Particule elementare

Atomistii greci credeau ca intreaga materie este alcatuita din atomi si probabil ei au sesizat primii ca extrema diversitate a aspectelor materiei poate fi explicata prin diferitele configuratii ale atomilor. Astazi fizicienii au o parere asemanatoare, dar cu siguranta ca este o enorma diferenta intre teoriile lor cantitative si speculatiile confuze ale anticilor. Ce se intelege printr-o particula elementara? Definitia precisa a acestui termen este oarecum controversata insa se refera la ceva simplu, indivizibil, fara structura interna. Atomii s-au dovedit a fi divizibili. Sunt formati din electroni si nucleoni (protoni si neutroni). Deci atomii nu sunt particule elementare. Acest statut i se atribuie electronului protonului si neutronului chiar daca cei doi de pe urma sunt formati din quarci. In present, electronilor si altor leptoni nu li s-a descoperit o anumita structura interna. Prima particula elementara descoperita a fost electronul (J. J. Thomson 1897), apoi protonul si neutronul. S-a crezut ca aceste particule impreuna cu fotonul sunt suficiente pentru a intelege lumea. Dar curand Anderson descopera pozitronul lui Dirac. Astfel se va stabili ca fiecarei particule ii corespunde o antiparticula de care se deosebeste prin semnul sarcinii (particula cu sarcina nula coincide cu antiparticula sa, exemplu fotonul). Iar odata cu dezvoltarea fizicii nucleare se vor descoperi peste 300 particule. Se considera ca majoritatea acestor particule sunt compuse din quarci (in numar de 6 sau 12 cu antiquarcii). Si mai mult fortele care mentin protonii si neutronii in nucleu, nu sunt de natura electromagnetica (EM). Quarci si leptoni I Generatie d -1/3 3* 0 II Generatie s -1/3 150 0 -1 III Generatie b -1/3 0

Simbol Sarcina electrica (e) Massa( )

u +2/ 3

e -1 0.5

c +2/3 1200

t +2/3

t -1

<0. 105 <15 1784 4* 5* 5 0 Interactiunile caracteristice nucleonilor au primit denumirea de interactiuni tari. Descoperirea instabilitatii neutronului a indicat existenta unui alt tip de interactiuni: interactiuni slabe. Interactiunile EM, slabe, tari si gravitationale sunt cele care stabilesc legile fizicii, par a fi manifestari de aceeasi natura si ar trebui descrise in mod similar. Exista deja modele teoretice care descriu in mod unitar toate tipurile de interactiuni. Clasificarea particulelor elementare Particulele elementare se clasifica dupa valoarea numarului cuantic de spin si dupa valoarea masei de repaus. Particulele cu numar cuantic de spin semi-intreg pot fi descrise de statistica Fermi-Dirac si sunt denumite fermioni, iar cele cu numar cuantic de spin intreg sau zero sunt descrise de statistica Bose-Einstein si sunt numite bosoni. Dupa valoarea masei de repaus se clasifica in particule fara masa de repaus, particule usoare (leptoni), particule grele (barioni) si particule cu masa intermediara (mezoni). Exista si o clasificare din punct de vedere al interactiunilor: particulele carora le sunt caracteristice interactiunile tari sunt numite adroni (aici intra barionii protoni,neutroni,hiperoni- si mezonii). Leptonii sunt cei care nu participa la interactiunile tari. Fiecarui lepton cu sarcina ii corespunde o particula neutra neutrin. Proprietatile generale ale quarcilor Simbol Tipul Quarcului (aroma) d Down u Up s strange (S=-1) c chami (C=-1) b beaury (B=-1) t top sau truth

