu. Dac a V
1
= c(1. 0) ; c R, atunci familia (1. 0) poate completat a pn a la o
baz a n R
2
cu ecare dintre vectorii (0. 1), (1. 1), (1. 1) si atunci se obtine c a ecare dintre subspatiile
V
2
= c(0. 1) ; c R, V
3
= c(1. 1) ; c R, V
4
= c(1. 1) ; c R este cte un suplement al lui
V
1
n R
2
: R
2
= V
1
V
2
= V
1
V
3
= V
1
V
4
.
1.7.13. Observatie. Dac a V
1
este subspatiu n V astfel nct dimV
1
= / si dimV = :, atunci orice
suplement al lui V
1
n V are dimensiunea :/. Dimensiunea suplementului se mai numeste codimensiunea
lui V
1
.
1.7.14. Teorem a. [Denitii echivalente pentru suma direct a a mai multor subspatii] Fie
(V
i
)
i=1,I
si V =
I
i=1
V
i
. Urm atoarele armatii sunt echivalente:
(1) Fiecare vector r al sumei se descompune n mod unic sub forma: r =
I
i=1
i
.
i
V
i
. i = 1. /.
(2) \, = 1. /. V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
= 0 .
(3)
I
i=1
dimV
i
= dimV.
Demonstratie. Se va demonstra 1 = 2, 2 = 1, 2 = 3 si 3 = 2.
1 = 2 = |2 =|1
Se presupune prin reducere la absurd c a exist a , = 1. / astfel nct V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
,= 0.
3
Spatiul vectorial (V; K) are dou a subspatii improprii: 0 (subspatiul nul) si V (tot spatiul). Ambele subspatii improprii
au suplement unic, si anume cel alalt subspatiu impropriu.
Atunci r V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
0 = r V
)
si r
I
i=1,i,=)
V
i
si r ,= 0.
Atunci r =
I
i=1,i,=)
t
i
,
i
V
i
, i ,= , si pentru un vector oarecare al sumei
I
i=1
V
i
are loc:
=
I
i=1
i
=
I
i=1,i,=)
i
+
)
=
_
I
i=1,i,=)
i
r
_
+(
)
+ r) =
_
I
i=1,i,=)
i=1,i,=)
t
i
_
+(
)
+ r) =
I
i=1,i,=)
(
i
t
i
)+
(
)
+ r), care este o alt a descompunere pentru r, distinct a de prima din cauz a c a r ,= 0, contradictie cu
unicitatea descompunerii.
2 = 1=|1 =|2
Dac a prin reducere la absurd dou a descompuneri ar coincide,
I
i=1
i
=
I
i=1
t
i
, atunci
I
i=1
(
i
t
i
) = 0;
dac a , astfel nct
)

t
)
,= 0. atunci
t
)

)
=
I
i=1,i,=)
(
i
t
i
) ,= 0 = ,. \
)

_
I
i=1,i,=)
\
i
_
,= 0
contradictie. Asadar \, = 1. /,
)

t
)
= 0 adic a cele dou a descompuneri coincid.
2=3
Fie cte o baz a n ecare subspatiu; reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei, iar din conditia
2 rezult a independenta liniar a a reuniunii de baze: dac a reuniunea de baze n-ar liniar independent a,
atunci ar exista un indice , si un vector n V
)
care s a e sum a de vectori din celelalte subspatii, adic a
V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
,= 0 contradictie. Urmeaz a c a are loc 3.
3=2
Reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei si din 3 urmeaz a c a este si liniar independent a
(ca ind minimal a), asa c a dac a are loc V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
,= 0 atunci pentru 0 ,= r V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
si pentru oarecare o scriere a lui n reuniunea bazelor ar putea modicat a prin intermediul lui r n
alt a scriere distinct a de prima, folosind cele dou a reprezent ari ale lui r n V
)
si n
I
i=1,i,=)
V
i
:
r =
I
j
0
i=1
,
)
0
i
c
)
0
i
=
I
)=1,),=)
0
_
I
j
i=1
,
)
i
c
)
i
_
. =
I
)=1
_
I
j
i=1
c
)
i
c
)
i
_
=
I
j
0
i=1
c
)
0
i
c
)
0
i
+
I
)=1,),=)
0
_
I
j
i=1
c
)
i
c
)
i
_
=
I
j
0
i=1
_
c
)
0
i
,
)
0
i
_
c
)
0
i
+
I
)=1,),=)
0
_
I
j
i=1
_
c
)
i
+ ,
)
i
_
c
)
i
_
, adic a reuniunea familiei de baze nar liniar independent a, contradictie.
1.7.15. Denitie. Suma unei familii de subspatii (V
i
)
i=1,I
se numeste directa dac a este satisf acut a una
dintre conditiile echivalente din teorema 1.7.14 de mai sus. Se foloseste notatia
I
i=1
V
i
(care nseamn a c a
suma subspatiilor
I
i=1
V
i
este direct a).
1.7.16. Observatie. Se mai poate obtine o caracterizare echivalent a a sumei directe:
Suma de subspatii este direct a == reuniunea bazelor subspatiilor este baz a a sumei.
1.7.17. Teorem a. (Formula lui Grassmann) Pentru orice dou a subspatii V
1
si V
2
are loc:
dimV
1
+ dimV
2
= dim(V
1
+V
2
) + dim(V
1
V
2
) .
Demonstratie. Fie
V
t
1
suplementul direct al lui V
1
V
2
n V
1
: V
1
= (V
1
V
2
) V
t
1
=
_
_
_
(V
1
V
2
) V
t
1
= 0.
V
t
1
_ V
1
.
V
t
2
suplementul direct al lui V
1
V
2
n V
2
: V
2
= (V
1
V
2
) V
t
2
=
_
_
_
(V
1
V
2
) V
t
2
= 0.
V
t
2
_ V
2
.
De unde rezult a:
_
_
V
t
1
V
2
= V
1
V
t
1
. .
=V
0
1
V
2
= (V
1
V
2
) V
t
1
= 0
V
t
2
V
1
= V
2
V
t
2
. .
=V
0
2
V
1
= (V
1
V
2
) V
t
2
= 0 .
Ar at am c a are loc relatia: V
1
+V
2
= (V
1
V
2
) +V
t
1
+V
t
2
= (V
1
V
2
) V
t
1
V
t
2
(suma este direct a),
prin aplicarea conditiilor echivalente din Teorema 1.7.14.
Trebuie demonstrate relatiile:
+ (V
1
V
2
) (V
t
1
+V
t
2
) = 0
r (V
1
V
2
) (V
t
1
+V
t
2
) = r V
1
. r V
2
. r V
t
1
+V
t
2
=
r V
1
. r V
2
. r = n
1
+ n
2
. n
i
V
t
i
= n
1
V
t
1
V
1
si
n
1
= r n
2
V
2
= n
1
V
1
V
2
V
t
1
= 0 = n
1
= 0;
analog n
2
= 0 deci r = 0.
+ V
t
1
((V
1
V
2
) +V
t
2
) = V
t
1
V
2
= 0.
+ V
t
2
((V
1
V
2
) +V
t
1
) = V
t
2
V
1
= 0.
Asadar descompunerea sumei V
1
+V
2
= (V
1
V
2
) V
t
1
V
t
2
este direct a si atunci are loc relatia dintre
dimensiuni:
dim(V
1
+V
2
) = dim(V
1
V
2
) + dimV
t
1
+ dimV
t
2
;
cum dimV
t
i
= dimV
i
dim(V
1
V
2
) urmeaz a c a
dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
dim(V
1
V
2
) .
ceea ce ncheie demonstratia.
1.8. Laticea subspatiilor
Se consider a un spatiu liniar nitdimensional (V. K), cu dimV =:, si multimea tuturor subspatiilor
liniare ale sale, notat a o1(V) _ T (V).
Se consider a pe o1(V) operatiile:
Intersectie ""; propriet ati ale intersectiei:
[o1(V) este parte stabil a a lui T (V) n raport cu intersectia] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
W
2
o1(V)
[intersectia este idempotent a] \
WS1(V)
, W W= W
1.8. LATICEA SUBSPA TIILOR 47
[intersectia este comutativ a] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
W
2
= W
2
W
1
[intersectia este asociativ a] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
, (W
1
W
2
) W
3
= W
1
(W
2
W
3
)
[intersectia are element neutru, V] \
WS1(V)
, V W= W
[m arginire cu 0
V
] \
WS1(V)
, 0
V
W=0
V
[nu exist a invers n raport cu intersectia]

Sum a "+"; propriet ati ale sumei:
[o1(V) este parte stabil a a lui T (V) n raport cu suma] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
+W
2
o1(V)
[suma este idempotent a] \
WS1(V)
, W+W= W
[suma este comutativ a] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
+W
2
= W
2
+W
1
[suma este asociativ a] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
, (W
1
+W
2
) +W
3
= W
1
+ (W
2
+W
3
)
[suma are element neutru, 0
V
] \
WS1(V)
, 0
V
+W= W
[m arginire cu V] \
WS1(V)
, V +W= V
[nu exist a invers n raport cu suma]
Propriet ati de ntlnire ale intersectiei si sumei:
[absorbtie] W
0
(W
0
+W) = W
0
+ (W
0
W) = W
0
[operatiile nu sunt distributive una fat a de cealalt a]
W
1
,W
2
W
3
S1(V)
, W
1
(W
2
+W
3
) ,= (W
1
W
2
) + (W
1
W
3
)
de exemplu pentru 3 drepte distincte care trec prin origine si care fac parte din acelasi plan
W
1
(W
2
+W
3
) = W
1
iar (W
1
W
2
) + (W
1
W
3
) = 0
V
W
1
,W
2
W
3
S1(V)
, W
1
+ (W
2
W
3
) ,= (W
1
+W
2
) (W
1
+W
3
)
de exemplu pentru 3 drepte distincte care trec prin origine si care fac parte din acelasi plan
W
1
+ (W
2
W
3
) = W
1
iar (W
1
+W
2
) (W
1
+W
3
) = W
1
+W
2
= W
1
+W
3
= planul care le contine.
[suplementul unui element, care nu este unic] \
WS1(V)
,
W
0
S1(V)
, W+W
t
= V si W W
t
= 0
V
.
Se consider a pe o1(V) relatia "_" [incluziune].
Incluziunea are urm atoarele propriet ati:
[reexivitate] \
WS1(V)
, W_ W
[antisimetrie] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
_ W
2
si W
2
_ W
1
= W
1
= W
2
[tranzitivitate] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
, W
1
_ W
2
si W
2
_ W
3
= W
1
_ W
3
.
Incluziunea este o relatie de ordine partial a [exist a elemente care nu pot comparate]
| (W
1
_ W
2
) = W
2
_ W
1
SAU (W
1
si W
2
sunt incomparabile)
Propriet ati de ntlnire ale incluziunii, intersectiei si sumei:
[consistenta incluziunii fat a de intersectie] W
1
_ W
2
== W
1
W
2
= W
1
[consistenta incluziunii fat a de sum a] W
1
_ W
2
== W
1
+W
2
= W
2
\
W
0
S1(V)
, \
WS1(V)
, functia W W
0
W este (nestrict) cresc atoare (izoton a) [dac a W
1
si W
2
sunt
comparabile si W
1
_ W
2
, atunci, pentru orice W
0
, W
1
W
0
si W
2
W
0
sunt de asemenea comparabile
iar relatia de incluziune se p astreaz a: W
1
W
0
_ W
2
W
0
]
\
W
0
S1(V)
, \
WS1(V)
, functia WW
0
+Weste cresc atoare (izoton a) [dac a W
1
si W
2
sunt comparabile
si W
1
_ W
2
, atunci, pentru orice W
0
, W
1
+W
0
si W
2
+W
0
sunt de asemenea comparabile iar relatia de
incluziune se p astreaz a: W
1
+W
0
_ W
2
+W
0
]
[incluziuni de distributivitate care pot stricte, datorit a lipsei de distributivitate]
(W
1
W
2
) + (W
1
W
3
) _ W
1
(W
2
+W
3
)
W
1
+ (W
2
W
3
) _ (W
1
+W
2
) (W
1
+W
3
)
[o1(V) este modular a] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
cu W
1
_ W
3
, are loc: W
1
+ (W
2
W
3
) = (W
1
+W
2
) W
3
Dem:
"_"
W
1
_ W
3
si
W
1
_ W
1
+W
2
_
_
=W
1
_ W
3
(W
1
+W
2
)
si
W
2
W
3
_ W
2
_ W
1
+W
2
si
W
2
W
3
_ W
3
_
_
=W
2
W
3
_ W
3
(W
1
+W
2
)
_
_
= W
1
+ (W
2
W
3
) _ W
3

(W
1
+W
2
)
"_"
r W
3
(W
1
+W
2
) =
_
_
r W
3
si
r W
1
+W
2
_
_
=
_
_
r W
3
si r
1
W
1
. r
2
W
2
.
r = r
1
+ r
2
_
_
=
_
_
r
2
W
2
W
3
(+)
si
r
1
W
1
_
_
= r = r
1
+ r
2
W
1
+ (W
2
W
3
)
(+) deoarece r
2
W
2
si r
2
= r r
1
W
3
, pentru c a r W
3
iar r
1
W
1
_ W
3
Def: O submultime a lui o1(V) se numeste "lant" dac a este total ordonat a [nu contine elemente
incomparabile]; dac a lantul este nit cu / elemente, / 1 se numeste "lungimea lantului".
Def: Pentru un element W o1(V), se numeste "n altimea lui W" marginea superioar a a lungimilor
tuturor lanturilor dintre 0
V
si W. Elementele de n altime 1 se numesc "atomi" sau "puncte"
Obs: Orice submultime a unui lant este tot lant.
Obs: Orice lant din o1(V) este de lungime nit a, de cel mult 1 (dimensiunea spatiului V)
Obs: Orice lant din o1(V), de lungime / este izomorf cu multimea 1. . / [n sensul c a exist a o
functie bijectiv a ntre lant si 1. . / si care p astreaz a ordinea: ,(i) _ ,(,) == i _ ,]
1.8. LATICEA SUBSPA TIILOR 49
Def: Dac a W
1
_ W
2
, multimea [W
1
. W
2
] = Wo1(V) ; W
1
_ W_ W
2
se numeste "intervalul
dintre W
1
si W
2
". Se spune c a "W
2
acoper a W
1
" [sau c a "W
2
este imediat superior lui W
1
"] dac a
[W
1
. W
2
] = W
1
. W
2
[intervalul dintre ele nu contine dect capetele] [n aceast a situatie, intervalul se
numeste "prim"].
Obs: o1(V) este un interval: o1(V) = [0
V
. V].
Obs: Un interval poate avea un num ar innit de elemente [de exemplu, dac a Weste un plan, intervalul
[0
V
. W] contine toate dreptele planului]
Obs: Elementele unui interval nu sunt neap arat comparabile [exemplul anterior, sau [0
V
. V] =
o1(V)]
Def: Dou a intervale se numesc "transpuse" dac a pot exprimate n forma [W
1
W
2
. W
1
] si [W
2
. W
1
+W
2
],
pentru o alegere adecvat a a subspatiilor W
1
si W
2
.
Def: Dou a intervale se numesc "proiective" dac a exist a unsir nit de intervale dou a cte dou a transpuse.
Obs: dimensiunea ca subspatiu liniar a unui element din o1(V) este o functie d () : o1(V)
0. 1. . 1 care are propriet atile:
* W
1
W
2
(incluziune strict a) = d (W
1
) < d (W
2
)
* dac a W
2
este imediat superior lui W
1
, atunci d (W
2
) = d (W
1
) + 1
Functia d () induce pe o1(V) o structur a de "multime partial ordonat a graduat a", care satisface
"conditia JordanDedekind": "Toate lanturile maximale cu aceleasi capete au aceeasi lungime nit a"
Def: O functie () : o1(V) R se numeste "valuare" dac a (W
1
) + (W
2
) = (W
1
+W
2
) +
(W
1
W
2
). Valuarea se numeste "isoton a" [cresc atoare] dac a W
1
_ W
2
= (W
1
) _ (W
2
) si se
numeste pozitiv a [strict cresc atoare] dac a W
1
W
2
= (W
1
) < (W
2
).
Obs: Dat a ind o valuare () strict cresc atoare, se deneste valoarea unui interval [W
1
. W
2
] ca ind
([W
1
. W
2
]) = (W
2
) (W
1
).
Obs: d () este o valuare strict cresc atoare.
Multimea o1(V) are un num ar innit de elemente (de exemplu are o innitate de subspatii liniare de
dimensiune 1).
Obs: Dac a W
1
,= W
2
si ambele sunt imediat superioare lui W
0
, atunci W
1
+W
2
este imediat superior
att pentru W
1
ct si pentru W
2
. Dual, dac a W
0
este imediat superior att pentru W
1
ct si pentru W
2
,
atunci att W
1
ct si W
2
sunt imediat superioare pentru W
1
W
2
.
Obs: Functiile ,
W
1
() : [W
2
. W
1
+W
2
] [W
1
W
2
. W
1
] denit a prin ,
W
1
(W) = W W
1
si
W
2
() :
[W
1
W
2
. W
1
] [W
2
. W
1
+W
2
] denit a prin
W
2
(U) = U +W sunt izomorsme inverse unul altuia.
Mai mult, intervalele [W
1
W
2
. W
1
] si [W
1
. W
1
+W
2
] sunt transportate n intervale izomorfe transpuse,
de
W
2
(), respectiv de ,
W
1
().
Obs: Intervalele proiective sunt izomorfe.
Obs: Orice subspatiu W este suma dreptelor pe care le include.
Obs: Sublaticea generat a de dou a subspatii W
1
si W
2
este W
1
. W
2
. W
1
W
2
. W
1
+W
2
.
Obs: Sublaticea generat a de trei subspatii
Obs: Dac a dou a subspatii W
1
si W
2
sunt comparabile (n sensul c a W
1
_ W
2
sau W
2
_ W
1
), si dac a
exist a un subspatiu W
0
asa ca W
0
W
1
= W
0
W
2
si W
0
+W
1
= W
0
+W
2
, atunci W
1
= W
2
.
Obs: n ecare interval [W
1
. W
2
] _ o1(V), pentru ecare element al intervalului exist a un suplement
relativ la interval. Pentru W[W
1
. W
2
], suplementul lui Wrelativ la [W
1
. W
2
] este subspatiul (W
t
W
2
)+
W
1
.
Obs: Dat a ind o valuare () strict cresc atoare, niciun interval nu poate proiectiv cu un subinterval
propriu al s au.
Obs: Dat a ind o valuare () strict cresc atoare, toate intervalele proiective au aceeasi valoare.
Obs: Orice valuare asociaz a o unic a valoare ec arei clase de intervale proiective prime.
Obs: Dac a j (W) este num arul de intervale prime ale unui lant ntre 0
V
si W, atunci j () este o
valuare.
Obs: Orice combinatie liniar a de valu ari este o valuare.
Obs: structura unei valu ari: (W) = (0
V
) +
`
j
j (W), unde, pentru ecare clas a de intervale
proiective prime, `
j
este o valoare atasat a clasei iar j () este num arul de intervale prime proiective cu
clasa respectiv a, n orice lant maximal dintre 0
V
si W.
1.9. Spatiul factor
1.9.1. Observatie. Fie (V. K) un spatiu vectorial si V
0
un subspatiu al s au; V
0
ind subspatiu, este si
subgrup al grupului V. Se consider a pe V relatia
n v
V
0

Def
= n V
0
.
Aceast a relatie este o relatie de echivalent a pe V (deocamdat a este necesar a numai calitatea de grup a
lui V).
Demonstratie. Simetrie: n v
V
0
= n V
0
= n V
0
= v
V
0
n.
Tranzitivitate: n v
V
0
si v
V
0
n = n si n V
0
= n n = (n ) + ( n) V
0
.
Reexivitate: \ V, v
V
0
pentru c a = 0 V
0

1.9. SPA TIUL FACTOR 51
Relatia de echivalent a v
V
0
genereaz a pe V clase de echivalen ta: se va nota cu r multimea tuturor
elementelor lui V care sunt echivalente cu r:
r = V; r v
V
0
= r +V
0
= r +
0
;
0
V
0
.
Dou a clase de echivalent a pot numai s a coincid a sau s a e disjuncte (evident) iar familia tuturor claselor
de echivalent a formeaz a o partitie a lui V (sunt disjuncte dou a cte dou a iar reuniunea lor este V).
1.9.2. Denitie. Se numeste mul time factor (mul time ct) multimea tuturor claselor de echivalent a;
se noteaz a
V,V
0
= r; r V
(este o multime de clase de echivalent a, deci o multime de multimi)
1.9.3. Observatie. Pentru ecare r V functia
a
() : V
0
(r +V
0
) denit a prin
a
() = + r
este bijectiv a.
1.9.4. Propozitie. Pe multimea V,V
0
se poate deni o stuctur a de spatiu vectorial.
Demonstratie. (V,V
0
. K) este spatiu vectorial cu operatiile:
adunarea r +
Def
=
[
r + este o operatie bine denit a (nu depinde de reprezentanti) ntre clasele de
echivalent a pentru c a, dac a r = r
1
si =
1
, atunci r r
1
si
1
V
0
= (r + ) (r
1
+
1
) V
0
deci
[
r + =
\
r
1
+
1
. Asociativitatea rezult a din asociativitatea operatiei pe V: ( r + ) + . =
[
r + + . =
\
(r + ) + . =
\
r + ( + .) = r +
[
+ . = r + ( + .); elementul neutru este

0(= V
0
) iar opusul este
r =

r.
nmultirea unei clase de echivalent a cu un scalar: c r = cr. Operatia este bine denit a pentru c a,
dac a r = r
1
atunci r r
1
V
0
deci c(r r
1
) V
0
, adic a cr = cr
1
. Au loc si propriet atile din denitia
spatiului vectorial:
(c + ,) r =
\
(c + ,)r =
\
cr + ,r = cr +

,r = c r + , r;
c( r + ) = c
[
r + =
\
c(r + ) =
\
cr + c = cr + c;
c(, r) = c
,r =
\
c(,r) =
\
(c,)r = (c,) r;1 r =

1 r = r. Deci (V,V
0
. K) este spatiu vectorial (cu
operatiile ntre clase de echivalent a denite mai sus)
1.9.5. Observatie. Functia c() : V (V,V
0
) denit a prin c(r) = r este morsm de spatii vectoriale
iar nucleul acestui morsm este chiar V
0
.
Demonstratie. c(r + ) =
[
r + = r + = c(r) + c() iar c(cr) = cr = c r = c(r) deci functia
este morsm de spatii vectoriale. Nucleul operatorului este ker c(.) = r V; c(r) = 0 V,V
0
si este
chiar V
0

1.9.6. Denitie. Spatiul vectorial construit mai sus se numeste spa tiul vectorial factor (ct) al spatiului
V n raport cu subspatiul V
0
.
1.9.7. Teorem a. (Dimensiunea spatiului factor) Fie (V. K) un spatiu vectorial de tip nit si V
0
un subspatiu al s au. Atunci
dim(V,V
0
) = dimV dimV
0
.
Demonstratie. Se alege o baz a r
1
. . r
I
n V
0
si se completeaz a pn a la o baz a r
1
. . r
I
.
1
. .
v
n V. Se consider a familia
1
. .
v
n V,V
0
; r
1
. . r
I
.
1
. .
v
este baz a n V asa c a \ V c
i
. ,
)
K
astfel nct =
I
i=1
c
i
r
i
. .
V
0
+
v
i=1
,
)
)
, adic a =
v
i=1
,
)

)
deci
1
. .
v
formeaz a sistem de generatori n V,V
0
.
Fie ,
)
K astfel nct
v
i=1
,
)

)
=

0 =
v
i=1
,
)
)
V
0
; dac a 0 ,=
0
=
v
i=1
,
)
)
V
0
, atunci din faptul c a
0
este reprezentabil si ca o combinatie liniar a de r
i
ar urma c a vectorii r
1
. . r
I
.
1
. .
v
accept a o
combinatie liniar a nul a cu coecienti nenuli, contradictie cu calitatea de baz a; asadar
0
este nul si cum
1
. .
v
sunt liniar independenti n V urmeaz a c a toti scalarii sunt nuli. Asadar
1
. .
v
este o baz a
n spatiul factor V,V
0
si dimV,V
0
= :, adic a dimV,V
0
= dimV dimV
0
.
CAPITOLUL 2
Operatori liniari
2.1. Exemple de operatori liniari
2.1.1. Exemplu. Operatorul de derivare, peste spatiul vectorial al functiilor de o variabil a indenit
derivabile:
1() : C
o
(R) C
o
(R), 1(, ()) = ,
t
().
Operatorul de derivare este liniar:
1((, + q) ()) = (, + q)
t
() = ,
t
() + q
t
();
1((c,) ()) = (c,)
t
() = c,
t
().
2.1.2. Exemplu. Operatorul de integrare, peste spatiul vectorial al functiilor integrabile:
1 () : 1 1, 1 (, ()) (t) =
t
_
o
, (t) dt. Operatorul este liniar, datorit a propriet atilor integralei.
2.1.3. Exemplu. Fie spatiile vectoriale (R
3
. R) si (1
2
[A] . R) (1
a
[A] este multimea tuturor poli-
noamelor de grad cel mult :, n nedeterminata A si cu coecienti reali). Functia l () : 1
2
[A] R
3
denit a prin l (1 ()) = r
1()
R
3
(pentru un polinom 1 (A) = cA
2
+ /A + c 1
2
[A] se ataseaz a
vectorul r
1()
= (c. /. c)) este morsm de spatii vectoriale.
2.2. Propriet ati
2.2.1. Propozitie. (Propriet ati ale operatorilor liniari) Fie l () : V
1
V
2
Atunci au loc:
(1) l () liniar = \c. , K, \r
1
. r
2
V
1
, l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
)
(2) l () liniar =
(a) l (0
V
1
) = 0
V
2
;
(b) \ subspatiu V
0
1
V
1
, l (V
0
1
) = l () ; V
0
1
este subspatiu n V
2
;
(c) \ subspatiu V
0
2
V
2
, l
1
(V
0
2
) = V
1
; l () V
0
2
este subspatiu n V
1
.
Not a: la punctele 2.b si 2.c se folosesc notiunile de imagine direct a si de preimagine a unei
multimi printro functie; a se consulta Denitia 4.2.18 si Observatia 4.2.19.
Demonstratie. Fie l () : V
1
V
2
(1) "=" Fie l () operator liniar, r
1
, r
2
V si c, , K.
Atunci l (cr
1
+ ,r
2
)
aditivitate
= l (cr
1
) + l (,r
2
)
omogenitate
= cl (r
1
) + ,l (r
2
).
"=" Fie l () o functie care satisface relatia:
53
54 2. OPERATORI LINIARI
\c. , K, \r
1
. r
2
V
1
, l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
);
pentru c = , = 1, se obtine l (r
1
+ r
2
) = l (r
1
) + l (r
2
) [aditivitate],
pentru , = 0, se obtine l (cr
1
) = cl (r
1
) [omogenitate],
adic a functia l () este operator liniar.
(2) Dac a l () este liniar, atunci:
(a)
l (0
V
1
) = l (r r) = l (r) l (r) = 0
V
2
(b) Fie c. , 1,
1
.
2
l (V
0
1
) = r
1
. r
2
V
0
1
astfel nct l (r
i
) =
i
;
V
0
1
subspatiu = cr
1
+ ,r
2
V
0
1
l () operator liniar
_
_
_
= l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
) = c
1
+ ,
2
l (\
t
1
) .
(c) Fie c. , K, r
1
. r
2
l
1
(V
0
2
) = l (r
1
), l (r
2
) V
0
2
=
= l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
) V
0
2
= cr
1
+ ,r
2
l
1
(V
0
2
).
2.2.2. Denitie. Subspatiul l (V