Sarcina electrica -1/3 +2/3 -1/3 +2/3 -1/3 +2/3

Sarcina barionica +1/3 +1/3 +1/3 +1/3 +1/3 +1/3

Ipoteza existentei acestei particule cu masa aproape nula a fost propusa de Pauli pentru a salva legea conservarii energiei in dezintegrarea beta radioactiva. Neutrinul si antineutrinul sunt caracterizate prin sarcina nula, iar masa lor de repaus se apropie de zero. Pot fi generati atat prin reactii de genul dezintegrarii beta radioactive, cand sunt numiti neutrini (antineutrini) electronici dar si prin reactii de dezintegrare a mezonilor, cand sunt numiti neutrini (antineutrini) miuonici. Leptonilor le sunt anexate asa-numita sarcina leptonica L. Aceasta marime ia valoarea +1 pentru e -, -, -, e, , , si -1 pentru antiparticulele lor. Introducerea acestei marimi se datoreaza faptului ca intr-un

sistem inchis numarul intreg de leptoni minus numarul intreg de antileptoni este constant. Fiecare pereche de leptoni (e-, e), ( -, ), ( -, ) poseda o sarcina leptonica specifica Le, L, L. In felul acesta se observa ca un neutrin electronic ciocnind un neutron da nastere numai electronului, nu miuonului sau tau-leptonului. In prezent se discuta posibilitatea neutrinilor de a-si schimba in timp sarcina leptonica, transformandu-se astfel in neutrin de alt tip. Barionilor, asemenea leptonilor le este anexata o anumita sarcina barionica. Modelul quarc-tic al adronilor Toti adronii, conform conceptelor contemporane sunt formati din particule mai fundamentale numite quarci (q). Quarcii sunt fermioni, au spinul 1/2, sarcina electrica + 2/3 si -1/3 (un. sarcina electronului). Sarcina antiquarcilor este -2/3 si +1/3 . Toti quarcii au sarcina barionica B = 1/3 si sarcina leptonica L=0. Asemenea leptonilor quarcii se grupeaza in perechi, ba chiar are loc un fel de simetrie quarc-leptonica. Fiecarei perechi de leptoni ii corespunde o pereche de quarci. Perechii (e, e.) ii corespund quarcii (u,d). Acestia sunt cei mai usori quarci. Din trei quarci de acest fel putem construi un proton p=(uud) sau neutron n=(udd). Din perechile quarc-antiquarc sunt construiti mezonii. Sirul (u,d, e., e) formeaza asa-numita prima generatie quarc-leptonica. Sunt cunoscute inca 2 generatii care contin particule mai grele. Particulele care contin quarcul s sunt numite stranii. Teoretic, daca inlocuim 2 sau 3 quarci in nucleon, putem explica existenta tuturor tipurilor de barioni stranii cum sunt hiperonii. Prin analogie putem inlocui quarcii -u- sau -d- din componenta pi-mezonului introducand quarcul s si astfel obtinem mezonii K etc. Fiecare quarc poseda si un numar cuantic numit culoare . Culoarea este o analogie mai complicata a sarcinii electrice. Existenta culorii explica interactiunile tari ale quarcilor dar si interactiunile slabe ale leptonilor (care nu poseda quarci). Interactiunile cromatice se fac prin intermediul cuantelor de interactiuni tari gluonii. Exista 8 tipuri diferite de gluoni, toti poseda sarcina cromatica si de aceea interactioneaza unul cu altul. Aceasta este cauza unui fenomen nou numit confinement. Ideea este ca nu putem observa quarcul in mod liber deoarece exista numai in perechi quarc-antiquarc, tripleti (qqq) sau alte combinatii mai complicate asa incat sarcina electrica a grupului sa fie un numar intreg. Toate aceste combinatii poseda sarcina cromatica nula. In incercarea de a obtine un quarc liber (adica a-i comunica o energie destul de mare pentru a-l smulge din adron si a-l duce la o distanta destul de mare de acesta) energiile utilizate sunt foarte mari iar intensitatea campului cromatic al quarcului este asa de mare incat au loc fluctuatii din eter se naste o pereche quarc-antiquarc. Antiquarcul format se misca impreuna cu quarcul care trebuia smuls iar fizicienii obtin astfel o particula complexa si nu un quarc liber. Acest proces se numeste confinement. Din aceeasi cauza gluonii nu au fost observati in stare libera. Partea fizicii care se ocupa cu cercetari asupra interactiunilor quarcilor si gluonilor este numita cromodinamica cuantica. Cromodinamica cuantica este teoria care explica interactiunile tari ale particulelor elementare. La nivelul contemporan al stiintei despre ceea ce inseamna particula elementara cunoastem 6 leptoni (e-, e, -, , -, ), 6*3=18 quarci dar si cuante ale interactiunilor: fotonul pentru interactiunea EM, 8 gluoni pentru interactiunile tari, W+- si bosonii Z0. pentru interactiunile slabe dar si gravitonul pentru campul gravitational. Leptonii si quarcii au spinul egal cu 1/2, iar cuantele de interactiuni spinul 1 (mai sunt numiti bosonivectori). Existenta tuturor acestor particule a fost adeverita de experienta. Pe langa acestea, teoria cere existenta unui camp scalar constant in spatiu care interactioneaza diferit cu leptonii si quarcii. Cuantele campului scalar reprezinta noile particule cu spin egal cu zero. Sunt numite bosoni Higgs, dupa savantul care a prezis existenta lor. Numarul mare de particule elementare ii determina pe fizicieni sa caute un model in care toate familiile de quarci, leptoni, cuante de interactiuni dar si bosonii Higgs ar fi compusi din entitati mai fundamentale numite preoni. Fermioni Fermionii reprezint o clas de particule elementare avnd spinul semintreg (1/2;3/2;5/2; etc), spre deosebire de bosoni, care au spinul ntreg. Denumirea de fermion a fost dat dup numele fizicianului italian Enrico Fermi. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli: ntr-o stare cuantic dat nu pot exista doi fermioni. Cea mai cunoscut particul elementar ce se ncadreaz n clasa fermionilor este electronul, care are spinul 1/2. Popularea nivelelor energetice cu fermioni ntr-un sistem cuantic, la o temperatur dat, este descris i determinat de statistica Fermi-Dirac. Substana, n oricare stare a sa, este constituit din atomi. La rndul lor atomii sunt constituii din electroni ce orbiteaz n jurul nucleelor. La nivelul de cunotine actual electronii sunt indivizibili (exist totui i unele teorii care susin c electronii ar avea o structur - ar fi la rndul lor constituii din alte particule, dar aceste teorii nu sunt demonstrate experimental). Nucleele atomilor sunt constituite din protoni i neutroni, acetia la rndul lor fiind constituii din quarkuri. Toate aceste particule elementare interacioneaz ntre ele, interaciunile acestora fiind numite i fore fundamentale.