1
) (al codomeniului) se numeste imaginea operatorului si se noteaz a
Iml (); subspatiul l
1
(0) (al domeniului) se numeste nucleul operatorului si se noteaz a ker l ().
2.2.3. Teorem a. Pentru orice operator l () : V
1
V
2
, are loc: dimV
1
= dim(ker l ())+dim(Iml ());
Demonstratie. Se consider a o baz a n
1
= l (n
1
) . . n
I
= l (n
I
) n Iml ().
Se consider a o baz a
1
. .
j
n ker l ().
Atunci familia 1 = n
1
. . n
I
'
1
. .
j
este baz a n V
1
:
Fie r V
1
= l (r) Iml () = c
1
, , c
I
scalari astfel nct l (r) =
I
i=1
c
i
n
i
=
I
i=1
c
i
l (n
i
) =
l
_
I
i=1
c
i
n
i
_
Fie V
1
n =
I
i=1
c
i
n
i
si e r = (r n) + n. Atunci l (r n) = l (r) l (n) = l (r) l (r) = 0,
asa c a r n ker l () = ,
1
, ,
j
scalari astfel nct r n =
j
)=1
,
)
)
.
n nal se obtine c a r =
j
)=1
,
)
)
+
I
i=1
c
i
n
i
asa c a un vector oarecare din V
1
este combinatie liniar a de
familia 1.
Dac a ar mai o combinatie r =
j
)=1
,
)
)
+
I
i=1
c
i
n
i
=
j
)=1
,
t
)
)
+
I
i=1
c
t
i
n
i
, atunci
j
)=1
_
,
)
,
t
)
_
)
=
I
i=1
(c
t
i
c
i
) n
i
=
2.2. PROPRIET
A TI 55
= 0 = l
_
j
)=1
_
,
)
,
t
)
_
)
_
= l
_
I
i=1
(c
t
i
c
i
) n
i
_
= 0 =
I
i=1
(c
t
i
c
i
) n
i
= c
t
i
= c
i
, \i = 1. /
= ,
)
= ,
t
)
, \, = 1. j asa c a reprezentarea vectorului r este unic a iar 1 este baz a n V
1
. Deoarece
/ = dimIml (), j = dimker l () iar [1[ = / + j, rezult a enuntul.
2.2.4. Observatie. Dac a ntre spatiile V
1
si V
2
exist a un operator bijectiv, atunci dimensiunile spatiilor
sunt egale.
Demonstratie. Dac a un operator l () : V
1
V
2
este bijectiv, atunci ker l () = 0 (din in-
jectivitate) iar Iml () = V
2
(din surjectivitate); din Teorema anterioar a 2.2.3 se obtine c a dimV
1
=
dim(ker l ()) + dim(Iml ()) = dimV
2
.
Urm atoarele dou a propozitii arat a c a inversarea si compunerea func tiilor pastreaza caracteristica de
morsm de spa tii vectoriale.
2.2.5. Propozitie. Fie (V
1
. K), (V
2
. K) dou a spatii vectoriale peste acelasi corp si e l () : V
1
V
2
morsm bijectiv. Atunci functia l
1
() : V
2
V
1
este morsm bijectiv (inversa unui morsm inversabil
este morsm) (inversa unui operator liniar inversabil este operator liniar).
Demonstratie. Se stie c a au loc
l (n + ) = l (n) + l () . l (cn) = cl (n) .
Fie r. V
2
=pentru l
1
(r) = n. l
1
() = . are loc l (n) = r, l () = si l (n + ) = l (n)+l ()
= l (n + ) = r + = l
1
(r + ) = n + = l
1
(r + ) = l
1
(r) + l
1
() deci operatorul invers
este aditiv.
Fie c K, r V
2
, l
1
(r) = = l () = r si are loc l (c) = cl () = l (c) = cr =
c = l
1
(cr) = cl
1
(r) = l
1
(cr).
2.2.6. Propozitie. Fie l
1
() : V
1
V
2
, l
2
() : V
2
V
3
morsme peste spatii vectoriale cu acelasi
corp K de scalari. Atunci l () : V
1
V
3
denit prin l () = l
2
(l
1
()), \ V
1
este morsm de spatii
vectoriale (calitatea de morsm se p astreaz a prin operatia de compunere).
Demonstratie. Fie
1
.
2
V
1
; are loc l (
1
+
2
) = l
2
(l
1
(
1
+
2
))
aditivitatea
=
lui l
1
(.)
l
2
(l
1
(
1
) + l
1
(
2
))
aditivitatea
=
lui l
2
(.)
l
2
(l
1
(
1
)) +l
2
(l
1
(
2
)) = l (
1
) + l (
2
). Omogenitatea se demonstreaz a analog.
2.2.7. Observatie. Dac a domeniul si codomeniul operatorului coincid iar l () : V V, atunci se
poate discuta despre puterile operatorului l (), n sensul: l
2
() = (l l) (), l
a
() = (l l)
. .
()
a cvi
.
Identitatea pe V, 1 () : V V, 1 () = este operator liniar.
2.2.8. Observatie. Dac a j (r) =
a
I=0
c
I
r
I
este un polinom oarecare (cu coecienti reali sau complecsi),
atunci se poate vorbi despre imaginea operatorului prin polinomul j () (sau polinom de operator), care
este un nou operator liniar (din aplicarea Propozitiei 2.2.6) si este de forma: j (l ()) =
a
I=0
c
I
l
I
(), unde
l
0
() = 1 () (operatorul identitate pe V).
2.2.9. Observatie. Dac a j () si () sunt dou a polinoame oarecare, atunci j (l ()) (l ()) =
(l ()) j (l ()). Asta nseamn a c a, desi n general compunerea operatorilor (sau compunerea functiilor)
nu este comutativ a, n cazul particular al operatorilor care sunt polinoame de acelasi operator acestia
comut a. Demonstratia se bazeaz a pe observatia c a orice dou a puteri ale aceluiasi operator comut a, adic a
relatii de forma
_
l
I
l
)
_
() =
_
l
)
l
I
_
() = l
I+)
() si este l asat a exercitiu.
2.2.10. Observatie. Relatia
~
= ( Denitia (1.1.10)) este o rela tie de echivalen ta ntre spa tii vectoriale
peste acela si corp (este reexiv a, simetric a si tranzitiv a) (aceast a relatie este denit a pe o multime de spatii
vectoriale si cu ajutorul ei se pot stabili clase de echivalent a).
Demonstratie. Reexivitatea rezult a din faptul c a operatorul identitate l () : V
1
V
1
, l () =
este liniar si bijectiv, deci V
1
~
= V
1
. Simetria rezult a din Propozitia (2.2.5), pentru c a dac a V
1
~
= V
2
, atunci
l () : V
1
V
2
morsm bijectiv = l
1
() : V
2
V
1
morsm bijectiv = V
2
~
= V
1
. Tranzitivitatea
rezult a din Propozitia (2.2.6) pentru c a, dac a V
1
~
= V
2
si V
2
~
= V
3
atunci exist a izomorsmele l () : V
1

V
2
si \ () : V
2
V
3
iar noua functia (\ l) () : V
1
V
3
p astreaz a prin compunere si proprietatea de
liniaritate si pe cea de bijectivitate, deci V
1
~
= V
3
.
2.2.11. Observatie. Multimea 1
K
(V
1
. V
2
) admite mpreun a cu operatiile obisnuite ntre functii
(l
1
() + l
2
()) (r)
Def
= l
1
(r) + l
2
(r) .
(cl
1
()) (r)
Def
= cl
1
(r) .
o structur a de spatiu vectorial peste corpul K (Deci n particular si dualul algebric (??) este spatiu vectorial
peste corpul K).
Demonstratie. (1
K
(V
1
. V
2
) . +) este evident grup (din propriet atile adun arii pe V
2
) si are ca element
neutru operatorul identic nul O() : V
1
V
2
, O() = 0. Celelalte axiome sunt satisf acute evident.
2.3. Reprezentarea operatorilor
2.3.1. Observatie. Fie l () : V
1
V
2
si 1
o
= (c
1
. ... c
a
) un reper n domeniul operatorului. Atunci
operatorul liniar este unic determinat de (l (c
1
) . . l (c
a
)) (orice operator este unic determinat de
2.3. REPREZENTAREA OPERATORILOR 57
valorile pe care le ia ntrun reper al domeniului). Demonstratia revine la observatia c a r V
1
=
c
i
K, r =
a
i=1
c
i
c
i
= l (r) = l
_
a
i=1
c
i
c
i
_
=
a
i=1
c
i
l (c
i
).
Fie l () : V
1
V
2
un operator liniar ntre dou a spatii vectoriale de tip nit, peste acelasi corp K.
S a presupunem c a spatiile vectoriale sunt de dimensiune :. respectiv : si s a alegem cte un reper n
ecare spatiu, 1
o
= (c
1
. ... c
a
) n domeniul de denitie si 1
c
= (,
1
. ... ,
n
) n codomeniul operatorului.
Fie
l (c
)
) =
n
i=1
c
i)
,
i
V
2
. , = 1. : (reprezentarea vectorial a)
[l (c
)
)]
1
c
=
_
_
c
1)
c
2)
.
.
.
c
n)
_
_
(reprezentarea n coordonate)
reprezent arile imaginilor vectorilor bazei domeniului de denitie n baza codomeniului.
Matricea astfel obtinut a [l ()]
1
d
1
c
= [c
i)
]
i=1,a
)=1,n
=
_
[l (c
1
)]
1
c
[l (c
)
)]
1
c
[l (c
a
)]
1
c
(matricea
care are drept coloane reprezent arile n codomeniu ale imaginilor reperului din domeniu) se numeste
matricea asociata lui l () n bazele 1
o
si 1
c
.
Reciproc, pentru ecare matrice /
na
(R) si pentru ecare alegere de baze n domeniu si n
codomeniu exist a cte un operator liniar asociat, denit prin formula de mai sus. Cu alte cuvinte, functia
l () : R
a
R
n
denit a prin l (r) = r este operator liniar (exercitiu!).
Dac a r V
1
iar scrierea lui r n baza 1
o
este [r]
1
d
=
_
_
r
1
.
.
.
r
a
_
_
, atunci
l (r) = l
_
a
)=1
r
)
c
)
_
=
a
)=1
r
)
l (c
)
) =
a
)=1
r
)
n
i=1
c
i)
,
i
=
=
a
)=1
n
i=1
c
i)
r
)
,
i
=
n
i=1
_
a
)=1
c
i)
r
)
_
,
i
deci scrierea lui l (r) n baza 1
c
este
[l (r)]
1
c
=
_
_
a
)=1
c
1)
r
)
a
)=1
c
2)
r
)
.
.
.
a
)=1
c
n)
r
)
_
_
=
_
_
c
11
c
12
c
1a
c
21
c
22
c
2a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
n1
c
n2
c
na
_
_
r
1
r
2
.
.
.
r
a
_
_
=
_
[l (c
1
)]
1
c
[l (c
)
)]
1
c
[l (c
a
)]
1
c
[r]
1
d
;
[l (r)]
1
c
= [l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
.
Matricea de reprezentare a operatorului [l ()]
1
d
1
c
este unic a deoarece pentru dou a matrici si 1 are
loc armatia: dac a \r R
a
, r = 1r, atunci = 1.
2.3.2. Propozitie. Operatorul l () este bijectiv dac a si numai dac a matricea atasat a lui pentru o
alegere oarecare a bazelor din domeniu si codomeniu este inversabil a.
Demonstratie. = Dac a l () este bijectiv, atunci din Observatia 2.2.4 cele dou a spatii au aceeasi
dimensiune (deci matricea atasat a este p atratic a) si pentru ecare V
2
sistemul r = are o unic a
solutie (unicitatea din injectivitate iar existenta din surjectivitate). Se presupune prin reducere la absurd
c a matricea n-ar inversabil a; ar urma det = 0, adic a matricea are coloanele liniar dependente. Se
consider a o combinatie liniar a nenul a de coloanele matricii a c arei valoare s a e vectorul nul; matricial
nseamn a o solutie nenul a a sistemului r = 0, care odat a cu solutia r accept a si solutii de forma cr,
c K. Aceasta este o contradictie cu faptul c a sistemul r = 0 are o unic a solutie, contradictie care
provine din ipoteza c a matricea n-ar inversabil a. Deci exist a
1
.
= Dac a matricea este inversabil a, atunci, p astrnd aceeasi baz a n ecare spatiu, operatorul liniar
\ () : V
2
V
1
denit prin \ () =
1
este chiar functia invers a pentru l (), adic a l () este inversabil
deci bijectiv.
2.3.3. Denitie. Se numeste rangul operatorului l () rangul matricii atasate lui pentru o alegere
oarecare a bazelor.
2.3.4. Observatie. (1) Un operator este injectiv dac a si numai dac a rangul s au este egal cu di-
mensiunea domeniului de denitie.
(2) Un operator este surjectiv dac a si numai dac a rangul s au este egal cu dimensiunea codomeniului.
2.3.5. Observatie. Schimbarea reprezent arii operatorilor la schimbarea bazei se face astfel:
[l (r)]
1
c
= [l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
. [l (r)]
1
0
c
= [l ()]
1
0
d
1
0
c
[r]
1
0
d
.
[r]
1
0
d
= [` (1
o
)]
1
0
d
[r]
1
d
. [l (r)]
1
0
c
= [` (1
c
)]
1
0
c
[l (r)]
1
c
.
deci
[l (r)]
1
c
= [` (1
c
)]
1
1
0
c
[l (r)]
1
0
c
= [l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
=
[l (r)]
1
0
c
= [` (1
c
)]
1
0
c
[l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
=
= [` (1
c
)]
1
0
c
[l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
[` (1
o
)]
1
1
0
d
[r]
1
0
d
.
2.3.1. Reprezentarea functionalelor. Fiind xat a o baz a 1
o
=
1
. .
a
n (V. K) si o baz a
1
c
= n n (K. K), orice functional a liniar a , () : V K (care este un tip particular de operator) admite
2.4. TEOREME DE IZOMORFISM 59
o unic a reprezentare:
, () = ,
_
a
i=1
c
i
i
_
=
a
i=1
c
i
, (
i
) .
deci valoarea functionalei n este unic determinat a de valorile functionalei n vectorii bazei si de coordo-
natele vectorului. n scriere matricial a, are loc:
[, ()]
1
c
=
_
, (
1
) , (
2
) , (
a
)
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
=
=
_
, (
1
) , (
2
) , (
a
)
_
[]
1
d
.
Mai mult, dac a pentru o baz a xat a n V se noteaz a cu
i
() : V K coordonata i a ec arui vector n
baza xat a (baza n K nu se schimb a), familia de functionale (
i
())
i=1,a
este o baz a n V
t
. Aceast a baz a
se numeste baza dual a bazei 1
o
din V. Urmeaz a c a pentru spatii vectoriale de tip nit spatiul este izomorf
cu dualul s au.
2.4. Teoreme de izomorsm
2.4.1. Teorem a. (Teorema fundamental a de izomorsm) Fie l () : V
1
V
2
un morsm ntre
dou a spatii vectoriale. Atunci spatiile vectoriale V
1
, ker l () si Iml () sunt izomorfe.
Demonstratie. Se deneste
~
l () : V
1
, ker l () Iml () prin
~
l ( r) = l (r);
~
l () este bine denit (denitia nu depinde de reprezentanti) pentru c a dac a r = atunci r
ker l (), adic a l (r) = l ().
~
l () este morsm de spatii vectoriale: aditivitatea
~
l ( r
1
+ r
2
) =
~
l
_
\
r
1
+ r
2
_
= l (r
1
+ r
2
) =
l (r
1
) + l (r
2
) =
~
l ( r
1
) +
~
l ( r
2
);
omogenitatea
~
l (c r) =
~
l ( cr) = l (cr) = cl (r) = c
~
l ( r).
~
l () este surjectiv: Iml () = r
j
V
1
, l (r
j
) = =
~
l (r
j
) = .
~
l () este injectiv:
~
l ( r
1
) =
~
l ( r
2
) = l (r
1
) = l (r
2
) = r
1
r
2
ker l () = r
1
= r
2
.
Deci
~
l () este izomorsm de spatii vectoriale
2.4.2. Teorem a. (Teorema I de izomorsm) Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
1
si V
2
subspatii
vectoriale astfel nct V _ V
1
_ V
2
. Atunci spatiile vectoriale ((V,V
2
) , (V
1
,V
2
)) si V,V
1
sunt izomorfe.
Demonstratie. Se noteaz a cu r = r +V
2
clasa lui r n raport cu V
2
(deci elementul lui V,V
2
) si cu
r = r+V
1
clasa lui r n raport cu V
1
(deci elementul lui V,V
1
); se deneste functia c(.) : (V,V
2
) (V,V
1
)
prin c( r) = r. c() este bine denit a pentru c a r
1
= r
2
= r
1
r
2
V
2
= r
1
r
2
V
1
= r
1
= r
2
.
c() este morsm de spatii vectoriale pentru c a c( r
1
+ r
2
) = c
_
\
r
1
+ r
2
_
=
^
r
1
+ r
2
= r
1
+ r
2
=
c( r
1
) + c( r
2
) si c(c r) = c( cr) = cr = c r = cc( r).
Imc(.) = V,V
1
(functia este evident surjectiv a) iar nucleul ei este V
1
,V
2
: r ker c(.) = c( r) =
0 =
r =
0 = r V
1
deci r ker c(.) dac a si numai dac a r = r +V
2
si r V
1
adic a r V
1
,V
2
_ V,V
2
.
Se aplic a Teorema fundamental a de izomorsm si se obtine c a
(V,V
2
)
ker c(.)
si Imc(.) sunt izomorfe, adic a
((V,V
2
) , (V
1
,V
2
)) si V,V
1
sunt izomorfe
2.4.3. Teorem a. (Teorema II de izomorsm) Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
1
si V
2
subspatii
vectoriale ale lui V. Atunci spatiile vectoriale V
1
, (V
1
V
2
) si (V
1
+V
2
) ,V
2
sunt izomorfe.
Demonstratie. Se deneste functia c() : V
1
(V
1
+V
2
) ,V
2
prin c(r) = r = r +V
2
.
Functia este morsm de spatii vectoriale: c(r + ) =
[
r + = r + = c(r) + c() si c(cr) = cr =
c r = cc(r). r ker c(.) = r V
1
si r =
0 (= r V
2
) deci ker c(.) = V
1
V
2
.
Fie (V
1
+V
2
) ,V
2
= r
1
V
1
, r
2
V
2
, = r
1
+ r
2
+ V
2
= r
1
+ V
2
= r
1
= c(r
1
) = =
functia este surjectiv a.
Din Teorema fundamental a de izomorsm urmeaz a c a spatiile V
1
, ker c(.) si Imc(.) sunt izomorfe,
adic a spatiile vectoriale V
1
, (V
1
V
2
) si (V
1
+V
2
) ,V
2
sunt izomorfe.
2.4.4. Corolar. Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
1
si V
2
subspatii vectoriale ale lui V. Atunci
dimV
1
+ dimV
2
= dim(V
1
+V
2
) + dim(V
1
V
2
) .
Demonstratie. Din Teorema II de izomorsm se stie c a spatiile vectoriale V
1
, (V
1
V
2
) si (V
1
+V
2
) ,V
2
sunt izomorfe, deci au aceeasi dimensiune. Deci
dim(V
1
, (V
1
V
2
)) = dim((V
1
+V
2
) ,V
2
)
si din corolarul anterior
dim(V
1
, (V
1
V
2
)) = dimV
1
dim(V
1
V
2
)
iar
dim((V
1
+V
2
) ,V
2
) = dim(V
1
+V
2
) dimV
2
asa c a
dimV
1
dim(V
1
V
2
) = dim(V
1
+V
2
) dimV
2
.
2.4.5. Corolar. Fie (V

1
. K), (V
2
. K) dou a spatii vectoriale de tip nit si l () : V
1
V
2
un morsm
de spatii vectoriale. Atunci au loc armatiile:
2.4. TEOREME DE IZOMORFISM 61
(1) dimV
1
= dim(ker l ()) + dim(Iml ());
(2) l () injectiv = dimV
1
= dim(Iml ());
(3) l () surjectiv = dimV
2
= dim(Iml ()).
Demonstratie. 1. Se foloseste Teorema 2.4.1 si Teorema 1.9.7.
Spatiile vectoriale V
1
, ker l () si Iml () sunt izomorfe, asa c a dimensiunile lor sunt egale:
dim(V
1
, ker l ()) = dim(Iml ()). Cum dim(V
1
, ker l ()) = dim(V
1
) dim(ker l ()), se obtine:
dim(V
1
) dim(ker l ()) = dim(Iml ()) = dim(V
1
) = dim(ker l ()) + dim(Iml ()).
2. l () injectiv = ker l () = 0 == dim(ker l ()) = 0 si din 1. == dim(V
1
) = dim(Iml ()).
3. l () surjectiv = Iml () = V
2
== dimV
2
= dim(Iml ()) (ultima echivalent a are loc deoarece
Iml () este totdeauna un subspatiu inclus n V
2
; dac a n plus dimensiunile sunt egale, atunci Iml () si
V
2
sunt chiar egale).
2.4.6. Teorem a. (Teorema lui Sard a ctului, variant a nitdimensional a) Fie A, 1 , 2 spatii vectoriale
peste acelasi corp K si e operatorii liniari o () : A 1 si 1 () : A 2. Dac a o () este surjectiv iar
ker o () _ ker 1 (), atunci operatorul liniar unic 1() : 1 2 astfel nct 1 = 1 o.
Demonstratie. Fie operatorii
^
o () : A, ker o () 1 si

^
1 () : A, ker 1 () 2 deniti prin:
^
o (^ r) = o (r) si

^
1
_
^ r
_
= 1 (r).
Operatorii
^
o () si

^
1 () sunt bine deniti (Exercitiu!).
Operatorii
^
o () si

^
1 () sunt liniari (Exercitiu!).
Operatorii
^
o () si

^
1 () sunt injectivi (Exercitiu!).
^
o () este surjectiv (pentru c a o () este surjectiv) (Exercitiu!).
=
^
o () bijectiv =
^
o
1
() : 1 A, ker o () bijectiv liniar.
Fie functia: 1 () : A, ker o () A, ker 1 () dent a prin 1 (^ r) =
^ r.
1 () este bine denit (Exercitiu!).
1 () este liniar (Exercitiu!).
Denim 1() : 1 2 prin: 1() =
_
^
1 1
^
o
1
_
(). Atunci
(1 o) (r) = 1(o (r)) =

^
1
_
1
_
^
o
1
(o (r))
__
=

^
1 (1 (^ r)) =

^
1
_
^ r
_
= 1 (r).
2.4.7. Observatie. Reciproc, dac a A, 1 , 2 spatii vectoriale peste acelasi corp K iar o () : A 1 si
1 () : A 2 sunt operatori liniari astfel nct operatorul liniar 1() : 1 2 cu 1 = 1 o, atunci
este evident c a are loc ker o () _ ker 1 () (Exercitiu!).
2.5. Introducere n Teoria Spectral a
2.5.1. Denitie. Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
0
_ V un subspatiu vectorial si l () : V V un
operator liniar. Subspatiul V
0
se numeste invariant relativ la operatorul l () dac a
l (V
0
) _ V
0
.
2.5.2. Observatie. Dac a un operator pe un spatiu de dimensiune : admite un subspatiu invariant de
dimensiune :, atunci matricea corespunz atoare unei alegeri de baz a a spatiului pentru care primii :vectori
sunt baz a a subspatiului este de forma
_
_
A
11
A
12
A
21
A
22
_
_
=
_
_
A
11
A
12
0 A
22
_
_
/
a,a
(cu A
21
= 0 /
an,n
).
[Dac a baza este ordonat a astfel nct baza subspatiului invariant este pe ultimele locuri, atunci matricea
operatorului va avea 0 pe locul
12
]
Demonstratie. l (,
)
) =
n
i=1
c
i)
,
i
(l (,
)
)) =
_
_
c
i1
c
i2
.
.
.
c
in
0
.
.
.
0
_
_
,\, = 1. :.
2.5.3. Observatie. Dac a spatiul se poate reprezenta ca o sum a direct a de subspatii invariante, atunci
matricea operatorului ntr-o baz a corespunz atoare sumei directe este
_
_
A
11
0 0
0 A
22
0

.
.
.

0 0 A
II
_
_
Demonstratie. Pentru dou a subspatii, e V = V
1
V
2
si e o baz a atasat a acestei sume directe:
,
1
. . ,
I
1
. q
1
. . q
I
2
;
atunci ultimele /
2
coordonate ale lui l (,
)
) sunt nule (pentru c a se exprim a numai cu baza lui \
1
) iar
primele /
1
coordonate ale lui l (q
)
) sunt nule (pentru c a se exprim a numai cu baza lui \
2
). Se obtine o
form a matricial a pseudodiagonala de forma
_
_
A
11
0
0 A
22
_
_
.
Pentru mai multe subspatii forma pseudodiagonal a se obtine prin inductie.
2.5. INTRODUCERE N TEORIA SPECTRAL
A 63
2.5.4. Observatie. Dac a un subspatiu este invariant pentru un operator liniar, de aici nu rezult a c a un
suplement al subspatiului ar si el invariant pentru operator. Mai mult, este posibil ca niciun suplement
al subspatiului s a nu e invariant pentru operator.
2.5.5. Denitie. Subspatiile invariante de dimensiune 1 se mai numesc direc tii invariante. Orice vector
nenul al unei directii invariante se numeste vector propriu. (un vector nenul se numeste vector propriu al
operatorului, dac a operatorul transform a vectorul ntr-un vector coliniar cu el).
2.5.6. Observatie. Vectorii r si l (r) sunt coliniari dac a si numai dac a exist a un scalar ` astfel nct
l (r) = `r.
Scalarul se numeste valoare proprie corespunzatoare vectorului propriu.
2.5.7. Observatie. Valoarea proprie corespunz atoare unui vector propriu este unic a (unui vector pro-
priu nu i pot corespunde mai multe valori proprii distincte)
Demonstratie. Dac a l (r) = `
1
r si l (r) = `
2
r cu `
1
,= `
2
, atunci `
1
r = `
2
r = (`
1
`
2
) r = 0 =
r = 0 contradictie cu conditia ca vectorul propriu s a e nenul.
2.5.8. Observatie. Dac a un vector propriu corespunde unei valori proprii, atunci orice vector coliniar
cu el corespunde aceleiasi valori proprii.
Demonstratie. Fie l (r) = `r si vectorul cr; atunci l (cr) = `(cr) asa c a si vectorul cr este
vector propriu si are ca valoare proprie tot `.
2.5.9. Observatie. Dac a ntro familie de vectori proprii vectorii corespund la valori proprii distincte
dou a cte dou a, atunci familia este liniar independent a.
Demonstratie. Fie
1
. .
n
vectori proprii si e `
1
. . `
n
valorile proprii. Prin inductie, dac a
: = 1,
1
,= 0 deci familia
1
este liniar independent a. Pentru : = 2, dac a c
1
1
+ c
2
2
= 0. atunci
0 = l (0) = l (c
1
1
+ c
2
2
) = c
1
l (
1
) + c
2
l (
2
) = c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
.
c
1
1
+ c
2
2
= 0
c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
= 0
c
1
,= 0
_
_
A
2
=
c
1
`
2
1
+ c
2
`
2
2
= 0
c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
= 0
c
1
,= 0
_
_
sc adere
= c
1
(`
1
`
2
)
1
= 0 = `
1
= `
2
con-
tradictie.
n general, dac a armatia este adev arat a pentru :1 vectori proprii corespunz atori la valori proprii
distincte, atunci pentru : vectori proprii are loc:
c
1
1
+ + c
n
n
= 0 = c
1
`
1
1
+ + c
n
`
n
n
= 0 si se nmulteste prima egalitate cu `
n
=
c
1
(`
1
`
n
)
1
+ +c
n1
(`
n1
`
n
)
n1
= 0; se aplic a ipoteza de inductie pentru cei :1 vectori
proprii r amasi = c
)
(`
)
`
n
) = 0 = c
)
= 0
2.5.10. Observatie. Orice operator are cel mult : valori proprii distincte dou a cte dou a.
Demonstratie. La ecare valoare proprie distinct a corespunde m acar un vector propriu iar familia
acestor vectori proprii este liniar independent a, deci num arul de vectori nu poate dep asi dimensiunea
spatiului.
2.5.11. Observatie. Dac a doi vectori proprii au aceeasi valoare proprie, atunci nu sunt neap arat
coliniari (nu fac parte neap arat din aceeasi directie invariant a).
2.5.12. Observatie. Fie ` o valoare proprie xat a. Multimea V
A
= V; l () = ` a vectorilor
proprii corespunz atori valorii proprii ` formeaz a un subspatiu vectorial.
Demonstratie. l (r
1
) = `r
1
si l (r
2
) = `r
2
= l (c
1
r
1
+ c
2
r
2
) = `(c
1
r
1
+ c
2
r
2
) deci orice combi-
natie liniar a de vectori proprii corespunz atori valorii proprii ` este vector propriu corespunz ator aceleiasi
valori proprii.
2.5.13. Denitie. Subspatiul V
A
= V; l () = ` se numeste subspa tiul propriu al operatorului
l () corespunzator valorii proprii `. Dimensiunea acestui subspatiu se numeste multiplicitatea geometrica
a valorii proprii `.
2.5.14. Observatie. Subspatiul V
A
poate privit ca nucleul operatorului liniar `
A
() : V V,
`
A
() = l () `.
Demonstratie. V
A
= V; l () = ` = V; l () ` = 0 =
= V; `
A
() = 0 = `
1
A
(0) = ker `
A
().
2.5.15. Observatie. Pentru operatorul l () : V V se xeaz a aceeasi baz a 1 si n domeniul de
denitie si n codomeniu. Relatia l () = ` scris a n baza 1 n care operatorul are matricea este
[]
1
= `[]
1
= []
1
= `1
a
[]
1
= ( `1
a
) []
1
= 0.
care este un sistem liniar omogen n necunoscutele coordonatele vectorului si cu parametrul `. Conditia
necesar a si sucient a pentru a admite solutii nenule este ca determinantul matricii sistemului s a e nul,
adic a
det ( `1
a
) = 0.
A 65
2.5.16. Denitie. 1. Ecuatia det ( `1
a
) = 0 (n necunoscuta `) se numeste ecua tia caracteristica
a operatorului l () / matricii .
2. Polinomul ` det ( `1
a
) se numeste polinomul caracteristic al operatorului l () / matricii
si este un polinom de grad : (care este dimensiunea spatiului).
3. Valorile proprii ale operatorului/matricii sunt r ad acinile polinomului caracteristic. Ordinul de
multiplicitate al unei valori proprii ca r ad acin a a polinomului caracteristic se numeste multiplicitatea
algebrica a valorii proprii.
4. Multimea r ad acinilor polinomului caracteristic (adic a multimea valorilor proprii ale operatorului)
se numeste spectrul operatorului.
2.5.17. Observatie. Se poate folosi si forma det (`1
a
) = (1)
a
det ( `1
a
), dar formele care
se obtin sunt mai complicate, din cauza semnelor de care trebuie tinut cont.
2.5.18. Observatie. Polinomul caracteristic nu depinde de baza n care a fost reprezentat operatorul.
Demonstratie. Leg atura dintre matricile aceluiasi operator n dou a baze distincte este 1 = 1
1
1.
unde 1 este matricea de trecere dintre cele dou a baze; are loc
det (1
1
1 `1) = det (1
1
1 `1
1
1) = det (1
1
( `1) 1) =
= det 1
1
det ( `1) det 1 = det ( `1) .
2.5.19. Observatie. Rezultatul se refer a la o aceaasi baz a si pentru domeniu, si pentru codomeniu.
2.5.20. Exemplu. 1. Dac a matricea atasat a operatorului este diagonal a, adic a = dicq (d
1
. . d
a
),
atunci polinomul caracteristic este `
a
i=1
(d
i
`).
2. Dac a matricea atasat a operatorului este superior semitriunghiulara (adic a elementele de sub di-
agonala principal a sunt nule), atunci polinomul caracteristic este `
a
i=1
(c
ii
`) (c
ii
sunt elementele
diagonalei principale).
3. Dac a matricea atasat a operatorului are form a psudodiagonal a (Observatia 2.5.3)
=
_
_
A
11
0 0
0 A
22
0

.
.
.

0 0 A
jj
_
_
cu
ii
/
I
i
I
i
si
j
i=1
/
i
= :, atunci det ( `1
a
) =
j
i=1
det ( `1
I
i
)
(unde matricile unitate au dimensiunile corespunz atoare) (adic a polinomul caracteristic este produsul
polinoamelor caracteristice ale operatorilor atasati submatricilor)
2.5.21. Observatie. Rezolvarea ecuatiei caracteristice conduce la urm atoarele situatii posibile:
(1) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari si sunt distincte dou a cte dou a. n acest
caz, exist a o baz a format a din vectori proprii corespunz atori valorilor proprii, toate subspatiile
proprii sunt de dimensiune 1 iar matricea operatorului n aceast a baz a este diagonal a, pe diagonal a
andu-se exact valorile proprii, n ordinea dat a de asezarea vectorilor proprii n baz a.
(2) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu sunt distincte dou a cte dou a. n
acest caz se pune ntrebarea dac a dimensinea subspatiului propriu (numit a dimensiunea geomet-
rica a valorii proprii ) atasat unei valori proprii multiple este egal a sau nu cu ordinul de multi-
plicitate (ca r ad acin a a polinomului caracteristic) al valorii proprii (numit dimensiunea algebrica
a valorii proprii ). Vor exista n continuare dou a subcazuri:
(a) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu sunt distincte dou a cte dou a
si pentru ecare valoare proprie multipl a, dimensiunile ei (geometric a si algebric a) sunt egale.
(b) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu sunt distincte dou a cte dou a
si exist a m acar o valoare proprie multipl a pentru care dimensiunile ei nu sunt egale.
(3) Ecuatia caracteristic a nu are toate r ad acinile n corpul K.
Se urm areste obtinerea formei canonice Jordan pentru operatori liniari reali. Prima dicultate este
c a, desi operatorii sunt reali, n general valorile proprii pot s a nu e reale n general se stie doar c a
sunt complexe, iar n acest caz si vectorii proprii sunt tot cu componente complexe asa c a nu apartin
spatiului vectorial real. Pentru abordarea acestei dicult ati se va alege o cale indirect a: se va porni de la
operatori oarecare (pe spatii vectoriale complexe) (cu alte cuvinte operatorul liniar real va considerat
ca operator liniar pe o extensie complex a a spatiului) iar n acest context se va obtine forma canonic a
Jordan (prin reducere la reprezentarea unor operatori de un tip special, numiti nilpotenti); se va da o
reprezentare a operatorilor nilpotenti apoi se va ncheia prin reprezentarea operatorilor pe spatii vectoriale
reale (rezultatele obtinute n context complex vor traduse n contextul initial printro procedur a numit a
decomplexicare).
Se consider a (V. C) un spatiu vectorial de dimensiune nit a peste corpul numerelor complexe. Fie l () :
V V un operator si e matricea operatorului ntr-o baz a; e ecuatia caracteristic a det ( `I
a
) =
0 =
I
i=1
(` `
i
)
a
i
.
2.5.22. Denitie. Operatorul l () : V V se numeste diagonalizabil dac a exist a o baz a a spatiului
V n care matricea atasat a operatorului s a e o matrice diagonal a.
2.5.23. Observatie. Operatorul care ntro baz a 1 are matricea este diagonalizabil == 1
matrice inversabil a (matricea de trecere de la baza 1 la noua baz a 1
t
) astfel nct 1
1
1 este o matrice
diagonal a.
A 67
2.5.24. Teorem a. Operatorul l () : V V este diagonalizabil == exist a o baz a pentru V format a
din vectori proprii ai lui l ().
Demonstratie. "="
Se presupune c a n baza 1 =
1
. .
a
matricea operatorului este notat a 1 si este diagonal a, adic a
1 =
_
_
d
1
0 0
0
.
.
.
0
0 0 d
a
_
_
.
n coordonate, [
I
]
1
=
_
_
o
1I
.
.
.
o
aI
_
_
(coloana / a matricii unitate, 1 pe locul / si 0 n rest) iar
[l (
I
)]
1
=
_
_
d
1
0 0
0
.
.
.
0
0 0 d
a
_
_
_
_
o
1I
.
.
.
o
aI
_
_
= d
I
[
I
]
1
asa c a vectorial l (
I
) = d
I

I
, ceea ce nseamn a c a
I
este vector propriu atasat valorii proprii d
I
.
Cu alte cuvinte, baza n care operatorul are matrice diagonal a este o baz a format a din vectori proprii
ai operatorului l (), iar scalarii corespunz atori de pe diagonal a sunt valorile proprii la care corespund
vectorii proprii.
"="
Dac a baza 1 =
1
. .
a
este o baz a de vectori proprii, atunci are loc \/ = 1. :, l (
I
) = `
I
I
si
pentru c a 1 este baz a se poate trece la forma matricial a [
I
]
1
=
_
_
o
1I
.
.
.
o
aI
_
_
si [l (
I
)]
1
=
_
_
`
I
o
1I
.
.
.
`
I
o
aI
_
_
.
Dac a =
a
I=1
c
I
I
este un vector oarecare reprezentat n baza 1, atunci []
1
=
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
iar
l () = l
_
a
I=1
c
I
I
_
=
a
I=1
c
I
l (
I
) =
a
I=1
c
I
`
I
I
, asa c a
[l ()]
1
=
_
_
c
1
`
1
.
.
.
c
a
`
a
_
_
=
_
_
`
1
0 0
0
.
.
.
0
0 0 `
a
_
_
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
,
asa c a matricea operatorului n baza 1 este diagonal a.
Cu alte cuvinte, dac a se poate g asi o baz a format a din vectori proprii, atunci n aceast a baz a operatorul
are matrice diagonal a iar diagonala este format a din valorile proprii la care corespund vectorii proprii din
baz a.
2.5.25. Exemplu. Operatorul care n baza standard are matricea =
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
, are:
Polinomul caracteristic: ` det
_
_
4 ` 0 1
1 6 ` 2
5 0 0 `
_
_
= `
3
2`
2
+ 29` + 30
Ecuatia caracteristic a: `
3
2`
2
+ 29` + 30 = 0
R ad acinile ecuatiei caracteristice (valorile proprii): `
1
= 5, `
2
= 6, `
3
= 1
Vectorii proprii atasati valorii proprii `
1
= 5 au drept coordonate solutiile sistemului
_
_
4 `
1
0 1
1 6 `
1
2
5 0 0 `
1
_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, adic a
_
_
(1) c
1
+ 0 c
2
+ 1 c
3
= 0
(1) c
1
+ (11) c
2
+ (2) c
3
= 0
5 c
1
+ 0 c
2
+ (5) c
3
= 0
=
_
_
c
1
= c
c
2
=
3
11
c
c
3
= c
, V
A
1
=
_
_
c
_
_
1
3
11
1
_
_
; c R
_
_
2
= 6 sunt V
A
2
=
_
_
c
_
_
0
1
0
_
_
; c R
_
_
3
= 1 sunt V
A
3
=
_
_
c
_
1
5
9
25
1
_
_
; c R
_
_
Se stie c a vectorii proprii corepondenti la valori proprii distincte sunt liniari independenti din 2.5.9,
asa c a dac a se alege cte un vector pentru ecare valoare proprie, se obtin 3 vectori proprii iar familia va
liniar independent a; cum este si maximal a (spatiul n care se lucreaz a este de dimensiune 3), este baz a.
Dac a baza este
_
_
_
_
1
3
11
1
_
_
.
_
_
0
1
0
_
_
.
_
1
5
9
25
1
_
_
_
_
, matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor
este 1 =
_
_
1 0
1
5
3
11
1
9
25
1 0 1
_
_
, inversa ei este 1
1
=
_
_
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
5
6
0
5
6
_
_
iar
1
1
1 =
_
_
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
5
6
0
5
6
_
_
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
_
_
1 0
1
5
3
11
1
9
25
1 0 1
_
_
=
_
_
5 0 0
0 6 0
0 0 1
_
_
, adic a form a diag-
onal a.
A 69
Dac a vectorii proprii ar fost asezati n alt a ordine, 1 =
_
_
_
1
5
9
25
1
_
_
.
_
_
1
3
11
1
_
_
.
_
_
0
1
0
_
_
_
_
, atunci 1 =
_
1
5
1 0
9
25

3
11
1
1 1 0
_
_
, 1
1
=
_
5
6
0
5
6
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
_
_
iar 1
1
1 =
_
5
6
0
5
6
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
_
_
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
_
1
5
1 0
9
25

3
11
1
1 1 0
_
_
=
_
_
1 0 0
0 5 0
0 0 6
_
_
(tot form a diagonal a, dar cu ordinea n care apar valorile proprii pe diagonala principal a
schimbat a)
Dac a sar ales alti vectori proprii, 1 =
_
_
_
_
11
3
11
_
_
.
_
_
0
5
0
_
_
.
_
_
5
9
25
_
_
_
_
, 1 =
_
_
11 0 5
3 5 9
11 0 25
_
_
, 1
1
=
_
_
5
66
0
1
66
4
275
1
5
19
275
1
30
0
1
30
_
_
iar
1
1
1 =
_
_
5
66
0
1
66
4
275
1
5
19
275
1
30
0
1
30
_
_
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
_
_
11 0 5
3 5 9
11 0 25
_
_
=
_
_
5 0 0
0 6 0
0 0 1
_
_
(aceeasi form a di-
agonal a)
2.5.26. Teorem a. (Teorema Hamilton-Cayley) Fie l () un operator cu matricea ntr-o baz a
oarecare si cu polinomul caracteristic j (`) = det ( `I). Atunci au loc j () = 0 /
aa
(C) (matricea
nul a) si j (l ()) = O() (operatorul nul).
Demonstratie. Fie matricea `1; matricea este inversabil a dac a si numai dac a ` , o () iar n
acest caz se consider a inversa matricii:
( `1)
1
=
1
det ( `1)
1
A
=
1
1 (`)
1
A
.
unde 1
A
este matricea cu elementele
)i
(complementii algebrici ai matricii ( `1)), care sunt polinoame
de grad cel mult : 1 n `. Atunci se poate scrie
1
A
= 1
0
+ 1
1
` + + 1
a1
`
a1
.
unde 1
I
sunt matrici p atrate de ordin :. Urmeaz a c a are loc
1 (`) 1 = ( `1) 1
A
si rescriem aceast a relatie dup a puterile lui `; not am 1 (`) = c
0
+c
1
`+ +c
a
`
a
iar egalitatea anterioar a
devine:
(c
0
+ c
1
` + + c
a
`
a
) 1 = ( `1)
_
1
0
+ 1
1
` + + 1
a1
`
a1
_
.
se face nmultirea n membrul drept si ordonarea dup a puterile lui ` astfel:
c
0
1 + c
1
1` + + c
a
1`
a
= 1
0
+ (1
1
1
0
) ` + (1
2
1
1
) `
2
+ +
+(1
a1
1
a2
) `
a2
+ (1
a1
) `
a
;
deoarece n cei doi membri ai egalit atii avem dou a polinoame care sunt egale, coecientii lor sunt egali.
Urmeaz a c a au loc egalit atile (pe care le adun am nmultite convenabil, pentru a reduce termenii din
dreapta):
c
0
1 = 1
0
c
1
1 = 1
1
1
0
[ (la stnga)
c
2
1 = 1
2
1
1
[
2
(la stnga)
= [
c
a1
1 = 1
a1
1
a2
[
a1
(la stnga)
c
a
1 = 1
a1
[
a
(la stnga)
deci
c
0
1 = 1
0
c
1
=
2
1
1
1
0
c
2
2
=
3
1
2
2
1
1
=
c
a1
a1
=
a
1
a1
a1
1
a2
c
a
a
=
a
1
a1
si prin adunarea egalit atilor rezult a
c
0
1 + c
1
+ c
2
2
+ c
a1
a1
+ c
a
a
= 0.
adic a 1 () = 0 (matricea nul a) si evident 1 (l ()) = O() (operatorul nul)
2.5.27. Observatie. (Cel mai mare divizor comun al unor polinoame) Proprietatea care va
folosit a la forma canonic a Jordan este proprietatea 2.5.3, care poate v azut a n variante particulare n
2.5.1 si n 2.5.2.
A 71
Pentru dou a polinoame j
1
(r) si j
2
(r) (cu coecienti reali sau complecsi), cel mai mare divizor comun
al lor este un nou polinom d (r) (cu coecienti din acelasi corp) care divide cele dou a polinoame si este
de grad maxim cu aceast a proprietate. Existenta polinomului d (r) si aarea lui poate obtinut a prin
factorizare (metod a limitat a deoarece n general nu se poate aa efectiv factorizarea unui polinom) sau
cu algoritmul lui Euclid de aare a celui mai mare divizor comun pentru polinoame, ca ind ultimul rest
diferit de zero; unicitatea lui d (r) se poate obtine cu conditia suplimentar a ca polinomul s a aib a coecientul
dominant
1
1. Cteva dintre propriet atile polinomului d (r) = c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) sunt:
dac a d
1
(r) [j
1
(r) si d
1
(r) [j
2
(r) atunci d
1
(r) [d (r) (dac a un polinom este divizor comun al poli-
noamelor j
1
(r) si j
2
(r), atunci l divide si pe cel mai mare divizor comun al lor)
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) = c.:.:.d.c. (j
2
() . j
1
()) (o alt a formulare ar : prin algoritmul Euclid
se obtine acelasi rezultat, indiferent de pozitia polinoamelor)
dac a c.:.:.d.c. (j
1
() . ()) = 1
2
atunci c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) = c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() ())
d (r) este polinomul de grad minim cu proprietatea: exist a polinoamele /
1
(r) si /
2
(r) astfel nct
are loc
(2.5.1) d () = /
1
() j
1
() + /
2
() j
2
() ;
pentru trei sau mai multe polinoame, cel mai mare divizor comun se deneste recursiv:
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . j
3
()) =
= c.:.:.d.c. (c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) . j
3
()) .
iar proprietatea 2.5.1 poate extins a la 3 polinoame astfel:
(2.5.2)
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . j
3
()) =
= c.:.:.d.c. (c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) . j
3
()) =
= /
t
1
() c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) +/
t
2
() j
3
() =
= /
t
1
() (/
tt
1
() j
1
() + /
t
2
() j
2
()) +/
t
2
() j
3
() =
= /
2
() j
1
() + /
2
() j
2
() + /
3
() j
3
() .
pentru un num ar oarecare / de polinoame, cel mai mare divizor comun al lor se deneste similar:
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . . j
I
()) =
= c.:.:.d.c. (c.:.:.d.c. (j
1
() . . j
I1
()) . j
I
())
1
Coecientul dominant este coecientul pe care l are monomul cu grad maxim al polinomului. Polinoamele cu coecient
dominant 1 se mai numesc polinoame monice (monic polynomials).
2
Polinoamele p
1
() si q () astfel nct c:m:m:d:c: (p
1
() ; q ()) = 1 se numesc relativ prime ntre ele.
iar proprietatea 2.5.2 se extinde pentru / polinoame astfel: /
i
() polinoame, i = 1. / astfel nct
(2.5.3) c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . . j
I
()) =
I
i=1
/
i
() j
i
() .
2.5.28. Denitie. Un operator ` () se numeste nilpotent dac a exist a : N astfel nct `
v
() = O()
(operatorul nul).
2.5.29. Observatie. Dac a ` () este un operator nilpotent, , ,= 0 este un vector nenul iar / + 1 =
min :; `
c
(,) = 0, atunci familia
_
,. ` (,) . . `
I
(,)
_
este liniar independent a.
Demonstratie.
I
i=0
c
i
`
i
(,) = 0 [ `
I
() = c
0
`
I
(,) = 0 = c
0
= 0;
analog prin compunere cu `
I)
() se obtine c a \, = 1. /, c
)
= 0.
2.5.30. Teorem a. (Reducerea unui operator complex la operatori nilpotenti) Pentru ecare
`
i
, se consider a V
A
i
= ker ((l `
i
1)
a
i
()). Atunci au loc armatiile:
(1) V
A
i
sunt subspatii invariante ale lui l ().
(2) V =
I
i=1
V
A
i
.
(3) Restrictia, notat a l
)
(), a operatorului l () la ecare subspatiu V
A
j
, l
)
() : V
A
j
V
A
j
. l
)
(r) =
l (r) . \r V
A
j
este de forma l
)
() = (`
)
+ `
)
1) (), cu `
)
() operator nilpotent pe V
A
j
si 1 ()
operatorul unitate pe V
A
j
.
Demonstratie.
(1) Fie V
A
i
; atunci are loc (l `
i
I
a
)
a
i
() = 0. Atunci
(l `
i
I
a
)
a
i
(l ()) = (l `
i
I
a
)
a
i
((l `
i
I
a
+ `
i
I
a
) ()) =
= (l `
i
I
a
) ((l `
i
I
a
)
a
i
()) +`
i
(l `
i
I
a
)
a
i
() =
= (l `
i
I
a
) (0) +`
i
0 = 0 = l () l
A
i
deci V
A
i
este subspatiu invariant al operatorului l.
(2) Are loc
1 (`) =
I
i=1
(` `
i
)
a
i
.
si dac a pentru , = 1. / se consider a polinoamele
1
)
(`) = (` `
)
)
a
j
. Q
)
(`) =
I
i=1,i,=)
(` `
i
)
a
i
.
A 73
atunci
c.:.:.d.c. (Q
1
(`) . . Q
I
(`)) = 1
deci din Observatia 2.5.27 si proprietatea 2.5.3 exist a polinoamele /
i
(`) astfel nct s a aib a loc
I
)=1
/
)
(`) Q
)
(`) = 1;
mai mult, are loc
1 (`) = 1
)
(`) Q
)
(`) . \, = 1. /;
scriind aceste relatii pentru polinoamele de operatori atasate rezult a din Teorema Hamilton-Cayley
c a
0 =1 (l ()) = 1
)
(l ()) Q
)
(l ())
= 1
)
(l ()) ((Q
)
(l ())) ()) = 0. \ V.
= (Q
)
(l ())) () V
A
j
. \ V
si
I
)=1
/
)
(l ()) Q
)
(l ()) = 1 () .
adic a, tinnd cont de (Observatia 2.2.9) faptul c a /
)
(l ()) Q
)
(l ()) = Q
)
(l ()) /
)
(l ()),
I
)=1
/
)
(l ()) ((Q
)
(l ())) ()) =
=
I
)=1
(Q
)
(l ())) ((/
)
(l ())) ()) = . \ V;
cum (Q
)
(l ())) () V
A
j
si V
A
j
este invariant la l () . rezult a c a
(Q
)
(l ())) ((/
)
(l ())) ()) V
A
j
.
asa c a orice vector al spatiului se descompune n sum a de elemente din V
A
j
. , = 1. /. deci are loc
V =
I
i=1
V
A
i
.
Suma este direct a: Fie
)
V
A
j
astfel nct
I
)=1
)
= 0; atunci au loc
1
i
(l ()) (
i
) = 0
si
Q
i
(l ()) (
)
) = 0. \, = 1. /. , ,= i =
Q
i
(l ()) (
i
) = Q
i
(l ())
_
|=1,),=i
|
_
= 0;
cum polinoamele 1
i
(`) si Q
i
(`) sunt relativ prime ntre ele, din 2.5.1 exist a polinoamele 1
1
(`)
si 1
2
(`) astfel nct
1
1
(`) 1
i
(`) + 1
2
(`) Q
i
(`) = 1.
adic a
0 = 1
1
(l ()) ((1
i
(l ())) (
i
)) +1
2
(l ()) ((Q
i
(l ())) (
i
)) =
i
.
adic a descompunerea este unic a.
(3) Se noteaz a l
)
() : V
A
j
V
A
j
l
)
() = l () . \ V
A
j
restrictia operatorului l () la subspatiul
V
A
j
. Din denitia spatiului V
A
j
. are loc (l `
)
1)
a
j
() = 0. \ V
A
j
deci (l
)
`
)
1)
a
j
() = 0.
\ V
A
j
. Are loc l
)
() = (l
)
`
)
1) () + `
)
1 () . iar operatorul l
)
`
)
1 este nilpotent.
2.5.31. Teorem a. (Forma canonic a Jordan a operatorilor nilpotenti) Fie ` () un operator