nteraciuni -La momentul actual se cunosc patru fore sau interaciuni fundamentale: Interaciunea gravitaional - guverneaz micarea planetelor, a sistemelor solare, a ntregii materii. Gravitaia este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o for a crei intensitate depinde de masele acestora i distana dintre ele. Este una din cele patru interaciuni fundamentale din natur cunoscute, alturi de interaciunea electromagnetic, interaciunea nuclear tare i interaciunea nuclear slab n fizica modern gravitaia este descris de teoria relativitii generalizate, dar n cele mai multe situaii practice (la scara macroscopic) se poate aplica cu mare exactitate i legea atraciei universale a lui Sir Isaac Newton, din mecanica clasic. Aceasta spune c oricare dou corpuri acioneaz unul asupra celuilalt cu o for de atracie, numit fora gravitaional, direct proporional cu masele celor dou corpuri i invers proporional cu ptratul distanei dintre ele. Natura i motivul existenei forei gravitaionale nu sunt nc deplin elucidate. n viaa de zi cu zi fenomenul este observat pretutindeni ca fora de atracie exercitat de Pmnt asupra tuturor corpurilor, for numit greutate. Valoarea greutii unui corp este direct proporional cu masa lui i este orientat spre centrul Pmntului. Coeficientul de proporionalitate se numete acceleraie gravitaional i este egal cu acceleraia unui corp care cade liber n cmpul gravitaional al Pmntului. La nivel astronomic gravitaia este responsabil, de exemplu, pentru faptul c Luna se rotete n jurul Pmntului i c sistemul Pmnt-Lun se rotete n jurul Soarelui. De asemenea gravitaia este fora care a dus la apariia tuturor planetelor i sateliilor naturali ai acestora, prin atracia reciproc dintre particulele de materie care se roteau n jurul Soarelui. n cadrul unei galaxii, diferitele stele i sisteme stelare sunt meninute mpreun tot prin fenomenul gravitaiei, iar evoluia ntregului univers (de exemplu modul n care acesta se dilat n timp) este la rndul ei dictat de forele de gravitaie dintre toate particulele de materie existente. Interaciunea gravitaional est produs (generat) de ntlnirea (interferena) cmpurilor gravitaionale ale corpurilor (maselor) cosmice. Cmpul gravific este generat de anumite particule din substana corpului i se manifest prin cmpul de acceleraie normal (perpendicular) la suprafaa corpului. Poate fi msurat de exemplu direct la suprafaa Pmntului sau a Lunii. Interaciunea Electromagnetic - este fora care guverneaz micarea electronilor pe orbite, n jurul nucleelor. Electromagnetismul este acea ramur a fizicii care studiaz sarcinile magnetice i electrice, cmpurile create de acestea (electric i magnetic), legile care descriu interaciunile dintre acestea. Ramurile principale ale electronagnetismului sunt: Electrostatica, care se ocup cu studiul sarcinilor electrice aflate n repaus i al cmpurilor generate de acestea. Electrodinamica, care se ocup cu studiul sarcinilor aflate n micare, precum i al cmpurilor generate de acestea. Magnetismul, care se ocup cu studiul cmpului magnetic.

Modelul Standard al particulelor elementare este o teorie a trei dintre cele patru fore fundamentale (i anume: interaciunea electromagnetic, interaciunea nucler slab i interaciunea nucler tare) precum i a particulelor elementare care iau parte la aceste interaciuni. Aceste particule organizeaz toat materia din univers. Modelul Standard nu este o teorie complet a interaciunilor fundamentale, deorece ea nu include a patra for fundamental, gravitaia, i de asemenea pentru c este incompatibil cu recentele observaii ale oscilaiei neutrinilor. Interaciunile dintre toate particulele descrise in Modelul Standard sunt rezumate n tabelul de mai jos (gravitonul nc nu a fost dovedit experimental): Cele 4 fore fundamentale; dedesubt paticulele ce le mediaz Interaciunea Electromagnetic Interaciunea Nucler Interaciunea Nucler Tare Gravitai Slab a foton ali bosoni etalon W+ gluon graviton (un boson etalon (Gauge (Gauge Boson) ,W- (alt boson etalon (Gauge g (?) Boson)) Boson)) ,

Interaciunea Nuclear Slab - este fora care ine legai protonii i neutronii, formnd

nucleele atomilor. Interaciune slab (adesea numit i interaciunea nuclear slab, fora slab, fora nuclear slab) este una dintre cele patru interaciuni fundamentale, vezi articolul despre Fizica particulelor elementare. n Modelul Standard este cauzat de schimbul de bosoni W i Z, care reprezint cuantele cmpului forei slabe. Efectul cel

mai cunoscut este dezintegrarea beta (emisiile de electroni sau pozitroni de ctre neutroni n cadrul nucleelor atomice), precum i majoritatea proceselor de radioactivitate. Fora este numit slab din cauz c intensitatea cmpului este de 1013 ori mai slab dect a forei tari. Interaciunea slab are o raz de aciune foarte scurt, aproximativ egal cu diametrul nucleului atomic. Aceasta are un efect att asupra quarcilor, ct i asupra neutrino i a leptonilor.