nilpotent pe un spatiu vectorial V. Atunci exist a o baz a a spatiului n care matricea operatorului este un
bloc Jordan atasat scalarului nul.
Demonstratie. ` () nilpotent = !: N astfel nct ker `
v
() = V si ker `
v1
() & V (cel mai mic
exponent pentru care operatorul este identic nul),
:
Not
= min
I
_
dim`
I
() = dimV = :
_
(existenta rezult a din faptul c a operatorul este nilpotent iar unicitatea prin reducere la absurd); mai mult,
are loc r ker `
I
() = `
I
(r) = 0 = `
_
`
I
(r)
_
= 0 = r ker `
I+1
() deci:
ker ` () ker `
2
() ker `
I
()
(nucleele puterilor lui ` () formeaz a un lant, care este nit si de la rangul : ncolo toti termenii sunt egali
cu spatiul) (puterile operatorului sunt operatorul nul de la rangul :, inclusiv). Rezult a c a lantul este:
0 = ker `
0
() ker `
1
() ker `
2
()
ker `
v1
()
,=
ker `
v
() = V
si e
:
I
Not
= dimker `
I
() . / = 0. : =
0 = :
0
_ :
1
_ :
2
_ _ :
v1
< :
v
= :.
Mai mult, dac a se consider a sirul diferentelor dimensiunilor,
I
Not
= :
I
:
I1
. / = 1. :.
A 75
are loc
v
_
v1
_
v2
_ _
2
_
1
(va rezulta din demonstratie, n continuare). Pentru ecare / = 1. :, are loc
ker `
I
() = ker `
I1
() Q
I
.
cu Q
1
= ker ` () iar
I
= dimQ
I
,
V = ker `
v
() = ker `
v1
() Q
v
.
cu
dimQ
v
=
v
= :
v
:
v1
Not
= j
1
.
Se alege o baz a n Q
v
. ,
1
. ,
j
1
; vectorii ,
1
. ,
j
1
sunt liniar independenti si, mai mult, au proprietatea
c a dac a c
i
sunt astfel nct
j
1
i=1
c
i
,
i
ker `
v1
() .
atunci c
i
= 0 (pentru c a dac a ar exista scalarii c
i
astfel nct
j
1
i=1
c
i
,
i
=
0
ker `
v1
() 0. atunci ker `
v1
() Q
v
,= 0
contradictie). Deci
V = ker `
v
() = ker `
v1
() oj ,
1
. ,
j
1
.
Se observ a c a vectorii
` (,
1
) . ` (,
j
1
)
sunt n ker `
v1
() (pentru c a ,
i
ker `
v
() = `
v
(,
i
) = 0 = `
v1
(` (,
)
)) = 0 = ` (,
)
) `
v1
());
mai mult,
j
1
i=1
c
i
` (,
i
) ker `
v2
() =
`
v2
_
j
1
i=1
c
i
` (,
i
)
_
= `
v1
_
j
1
i=1
c
i
,
i
_
= 0 =
=
j
1
i=1
c
i
,
i
ker `
v1
() = c
i
= 0.
(deci n particular sunt liniar independenti) vectorii ` (,
1
) . ` (,
j
1
) sunt n ker `
v1
() si nu sunt n
ker `
v2
() deci
` (,
1
) . ` (,
j
1
) Q
v1
.
dimker `
v1
() = :
v1
= :
v2
+
v1
.
v1
_ j
1
(deci are loc si
v1
_
v
)
si
V = ker `
v
() = ker `
v1
() oj ,
1
. ,
j
1
=
= ker `
v2
() Q
v1
oj ,
1
. ,
j
1
.
Fie
j
2
Not
=
v1
j
1
si e
,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
completarea sistemului liniar independent ` (,
1
) . . ` (,
j
1
) pn a la o baz a a lui Q
v1
; sistemul de vectori
` (,
1
) . . ` (,
j
1
) . ,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
este o baz a n Q
v1
si are loc:
V = ker `
v
() = ker `
v1
() oj ,
1
. ,
j
1
=
= ker `
v2
() Q
v1
oj ,
1
. ,
j
1
=
= ker `
v2
() oj ` (,
1
) . . ` (,
j
1
) . ,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
oj ,
1
. ,
j
1
.
Se aplic a operatorul ` () bazei din Q
v1
:
`
2
(,
1
) . . `
2
(,
j
1
) . ` (,
j
1
+1
) . ` (,
j
1
+j
2
)
este un sistem de j
1
+ j
2
vectori, care este liniar independent n Q
v2
(deci j
1
+ j
2
=
v1
_
v2
) si care
se completeaz a pn a la o baz a n Q
v2
cu
j
3
Not
=
v2
v1
=
v2
j
1
j
2
vectori. n nal se obtine structura:
,
1
. ,
j
1
baz a n Q
v
` (,
1
) . . ` (,
j
1
) . ,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
baz a n Q
v1
`
2
(,
1
) . . `
2
(,
j
1
) . ` (,
j
1
+1
) . . ` (,
j
1
+j
2
) . ,
j
1
+j
2
+1
. . ,
j
1
+j
2
+j
3
baz a n Q
v2
,
.................................................................................
`
v1
(,
1
) . . `
v1
(,
j
1
) . `
v2
(,
j
1
+1
) . . `
v2
(,
j
1
+j
2
) . .
. ,
j
1
++j
r1
+1
. . ,
j
1
++j
r1
+j
r
baz a n Q
1
= ker ` ().
Fiecare coloan a a tabloului este cte o familie liniar independent a care determin a cte un subspatiu invari-
ant al operatorului ` (); primele j
1
subspatii sunt de dimensiune :. urm atoarele j
2
sunt de dimensiune
A 77
: 1, etc; ultimele j
v
subspatii sunt de dimensiune 1. Mai mult, ultima linie este format a din vectori
proprii (toti atasati valorii proprii nule). ntregul spatiu este sum a direct a de aceste subspatii pe vertical a;
pentru spatiul format de prima coloan a, se alege ca baz a
`
v1
(,
1
) . `
v2
(,
1
) . . ` (,
1
) . ,
1
(n aceast a ordine); n aceast a baz a restrictia operatorului la acest subspatiu este dat a de valorile opera-
torului n vectorii bazei:
,
1
\ = ker `
v
= `
v
(,
1
) = 0
`
_
`
v1
(,
1
)
_
= `
v
(,
1
) =
_
_
0
0
.
.
.
0
0
_
_
`
_
`
v2
(,
1
)
_
= `
v1
(,
1
) =
_
_
1
0
.
.
.
0
0
_
_
......................................................
` (,
1
) =
_
_
0
.
.
.
0
1
0
_
_
= `[
cj ia
(r) =
_
_
0
0
.
.
.
0
0
1
0
.
.
.
0
0

0
.
.
.
0
1
0
_
_
r
Not
= J
0
(:) r;
se obtine n nal urm atoarea structur a pentru matricea operatorului:
j
1
cel.
de
ord. :
j
2
cel.
de
ord. : 1
.
.
.
j
v
cel.
de
ord. 1
_
_
J
0
(:)
.
.
.
J
0
(:)
0 0
0
J
0
(: 1)
.
.
.
J
0
(: 1)
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0
J
0
(1)
.
.
.
J
0
(1)
_
_

2.5.32. Denitie. Se numeste celula Jordan de ordin : ata sata scalarului ` o matrice : : de forma:
J
A
(:) =
_
_
` 1 0
0 ` 0

.
.
.

0 0 `
_
_
.
2.5.33. Denitie. Se numeste bloc Jordan de ordin (:
1
. . :
I
) ata sat scalarului ` o matrice (:
1
+ + :
I
)
(:
1
+ + :
I
) de forma:
J
A
(:
1
. :
I
) =
_
_
J
A
(:
1
) 0 0
0 J
A
(:
2
) 0

.
.
.

0 0 J
A
(:
I
)
_
_
.
2.5.34. Denitie. Se numeste matrice Jordan ata sata scalarilor (`
1
. . `
c
) si scalarilor
_
:
A
i
1
. :
A
i
I
i
_
,
i = 1. : o matrice de forma:
J =
_
_
J
A
1
_
:
A
1
1
. . :
A
1
I
1
_
0 0
0 J
A
2
_
:
A
2
1
. . :
A
2
I
2
_
0

.
.
.

0 0 J
A
s
_
:
A
s
1
. . :
A
s
I
s
_
_
_
.
A 79
2.5.1. Decomplexicarea formei canonice complexe. Cnd corpul de scalari este real, atunci
valorile proprii sunt n general complexe, deci nu fac parte din corpul de scalari; mai mult, vectorii proprii
atasati la valori proprii complexe sunt de coordonate complexe. Pentru a se obtine o form a pseudodiagonal a
si n aceast a situatie se aplic a urm atoarea tehnic a:
Fie ` = c + i, C R. , 0 o valoare proprie complex a cu ordinul de multiplicitate :. Atunci
` = c i, este valoare proprie complex a cu acelasi ordin de multiplicitate si celor dou a valori proprii
trebuie s a li se ataseze un spatiu invariant real de dimensiune 2:. Acelasi operator v azut ca operator
peste un spatiu vectorial complex admite o baz a Jordan n care pentru ` corespund : vectori proprii
liniar independenti ,
1
. . ,
n
de coordonate complexe; atunci vectorii

,
1
. .

,
n
formeaz a baz a Jordan
pentru

`
= ` = (Re + i Im) = (Re ` + i Im`) (Re + Im)
= =

` = este vector propriu pentru

`
Baza Jordan atasat a valorii proprii ` este dat a de relatiile:
,
1
1
= `,
1
1
. . ,
q
1
= `,
q
1
,
1
2
= ,
1
1
+ `,
1
2
. . ,
q
2
= ,
q
1
+ `,
q
2
.........................................................
,
1
a
1
= ,
1
a
1
1
+ `,
1
a
1
. . ,
q
a
q
= ,
q
a
q
1
+ `,
q
a
q
Vectorii

,
I
)
sunt liniar independenti si formeaz a o baz a Jordan pentru

`. Pornind de la baza Jordan
atasat a celor dou a valori proprii complexe conjugate descris a mai sus se construieste o baz a n spatiul
real prin nlocuirea ec arei perechi de vectori complecsi conjugati ,
I
)
.

,
I
)
cu perechea de vectori reali
q
)
I
=
1
2
_
,
)
I
+

,
)
I
_
. /
)
I
=
1
2i
_
,
)
I

,
)
I
_
. Din relatiile
,
)
I
= ,
)
I1
+ `,
)
I
.
,
)
I
=

,
)
I1
+

`
,
)
I
si din relatiile
`, +

`
, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,)) +

+(Re (`) i Im(`)) (Re (,) i Im(,)) =
= 2 Re (`) Re (,) 2 Im(`) Im(,) = 2 (Re (`) q Im(`) /) .
`,
, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,))

(Re (`) i Im(`)) (Re (,) i Im(,)) =
= 2i Re (`) Im(,) + 2i Im(`) Re (,)
rezult a
q
)
I
= q
)
I1
+ Re (`) q
)
I
Im(`) /
)
I
.
/
)
I
= /
)
I1
+ Re (`) q
)
I
+ Im(`) /
)
I
asa c a nlocuirile ec arei perechi de celule complexe (pentru ` = c + i,) sunt:
_
_
` 0
0

`
_
_
_
_
c ,
, c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
` 1 0 0
0 ` 0 0
0 0

` 1
0 0 0

`
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c , 1 0
, c 0 1
0 0 c ,
0 0 , c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
` 1 0 0 0 0
0 ` 1 0 0 0
0 0 ` 0 0 0
0 0 0

` 1 0
0 0 0 0

` 1
0 0 0 0 0

`
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c , 1 0 0 0
, c 0 1 0 0
0 0 c , 1 0
0 0 , c 0 1
0 0 0 0 c ,
0 0 0 0 , c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.................................
2.5.2. Algoritm pentru aducerea unui operator la forma canonic a Jordan.
(1) Se g aseste matricea atasat a operatorului n baza initial a (standard)
(2) Se rezolv a (n C) ecuatia caracteristic a det ( `1) = 0 si se retin toate r ad acinile `
)
C,
, = 1. /, cu ordinele lor de multiplicitate :
)
,
I
)=1
:
)
= :.
Pentru ecare r ad acin a `
)
(de multiplicitate :
)
) obtinut a la pasul 2.:
(3) Se calculeaz a spatiul V
A
j
= ker (l `
)
1)
a
j
().
(4) Se calculeaz a restrictia l
)
() a operatorului l () la subspatiul V
A
j
, l
)
() : V
A
j
V
A
j
. l
)
(r) =
l (r) . \r V
A
j
.
(5) Se calculeaz a operatorul nilpotent `
)
() : V
A
j
V
A
j
, denit prin: `
)
(r) = l
)
(r) `
)
1 (r) =
(l
)
`
)
1) (r), \r V
A
j
.
(6) Se calculeaz a sirul de nuclee:
0 = ker `
0
)
() _ ker `
)
() _ ker `
2
)
() _ _ ker `
v
j
1
)
() _ ker `
v
j
)
() = V
A
j
.
se calculeaz a
:
)
= min
I
_
dimker `
I
)
() = dimV
A
j
= :
)
_
A 81
si pentru ecare / = 1. :
)
, se consider a descompunerea
ker `
I
)
() = ker `
I1
)
() Q
)
I
;
(7) Se calculeaz a :
)
I
= dimker `
I
)
(), / = 0. :
)
(8) Se calculeaz a
)
I
= dimQ
)
I
= :
)
I
:
)
I1
. / = 1. :
)
(9) Se calculeaz a
j
)
1
= :
)
v
j
:
)
v
j
1
=
)
v
j
,
j
)
2
=
)
v
j
1
j
)
1
,
j
)
3
=
)
v
j
2
)
v
j
1
=
)
v
j
2
j
)
1
j
)
2

(10) Se alege o baz a n Q
)
v
j
, notat a ,
)
1
. ,
)
j
j
1
; se consider a vectorii
,
)
j
j
1
+1
. ,
)
j
j
1
+j
j
2
care completeaz a sistemul liniar independent `
)
_
,
)
1
_
. . `
)
_
,
)
j
j
1
_
pn a la o baz a a lui Q
)
v
j
1
;
se continu a acest procedeu pn a se obtine structura:
,
)
1
. ,
)
j
j
1
baz a n Q
)
v
`
)
_
,
)
1
_
. . `
_
,
)
j
j
1
_
. ,
)
j
j
1
+1
. ,
)
j
j
1
+j
j
2
baz a n Q
)
v
j
1
`
2
)
_
,
)
1
_
. . `
2
)
_
,
)
j
j
1
_
. `
)
_
,
)
j
j
1
+1
_
. . `
)
_
,
)
j
j
1
+j
j
2
_
. ,
)
j
j
1
+j
j
2
+1
. . ,
)
j
j
1
+j
j
2
+j
j
3
baz a n Q
)
v2
,
.................................................................................
`
v
j
1
)
_
,
)
1
_
. . `
v
j
1
)
_
,
)
j
j
1
_
. `
v
j
2
)
_
,
)
j
j
1
+1
_
. . `
v
j
2
)
_
,
)
j
j
1
+j
j
2
_
. .
. ,
)
j
j
1
++j
j
r
j
1
+1
. . ,
)
j
j
1
++j
j
r
j
1
+j
j
r
j
baz a n Q
)
1
= ker `
)
().
Baza Jordan se obtine prin ordonarea vectorilor de mai sus n felul urm ator: se aleg vectorii pe
coloan a, de jos n sus pentru ecare vector, de la exponentul maxim al operatorului la exponentul
minim de exemplu, pentru prima coloan a (primul vector, ,
)
1
):
`
v
j
1
)
_
,
)
1
_
. `
v
j
2
)
_
,
)
1
_
. . `
)
_
,
)
1
_
. ,
)
1
(11) n nal se obtine n aceast a baz a (de fapt reper, pentru c a ordinea vectorilor n baz a este impor-
tant a) j
)
1
celule de ordin :
)
, j
)
2
celule de ordin :
)
1, etc.
2.5.35. Exemplu (O valoare proprie cu ordin de multiplicitate 4). Fie l () : R
4
R
4
cu matricea
n baza canonic a =
_
_
1 1 1 0
1 3 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
; s a se determine forma canonic a Jordan si o baz a n care este
atins a aceast a form a.
Pasul 1: matricea operatorului este =
_
_
1 1 1 0
1 3 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
.
Pasul 2: Valorile proprii ale matricii (din ecuatia caracteristic a):
det ( `1
4
) =
1 ` 1 1 0
1 3 ` 0 1
1 0 1 ` 1
0 1 1 1 `
= (` 1)
4
= 0 = `
1
= 1, :
1
= 4.
***
Cu Scientic WorkPlace 5.5 se calculeaz a astfel: ComputeMatricesDeterminant de unde se obtine
valoarea determinantului:
dctc::i:c:t : 6`
2
4` 4`
3
+ `
4
+ 1
ComputeFactor de unde se obtine: = (` 1)
4
Se poate calcula direct folosind: ComputeMatricesEigenvalues, de unde se obtine:
eigenvalues: 1 ` (care nu spune multiplicitatea valorii proprii).
[Pot apare confuzii generate de standardul folosit pentru reprezentarea vectorilor ca linie sau coloan a]
***
Pasul 3: Calcul am dimensiunea subspatiului propriu asociat valorii proprii ` = 1:
Se consider a operatorul (l ` 1
R
4)
4
() = (l 1
R
4)
4
(); matricea lui este ( 1
4
)
4
.
1
4
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
Not.
= 1.
( 1
4
)
2
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
2
=
_
_
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
_
_
= 1
2
.
A 83
( 1
4
)
3
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
3
=
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
= 1
3
.
( 1
4
)
4
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
4
=
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
= 1
4
.
Deci V
A
1
= ker (l `
1
1)
a
1
() = ker (l 1
R
4)
4
() = R
4
.
Pasul 4: Restrictia l
1
() a operatorului l () la subspatiul V
A
1
, l
1
() : V
A
1
V
A
1
. l
1
(r) = l (r),
\r V
A
1
este: l
1
() : R
4
R
4
. l
1
(r) = l (r) (l
1
() coincide cu l ()).
Pasul 5: Operatorul nilpotent `
1
() : R
4
R
4
, denit prin `
1
(r) = l
1
(r) `
1
1
4
(r) are matricea
1 =
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
.
Pasul 6: Se calculeaz a sirul de nuclee:
0 = ker `
0
1
() _ ker `
1
() _ ker `
2
1
() _ _ ker `
v
1
1
1
() _ ker `
v
1
1
() = V
A
1
:
Operatorul: Are matricea: Are nucleul: de dimensiune:
`
0
1
() 1
4
0 0 = :
1
0
`
1
() 1 :jc:
_
_
_
_
2
1
1
0
_
_
.
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
2 = :
1
1
`
2
1
() 1
2
:jc:
_
_
_
_
1
1
0
0
_
_
.
_
_
1
0
1
0
_
_
.
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
3 = :
1
2
`
3
1
() 1
3
R
4
4 = :
1
3
Nucleul operatorului `
1
() este multimea solutiilor sistemului:
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
0
0
0
0
_
_
, adic a toti vectorii de forma:
_
_
2c + /
c
c
/
_
_
Nucleul operatorului `
2
1
() este multimea solutiilor sistemului:
_
_
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
0
0
0
0
_
_
, adic a toti vectorii de forma:
_
_
c / + c
c
/
c
_
_
.
Se calculeaz a
:
1
= min
I
_
dimker `
I
1
() = dimV
A
1
= :
1
= 4
_
de unde se obtine :
1
= 3 si pentru ecare / = 1. :
1
se consider a descompunerea
ker `
I
1
() = ker `
I1
1
() Q
1
I
;
Se a a subspatiile Q
1
I
:
0 = ker `
0
1
() _ ker `
1
() _ ker `
2
1
()
|
ker `
1
() Q
1
2
_ ker `
3
1
()
|
ker `
2
1
() Q
1
3
= R
4
1r = 0 =
_
_
r
2
+ r
3
= 0
r
1
+ 2r
2
+ r
4
= 0
r
1
r
3
+ r
4
= 0
r
2
r
3
= 0
= r =
_
_
c
/
/
c 2/
_
_
, c. / R =
ker \ =
_
_
c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
+ /
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
[c. / R
_
_
= dimker \ = 2
ker \
2
= r R
4
[\
2
(r) = 0 = r R
4
[1
2
r = 0
1
2
r = 0 = r =
_
_
c
,
c , +
_
_
. c. ,. R =
A 85
= ker \
2
=
_
_
c
_
_
1
0
0
1
_
_
+ ,
_
_
0
1
0
1
_
_
+
_
_
0
0
1
1
_
_
[c. ,. R
_
_
1
2
r = 0 = r R
4
= ker \
3
= R
4
.
Avem sirul de subspatii
_
_
c
_
_
1
0
0
1
_
_
+ /
_
_
0
1
1
2
_
_
; c. / R
_
_
c
_
_
1
0
0
1
_
_
+ ,
_
_
0
1
0
1
_
_
+
_
_
0
0
1
1
_
_
; c. ,. R
_
_
R
4
de dimensiuni d
1
= 2 < d
2
= 3 < d
3
= 4.
Cum /
1
= d
3
d
2
= 1 alegem un vector
1
R
4
ker \
2
astfel ca ker \
2
/(
1
) = R
4
. altfel spus
complet am subspatiul ker \
2
pn a la spatiul R
4
cu subspatiul liniar generat de vectorul
1
.
Lu am
1
=
_
_
1
0
0
0
_
_
. \ (
1
) =
_
_
0
1
1
0
_
_
ker \
2
.
\
2
(
1
) =
_
_
2
2
2
2
_
_
ker \ .
/
2
= d
2
d
1
= 1 si alegem un vector
2
ker \ astfel ca \
2
(
1
) .
2
s a e baz a in ker \ = lu am
2
= (1. 0. 0. 1) .
Avem R
4
= ker \
3
|
1
ker \
2
|
\ (
1
)
ker \
|
\
2
(
1
) .
2
si atunci 1 =
_
c
1
= \
2
(
1
). c
2
=
\ (
1
)
\ (
1
).
\
2
(
1
),
2
c
3
=
2
. c
4
=
2
_
.
Num arul de celule Jordan este 2 = dimker \.
Matricea de trecere de la baza canonica la baza 1 este:
C =
_
_
2 0 1 1
2 1 0 0
2 1 0 0
2 0 0 1
_
_
= C
1
=
_
_
0
1
4
1
4
0
0
1
2

1
2
0
1 1 1 1
0
1
2

1
2
1
_
_
iar forma Jordan este:
J = C
1
C =
_
_
0
1
4
1
4
0
0
1
2

1
2
0
1 1 1 1
0
1
2

1
2
1
_
_
_
_
1 1 1 0
1 3 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
_
_
2 0 1 1
2 1 0 0
2 1 0 0
2 0 0 1
_
_
=
_
_
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
Se observ a structura de celule Jordan:
_
_
1 1 0 [ 0
0 1 1 [ 0
0 0 1 [ 0
[
0 0 0 [ 1
_
_
.
2.5.36. Exemplu. Fie operatorul l () care n baza standard are matricea =
_
_
1 1 1
3 4 3
4 7 6
_
_

/
33
(R). S a se aduc a la forma canonic a Jordan si s a se g aseasc a baza Jordan.
Valorile proprii ale matricii sunt solutiile ecuatiei caracteristice: det ( `1
3
) = 0 = (` 1) (` 2)
2
=
0
Pentru `
1
= 1, subspatiul vectorilor proprii corespunz ator este \
1
= r R
3
; ( `1
3
) r = 0 =
c(0. 1. 1) ; c R
Pentru `
2
= 2, subspatiul vectorilor proprii corespunz ator este \
2
= c(1. 0. 1) ; c R si se observ a
c a dimensiunea algebric a a valorii proprii este 2 iar dimensiunea geometric a este 1, asa c a operatorul nu
este diagonalizabil.
Se consider a operatorul l
2
() care n baza standard are matricea 1
2
= 21
3
=
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
.
Nucleul lui l
2
() este ker l
2
() = \
2
= c(1. 0. 1) ; c R
Operatorul l
2
2
() are matricea 1
2
2
=
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
2
=
_
_
0 0 0
9 18 9
9 18 9
_
_
si nucleul ker l
2
2
() = c(1. 0. 1) +, (0. 1. 2) ; c. , R.
A 87
Operatorul l
3
2
() are matricea 1
3
2
=
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
3
=
_
_
0 0 0
27 54 27
27 54 27
_
_
iar nucleul lui este ker l
3
2
() = ker l
2
2
(), asa c a sirul de nuclee
ker l
2
() _ ker l
2
2
() = ker l
3
2
() se stabilizeaz a la exponentul 2.
0 _ ker l
2
() _ ker l
2
2
() = ker l
3
2
()
[[
ker l
2
()
l
2
(
0
)
Q
2
2
0
Se alege un suplement Q
2
2
al lui ker l
2
() n ker l
2
2
(), de exemplu Q
2
2
= , (0. 1. 2) ; , R si o
baz a n Q
2
2
, de exemplu
0
= (0. 1. 2).
Atunci l
2
(
0
) =
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
_
_
0
1
2
_
_
=
_
_
1
0
1
_
_
ker l
2
()
baza Jordan este (0. 1. 1) . (1. 0. 1) . (0. 1. 2), matricile de trecere dintre baza standard si noua baz a
sunt C =
_
_
0 1 0
1 0 1
1 1 2
_
_
si C
1
=
_
_
0 1 0
1 0 1
1 1 2
_
_
1
=
_
_
1 2 1
1 0 0
1 1 1
_
_
.
Matricea operatorului n baza Jordan este
C
1
C =
_
_
1 2 1
1 0 0
1 1 1
_
_
_
_
1 1 1
3 4 3
4 7 6
_
_
_
_
0 1 0
1 0 1
1 1 2
_
_
=
_
_
1 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
n noua baz a, matricea este de tip Jordan format a din dou a blocuri
_
_
1 [ 0 0

0 [ 2 1
0 [ 0 2
_
_
Se observ a:
operatorul l
2
() are matricea
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
operatorul l
2
() nu este operator nilpotent;
operatorul l
2
() este invariant la nucleul maximal ker l
2
2
() care are baza (1. 0. 1) . (0. 1. 2), pentru
c a:
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
_
_
1
0
1
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
= 0 (1. 0. 1) + 0 (0. 1. 2) si
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
_
_
0
1
2
_
_
=
_
_
1
0
1
_
_
= 1 (1. 0. 1) + 0 (0. 1. 2).
Se poate vorbi despre restrictia operatorului l
2
() la ker l
2
2
(), `
2
() : ker l
2
2
() ker l
2
2
() iar
matricea operatorului `
2
() n baza (1. 0. 1) . (0. 1. 2) este
_
_
0 1
0 0
_
_
.
Operatorul `
2
() este nilpotent, pentru c a
_
_
0 1
0 0
_
_
2
=
_
_
0 0
0 0
_
_
.
2.6. Functionale bilinare si p atratice. Forma canonic a
Ne vom folosi si de un abuz de limbaj referindu-ne la o baz a ca la o familie de vectori n care conteaz a
ordinea.
2.6.1. Denitie. Fie (V
1
. K) si (V
2
. K) dou a spatii vectoriale peste acelasi corp de scalari. Se numeste
func tionala biliniara orice functie 1(. ) : V
1
V
2
K liniar a n ecare variabil a. Dac a n plus V
1
=
V
2
= V si are loc relatia 1(r. ) = 1(. r) . \(r. ) VV, atunci se spune c a functionala biliniar a este
simetric a.
2.6.2. Denitie. Fie 1
I
=
_
c
I
1
. . c
I
a
k
_
baze xate ale spatiilor (V
I
. K), / = 1. 2 si 1(. ) : V
1

V
2
K o functional a biliniar a. Matricea A
1
(1
1
. 1
2
) =
_
1
_
c
1
i
. c
2
)
__
i=1,a
1
)=1,a
2
se numeste matrice asociat a
functionalei biliniare corespunz atoare bazelor 1
1
. 1
2
.
2.6.3. Propozitie. Fie 1
I
=
_
c
I
1
. . c
I
a
k
_
baze xate ale spatiilor (V
I
. K), / = 1. 2. O functional a
biliniar a 1(. ) : V
1
V
2
K este unic si complet determinat a de matricea A
1
(1
1
. 1
2
) asociat a. n
acest caz avem 1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
.
Demonstratie. Vectorii r V
1
si V
2
se reprezint a unic n bazele alese prin [r]
1
1
=
_
1
.
.
.
a
1
_
_
,
[]
1
2
=
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
si din liniaritatea n ecare variabil a rezult a:
1(r. ) = 1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
.
a
2
)=1
j
)
c
2
)
_
=
a
2
)=1
1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
. c
2
)
_
j
)
=
=
_
1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
. c
2
1
_
1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
. c
2
a
2
_ _
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
=
2.6. FUNC TIONALE BILINARE SI P
ATRATICE. FORMA CANONIC
A 89
=
_
a
1
i=1
i
1(c
1
i
. c
2
1
)
a
1
i=1
i
1
_
c
1
i
. c
2
a
2
_
_
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
=
=
_

1

a
1
_
_
_
_
_
_
1(c
1
1
. c
2
1
) 1
_
c
1
1
. c
2
a
2
_

1
_
c
1
a
1
. c
2
1
_
1
_
c
1
a
1
. c
2
a
2
_
_
_
_
_
_
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
=
= [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
. Relatia 1(r. ) =
a
1
i=1
a
2
)=1
i
j
)
1
_
c
1
i
. c
2
)
_
exprim a evident dependenta
reprezent arii de cele dou a baze. Unicitatea reprezent arii este evident a.
2.6.4. Observatie. Dac a se consider a operatorul liniar l () : V
2
K
a
1
denit prin l () = A
1
(1
1
. 1
2
)
[]
1
2
si functionala liniar a ,
a
() : V
1
K cu a K
a
1
xat (,
a
() (V
1
)
t
) denit a prin ,
a
(r) = [r]
T
1
1
a,
functionala biliniar a poate privit a ca o compunere: 1(r. ) = ,
l(j)
(r).
2.6.5. Propozitie. Fie spatiile (V
I
. K), / = 1. 2 si 1(. ) : V
1
V
2
K o functional a biliniar a.
Pentru bazele 1
I
(vechea baz a) si 1
I
(noua baz a) al spatiului V
I
, cu / = 1. 2, avem A
1
(1
1
. 1
2
) =
(/(1
1
))
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) (/(1
2
))
1
2
. Amnotat cu (/(1
I
))
1
k
matricele de trecere (coloanele sunt reprezen-
t arile vectorilor noii baze n vechea baz a), / = 1. 2.
Demonstratie. Leg atura dintre coordonatele n vechea baz a si coordonatele n noua baz a este dat a
de [r]
1
1
= (/(1
1
))
1
1
[r]
1
1
pentru r V
1
si []
1
2
= (/(1
2
))
1
2
[]
1
2
pentru V
2
. Atunci
1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
=
=
_
(/(1
1
))
1
1
[r]
1
1
_
T
A
1
(1
1
. 1
2
)
_
(/(1
2
))
1
2
[]
1
2
_
=
= [r]
T
1
1
_
(/(1
1
))
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) (/(1
2
))
1
2
_
[]
1
2
.
Folosind unicitatea reprezent arii 1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
obtinem relatia din enunt.
2.6.6. Observatie. Este interesant de remarcat c a membrul drept depinde de vechile baze 1
1
si 1
2
dar membrul stng nu depinde (adic a indiferent de unde s-ar porni, se ajunge n acelasi loc). Mai mult,
rangul matricei ce reprezint a o functional a biliniar a nu depinde de bazele alese pentru reprezentare.
2.6.7. Observatie. Matricea A
1
(1. 1) a unei functionale biliniare simetrice 1(. ) : V V K
ntr-o baz a 1 arbitrar a este simetric a. Reciproca este adev arat a.
2.6.8. Observatie. Oric arei functionale 1(. ) : V V K biliniare i se poate asocia o functional a
biliniar a simetric a 1
c
(. ) : V V K prin 1
c
(r. ) =
1
2
[1(r. ) + 1(. r)].
2.6.9. Denitie. Pentru o functional a biliniar a simetric a, se numeste nucleu multimea
ker 1(. ) = r V; 1(r. ) = 0. \ V
Dac a ker 1(. ) = 0 functionala biliniar a simetric a se numeste nedegenerat a.
2.6.10. Observatie. Nucleul unei functionale biliniare simetrice este subspatiu vectorial.
2.6.11. Propozitie. O functional a biliniar a simetric a este nedegenerat a dac a si numai dac a matricea
atasat a pentru o alegere de baze este inversabil a.
Demonstratie. Fie 1
1
. 1
2
dou a baze arbitrare ale spatiului V pe care este denit a functionala biliniar a
simetric a 1(. ). Atunci avem 1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
. A
1
(1
1
. 1
2
) este nesingular a dac a si
numai dac a sistemul [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
1
are ca unic a solutie vectorul r = 0 (sistemul este de tip
Cramer ce admite numai solutia banal a). Fie r V o solutie a sistemului [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
. Rezult a
1(r. ) = 0. \ V si prin urmare r ker 1(. ). Reciproc dac a r ker 1(. ) prin particularizarea
vectorului obtinem c a r este o solutie a sistemului [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
1
. Am demonstrat c a
ker 1(. ) =
_
r V; [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
1
_
. Concluzia devine banal a.
2.6.12. Denitie. Se numeste functional a p atratic a o functie Q() : V K, denit a pe spatiul vectorial
(V. K), pentru care exist a o functional a biliniar a simetric a 1(. ) : V V K astfel nct Q(r) =
1(r. r), \r V. Dac a este dat a functionala p atratic a Q(), atunci functionala biliniar a 1(r. )
Def
=
1
2
[Q(r + ) Q(r) Q()], unde 1(. ) : VV K, se numeste functionala biliniar a simetric a polar a.
2.6.13. Observatie. Asocierea functional a p atratic a functionala biliniar a simetric a precizat a n
denitie este o bijectie. Forma matricial a g asit a pentru functionale biliniare se particularizeaz a si n
cazul functionalelor p atratice: Q(r) = [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
=
a
i,)=1
1(c
i
. c
)
) r
i
r
)
unde am denit matricea
A
Q
(1) = A
1
(1. 1), care este o matrice simetric a.
2.6.14. Denitie. Fie Q() : V R o functional a p atratic a real a.
(1) Q() este pozitiv denit a dac a Q(r) 0. \r V. r ,= 0.
(2) Q() este negativ denit a dac a Q(r) < 0. \r V. r ,= 0.
(3) Q() este semipozitiv denit a dac a Q(r) > 0. \r V.
(4) Q() este seminegativ denit a dac a Q(r) 6 0. \r V.
(5) Q() este nedenit a dac a r. V. Q(r) 0 si Q() < 0.
Dac a reusim s a punem n evident a o baz a 1 a spatiului V pe care este denit a functional a p atratic a
Q() cu proprietatea c a matricea A
Q
(1) este diagonal a atunci spunem c a am adus forma patratica la
forma canonica. Citirea propriet atilor din denitia precedent a se face pe forma canonic a, prin studierea
semnului elementelor de pe diagonala matricei A
Q
(1). O problem a important a este aceea a existentei unei
baze cu propriet atile cerute. R aspunsul la aceast a prim a problem a este armativ. O a doua problem a
A 91
este construirea efectiv a a unei astfel de baze. Se cunosc mai multe metode dintre care detaliem n
continuare dou a. Prima dintre ele pune accentul pe manipularea formei algebrice Q(r) =
a
i,)=1
c
i)
)
,
iar a doua pe forma matriceal a Q(r) = [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
. Avem doua fete ale aceleiasi medalii deoarece
A
Q
(1) = (c
i)
)
i,)=1,a
si [r]
1
=
_

1

a
_
T
. Am considerat : = dimV si 1 o baz a xat a. Vom folosi
si n continuare notatiile.
2.6.15. Teorem a. (Metoda Gauss de aducere la forma canonic a) Fie Q() : V R, Q(r) =
a
i,)=1
c
i)
)
= [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
o functional a p atratic a, unde [r]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
si A
Q
(1) = (c
i)
)
i,)=1,a
. Atunci
exist a o baz a 1 a lui V n care matricea functionalei este diagonal a.
Demonstratie. Demonstratia o vom face prin inductie n raport cu dimensiunea spatiului vectorial
V.
Dac a dimV = 1 forma p atratic a are forma canonic a, cu 1 = 1.
Consider am armatia adev arat a pentru dimV = / si o vom proba pentru dimV = / + 1. n mod
necesar se realizeaz a unul dintre urm atoarele dou a cazuri:
(1) i 1. . / + 1 astfel nct c
ii
,= 0
(2) \i 1. . / + 1 . c
ii
= 0.
n cazul 2 se disting dou a siuatii: prima n care functionala p atratic a este identic nul a si a doua n
exist a c
i
0
)
0
,= 0. n prima situatie A
Q
(1) e matricea nul a, forma p atratic a este adus a la forma canonic a,
iar 1 = 1. A doua situatie se reduce la cazul 1 prin transformarea de coordonate:
_
i
0
= j
i
0
+ j
)
0
)
0
= j
i
0
j
)
0
I
= j
I
. \/ 1. . / + 1 i
0
. ,
0
care este specic a unei schimb ari de baz a. Transformarea provoac a aparitia unui element nenul pe locul
c
i
0
i
0
:
Q(r) =
I+1
i,)=1
c
i)
)
=
I+1
i,)=1
c
t
i)
j
i
j
)
, cu c
t
i
0
i
0
= 2c
i
0
)
0
,= 0
deci prin aceast a transformare cazul 2. este redus la cazul 1 (exist a si alte posibilit ati de reducere a cazului
2. la cazul 1). Baza 1
1
n care [r]
1
1
=
_
j
1
j
I+1
_
T
se deduce din
(/(1
1
))
1
= (,
i)
) . ,
i)
=
_
_
1 pentru i = ,; i. , , ,
0
1 pentru i ,= ,; i. , i
0
. ,
0
1 pentru i = , = ,
0
0 n rest.
.
relatie care a asigurat leg atura [r]
1
= (/(1
1
))
1
1
[r]
1
1
. Baza 1
1
va lua locul bazei 1 pentru continuarea
rationamentului.
n cazul 1 not am cu i
0
unul din indicii pentru care c
i
0
i
0
,= 0. Atunci Q(r) =
I+1
i,)=1
c
i)
)
=
= c
i
0
i
0
2
i
0
+
i
0
_
I+1
)=1,),=i
0
c
i
0
)
)
+
I+1
)=1,),=i
0
c
)i
0
)
_
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
i)
)
=
= c
i
0
i
0
_
_
2
i
0
+ 2
i
0
_
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
+
_
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
2
_
_
c
i
0
i
0
_
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
2
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
i)
)
=
= c
i
0
i
0
_
i
0
+
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
2
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
_
c
i)

o
i
0
i
o
i
0
j
o
i
0
i
0
_
)
.
Fie transformarea de coordonate:
_
_
j
i
0
=
i
0
+
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
j
i
=
i
, pentru i ,= i
0
.
(determinantul matricei transform arii este nenul asa c a transformarea este o schimbare de baz a). Atunci
Q(r) = c
i
0
i
0
j
2
i
0
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
t
i)
j
i
j
)
adic a matricea atasat a functionalei liniare are elementele liniei si coloanei i
0
nule (n afara locului (i
0
. i
0
),
ocupat de c
i
0
i
0
). Baza 1
1
= (c
1
i
)
i=1,I+1
n care [r]
1
1
=
_
j
1
j
I+1
_
T
se deduce din
(/(1
1
))
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
o
i
0
1
o
i
0
i
0
o
i
0
2
o
i
0
i
0
1
o
i
0
;k+1
o
i
0
i
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A 93
relatie care a asigurat leg atura [r]
1
= (/(1
1
))
1
[r]
1
1
. Spatiul V se descompune n sum a (direct a)
dintre dou a subspatii, primul corespunz ator coordonatei i
0
(spatiu 1-dimensional) si al doilea corespun-
z ator celorlalte coordonate (spatiu /-dimensional). Conform ipotezei de inductie pentru subspatiul vec-
torial :jc:
_
(c
1
i
)
i=1,I+1,i,=i
0
_
, de dimensiune /, exist a baza (,
i
)
i=1,I+1,i,=i
0
pentru care
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
t
i)
j
i
j
)
=
I+1
i=1,i,=i
0
c
tt
ii
2
i
. Alegem ,
i
0
= c
1
i
0
si 1 = (,
i
)
i=1,I+1
. Rezult a
Q(r) =
I+1
i=1
c
tt
ii
2
i
= [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
unde [r]
1
=
_

1

I+1
_
T
cu A
Q
(1) matrice diagonal a.
2.6.16. Exemplu. S a se discute dup a parametrul ` natura functionalei p atratice Q(r) =
2
1
+ 6
2
2
+
3
2
3
+ 4
1
2
+ 6`
1
3
.
2.6.17. Solutie. Se aduce functionala p atratic a la forma canonic a folosind Metoda Gauss: Q(r) =
2
1
+ 6
2
2
+ 3
2
3
+ 4
1
2
+ 6`
1
3
=
=
2
1
+ 2
1
(2
2
+ 3`
3
) + (2
2
+ 3`
3
)
2
(2
2
+ 3`
3
)
2
+ 6
2
2
+ 3
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
4
2
2
9`
2
2
3
12`
2
3
+ 6
2
2
+ 3
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
+ 2
2
2
+ (3 9`
2
)
2
3
12`
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
+ 2 (
2
2
2 3`
2
3
+ 9`
2
2
3
) 18`
2
2
3
+ (3 9`
2
)
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
+ 2 (
2
3`
3
)
2
+ 3 (1 9`
2
)
2
3
=
`
1
3
1
3
+
1 9`
2
0 + + + 0
Q(r) nedef
semi
poz def
poz def
semi
poz def
nedef
Transformarea de coordonate este:
_
1
=
1
+ 2
2
+ 3`
3
2
=
2
3`
3
3
=
3
(matricea atasat a transform arii este nesin-
gular a pentru orice `). Scris a echivalent avem [r]
1
= (/(1))
1
[r]
1
unde [r]
1
=
_
3
_
_
. [r]
1
=
_
3
_
_
.
iar (/(1))
1
=
_
_
_
_
_
1 2 9`
0 1 3`
0 0 1
_
_
_
_
_
. Alegem ,
1
= c
1
, ,
2
= 2c
1
+ c
2
, ,
3
= 9`c
1
+ 3`c
2
+ c
3
. Am notat
cu 1 = (c
1
. c
2
. c
3
) si 1 = (,
1
. ,
2
. ,
3
) baza initial a si respectiv cea corespunz atoare formei canonice.
2.6.18. Teorem a. (Metoda Jacobi de aducere la forma canonic a) Fie Q() : V R, Q(r) =
a
i,)=1
c
i)
)
= [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
o functional a p atratic a, unde [r]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
si A
Q
(1) = (c
i)
)
i,)=1,a
. Atunci
exist a o baz a 1 a lui V n care
Q(r) =
a
I=1
I1
I

2
I
.
unde
0
= 1 si
I
= det (c
i)
)
i,)=1,I
sunt nenuli si [r]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
.
Demonstratie. Fie 1
Q
(r. ) =
1
2
[Q(r + ) Q(r) Q()] = [r]
T
1
A
Q
(1) []
1
. C aut am o baz a
1 = (,
1
. . . . . ,
a
) pentru care
,
I
=
I
i=1
iI
c
i
si
_
_
_
1
Q
(c
I
. ,
i
) = 0. pentru i ,= /
1
Q
(c
I,
,
I
) = 1
pentru ecare / 1. . . . . : .
n aceste conditii Q(r) = 1
Q
(r. r) = [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
=
a
I=1
II
2
I
. Am folosit
A
Q
(1) = (/(1))
T
1
A
Q
(1) (/(1))
1
=
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
11
0 0
12

22
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1a

2a

aa
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
+ 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
+ + 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
11
0 0
0
22
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0
aa
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Coecientii
iI
n mod unic din conditiile din enunt (pentru ecare / se obtine cte un sistem Cramer cu
determinantul matricei sistemului
I
). Din rezolvarea sistemului de conditii impuse obtinem
II
=

k1
k
,
/ = 1. :.
2.6.19. Exemplu. S a se discute dup a parametrul ` natura functionalei p atratice Q(r) =
2
1
+ 6
2
2
+
3
2
3
+ 4
1
2
+ 6`
1
3
.
2.6.20. Solutie. Se aduce functionala p atratic a la forma canonic a folosind Metoda Jacobi.
0
= 1,
1
= 1,
2
=
1 2
2 6
= 2,
3
=
1 2 3`
2 6 0
3` 0 3
= 6 (1 9`
2
). Pentru `
_
1
3
_
metoda nu poate
A 95
aplicat a. Pentru ` ,
_
1
3
_
Q(r) =
1
1
2
1
+
1
2
2
2
+
2
6(19A
2
)
2
3
. Baza 1 a fost c autat a astfel nct (/(1))
1
=
_
_
_
_
_
11

12

13
0
22

23
0 0
33
_
_
_
_
_
s a satisfac a urm atoarele conditii:
(1)
11
= 1, cu solutia
11
= 1.
(2)
_
_
_

12
+ 2
22
= 0
2
12
+ 6
22
= 1
, cu solutia
_
_
_

12
= 1
22
=
1
2
.
(3)
_
13
+ 2
23
+ 3`
33
= 0
2
13
+ 6
23
= 0
3`
13
+ 3
33
= 1
, cu solutia
_
11
=
3A
9A
2
1
12
=
A
9A
2
1
13
=
1
3(9A
2
1)
.
Alegem ,
1
= c
1
, ,
2
= c
1
+
1
2
c
2
, ,
3
=
3A
9A
2
1
c
1
+
A
9A
2
1
c
2
+
1
3(9A
2
1)
c
3
. Am notat cu 1 = (c
1
. c
2
. c
3
)
si 1 = (,
1
. ,
2
. ,
3
) baza initial a si respectiv cea corespunz atoare formei canonice. Natura formei p atratice
este precizat a n tabelul urm ator:
`
1
3
1
3
+
1 9`
2
0 + + + 0
Q(r) nedef ? poz def ? nedef
2.6.21. Teorem a. (Teorema de inertie Sylvester) Num arul de coecienti strict pozitivi, strict
negativi si nuli din forma canonic a a functionalei p atratice nu depinde de metoda folosit a pentru aducerea
la forma canonic a.
Demonstratie. Fie Q(r) =
j
1
i=1
c
+
i

2
i

q
1
)=1
c
)

2
)
=
j
2
i=1
,
+
i
o
2
i

q
2
)=1
,
)
o
2
)
dou a scrieri ale functionalei
p atratice n form a canonic a n bazele 1
1
= ,
1
1
. . ,
1
a
si 1
2
= ,
2
1
. . ,
2
a
, unde pentru scrierea
,, primii j
)
coecienti sunt strict pozitivi, urm atorii
)
coecienti sunt negativi si ultimii : (j
)
+
)
)
coecienti sunt nuli. Am impus aceste conditii pentru a nlesni scrierea. Conditiile pot usor ridicate.
Fie V
1
= :jc:
_
,
1
1
. . ,
1
j
1
_
. V
2
= :jc:
_
,
2
j
2
+1
. ,
2
a
_
; atunci V
1
V
2
= []
1
1
=
_
1
.
.
.
j
1
0
.
.
.
0
0
.
.
.
0
_
_
iar
[]
1
2
=
_
_
0
.
.
.
0
o
j
2
+1
.
.
.
o
j
2
+q
2
o
j
2
+q
2
+1
.
.
.
o
a
_
_
, deci are loc:
Q() =
j
1
i=1
c
+
i