Proprieti
Interaciune slab are efect asupra leptonilor i a quarcilor chirali. Este singura for care afecteaz neutrinii (cu excepia gravitaiei, care este neglijabila in conditii de laborator). Interaciune slab este unica ntro serie de aspecte: Acesta este singura interaciune care poate schimba arom (fizica particulelor). Singura interaciune care ncalc paritatea de simetrie P, (pentru c actioneaza aproape exclusiv asupra particulelor de o anumita chiralitate). De asemenea, este singura care incalca simetria CP. Aceasta este mediat de bosoni masivi. Aceast caracteristic neobinuit este explicat de Modelul Standard prin mecanismul Higgs. Avnd n vedere masa mare a cuantelor campului interaciunii slabe (aproximativ 90 GeV/c2), viaa lor medie este de aproximativ 3*1025 secunde. Deoarece interaciunea slab este n acelai timp slab i are i o raz de aciune foarte scurt, efectul ei cel mai vizibil se datoreaz proprietii sale unice: schimbarea aromei. Fie un neutron (un quarc up i doi quarc down). Cu toate c neutronul este mai greu decat protonul (doi quarc up i un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat ntr-un proton fr s schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interaciunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este cauzat de interaciunea slab. n acest proces un quarc down se transform ntr-un quarc up emind un boson W, care apoi se dezintegreaz ntr-un electron de energie nalt i un antineutrino. Deoarece electronii de energie inalt sunt numii radiaii beta, acest proces se numete dezintegrare beta. Transmutaia neutronului n proton este esenial i st la baza procesului de fuziune nuclear n stele, n care din atomii de hidrogen se creeaz deuteriu. Datorita magnitudinii interaciunii slabe, dezintegrrile acesteia sunt mult mai lente dect a forei tari sau electromagnetice. De exemplu, un pion electromagnetic neutru are o via de aproximativ 1016 secunde; un pion al forei slabe are un timp de via de aproximativ 108 secunde, de o sut de milioane de ori mai lung. Un neutron liber are o via de aproximativ 15 minute, ceea ce l face particula subatomic instabil cu cea mai lung via. Izospinul slab este pentru interaciunea slab ceea ce sarcina de culoare este pentru interaciunea puternic, i ceea ce masa este pentru gravitaie. Izospinul slab este un numr cuantic; particulele care nu sunt implicate n interaciunile slabe au o valoare a izospinului egal cu 0. Alte particule elementare au valori ale izospinului slab egale cu fie -1/2, fie 1/2. Ca i n cazul sarcinii electrice, aceste dou valori sunt egale cu excepia semnului. Izospinul slab se conserv: suma valorilor izospinului slab ale particulelor la sfritul unei reacii este egal cu suma valorilor izospinului la nceputul reaciei. Modelul Standard descrie interaciunea electromagnetic i interaciunea slab ca dou aspecte diferite ale unei interaciune electroslab unice, o teorie care a fost dezvoltata n jurul anului 1968 de catre Sheldon Glashow, Abdus Salam i Steven Weinberg. Conform teoriei electroslabe, la energii foarte mari, universul are patru campuri de bosoni fara masa, similari fotonilor, i un dublet scalar complex al cmpului Higgs. Acesti bosoni sunt asociati unui grup de simetrie SU(2)*U(1). Insa, la energii scazute, unul dintre campurile Higgs primeste un condensat (fizica particulelor) i grupul de simetria este spontan distrus la simetria U(1) a electromagnetismului. Aceasta rupere ar produce trei bosoni Goldstone lipsiti de masa, dar acestia se integreaza in trei campuri fotonice prin intermediul mecanismul Higgs, dobandind mas. Aceste trei cmpuri devin bosonii W +, W- i Z a interaciunii slabe, n timp ce al patrulea cmp, care rmne fara masa, reprezinta fotonii electromagnetismului. Cu toate c aceast teorie a fcut multe previziuni, inclusiv acea a maselor bosonilor Z i W nainte de descoperirea lor, bosonul Higgs nu a fost nc niciodat observat. Producerea bosonilor Higgs este un obiectiv major al acceleratorului de particole Large Hadron Collider al oganizaiei CERN din Geneva.

Interaciunea Nuclear Tare

- este fora care ine legate quarkurile n protoni i n

neutroni. Toate aceste interaciuni sunt mijlocite de particule de schimb. Fora nuclear tare este i cea mai puternic din aceste interaciuni, fiind de 100 de ori mai puternic dect fora electromagnetic, de 106 ori mai puternic dect fora slab i de 1039 ori mai mare ca fora gravitaional. Fora nuclear tare face ca protonii i neutronii s rmn integri i stabili. Are o distan de aciune foarte scurt, de circa 10-16 metri. n acest context, ea este o for nuclear. n fizica nuclear fora nuclear tare ine quarcii i gluonii mpreun pentru a forma hadroni, adic barionii, care includ protonii i neutronii, precum i mezonii, adica kaonii, mezon rho, pionii, etc.