2
i
_ 0 si c
+
i
0. \i = 1. j
1
Q() =
q
2
)=1
,
)
o
2
)
_ 0 si ,
)
0. \i = 1.
2
_
_
= Q() = 0, deci = 0, adic a V
1
V
2
= 0.
= dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
= j
1
+ (: j
2
) _ : = j
1
_ j
2
; analog urmeaz a c a j
2
_ j
1
, ceea
ce nseamn a c a j
1
= j
2
. Se demonstreaz a la fel c a
1
=
2
.
CAPITOLUL 3
Spatii liniare euclidiene
3.0.22. Denitie. Fie V un spatiu vectorial real. O aplicatie . : V V R se numeste produs
scalar real dac a
ps1: [simetrie] \r. V. r. = . r ;
ps2: [aditivitate] \r. . . V. r + . . = r. . +. . ;
ps3: [omogenitate] \r. V. \c R. cr. = cr. ;
ps4: [denire pozitiv a si nedegenarare] \r V. r. r _ 0 si r. r = 0 = r = 0.
Dac a pe spatiul vectorial V s-a denit un produs scalar real atunci spunem c a V este un spatiu
euclidian. n acest context se numeste lungimea unui vector (sau norma euclidian a) r V num arul real
|r| =
_
r. r, se numeste m asura unghiului a doi vectori r. V num arul real ^(r. ) [0. :] ce veric a
relatia cos ^(r. ) =
a,j)
|a||j|
. Doi vectori r. V se numesc ortogonali dac a r. = 0 si not am acest fapt
prin r l .
3.0.23. Exemplu. Pentru spatiul vectorial T (A) functia , () . q () =

aA
, (r) q (r) este un produs
scalar [datorit a denitiei multimii T (A), suma este nit a deci nu sunt probleme de existent a].
3.0.24. Observatie. r + . r + r. r. = 2 r. [sau r + . r + = r. r+2 r. +. ]
Demonstratie. r + . r + r. r . = r. r + +. r + r. r . = r + . r +
r + . r. r . =
= r. r +. r +r. +. r. r . = 2 r. .
3.0.25. Observatie. Dac a V este spatiu vectorial real cu produs scalar n care exist a m acar 2 vectori
liniar independenti, atunci:
\r, V n
a,j
V astfel nct n
a,j
. n
a,j
= 1 si n
a,j
. r = 0.
Demonstratie. Fie c, / V liniar independenti.
Dac a r = , atunci n =
c
_
c. c
satisface enuntul.
Dac a r ,= se consider a multimea c(r ) ; c R (subspatiul liniar generat de vectorul r );
e . V c(r ) ; c R (un asemenea vector exist a, pentru c a n V exist a m acar 2 vectori liniar
independenti).
Fie = .
.. r
r . r
(r ); au loc:
97
98 3. SPA TII LINIARE EUCLIDIENE
,= 0 si n =

.
satisface enuntul.
3.0.26. Observatie. Un produs scalar real pe (V. R) este orice functional a biliniar a simetric a a c arei
functional a p atratic a atasat a este strict pozitiv denit a. ntr-un spatiu vectorial real xat se poate alege
n mai multe moduri o functional a biliniar a simetric a a c arei functional a p atratic a atasat a este pozitiv
denit a. M asur arile geometrice rezultate vor dependente de aceast a alegere, asa c a lungimea unui vector,
unghiul dintre doi vectori, distanta dintre doi vectori nu vor denite univoc.
3.0.27. Denitie. Fie V un spatiu vectorial complex. O aplicatie . : VV C se numeste produs
scalar complex dac a
ps1: [hermiticsimetrie] \r. V. r. = . r;
ps2: [aditivitate] \r. . . V. r + . . = r. . +. . ;
ps3: [omogenitate] \r. V. \c C. cr. = cr. ;
ps4: [denire pozitiv a si nedegenarare] \r V. r. r _ 0 si r. r = 0 = r = 0.
Dac a pe spatiul vectorial V s-a denit un produs scalar complex atunci spunem c a V este un spatiu
unitar.
Indiferent dac a spatiul vectorial este un spatiu euclidian sau un spatiu unitar:
se numeste lungimea unui vector r V num arul real |r| =
_
r. r. Din "prima obs" se obtin relatiile:
|r + |
2
= |r|
2
+ 2 r. +||
2
si |r |
2
= |r|
2
2 r. +||
2
.
Doi vectori r. V se numesc ortogonali dac a r. = 0 si not am acest fapt prin r l .
3.0.28. Observatie. Se poate renunta la axioma ps1 dac a cerem hermiticliniaritate n al doilea ar-
gument, dup a cum rezult a din rationamentul: r + . r + real cere ca r. + . r s a e real, iar
r + i. r + i cere ca i (r. +. r) s a e real. Rezult a r. = . r.
3.0.29. Observatie. Un produs scalar complex pe (V. C) este orice functional a biliniar a hermitic
simetric a a c arei functional a hermiticp atratic a atasat a este strict pozitiv denit a. O functional a biliniar a
hermiticsimetric a a c arei functional a hermiticp atratic a atasat a este pozitiv denit a se poate alege n
mai multe moduri ntr-un spatiu vectorial real xat. M asur arile geometrice rezultate vor dependente de
aceast a alegere, asa c a lungimea unui vector, distanta dintre doi vectori nu vor denite univoc.
3.0.30. Denitie. Dou a spatii vectoriale cu produse scalare (V
1
. .
1
) si (V
2
. .
2
) se numesc izomorfe
dac a exist a o bijectie l () : V
1
V
2
cu propriet atile:
1. l () 1(V
1
. V
2
) (l () este izomorsm de spatii vectoriale)
2. r.
1
= l (r) . l ()
2
sau
2. r. r
1
= l (r) . l (r)
2
(conditia 2. poate nlocui conditia 2. din cauza "primei observatii")
3. SPA TII LINIARE EUCLIDIENE 99
3.0.31. Observatie. (r.
1
= l (r) . l ()
2
) == (r. r
1
= l (r) . l (r)
2
)
Demonstratie. Se foloseste r + . r + r. r . = 2 r.
3.0.32. Observatie. Exist a spatii vectoriale A si exist a produse scalare denite pe A .
1
si .
2
astfel nct structurile (A. .
1
) si (A. .
2
) nu sunt izomorfe [ca o conditie necesar a, spatiul vectorial
A trebuie s a e de tip innit] [J. Rtz]
3.0.33. Propozitie. Dac a V este un spatiu euclidian sau un spatiu unitar atunci au loc
(1) || : V [0. ) este o norm a pe V;
(2) \r. V. [r. [ 6 |r| || (inegalitatea CauchyBuniakovskiSchwarz), iar [r. [ = |r| ||
= vectorii r si sunt liniar dependenti (i.e. sunt coliniari);
(3) |r |
2
= |r|
2
+||
2
2 Re r. , iar pentru r l avem |r + |
2
= |r|
2
+||
2
(teorema lui
Pitagora).
Demonstratie. Evident inegalitatea CauchyBuniakovski este adev arat a pentru r. = 0.
Pentru un spatiu euclidian r + `. r + ` _ 0. \` R. \r. V = r. r + 2`r. + `
2
. _
0. \` R. \r. V = = 4
_
r.
2
r. r .
_
_ 0. \r. V. Se observ a c a dac a r
0
si
0
sunt astfel
nct = 0, atunci ecuatia de gradul 2 n ` are o solutie dubl a `
0
si deci are loc: r
0
. r
0
+ 2`
0
r
0
.
0
+
`
2
0
0
.
0
= 0, adic a r
0
+ `
0
0
. r
0
+ `
0
0
= 0 de unde rezult a c a r
0
+ `
0
0
= 0, adic a vectorii r
0
si
0
sunt liniar dependenti.
Pentru un spatiu unitar r + `. r + ` _ 0. \` C. \r. V = r. r + `r. + `r. +
[`[
2
. _ 0. \` C. \r. V Alegng ` = t
a,j)
[a,j)[
, cu t R arbitrar = r. r + 2t [r. [ + t
2
. _
0. \t R. \r. V = = 4
_
[r. [
2
r. r .
_
_ 0. \r. V. Se observ a c a dac a r
0
si
0
sunt
astfel nct = 0, atunci ecuatia de gradul 2 n t are o solutie dubl a t
0
si pentru `
0
= t
0
a,j)
[a,j)[
deci are
loc: r
0
. r
0
+`
0
r
0
.
0
+`
0
r
0
.
0
+`
2
0
0
.
0
= 0, adic a r
0
+ `
0
0
. r
0
+ `
0
0
= 0 de unde rezult a c a
r
0
+ `
0
0
= 0, adic a vectorii r
0
si
0
sunt liniar dependenti.
Functionala p atratic a atasat a formei biliniare ce deneste produsul scalar este |r| =
_
r. r. Se cer
vericate:
(1) |r| _ 0. \r V. |r| = 0 = r = 0.
(2) |cr| = [c[ |r| . \r V. \c - scalar.
(3) |r + | _ |r| +|| . \r. V (inegalitatea triunghiului).
Primele dou a conditii sunt imediat vericabile. Folosind r. + . r = 2 Re r. _ 2 [r. [ _
2 |r| ||, inegalitatea triunghiului rezult a
|r + |
2
= r + . r + = |r|
2
+||
2
+ 2 Re r. _
_ |r|
2
+||
2
+ 2 |r| || = (|r| +||)
2
.
3.0.34. Observatie. ntr-un spatiu euclidian din inegalitatea CauchyBuniakovskiSchwarz urmeaz a

c a
<a,j
|a||j|
[1. 1] .
[Relatii ntrun paralelogram]
3.0.35. Observatie. cos (r. ) =
<a,j
|a||j|
si |r |
2
= |r|
2
2 r. + ||
2
= |r |
2
= |r|
2
2 cos (r. ) |r| || +||

2
(Teorema cosinului; Teorema Pitagora generalizat a)
3.0.36. Observatie. Are loc regula paralelogramului
|r + |
2
+|r |
2
= 2
_
|r|
2
+||
2
_
. \r. V.
Demonstratie. |r + |
2
+|r |
2
= r + . r + +r . r =
= 2 |r|
2
+ 2 ||
2
+ 2 Re r. 2 Re r. = 2 |r|
2
+ 2 ||
2
.
3.0.37. Observatie. Paralelogramul format de vectorii r, este dreptunghi == |r + | = |r |.
Demonstratie. |r + | = |r | == |r + |
2
= |r |
2
== |r|
2
2 r. + ||
2
=
|r|
2
+ 2 r. +||
2
== 4 r. = 0 == r l .
3.0.38. Observatie. Dac a r, ,= 0 atunci vectorii r + si r sunt ortogonali == |r| = ||.
Demonstratie. (r + ) l (r ) == r + . r = 0 == |r|
2
||
2
= 0 == |r| =
||.
3.0.39. Observatie. [Determinantul Gramm este p atratul ariei paralelogramului format de vectori]
r. r r.
. r .
= |r|
2
||
2
sin
2
(r. ).
3.0.40. Denitie. Pentru orice doi vectori se numeste distan ta dintre vectori lungimea diferentei:
d (r. ) = |r | .
3.0.41. Observatie. Distanta dintre doi vectori are propriet atile:
3. SPA TII LINIARE EUCLIDIENE 101
(1) d (r. ) _ 0; d (r. ) = 0 = r = .
(2) d (r. ) = d (. r), \r. V.
(3) d (r. ) _ d (r. .) + d (.. ), \r. . . V.
3.0.42. Observatie. [Caracterizare a mijlocului/mediei] Dac a r, , : V satisfac:
|:r| = | :| =
1
2
|r | .
atunci : =
r +
2
.
Demonstratie. |r |
2
+|(r :) (:)|
2
= |(r :) + (:)|
2
+|(r :) (:)|
2
=
[aplic regula paralelogramului pentru vectorii (r :) si (:)]
= 2
_
|r :|
2
+|:|
2
_
= |r |
2
= |(r :) (:)|
2
= 0 = r : = : = : =
r +
2
.
3.0.43. Observatie. Dac a vectorii (r
i
)
i=1,I
sunt ortogonali doi cte doi, atunci are loc Teorema lui
Pitagora generalizat a:
_
_
_
_
_
I
i=1
r
i
_
_
_
_
_
2
=
I
i=1
|r
i
|
2
.
Demonstratie.
_
_
_
_
I
i=1
r
i
_
_
_
_
2
=
_
I
i=1
r
i
.
I
)=1
r
)
_
=
I
i=1
I
)=1
r
i
. r
)
=
I
i=1
r
i
. r
i
=
I
i=1
|r
i
|
2
.
Obs: Dac a A este : 1, de coloane r
)
, , = 1. 1, atunci (r
i
. r
)
)
i,)=1,1
= A
t
A [de dim 1 1]
[A
t
A este matricea Gramm atasat a coloanelor lui A]
si au loc:
r
1
, , r
1
sunt liniar independenti == matricea A
t
A = (r
)
. r
I
)
),I=1,1
are determinatul nenul.
det A
t
A este volumul paralelipipedului determinat de vectorii r
1
, , r
1
.
Obs: Pentru c R si 0 ,=
0
V de dim :, multimea :
a1
(
0
. c) = r V;
0
. r = c este un
[hiper]plan :1 dimensional. [
0
este normala la : (
0
. c)]. Exprimare alternativ a, pentru r
0
:
a1
(
0
. c):
:
a1
(
0
. c) = r V;
0
. r r
0
= 0.
Pentru r V, distanta (cu semn) de la r la :
a1
(
0
. c) este:
_

0
|
0
|
. r r
0
_
[hiper]plan :2 dimensional: :
a2
(
0
.
1
. c
0
. c
1
)) = r V;
0
. r = c
0
,
1
. r = c
1
= r V;
0
. r r
0
= 0,
1
. r r
0
= 0
unde r
0
:
a2
(
0
.
1
. c
0
. c
1
).
Spatiul normal la :
a2
(
0
.
1
. c
0
. c
1
) este acoperirea liniar a a vectorilor
0
,
1
.
[Hestenes, p418 exercitii]
3.1. Aplicatii ale Teoriei Spectrale. Modelul Leontief
3.1.1. Denitie. Pentru un operator liniar l () : R
a
R
a
, se numeste operatorul adjunct acel
operator (unic) l
+
() : R
a
R
a
cu proprietatea:
l (r) . = r. l
+
() . \r. R
a
.
3.1.2. Observatie.
l
++
() = l ()
(l
1
+ l
2
)
+
() = l
+
1
() + l
+
2
()
(l
1
l
2
)
+
() = (l
+
2
l
+
1
) ()
3.1.3. Denitie. Operatorul liniar l () se numeste normal dac a
(l l
+
) () = (l
+
l) ()
(operatorul comut a cu adjunctul s au).
3.1.4. Propozitie. Orice vector propriu al unui operator normal, atasat valorii proprii `, este vector
propriu al operatorului adjunct, atasat valorii proprii

`.
Demonstratie. Pentru r vector propriu are loc
l (l
+
(r)) = l
+
(l (r)) = l
+
(`r) = `l
+
(r) .
ceea ce nseamn a c a si l
+
(r) este vector propriu al operatorului l () . atasat valorii proprii `. adic a
operatorul l
+
() transform a vectorii proprii ai operatorului l () corespunz atori valorii proprii ` tot n
vectori proprii de acelasi tip. Mai mult, pentru orice doi vectori proprii r si are loc
l
+
(r) . = r. l () = r. ` =
`r.
_
.
adic a l
+
(r) =

`r
3.1. APLICA TII ALE TEORIEI SPECTRALE. MODELUL LEONTIEF 103
3.1.5. Teorem a. (Structura unui operator normal real) Exist a o baz a ortonormal a de vectori
proprii n care matricea operatorului este de forma
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
o
1
t
1
t
1
o
1
.
.
.
o
n
t
n
t
n
o
n
`
n+1
.
.
.
`
v
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
n care `
)
= o
)
+ it
)
. , = 1. : sunt valorile proprii complexe iar `
n+1
. `
a
sunt cele reale, num arul de
aparitii al ec arei valori proprii ind egal cu ordinul ei de multiplicitate.
3.1.6. Observatie. Operatorul normal reprezint a o transformare format a din rotatii cu omotetii n :
plane ortogonale dou a cte dou a si (numai) omotetii n celelalte : : directii ortogonale.
3.1.7. Observatie. Matricea
_
_
o
)
t
)
t
)
o
)
_
_
=
_
o
2
)
+ t
2
)
_
_
_
o
j
_
o
2
j
+t
2
j
t
j
_
o
2
j
+t
2
j
t
j
_
o
2
j
+t
2
j
o
j
_
o
2
j
+t
2
j
_
_
_
reprezint a o omotetie de coecient
_
o
2
)
+ t
2
)
si o rotatie de unghi arccos
_
t
j
_
o
2
j
+t
2
j
_
.
3.1.8. Denitie. Operatorul liniar l () se numeste autoadjunct dac a
l () = l
+
() .
3.1.9. Propozitie. Matricea unui operator liniar autoadjunct ntr-o baz a ortonormat a este simetric a.
Demonstratie. Fie r =
a
i=1
r
i
c
i
. =
a
)=1
)
c
)
si = (c
i)
)
i,)=1,a
. Au loc:
l (c
i
) =
a
I=1
c
Ii
c
I
. deci
l (r) . =
_
l
_
a
i=1
r
i
c
i
_
.
a
)=1
)
c
)
_
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
l (c
i
) . c
)
=
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
_
a
I=1
c
Ii
c
I
. c
)
_
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
c
)i
si analog,
r. l () =
_
a
i=1
r
i
c
i
. l
_
a
)=1
)
c
)
__
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
c
i
. l (c
)
) =
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
_
c
i
.
a
I=1
c
I)
c
I
_
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
c
i)
si din relatia
l (r) . = r. l
+
() . \r. R
a
urmeaz a c a c
i)
= c
)i
. adic a matricea este simetric a ( =
T
)
3.1.10. Teorem a. Valorile proprii ale unui operator real simetric sunt reale.
Demonstratie. = ` = =

` si

T
=
T
` = `
T
T
=
T
` =

`
T

dar
_

T
_
T
=
T
T
_

T
_
T
=
T
= `||
2
=

`||
2
= ` =

`
3.1.11. Teorem a. Vectorii proprii asociati la valori proprii distincte ale unui operator real simetric
sunt ortogonali doi cte doi.
Demonstratie.
1
= `
1
1
=
T
2

1
= `
1
T
2

1
2
= `
2
2
=
T
1

2
= `
2
T
1

2
T
2

1
=
_
T
1

2
_
T
T
2

1
=
T
1

2
`
1
,= `
2
_
_
=
T
1

2
= 0
3.1.12. Observatie. Exist a o baz a ortonormal a format a din vectori proprii n care matricea unui
operator simetric este diagonal a de valori proprii (pentru c a un operator simetric este un operator normal
f ar a valori proprii complexe). Geometric, operatorul simetric reprezint a omotetii pe directii ortogonale.
3.1.13. Denitie. Operatorul liniar l () se numeste antiautoadjunct dac a
l () = l
+
() .
3.1.14. Propozitie. Un operator antiautoadjunct are numai valori proprii pur imaginare.
Demonstratie. Din l
+
() = l () rezult a c a

` = `. adic a partea real a a valorii proprii este
nul a
3.1.15. Observatie. Celulele matricii n baza canonic a Jordan real a cap at a forma special a
_
_
0 t
)
t
)
0
_
_
,
care din punct de vedere geometric nseamn a omotetii si rotatii de 90
n plane ortogonale dou a cte dou a.

3.1.16. Denitie. Un operator liniar l () : R
a
R
a
se numeste unitar dac a
l (r) . l () = r. .
3.1.17. Observatie. Operatorii unitari sunt acei operatori care transform a o baz a ortonormal a ntr-o
alt a baz a ortonormal a.
3.1.18. Propozitie. Dac a = (c
i)
)
i,)=1,a
este matricea operatorului unitar corespunz atoare bazei
canonice (c
i
)
i=1,a
, atunci are loc
T
=
T
= 1
a
_
operatorul este inversabil si
1
=
T
_
.
Demonstratie. Din denitie rezult a c a
o
i)
= c
i
. c
)
= l (c
i
) . l (c
)
) =
= col
(i) . col
(,) = lin
T (i) . col
(,)
=
T
= 1
a
.
3.1.19. Observatie.
|l (r)| = |r| (conserv a norma);
|l (r) l ()| = |r | (conserv a distanta);
cos (l (r) . l ()) = cos (r. ) (conserv a unghiul).
3.1.20. Propozitie. Orice valoare proprie a unui operator unitar este num ar real sau complex de modul
unitar.
Demonstratie. l (r) . l () = `r. ` = `
`r. = r. . \r. vectori proprii atasati valorii

proprii ` = `
` = 1. adic a [`[ = 1
3.1.21. Observatie. Exist a o baz a ortonormal a format a din vectori proprii n care matricea este de
tip
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cos c
1
sin c
1
sin c
1
cos c
1
.
.
.
cos c
n
sin c
n
sin c
n
cos c
n
1
.
.
.
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Geometric, aceast a structur a nseamn a rotatii (f ar a omotetii) n planele ortogonale corespunz atoare valo-
rilor proprii complexe; directiile corespunz atoare valorilor proprii reale combinate dou a cte dou a formeaz a
plane ortogonale n care se realizeaz a rotatii de 0
sau de 180
, la care pentru cazul impar se adaug a o

simetrie sau o identitate pe ultima directie.
3.1.1. Modelul Leontief. Modelul
1
din aceast a sectiune a fost dezvoltat de Wassily Leontief la
sfrsitul deceniului 3, secolul XX si a fost motivul pentru care Wassily Leontief a primit Premiul Nobel
n Stiinte Economice n 1973. Printre numele alternative folosite pentru a semnaliza utilizarea acestui
model, se num ar a: "Modelul InputOutput", "Analiza InputOutput", "Analiz a Interindustrial a", "Bal-
anta leg aturilor dintre ramuri", etc. Toate aceste nume se refer a la diverse variante statice si/sau dinamice
care au n comun anumite caracteristici. n continuare vor prezentate exemple si rezultate de Algebr a
Liniar a folosite n unele dintre aceste variante.
3.1.22. Exemplu (Un model Leontief nchis). [preluat dup a [1]]
Trei rme (de servicii de tmpl arie (T), instalatii electrice (E) si instalatii sanitare (S)) stabilesc de
comun acord s a fac a schimb de servicii pe o perioad a determinat a (10 s apt amni). Activitatea necesar a
este prezentat a n tabel:
1
Aceast a sectiune foloseste foarte mult cartea [3], n care pot g asite multe dintre detaliile care lipsesc din aceast a prezentare.
servicii
efectuate de:
T E S
s apt amni T 2 1 6
de activitate E 4 5 1
la: S 4 4 3
10 10 10
Din motive legate de taxe si impozite, ecare este obligat s a declare, s a primeasc a si s a pl ateasc a sume
rezonabile corespunz atoare activit atilor desf asurate. Valoarea/pretul cte unei s apt amni de activitate
pentru ecare trebuie s a e n jur de 1000Euro, iar rmele cad de acord s asi ajusteze valorile asa nct
ecare s a pl ateasc a exact ct primeste (sistem de barter schimb n natur a n trei: de fapt, ecare
pl ateste cu serviciul pe carel ofer a serviciile pe care le primeste). Not am cu j
T
, j
1
, j
S
pretul primit de
ecare rm a pentru o s apt amn a de servicii.
Conditia de echilibru cere ca totalul primit de ecare s a e egal cu totalul pl atit de ecare. Se obtine
sistemul:
_
_
2j
T
+ j
1
+ 6j
S
= 10j
T
.
4j
T
+ 5j
1
+ 1j
S
= 10j
1
.
4j
T
+ 4j
1
+ 3j
S
= 10j
S
.
Prima ecuatie se refer a la T iar interpretarea ei este: n perioada dat a rma T este pl atit a pentru
activitatea ei 10j
T
(membrul drept) si are de plat a 2 s apt amni de activitate c atre ea ns asi la pretul j
T
,
1 s apt amn a de activitate c atre E la pretul j
1
si 6 s apt amni de activitate c atre S la pretul j
S
, care dau
un total de 2j
T
+ j
1
+ 6j
S
(membrul stng).
Solutia sistemului este:
_
_
j
T
=
31
32
j
1
.
j
1
= j
1
.
j
S
=
9
8
j
1
.
Printre solutiile posibile se num ar a:
j
1
= 1000 =
_
_
j
T
=
31
32
1000 = 968.75
j
1
= 1000
j
S
=
9
8
1000 = 1125
1
T
= 1000 =
_
_
j
T
= 1000
j
1
= 1032.3
j
S
= 1161.3
Sistemul se poate scrie ca
_
_
2
10
1
10
6
10
4
10
5
10
1
10
4
10
4
10
3
10
_
_
_
_
j
T
j
1
j
S
_
_
=
_
_
j
T
j
1
j
S
_
_
.
Matricea 1 =
_
_
2
10
1
10
6
10
4
10
5
10
1
10
4
10
4
10
3
10
_
_
sa obtinut prin mp artirea ec arei coloane la suma ei si este un
exemplu de matrice inputoutput sau matrice de schimb
Modelul Leontief utilizeaz a date observationale referitoare la o anumit a regiune geograc a (stat, regiune,
continent, mondial, etc). Activitatea regiunii este descompus a n industrii sau activita ti industriale dis-
tincte, care ntro perioad a xat a de timp produc si consum a bunuri. Aceeasi industrie produce bunuri
prin consumul de bunuri produse celelalte industrii, inclusiv ea ns asi. Aceast a informatie despre productie
si consum a aceleiasi liste de industrii (indexat a de la 1 la :) este strns a ntrun tabel de tranzactii in-
terindustriale. Linia i
0
se refer a la industria i
0
si descrie descompunerea/distributia cantit atii productiei
industriei i
0
din punct de vedere al industriilor care consum a aceast a productie, asa c a elementul pe locul
(i
0
. ,) este cantitatea de produs nit (output) produs de industria i
0
si consumat de industria ,. Coloana
,
0
descrie cantit atile consumate de industria ,
0
, descompuse/distribuite dup a industriile produc atoare.
Fiecare industrie poate consuma o parte din ceea ce produce, iar cantit atile respective au indici (i
0
. i
0
).
Sursa: Fig 1.1, pag. 3, [3]
Se observ a c a productia unei industrii este descompus a pentru nceput n dou a categorii, dup a motivul
pentru care este achizitionat a cantitatea respectiv a: "Final Demand" [consum care nu conduce la productia
altor bunuri] si "Producers as consumers" [consum care conduce la productia altor bunuri]. Mai departe,
ecare dintre aceste dou a categorii este descompus a n alte componente.
Un exemplu de organizare a datelor (date referitoare la 2005 pentru leg aturile InputOutput dintre
regiunile Japoneze) poate g asit la adresa:
http://www.meti.go.jp/english/statistics/tyo/tiikiio/index.html
Din documentele disponibile la aceast a adres a se poate remarca, de exemplu, c a datele referitoare
la 2005 au fost asamblate pentru prezentare n martie 2010 (ceea ce ar trebui s a e o sugestie despre
complexitatea si necesarul de efort al unei asemenea sarcini, n viata real a).
3.1.23. Denitie. O matrice p atratic a cu elemente pozitive se numeste productiva dac a
0
0 astfel
nct
,=

0
.
(relatia n
,=
ntre doi vectori n si va numit a inegalitate tare ntre vectori si nseamn a c a ecare
coordonat a a vectorului n este strict mai mare dect coordonata corespunz atoare a vectorului )
3.1.24. Teorem a. Valoarea absolut a a oric arei valori proprii a unei matrici productive este strict
subunitar a.
Demonstratie.
= ` = `
i
=
a
)=1
c
i)
)
= [`[ [
i
[ _
a
)=1
c
i)
[
)
[ =
[`[
0
i
0
i
_
a
)=1
c
i)
0
)
0
j
=
= [`[
0
i
0
i
_ max
)
0
j
)=1
c
i)
0
)
< max
)
0
j

0
i
=
[`[
0
i
0
i
< max
)
0
j

0
i
\i = 1. : =
dac a se alege n locul lui i indicele n care membrul drept atinge maximul, e acesta :, relatia devine:
[`[
0
v
0
v
<
0
v
0
v
= [`[ < 1.
3.1.25. Teorem a. Dac a este productiv a, atunci exist a (1 )

1
si este cu elemente pozitive (nestrict).
Demonstratie. Are loc relatia
(1 )
_
1 + +
2
+
n
_
= 1
n+1
si din teorema precedent a urmeaz a c a lim
no
n+1
= 0 (matricea nul a), deci prin trecere la limit a relatia
devine
(1 )
_
1 + +
2
+
n
+
_
= 1.
deci exist a (1 )
1
= 1 + +
2
+
n
+ .
3.1.26. Exemplu. Modelul lui Leontie
r + = r.
unde este o matrice productiv a care reprezint a matricea coecientilor tehnologici (coecientul din pro-
ductia de bun , consumat pentru producerea unei unit ati de bun i) , r este un vector coloan a al nivelurilor
de productie iar este vectorul coloan a al cererii nale. Relatia se mai scrie
= (1 ) r
si din teoremele anterioare (1 )
1
si are loc
r = (1 )
1
= (1 + +
2
+
n
+ ) =
= + +
2
+
n
+ .
relatie interpretabil a astfel: pentru obtinerea unei productii nale nete trebuie produs a cantitatea
intermediar a necesar a producerii lui . pentru care trebuie produs
2
necesar lui . . Productia
total a r a fost descompus a n productie nal a si n productii intermediare
n
date de matricile de
consumuri intermediare
n
.
Problema caracteriz arii matricilor productive admite si o reciproc a:
3.1.27. Teorem a. Dac a pentru matricea p atratic a pozitiv a matricea (1 )
1
exist a si este pozitiv a,
atunci este productiv a.
Demonstratie. Fie
,=
0 = r = (1 )
1

,=
0 = r r =
,=
0 = r
,=
r = este
productiv a
3.1.28. Observatie. Transpusa unei matrici productive este tot productiv a.
3.1.29. Teorem a. (Perron-Frobenius) Fie o matrice real a pozitiv a. Atunci:
(1) Dac a toate elementele matricii sunt strict pozitive, atunci exist a o valoare proprie de modul
maximal care este real a, strict pozitiv a si c areia i se poate asocia un vector propriu cu toate
elementele strict pozitive;
(2) Dac a este nenul a, are o valoare proprie real a strict pozitiv a, de modul maximal, c areia i se
poate asocia un vector propriu (nenul) de elemente pozitive (sau nule).
Demonstratie. (1) Fie `
A
o valoare proprie de modul maximal si e un vector propriu asociat
valorii proprii `
A
. Are loc = `
A
. adic a pe coordonate
a
)=1
c
i)
)
= `
A
i
. \i = 1. :. deci
[`
A
[ [
i
[ _
a
)=1
[c
i)
)
[ _
a
)=1
[c
i)
[ [
)
[ . \i = 1. :;
e j =
_
_
[
1
[
.
.
.
[
a
[
_
_
= [[ ; cum c
i)
0. are loc
[`
A
[ j _ j;
presupunem prin reducere la absurd c a / 1. . : astfel nct
[`
A
[ [
I
[ <
a
)=1
c
I)
[
)
[
si e . = ( [`
A
[ 1) j; are loc . 0 = .
,=
0 si j
,=
0 = 0.
.
,=
j
,=
0;
dar
. = ( [`
A
[ 1) j =
2
[`
A
[ j
deci
2
j = . +[`
A
[ j
,=
j +[`
A
[ j = ( +[`
A
[) j;
cu 1 =
1
.+[A
M
[

,=
0. are loc
1j
,=
j
si deci are loc prin recurent a
1
I
j
,=
j;
din faptul c a `
A
este valoare proprie de modul maximal, urmeaz a c a 1 are toate valorile proprii
de modul subunitar, deci lim
no
1
n
= 0 (matricea nul a de ordin :); prin trecere la limit a, rezult a
c a 0
,=
j contradictie cu existenta indicelui /, asa c a are loc
[`
A
[ j = j
(2) Se aplic a 1. pentru matricea +l. cu l matricea de ordin : care are toate elementele 1. dup a
care se trece la limit a
3.2. Ortogonalitate
Ne vom limita prezentarea la spatii euclidiene.
3.2.1. Denitie. Dou a submultimi A, B ale lui V se numesc ortogonale si se noteaz a cu A l B dac a
\r A. \ B. r l .
Se numeste complement ortogonal al unei multimi de vectori A si se noteaz a A
l
= :jc:
_
'
BlA
B
_
.
3.2.2. Propozitie. ntrun spatiu euclidian V sunt adev arate armatiile
(1) A l B si A B ,= O =A B = 0 ;
(2) :jc:c
i
[i 1 l B = c
i
l . \i 1. \ B;
(3) A
l
este subspatiu vectorial si A l A
l
;
(4) Dac a A este subspatiu vectorial a lui V atunci dimA
l
= dimV dimA;
(5) Dac a A si B sunt subspatii vectoriale a lui V pentru care dimA+dimB = dimV si A l B atunci
V = A B. B = A
l
si A = B
l
;
(6) Dac a A este subspatiu vectorial a lui V atunci
_
A
l
_
l
= A; n general,
_
A
l
_
l
= :jc:(A);
(7) A _ B =B
l
_ A
l
si A
l
= (:jc:(A))
l
.
Demonstratie. (1) r A B = r. r = 0 = r = 0.
(2) = Fie r :jc:c
i
[i 1 arbitrar. Atunci r =

)J1

)
c
)
(unde J este o multime nit a de
indici) si r. =

)J1

)
c
)
. = 0, \ B. = Se obtine prin particularizarea vectorului
din :jc:c
i
[i 1.
(3) Fie r. A
l
. Atunci r =

)J
1
-nit a

)
/
)
si =

)J
2
-nit a

)
/
)
unde pentru ecare c A avem
\, J
1
, c. /
)
= 0 si \, J
2
, c. /
)
= 0. Rezult a astfel c a r + =

)J
1
'J
2
-nit a

)
/
)
A
l
si
cr =
)J
1
-nit a
(c
)
) /
)
A
l
pentru orice scalar c R.
(4) Fie (c
1
. c
2
. .... c
j
) o baz a a subspatiului vectorial A pe care o complet amla o baz a 1 = (c
1
. c
2
. .... c
n
)
a spatiului vectorial V. Fie A
l
_ V arbitrar si =

n
i=1
i
c
i
descompurea lui n baza 1.
Sistemul
c
1
. = c
2
. = ... = c
j
. = 0.
care caracterizeaz a relatia A l A
l
conform celui de al doilea punct al propozitiei, se scrie
_
_
c
1
. c
1

1
+c
1
. c
2

2
+ ... +c
1
. c
j

j
+ ... +c
1
. c
n

n
= 0
c
2
. c
1

1
+c
2
. c
2

2
+ ... +c
2
. c
j

j
+ ... +c
2
. c
n

n
= 0
...
c
j
. c
1

1
+c
j
. c
2

2
+ ... +c
j
. c
j

j
+ ... +c
j
. c
n

n
= 0
.
3.2. ORTOGONALITATE 113
Deoarece matricea functionalei biliniare ce deneste produsul scalar asociat a bazei c
1
. c
2
. .... c
j
este nesingular a sistemul este compatibil de :j ori nedeterminat. Vom avea dimA
l
= :j =
dimV dimA.
(5) Folosind prima armatie avem A B = 0 si din dimA+ dimB = dimV rezult a c a V = AB.
Deoarece B este un subspatiu vectorial a lui A
l
cu dimB = dimV dimA = dimA
l
rezult a c a
B = A
l
.
(6) Este o consecint a a punctelor precedente.
(7) Este o consecint a a punctelor precedente.
3.2.3. Observatie. r A si r l A = r. r = 0 = r = 0.
3.2.4. Observatie. Evident A
l
= r; r l A.
3.2.5. Denitie. Un sistem de vectori
i
i1
dintr-un spatiu euclidian se numeste sistem ortogonal
dac a
i
.
)
= 0, \i ,= ,. i. , 1. Dac a, n plus, |
i
| = 1, \i 1 sistemul se numeste sistem ortonormat.
O baz a se numeste ortonormala dac a vectorii ei formeaz a un sistem ortonormat.
3.2.6. Observatie. 1. Dou a subspatii vectoriale sunt ortogonale dac a si numai dac a ecare vector al
unei baze din primul subspatiu este ortogonal pe ecare vector al unei baze din cel de-al doilea subspatiu.
2. Suma a dou a subspatii vectoriale ortogonale este direct a. Suma unei familii oarecare de subspatii
vectoriale ortogonale dou a cte dou a este direct a.
3. Un sistem ortogonal de vectori, ce nu contine vectorul nul, este format cu vectori liniar independenti.
Dimensiunea spatiului dimV este num arul maxim de vectori, nenuli, ortogonali;
3.2.7. Teorem a. (Teorema de ortogonalizare GramSchmidt) Fie V este un spatiu euclidian cu dimV =
:. Fie 1 = (c
i
)
i=1,a
o baz a si e V
I
= :jc:(c
1
. . c
I
). Exist a o baz a 1 = (,
i
)
i=1,a
cu propriet atile:
(1) \/ 1. . . . . : . :jc:(,
1
. . ,
I
) = V
I
.
(2) \/ 1. . . . . : 1 . ,
I+1
l V
I
.
Demonstratie. Vom proceda prin inductie dup a dimensiunea spatiului. Dac a 1 = (c) este o baz a a
spatiului euclidian V, cu c ,= 0, atunci evident 1 = 1 este un sistem ortogonal. Pentru / 1. . . . . : 1
arbitrar, dac a 1 = (c
1
. c
2
. . . . . c
I+1
) este o baz a a spatiului euclidian V atunci vom ar ata c a exist a 1 =
,
1
. ,
2
. . . . . ,
I+1
o baz a ortogonal a a spatiului V. Conform ipotezei de inductie exist a ,
1
. ,
2
. . . . . ,
I
sistem ortogonal, format cu vectori nenuli, pentru care :jc:c

1
. c
2
. . . . . c
I
= :jc:,
1
. ,
2
. . . . . ,
I
. Fie
,
I+1
= c
I+1

I
)=1
)
,
)
, unde scalarii
1
. . . . .
a
se determin a din conditiile ,
I+1
. ,
)
= 0, \, = 1. /.
Obtinem ,
I+1
= c
I+1
a
)=1
c
k+1
,)
j
)
)
j
,)
j
)
,
)
. Evident 1 = ,
1
. ,
2
. . . . . ,
I+1
este un sistem ortogonal, format cu
vectori nenuli. Rezult a 1 este liniar independent. Se poate usor verica c a 1 este si sistem de generatori
pentru V (:jc:(1) = V = :jc:(1)).
Mai mult, pentru c a pentru ecare i 2. . . . . :, ,
i
si c
i
sunt n pozitia de perpendicular a, respectiv
oblic a fat a de subspatiul generat de c
1
. . c
i1
. urmeaz a c a are loc |,
i
| _ |c
i
|.
3.2.8. Observatie. Am demostrat c a orice spatiu euclidian admite o baz a ortogonal a, baz a ce poate
ortonormat a.
3.2.9. Denitie. Un operator liniar l () : V V se numeste ortogonal dac a l (r) . l () = r. ,
\r, V.
3.2.10. Observatie. Dac a operatorul l () este ortogonal, atunci este functie injectiv a.
Demonstratie. Fie r, V astfel nct l (r) = l (). Atunci:
0 = l (r) l () = l (r ) si
r . r = l (r ) . l (r ) = 0 = r = 0 = r = .
3.2.11. Observatie. Exist a operatori ortogonali care nu sunt surjectivi. [... Classical geometries in
modern contexts, pag 06 [16 n pdf]]. Multimea operatorilor liniari ortogonali surjectivi formeaz a cu
operatia de compunere a functiilor un grup numit "grupul ortogonal" al lui V.
3.2.12. Observatie. [pentru operatori liniari] Conditia de ortogonalitate este echivalent a cu conditia:
\r V. |l (r)| = |r| .
Demonstratie. r . r = l (r ) . l (r ) = l (r) l () . l (r) l () =
= r. r r. . r +. = l (r) . l (r) l (r) . l () l () . l (r) +l () . l () =
= r. = l (r) . l () [deci din noua conditie rezult a conditia din denitie]
Din denitie rezult a noua conditie cu r = .
3.2.13. Observatie. Dac a o functie (nu neap arat liniar a) , () : V V satisface conditiile: , (0) = 0
si |r | = |, (r) , ()| [este izometric a: p astreaz a distantele], \r. V, atunci , () este ortogonal a
(deci si liniar a).
Demonstratie. Liniaritatea:
a) Aditivitatea:
Fie r, V; din relatia
_
_
_
_
r +
2
r
_
_
_
_
=
_
_
_
_

r +
2
_
_
_
_
=
1
2
|r |,
folosind |r | = |, (r) , ()|,
se obtine:
3.2. ORTOGONALITATE 115
_
_
_
_
,
_
r +
2
_
, (r)
_
_
_
_
=
_
_
_
_
, () ,
_
r +
2
__
_
_
_
=
1
2
|, (r) , ()|.
Din "Caracterizarea mijlocului" rezult a ,
_
r +
2
_
=
, (r) + , ()
2
(ecuatia functional a Jensen).
Pentru = 0 = ,
_
r
2
_
=
1
2
, (r)
=
, (r) + , ()
2
= ,
_
r +
2
_
=
1
2
, (r + ) = , (r + ) = , (r) + , () (aditivitate)
b) Omogenitate:
Din aditivitate rezult a , (cr) = c, (r) pentru orice c Q (pentru orice scalar rational).
Fie c R si e (c
a
)
aN
un sir de numere rationale care tinde la c.
Are loc:
|, (cr) c, (r)| _ |, (cr) , (c
a
r)| +|, (c
a
r) c, (r)| = |cr c
a
r| +|c
a
, (r) c, (r)| =
= [c c
a
[ |r|+[c c
a
[ |, (r)| = [c c
a
[ (|r| +|, (r)|), \: N. Pentru c a c
a
csi (|r| +|, (r)|)
este un num ar xat, se obtine c a , (cr) = c, (r) (omogenitate)
2. Din relatia initial a cu = 0 se obtine |r| = |, (r)| si cum , () este operator liniar rezult a c a este
si ortogonal.
Partea 2
Produse software pentru Algebra Liniar a
Partea 3
Anexe si complet ari
4
Recapitul ari
Logic a binar a
Logica matematic a binar a se ocup a de operatii cu enunturi logice si de evaluarea valorii lor de adev ar;
se consider a numai enunturi logice cu o valoare de adev ar din dou a posibile. Desi aceast a conventie este
restrictiv a, nu este scopul prezent arii de fat a s a includ a alte situatii, cum ar enunturile logice "Eu mint",
sau "Acest enunt este fals". Prezentarea de mai jos se refer a doar la acele enunturi c arora li se poate atasa
o valoare de adev ar. Nu sunt incluse comenzile (enunturile imperative), interogatiile, exclamatiile, ci doar
enunturile de tip declarativ.
4.0.14. Denitie. (OPERA TII CU ENUN TURI LOGICE):
(1) NEGA TIA LOGIC
A (NON):
j |j
0 1
1 0
Ex:
j: "2 + 3 = 5" = |j: "2 + 3 ,= 5".
j: "Ioana are o cas a" = |j: " Ioana nu are o cas a".
(2) CONJUNC TIA LOGIC
A ( SI):
j j .
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o asigurare de cas a" = j . : "Ioana are o cas a si o
asigurare de cas a"
j: "2 este num ar natural", : "2 este num ar ntreg" = j . : "2 este si num ar natural si
ntreg"
n limbaj formal: (2 N) . (2 Z) = 2 N Z (2 face parte din intersectia multimilor)
121
122 4. RECAPITUL
ARI
(3) DISJUNC TIA LOGIC
A (SAU) (SAU INCLUSIV):

j j .
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j . : "Ioana are o cas a sau o masin a"
(4) (SAU EXCLUSIV):
j j
_
.
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 0
Este mai rar folosit si poate descris cu ajutorul celorlalti conectori.
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j
_
.: "Ioana are e o cas a, e o masin a (dar
nu ambele)"
(5) IMPLICA TIA LOGIC
A (Dac aAtunci):
(a) Din adev ar implic a numai adev ar
(b) Din fals implic a orice.
Din denitie rezult a urm atoarea tabl a de adev ar pentru implicatia logic a:
j j
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1
Pentru structura j , se mai folosesc denumirile: j: "ipotez a", : "concluzie".
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j : "Dac a Ioana are o cas a, atunci are
o masin a".
LOGIC
A BINAR
A 123
(6) ECHIVALEN T
A LOGIC
A (Dac asinumaidac a):

j j
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Echivalenta logic a poate denit a folosind ceilalti conectori: j = (j ) . ( j)
Ex:
j: "Ioana are o masin a", : "Ioana are carnet de conducere" = j : "Ioana are o masin a
dac a si numai dac a are carnet de conducere"
4.0.15. Denitie. [Tautologie] Un enunt logic este numit "tautologie" dac a este adev arat indiferent de
valoarea de adev ar a enunturilor componente.
Ex: j: "Ioana are o masin a" = j.|j: "Ioana are o masin a sau nu" este o tautologie.
4.0.16. Denitie. [Enunturi echivalente] Dou a enunturi logice se numesc "echivalente" dac a j
este o tautologie.
4.0.17. Denitie. [Enunturi mai puternice] Se spune despre un enunt logic j c a "este mai tare dect"
un enunt logic dac a j este tautologie si j nu este tautologie.
Ex: Pentru orice dou a enunturi j, , enuntul j . este mai tare dect enuntul .
Exercitiu: S a se decid a dac a pentru enunturile "(j . ) :" si "j :" se poate arma c a unul dintre
ele este mai puternic dect cel alalt.
4.0.18. Denitie. [Contradictie] Un enunt logic este numit "contradictie" dac a este fals indiferent de
valoarea de adev ar a enunturilor componente.
Ex: j: "Ioana are o masin a" = j.|j: "Ioana are o masin a si nu are" este o contradictie.
Toate enunturile logice pot exprimate folosind enunturi descriptive si conectorii logici |, ., .. Se vor
prezenta pe scurt propriet atile acestor conectori logici si leg aturile dintre ei si alte operatii logice.
4.0.19. Observatie. (PROPRIET
A TI ALE CONECTORILOR |, ., .) (Pot vericate cu

table de adev ar):
(1) | (|j) = j (principiul tertului exclus)
Dem: tabl a de adev ar
124 4. RECAPITUL
ARI
(2) j . = . j (comutativitate)
(3) j . ( . :) = (j . ) . : (asociativitate)
(4) j . 1 = 1 (proprietatea de ultim element)
(5) j . 0 = j (proprietatea de element neutru)
(6) j . j = j (idempotent a)
(7) j . = . j (comutativitate)
(8) j . j = j (idempotent a)
(9) j . ( . :) = (j . ) . : (asociativitate)
(10) j . 0 = 0 (proprietatea de prim element)
(11) j . 1 = j (proprietatea de element neutru)
(12) | (j . ) =|j.| (Regulile lui DeMorgan)
Ex: S a se ae negatia enuntului logic "n vacant a merg la mare sau la munte". Se noteaz a j:
"n vacant a merg la mare" si : "n vacant a merg la munte"; enuntul initial este j . . Negatia
este | (j . ) =|j.|, care poate tradus a: "n vacant a nu merg nici la mare si nici la munte".
(13) | (j . ) =|j.|
(14) j . ( . :) = (j . ) . (j . :) (distributivitatea conjunctiei fat a de disjunctie)
(15) j . ( . :) = (j . ) . (j . :)
LOGIC
A BINAR
A 125
4.0.20. Teorem a. [Reducerea disjunctiei exclusive la |, ., .]
j
_
. = (j . ) .| (j . ) = (j.|) . (.|j) .
Demonstratie. Tabl a de adev ar.
4.0.21. Teorem a. [Reducerea echivalentei la implicatie]
j = (j ) . ( j) .
Demonstratie. Tabl a de adev ar.
4.0.22. Teorem a. (Reducerea implicatiei logice la operatii elementare)
j =|j . .
Demonstratie. Prin tabl a de adev ar.
4.0.23. Teorem a. (Negarea implicatiei logice)
| (j ) = j.|.
Demonstratie. | (j ) =| (|j . ) =| (|j) .| = j.|.
Ex: j: "Mie foame", : "M annc" = j : "Dac a mie foame, m annc" = | (j ) = j.|:
"Mie foame si nu m annc".
Un r aspuns frecvent ntlnit la ntrebarea "Cum se neag a "Dac a mie foame, m annc"?" este :: "Dac a
nu mie foame, nu m annc".
Se observ a c a : = (|j) (|) iar tabla de adev ar arat a c a cele dou a enunturi logice spun altceva:
j j | (j ) (|j) (|)
0 0 1 0 1
0 1 1 0 0
1 0 0 1 1
1 1 1 0 1
Se mai observ a c a : = (|j) (|) = (||j) . (|) = j.| = j asa c a : spune, de fapt, acelasi
lucru ca si enuntul: "Dac a m annc, mie foame".
4.0.24. Teorem a. (Principiul demonstratiei prin reducere la absurd)
j = (|) (|j).
Demonstratie. j =|j . = .|j =| (|) .|j = (|) (|j).
126 4. RECAPITUL
ARI
4.1. Predicate logice
4.1.1. Denitie. Se numeste predicat logic orice functie j () : 1 1 (multimea propozitiilor) (orice
functie care are drept codomeniu multimea propozitiilor) (domeniul poate privit ca multimea de para-
metri ai predicatului)
Predicatele logice pot privite si ca reformul ari ale unor constructii de tip "dac aatunci": a spune "un
p atrat este un dreptunghic" este acelasi lucru cu "dac a r este un p atrat, atunci r este un dreptunghi" sau
"orice p atrat este un dreptunghi". Formularea "r este un dreptunghi" este un predicat j (r) unde r este
o gur a geometric a.
4.1.2. Denitie. Armatia "pentru orice valoare posibil a a lui r, are loc j (r)" se formalizeaz a prin
"\r. j (r)" iar semnul "\" se numeste "cuanticator logic universal".
4.1.3. Denitie. Armatia "exist a o valoare posibil a a lui r, pentru care are loc j (r)" se formalizeaz a
prin "r. j (r)" iar semnul "" se numeste "cuanticator logic existential".
4.1.4. Denitie. Armatia "exist a o unic a valoare posibil a a lui r, pentru care are loc j (r)" se
formalizeaz a prin "!r. j (r)" si are semnicatia
!r. j (r) = (r. j (r)) . ((j (r
1
) . j (r
2
)) r
1
= r
2
) .
Negatii ale enunturilor logice obtinute din predicate cu cuanticatori:
| (\r. j (r)) = r. |j (r) .
| (r. j (r)) = \r. |j (r)
4.1.5. Exemplu. Negatia enuntului logic: Toti oamenii sunt muritori este: "Exist a oameni nemuri-
tori", deoarece structura este | (\r j (r)) = r|j (r).
4.1.6. Exemplu. Negatia enuntului logic: Orice e nervos, tip a" este "exist a oameni nervosi si care nu
tip a", deoarece structura este | (\r (j (r) (r))) = r (j (r) .| (r)).
4.1.7. Observatie. Cuanticatorii logici (existential si universal) nu comut a:
\r
a
j (r. ) ,= \rj (r. )
4.2. Multimi
Printre caracteristicile secolelor XIX si XX n matematic a se num ar a si denitivarea constructiei
matematicii ca sistem axiomatic. Una dintre constat ari este c a, axiomatic vorbind, totul porneste de
4.2. MUL TIMI 127
la notiunea de multime. Notiunea ns asi de multime nu poate denit a. De altfel, pentru orice stiint a se
ridic a ntrebarea: Ce notiuni foloseste acea stiint a dar nu le poate deni riguros?. Pentru matematic a,
r aspunsul este: Notiunea de multime. n general, r aspunsurile posibile pentru aceast a ntrebare sunt
consecinte ale ciclului de rezultate teoretice obtinute de Kurt Gdel n prima jum atate a secolului XX,
despre incompletitudinea unui sistem axiomatic. n esent a si f ar a a se intra n mai multe detalii, sa
stabilit c a orice sistem axiomatic este incomplet sau contradictoriu; asta nseamn a, printre altele, c a orice
stiint a necontradictorie trebuie s a se astepte la probleme indecidabile si s a aib a maturitatea de a le dep asi.
4.2.1. Operatii cu multimi. Operatiile cu multimi vor prezentate pentru o multime nevid a xat a
si submultimi ale ei. Multimea f ar a elemente este notat a O (multimea vid a).
4.2.1. Denitie. Operatiile de baz a cu multimi sunt: reuniune, intersectie, complementar a. Relatia
dintre o multime si elementele ei este cea de apartenent a. Relatia de baz a ntre multimi este incluziunea.
Reuniune: ' 1 = r ; r . r 1
Intersectie: 1 = r ; r . r 1
Complementar a: C
= r ; r . r ,
Incluziune: _ 1 == (\r . r 1)
Egalitate: = 1 == ( _ 1 . 1 _ )
Multimea p artilor: T () = ; _
4.2.2. Observatie. Fie , 1, C T (). Prin C se va ntelege complementara multimii fat a de
. Operatiile cu multimi au urm atoarele propriet ati:
(1) ' = (idempotenta reuniunii);
(2) ' = (proprietatea de ultim element a reuniunii);
(3) = (idempotenta intersectiei);
(4) = (proprietatea de element neutru a intersectiei);
(5) ' O = (proprietatea de element neutru a reuniunii);
(6) O = O (proprietatea de prim element a intersectiei);
(7) ' 1 = 1 ' (comutativitatea reuniunii);
(8) 1 = 1 (comutativitatea reuniunii);
(9) ' (1 ' C) = ( ' 1) ' C = ' 1 ' C (asociativitatea reuniunii);
(10) (1 C) = ( 1) C = 1 C (asociativitatea intersectiei);
(11) ' (1 C) = ( ' 1) ( ' C) (distributivitatea reuniunii fat a de intersectie);
(12) (1 ' C) = ( 1) ' ( C) (distributivitatea intersectiei fat a de reuniune);
128 4. RECAPITUL
ARI
(13) ' ( 1) = ;
(14) ( ' 1) = ;
(15) ' C = ;
(16) C = O;
(17) CC = ;
(18) C ( ' 1) = C C1; C
_
i1
i
_
=