Se consider c interaciunea tare este mediata de gluoni care acioneaz asupra quarcilor, antiquarcilor i mpotriva gluonilor nii. Acest proces este detaliat in teoria cuantic cromodinamica(QCD). Bosonii, particulele ce intermediaz interaciunile n fizica cuantic aciunea acestor fore se transmite la distan prin intermediul particulelor de schimb: interaciunea dintre doi fermioni este mijlocit prin (este mediat de, ia natere prin, se bazeaz pe, decurge din) un schimb de particule de schimb (bosoni). Exist dou analogii n domeniul macrocosmic care ilustreaz aceast mijlocire a interaciunilor nucleare prin particole de schimb: Pentru forele de respingere: Doi copii (fermioni) care stau fa n fa pe cte o plut pe un lac i arunc unul altuia cte o minge (boson). Dup ce o prind, fiecare din ei are iari n mn cte o minge, dar plutele s-au pus acum n micare i se ndeprteaz una de alta - se resping. Pentru forele de atracie: Doi copii (fermioni) care stau spate n spate pe cte o plut pe un lac i arunc unul altuia, de fapt n direcia opus, cte un bumerang (boson). Dup ce fiecare bumerang se rentoarce i e prins de cellalt copil, fiecare din ei are iari n mn cte un bumerang, dar plutele s-au pus acum n micare i se apropie una de alta - se atrag. Interaciunea nuclear slab Bosonii sunt responsabili de interaciunea [2] nuclear slab, numit i interaciunea slab, care la rndul ei este responsabil pentru radioactivitate i care acioneaz asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2 (de exemplu: protonii sau neutronii), dar nu acioneaz asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2 (cum sunt fotonii sau gravitonii ). Interaciunea slab nu a fost neleas bine pn n 1967, cnd Abdus Salam de la Imperial College, Londra, i Steven Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau aceast interaciune cu fora electromagnetic, la fel cum Maxwell a unificat electricitatea cu magnetismul, cu 100 de ani naintea lor. Ei sugerau c n afar de foton mai exist alte trei particule cu spin 1, numite colectiv bosoni, vectori masivi care purtau interaciunea nuclear slab. Acetia au fost numii W+ (pronunat W plus), W- (pronunat W minus) i Z0 (pronunat Z zero), iar fiecare are o mas de cca. 100 GeV (GeV nseamn Gigaelectron-Volt sau un miliard de electron-voli). n momentul n care Weinberg i Salam i-au propus teoria, puine persoane i credeau, iar acceleratoarele de particule nu erau destul de puternice pentru a atinge energiile de 100 de GeV necesare pentru producerea particulelor reale W+, W- sau Z0. Totui, n urmtorii aproximativ 10 ani celelalte preziceri ale teoriei la energii joase au concordat destul de bine cu experimentul, astfel c, n 1979, Weinberg i Salam au primit Premiul Nobel pentru Fizic, mpreun cu Sheldon Glashow, tot de la Harvard, care sugerase teorii unificate similare ale interaciunilor nucleare slabe i ale forei electromagnetice.

Particule erup din punctul de coliziune a doi ioni de aur relativiti (100 GeV per nucleu) n STAR detectorul de la Relativistic Heavy Ion Collider. Particule ncrcate electric se pot observa prin curbele pe care le traseaz n cmpul magnetic al detectorului.

Teoria Weinberg-Salam Teoria Weinberg-Salam prezint o proprietate numit distrugerea spontan a simetriei. Aceasta nseamn c ceea ce la energii joase par a fi mai multe particule complet diferite, sunt de fapt acelai tip de particule, dar n stri diferite. La energii nalte toate aceste particule se comport asemntor. Efectul este asemntor comportrii unei bile pe roata unei rulete. La energii nalte (cnd roata se nvrtete repede) bila se comport ntr-un singur fel - ea se rotete mpreun cu roata. Dar cnd roata i ncetinete micarea, energia bilei scade i n cele din urm bila cade n una din cele 37 desprituri ale roii. Cu alte cuvinte, la energii joase extist 37 de stri diferite n care se poate gsi bila. Dac, pentru un motiv oarecare, s-ar putea observa bila numai la energii joase, observatorul ar putea crede c exist 37 de tipuri diferite de bile. n Teoria Weinberg-Salam, la energii mult mai mari de 100 GeV cele trei particule noi i fotonul s-ar comporta n mod asemntor. Dar la energii mai joase ale particulelor, care apar n majoritatea situaiilor normale, aceast simetrie ntre particule ar fi distrus. W+, W- i Z0 ar cpta mase mari, fcnd ca forele pe care le poart s aib un domeniu foarte scurt.