i1
C
i
(relatiile lui DeMorgan);
(19) C ( 1) = C ' C1; C
_
i1
i
_
=

i1
C
i
(relatiile lui DeMorgan);
(20) 1 = C1 (diferenta a dou a multimi);
4.2.3. Denitie. Multimile si 1 se numesc disjuncte dac a 1 = O.
4.2.4. Denitie. Se numeste produs cartezian a dou a multimi si 1 multimea:
1 = (c. /); c . / 1.
4.2.5. Observatie. Alte propriet ati:
(1) (1 ' C) = ( 1) C;
(2) (1 C) = ( 1) ' ( C);
(3) ( ' 1) C = ( C) ' (1 C);
(4) ( 1) C = (1 C) = ( C) 1;
(5) (1 ' C) = ( 1) ' ( C);
(6) (1 C) = ( 1) ( C);
(7) (1 C) = ( 1) ( C);
4.2.2. Relatii.
4.2.6. Denitie. Fie A, 1 dou a multimi. Se numeste rela tie (coresponden ta) binara ntre mul timile
A si 1 orice triplet 1 = (A. 1. G
1
), unde G
1
este o submultime a produsului cartezian, G
1
_ A 1 . A
se numeste domeniul de deni tie al rela tiei, 1 se numeste codomeniul rela tiei iar G
1
se numeste gracul
relatiei. Multimea
1
1
= r A; 1. (r. ) G
1
_ A
se numeste domeniul (efectiv) al relatiei 1. Multimea
Im
1
= 1 ; r A. (r. ) G
1
_ 1
4.2. MUL TIMI 129
se numeste imaginea rela tiei. Relatia 1
1
= (1. A. G
1
1) denit a prin
G
1
1 = (. r) ; (r. ) G
1
_ 1 A
se numeste rela tia inversa rela tiei 1. Relatia
A
= (A. A. G
X
) denit a prin G
X
= (r. r) ; r A _
A A se numeste rela tia identitate pe A.
4.2.7. Denitie. Fie A, 1 , 2 trei multimi si relatiile 1
1
= (A. 1. G
1
1
), 1
2
= (1. 2. G
1
2
). Relatia
1 = (A. 2. G
1
) denit a prin:
G
1
= (r. .) ; r A. . 2si 1 a.. (r. ) G
1
1
si (. .) G
1
2
se numeste compunerea rela tiilor 1

1
si 1
2
si se noteaz a 1
2
1
1
(1
2
1
1
= 1).
4.2.8. Observatie. Operatia de compunere a relatiilor este asociativ a dar nu este comutativ a.
4.2.9. Denitie. 1 = (A. A. G
1
) se numeste rela tie de preordine dac a are propriet atile:
(1) Reexivitate: G
X
_ G
1
(\r A, (r. r) G
1
);
(2) Tranzitivitate: (r. ), (. .) G
1
= (r. .) G
1
.
4.2.10. Denitie. 1 = (A. A. G
1
) se numeste rela tie de echivalen ta dac a este relatie de preordine
si are n plus proprietatea de simetrie: G
1
1 _ G
1
((r. ) G
1
= (. r) G
1
). Multimea ^ r =
A; (r. ) G
1
se numeste clasa de echivalen ta a lui r n raport cu rela tia 1. Mul timea claselor de
echivalen ta (mul timea ct a lui A n raport cu 1) se noteaz a cu A,1.
4.2.11. Observatie. Dac a 1 este o relatie de echivalent a pe A si ^ r este clasa de echivalent a a unui
element, atunci:
(1) r ^ r, \r A;
(2) (r. ) 1 = ^ r = ^ ;
(3) (r. ) , 1 = ^ r ^ = O.
4.2.12. Denitie. 1 = (A. A. G
1
) se numeste rela tie de ordine (preferin ta) dac a este relatie de preor-
dine si n plus are proprietatea de antisimetrie: G
1
G
1
1 = G
X
((r. ) G
1
si (. r) G
1
= r = ).
Relatia de ordine se numeste totala dac a \r. A, (r. ) G
1
sau (. r) G
1
(G
1
' G
1
1 = A A)
si se numeste par tiala dac a nu este total a. Perechea (A. 1) se numeste mul time ordonata (de rela tia de
ordine 1). O multime ordonat a se numeste inductiv ordonata dac a orice submultime total ordonat a a sa
este majorat a.
4.2.13. Observatie. (Lema lui Zorn) Orice multime inductiv ordonat a are un element maximal.
130 4. RECAPITUL
ARI
4.2.14. Observatie. Dac a 1 este relatie de ordine pe A, atunci 1
1
este tot relatie de ordine pe A
(se mai numeste rela tia de ordine duala rela tiei 1).
Demonstratie. Reexivitatea: r A = (r. r) G
1
= (r. r) G
1
1;
Tranzitivitatea: Fie (r. ) G
1
1 si (. .) G
1
1 = (. r) G
1
si (.. ) G
1
= (.. r) G
1
=
(r. .) G
1
1;
Antisimetria: (r. ) G
1
1 si (. r) G
1
1 = (r. ) G
1
si (. r) G
1
= r =
4.2.15. Denitie. Fie A o multime ordonat a si T (A).
se numeste majorata (minorata) dac a c A astfel nct (r. c) G
1
((c. r) G
1
) \r .
Elementul c se numeste majorant (minorant) al mul timii .
Dac a multimea majorantilor (minorantilor) lui este minorat a (majorat a) atunci minorantul
majorantilor (majorantul minorantilor) este unic si se numeste supremul (inmul) mul timii (se
noteaz a sup , respectiv inf ).
c A se numeste maximal (minimal) dac a \r A, (c. r) 1 ((r. c) 1) = r = c.
Dac a = A este majorat a (minorat a), atunci majorantul (minorantul) este unic si se numeste
ultim element (prim element).
4.2.3. Functii.
4.2.16. Denitie. O relatie 1 = (A. 1. G
1
) se numeste de tip func tie (func tionala) dac a are propri-
et atile:
(1) \r A, 1 , (r. ) G
1
;
(2) (r.
1
) G
1
si (r.
2
) G
1
=
1
=
2
.
4.2.17. Observatie. Dou a relatii sunt egale dac a cele dou a triplete sunt egale, adic a dac a domeniile,
codomeniile si gracele sunt egale.
4.2.18. Denitie. Fie , () : A 1 o functie. Pentru _ A, multimea
, () = , (r) ; r _ 1
se numeste imaginea directa a mul timii prin func tia , () iar pentru 1 _ 1 multimea
,
1
(1) = r; , (r) 1 _ A
se numeste preimaginea mul timii 1 prin func tia , ().
4.2.19. Observatie. Fie , () : A 1 o functie. Au loc urm atoarele armatii:
4.2. MUL TIMI 131
(1)
\ T (A) . \1 T (1 ) . , () _ 1 = _ ,
1
(1)
(2)
\ T (A) . ,
_
,
1
()
_
_ _ ,
1
(, ())
(3)
\ T (A) . \1 T (1 ) . ,
_
,
1
(1)
_
= , () 1
(4)
\(1
i
)
i1
_ T (1 ) . ,
1
_
_
i1
1
i
_
=
_
i1
,
1
(1
i
)
(5)
\(1
i
)
i1
_ T (1 ) . ,
1
_
i1
1
i
_
=
i1
,
1
(1
i
)
(6)
\1 T (1 ) . ,
1
(C1) = C,
1
(1)
(7)
\(
i
)
i1
_ T (A) . ,
_
_
i1
i
_
=
_
i1
, (
i
)
(8)
\(
i
)
i1
_ T (A) . ,
_
i1
i
_
_
i1
, (
i
)
Demonstratie. Exercitiu.
4.2.4. Operatii cu functii. Ca regul a general a, cu dou a (sau mai multe) functii se pot efectua oper-
atii algebrice n anumite conditii iar rezultatul operatiei este o nou a functie. Conditiile sunt urm atoarele:
Functiile trebuie s a aib a acelasi codomeniu; operatiile algebrice care pot efectuate cu functii
sunt corespondentele operatiilor algebrice care pot efectuate cu elementele codomeniului co-
mun. Rezultatul operatiei dintre functii este o nou a functie care are drept codomeniu codomeniul
comun al celor dou a functii. Dac a functiile au drept codomenii multimi diferite, operatia nu se
poate efectua (eventual se poate face mai nti, n conditii specice, o operatie de transformare a
codomeniilor)
Dac a functiile au acelasi domeniu de denitie atunci rezultatul operatiei dintre functii este o
nou a functie care are drept domeniu de denitie domeniul de denitie comun al functiilor. Dac a
domeniile de denitie sunt diferite, se poate eventual deni rezultatul operatiei ca o functie care
are drept domeniu de denitie partea comun a a domeniilor de denitie ale functiilor participante
la operatie (intersectia domeniilor); dac a nu au parte comun a, operatia nu poate denit a.
132 4. RECAPITUL
ARI
Exemple:
Dac a , () . q () : 1 R sunt dou a functii cu codomeniul real denite pe aceeasi multime 1, cu aceste
dou a functii se pot efectua operatiile care pot efectuate cu numere reale: adunare, nmultire, sc adere,
mp artire. Se obtin urm atoarele functiirezultat:
Func tiasuma : () : 1 R, : () := (, + q) (), denit a prin :(r) = ,(r) + q(r) \r 1.
Func tiaprodus j () : 1 R, j () := (,q) (), denit a prin j(r) = ,(r)q(r) \r 1.
Func tiadiferen ta (, q) () : 1 R, denit a prin (, q)(r) := ,(r) q(r) \r 1
Func tiact /() : 1
1
R, denit a prin /(r) :=
)(a)
j(a)
\r 1
1
pe multimea 1
1
= r 1[q(r) ,=
0.
Existenta unei structuri de ordine pe codomeniul comun al functiilor permite extinderea relatiei de
ordine si la functii; dac a , () . q () : 1 R sunt dou a functii cu codomeniul real denite pe aceeasi
multime 1, atunci se spune c a , () _ q () dac a are loc , (r) _ q (r) \r 1; se obtine astfel o relatie
de ordine ntre functii, care pierde din caracteristicile initiale ale relatiei dintre elemente (noua relatie
nu mai este total a, n sensul c a pentru dou a functii se poate ntmpla s a nu e comparabile, chiar dac a
elementele codomeniului sunt toate comparabile). De asemenea, se extind la functii notiunile de maxim,
minim, modul:
/() : 1 R, /(r) := max(,(r). q(r)) (maximul a dou a functii), / () : 1 R, /(r) := min(,(r). q(r))
(minimul a dou a functii), [,[ () : 1 R, [,[ (r) := [, (r)[ (modulul unei functii).
4.3. Multimi de uzuale de numere
Multimile numerice uzuale:
Multimea Denitia Denumirea
N 1. 2. . :. naturale
Z 0. 1. 1. 2. 2. . :. :. ntregi
Q
_
o
b
; c Z. / N
+
_
rationale
R Se va deni ulterior reale
C c + /i; c. / R complexe
N
,=
Z
,=
Q
,=
R
,=
C
3 Z N,
3
2
Q Z,
_
2 R Q.
Demonstratie: Presupunem prin reducere la absurd c a
_
2 Q. Atunci exist a c. / N astfel nct
_
2 =
c
/
= 2/
2
= c
2
= c este multiplu de 2 = c = 2/ = 2/
2
= 4/
2
= /
2
= 2/
2
= / este multiplu de 2 =
4.4. NUM
ARABILITATE 133
fractia
c
/
se poate simplica prin 2. Deci, dac a
_
2 ar rational, atunci ar o fractie simplicabil a prin 2
de oricte ori, ceea ce este o contradictie
Structura zecimal a a numerelor:
Fractii zecimale:
Fractii Cu num ar nit de zecimale 1. 2
zecimale Cu num ar innit de zecimale periodice simple 0. (3)
periodice mixte 0. 2 (3)
neperiodice :
Fie c 0. 1. . 9. Atunci num arul r = 0. (c) =
c
9
:
Dem:
r = 0. (c) = 0. cccccccc =
1
10
(c. (c)) =
1
10
(c + 0. (c)) =
=
1
10
(c + r) = 10r = c + r = 9r = c = r =
c
9
.
Analog, 0. (c
1
c
I
) =
c
1
c
I
10
I
1
=
c
1
c
I
99 9
. .
I ori
Numerele irationale se reprezint a ca fractii zecimale neperiodice: structura lor zecimal a nu se repet a.
Cteva numere irationale:
: = 3. 141592653589793238462643383279502 884197169399375105820974944592307816406286208998628034825342117068
c = 2. 718281828459045235360287471352662497757247093699959574966967627724076630353547594571382178525166427
ln 2 = 0. 693147180559945309417232121458176568075500134360 2552541206800094933936219696947156058633269964186875
Pe multimea numerelor rationale se consider a multimea sirurilor Cauchy. Dou a siruri Cauchy rationale
(j
a
)
aN
si (
a
)
aN
sunt echivalente dac a siruldiferent a (j
a
a
)
aN
tinde la 0, lim
ao
(j
a
a
) = 0. Un
num ar real este o clas a de echivalent a format a din toate sirurile Cauchy de numere rationale echivalente
cu un sir Cauchy xat. Detaliile acestei constructii fac parte din cursul de Analiz a.
4.4. Num arabilitate
4.4.1. Denitie. O multime se numeste numarabila dac a exist a o bijectie ntre ea si multimea numerelor
naturale. (Denitie echivalent a: o multime se numeste num arabil a dac a poate pus a sub forma unui sir
n care orice termen s a poat a atins dup a un num ar nit de pasi)
N este o multime num arabil a, pentru c a poate pus a sub forma:
N = 0. 1. 2. . :. , n care ecare termen poate atins dup a un num ar nit de pasi (se
construieste un sir care contine toate elementele multimii si n care indicele ec arui element este
nit)
134 4. RECAPITUL
ARI
4.4.2. Observatie. Pot construite modalit ati proaste de num arare: dac a aceleasi elemente ale
sirului sunt puse astfel nct mai nti se num ar a toate numerele pare si apoi toate numerele impare, la
cele impare nu se ajunge dup a un num ar nit de pasi, deci desi multimea este num arabil a, procedeul de
num arare este gresit.
Z este o multime num arabil a: elementele multimii pot puse sub forma unui sir, astfel:
c
0
= 0. c
1
= 1. c
2
= 1. c
3
= 2. c
4
= 2.
Z = 0. 1. 1. 2. 2. . :. :.
(se alterneaz a numerele ntregi negative cu cele ntregi pozitive).
Multimea Q este num arabil a: Un procedeu adecvat de num arare este cel al lui Cantor:
Este clar c a dac a se reuseste num ararea adecvat a a numerelor rationale pozitive, procedeul
poate folosit si pentru num ararea adecvat a a numerelor rationale negative si folosind procedeul
de num arare a numerelor ntregi (alternarea numerelor pozitive cu cele negative) se obtine o
num arare adecvat a a multimii Q.
Procedeul de num arare al lui Cantor (pentru numerele rationale pozitive):
Se organizeaz a numerele rationale pozitive ntrun tabel n care linia i este ocupat a de fractiile
cu num ar atorul i iar coloana , de fractiile cu numitorul ,; se obtine un tablou cu un num ar innit
de linii si de coloane, dar cu diagonalele secundare nite.
1
1
1
2
1
2
6
1
3

1
:

3
2
1
5
2
2
2
3

2
:

4
3
1
3
2
3
3

3
:

:
1
:
2
:
3

:
:

Diagonalele sunt:
1
1
1
2
1
2
3
2
1
6
1
3
5
2
2
4
3
1

Num ararea pe aceste diagonale secundare duce la atingerea ec arui termen dup a un num ar
nit de pasi.
Multimea R nu este num arabil a:
Demonstratie:
Demonstr am c a intervalul [0. 1] ( R) nu este num arabil, prin reducere la absurd: presupunem
c a ar num arabil. Atunci ar exista un sir astfel nct [0. 1] = r
1
. r
2
. . r
a
. .
Construim sirul de intervale nchise (1
I
)
IN
astfel:
4.4. NUM
ARABILITATE 135
1) section am intervalul [0. 1] n trei intervale [0. 1] =
_
0.
1
3
'
_
1
3
.
2
3
'
_
2
3
. 1
nchise si de lungimi
egale iar dintre acestea alegem ca 1
1
un interval care nu contine r
1
. Deci dup a alegere se obtine
intervalul 1
1
cu propriet atile:
a) 1
1
= [c
1
. /
1
] [0. 1] (1
1
este un interval nchis, inclus n [0. 1]).
b) /
1
c
1
=
1
3
.
c) r
1
, 1
1
.
2) Pentru ecare / 1 aplic am intervalului 1
I1
procedura de la pasul 1) (cu intervalul 1
I1
n locul intervalui [0. 1]) pentru a obtine intervalul 1
I
cu urm atoarele propriet ati:
a) 1
I
= [c
I
. /
I
] 1
I1
(1
I
este un interval nchis, inclus n 1
I1
)
b) /
I
c
I
=
b
k1
o
k1
3
.
c) r
I
, 1
I
.
Se obtine astfel sirul de intervale (1
I
)
I0
cu urm atoarele propriet ati:
a) toate elementele sirului sunt intervale nchise, incluse n [0. 1] iar sirul este descresc ator (n
sensul c a 1
I
1
I1
)
b) lungimea intervalului 1
I
este
1
3
k
.
c) r
)
, 1
I
\, = 1. /
Din aceste propriet ati se observ a c a marginile intervalelor formeaz a dou a siruri (c
I
)
I0
cresc a-
tor si (/
I
)
I0
descresc ator, toate elementele sirului (c
I
)
I0
ind mai mici dect toate elementele
sirului (/
I
)
I0
. Pentru c a cele dou a siruri sunt monotone si m arginite, sunt convergente la limitele
notate c, respectiv / si are loc c _ /. Se obtine c a intersectia

I0
1
I
= [c. /] (deci, n particular,
nevid a) iar orice element al acestei intersectii nu poate membru al sirului (r
a
)
a0
(din con-
structia sirului de intervale). Asadar a fost g asit m acar un element din [0. 1] care nu este element
al sirului, contradictie cu presupunerea c a [0. 1] sar putea scrie sub forma unui sir, n care ecare
termen s a poat a atins dup a un num ar nit de pasi.
Rezult a c a multimea R nu este num arabil a.
Multimea tuturor sirurilor innite de 0 si 1 este nenum arabil a.
Demonstatie:
Presupunem c a multimea poate pus a sub forma unui sir :
1
= (:
a
1
)
aN
, :
2
= (:
a
2
)
aN
, de
siruri de 0 si 1. Se construieste sirul : = (:
a
)
aN
astfel: :
a
=
_
_
_
0, dac a :
a
a
= 1
1, dac a :
a
a
= 0
. Sirul : este un
nou sir de 0 si 1, contradictie.
Bibliograe
[1] Anton, Howard; Rorres, Chris: "Elementary Linear Algebra Applications version", Tenth edition, 2010, Wiley.
[2] Bellman, Richard: Introducere n analiza matricial a, (traducere din limba englez a), Editura Tehnic a, Bucuresti,
1969. (Titlul original: Introduction to Matrix Analysis, McGraw-Hill Book Company, Inc., 1960)
[3] Blair, Peter, D.; Miller, Ronald, E.: "InputOutput Analysis: Foundations and Extensions", Cambridge University
Press, 2009.
[4] Bourbaki, N.: Elements de mathematique, Paris, Acta Sci. Ind. Herman, Cie, 1953.
[5] Burlacu, V., Cenus a, Gh., S acuiu, I., Toma, M.: Curs de Matematici, Academia de Studii Economice, Facultatea de
Planicare si Cibernetic a Economic a, remultiplicare, uz intern, Bucuresti, 1982.
[6] Chitescu, I.: Spatii de functii, Editura stiintic a si enciclopedic a, Bucuresti, 1983.
[7] Colojoar a, I.: Analiza matematic a Editura didactic a si pedagogic a, Bucuresti, 1983.
[8] Cr aciun, V. C.: Exercitii si probleme de analiz a matematic a, Tipograa Universit atii Bucuresti, 1984.
[9] Cristescu, R.: Analiza functional a, Editura stiintic a si enciclopedic a, Bucuresti, 1983.
[10] Dr agusin, C., Dr agusin, L., Radu, C.: Aplicatii de algebr a, geometrie si matematici speciale, Editura Didactic a
si Pedagogic a, Bucuresti, 1991.
[11] Glazman, I. M., Liubici, I. U.: Analiza liniar a pe spatii nit dimensionale, Editura stiintic a si Enciclopedic a,
Bucuresti, 1980.
[12] Holmes, Richard, B.: Geometric Functional Analysis and its Applications
[13] Guerrien, B.: Algebre lineare pour economistes, Economica, Paris, 1991.
[14] Ion D. Ion; Radu, N.: Algebr a, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1991.
[15] Kurosh, A.: Cours dalgebre superieure, Editions MIR, Moscou, 1980.
[16] McFadden, Daniel: Curs Economics 240B (Econometrics), Second Half, 2001 (class website, PDF)
[17] Monk, J., D.: Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1976.
[18] R adulescu, M., R adulescu, S.: Teoreme si probleme de Analiz a Matematic a, Editura didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1982.
[19] Rockafellar, R.,Tyrrel: Convex Analysis, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1970.
[20] Saporta, G., Stef anescu, M. V.: Analiza datelor si informatic a cu aplicatii la studii de piat a si sondaje de
opinie-, Editura economic a, 1996.
[21] sabac, I. Gh.: Matematici speciale, vol I, II, Editura didactic a si pedagogic a, Bucuresti, 1981.
[22] silov, G. E.: Analiz a matematic a (Spatii nit dimensionale), Editura stiintic a si enciclopedic a, Bucuresti, 1983.
137

Curs02Oct2011 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs02Oct2011 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Algebr a Liniar a.

Adirea Ciberneticii, sala 2625, Office hours:

Tem a: S a se studieze aceast a Propozitie ca un exercitiu teoretic.

1.1.28. Observatie. :jc:

ARI N SPA TII VECTORIALE 17

1.4.6. Teorem a. (Teorema schimbului, Steinitz) Fie

ARI N SPA TII VECTORIALE 19

este sistem de generatori: \ V.

ARI N SPA TII VECTORIALE 21

[nu exist a invers n raport cu intersectia]

2.2.2. Denitie. Subspatiul l (V

2.4.5. Corolar. Fie (V

2.5.31. Teorem a. (Forma canonic a Jordan a operatorilor nilpotenti) Fie ` () un operator

, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,)) +

, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,))

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

3.0.34. Observatie. ntr-un spatiu euclidian din inegalitatea CauchyBuniakovskiSchwarz urmeaz a

2 cos (r. ) |r| || +||

n plane ortogonale dou a cte dou a.

`r. = r. . \r. vectori proprii atasati valorii

, la care pentru cazul impar se adaug a o

3.1.25. Teorem a. Dac a este productiv a, atunci exist a (1 )

sistem ortogonal, format cu vectori nenuli, pentru care :jc:c

A (SAU) (SAU INCLUSIV):

A (Dac asinumaidac a):

A TI ALE CONECTORILOR |, ., .) (Pot vericate cu

se numeste compunerea rela tiilor 1

S-ar putea să vă placă și