Sunteți pe pagina 1din 6

Particule elementare

Notiunea de elementaritate a fost in primul rand legata de imposibilitatea de a divide un obiect. Aceasta notiune s-a modificat indecursul istoriei fizicii. Astfel, atomul a fost considerat o particula elementara pana cand din atom au putut fi scosi electroni. Separarea electronului din atom poate fi facuta de catre orice particula care interactioneaza electromagnetic cu atomul (particule incarcatecu fotoni). Conditia de baza care se impune este ca energia care se comunica acestuia de catre particula incidenta sa fie cel putin egala cu energia sa de legatura in atom. Urmarind modul in care au evoluat conceptiile fizicienilor asupra structurii materiei, rezulta doua conditii care se impun pentru ca o particulasa fie considerata elementara in sensul actual al cuvantului: sa nu poata fi pusa in evidenta nici un fel de structura interna a sa sa nu poata fi rupta incomponenti prin interactiuni cu orice sistem.

PARTICULE ELEMENTARE : sunt particule constitutive ale nucleului atomic si a inveslisului sau electronic sau particule care apar in urma interactiunii razelor cosmice cu substanta sau a interactiunii particulelor accelerate cu substanta. Denumirea de elementar se refera la faptul ca nu mai pot fi descompuse in alte particule de dimensiuni mai mici. Ideea existenei unor asemenea entiti fundamentale dateaz din timpul Greciei antice, de la filosofii greci Leucip i Democrit, n secolul V nainte de Hristos. Ei credeau c ntreaga materie din care este alctuit Universul este format din crmizi indivizibile ( pe care le-au numit atomi, de la a-tomos, care n greac nseamn indivizibil).S-a demonstrat insa ulterior ca atomii in conceptia noastra actuala nu corespund conceptului din antichitate, deoarece nu sunt indivizibili. Pn acum circa douzeci de ani s-a crezut c protonii i neutronii erau particulele "elementare", dar experimentele n care protonii se ciocneau cu ali protoni sau cu electroni cu vitez mare artau c ei erau formai, de fapt, din particule mai mici.
Pentru ca lungimea de unda a luminii este mult mai mare decat un atom, nu putem spera sa observam in mod obisnuit partile componente ale acestuia.Este nevoie de ceva cu o lungime de unda mult mai mica.Dupa cum stim,fiecarei particule ii este asociata o unda si ca, cu cat este mai mare energia particulei, cu atat este mai mica lungimea de unda corespunzatoare.n secolulal nouasprezecelea, cnd singurele energii ale particulelor pe care oamenii stiau sa le foloseasca erau energiile joase de ctiva electron-volti generate de reactii chimice cum este -au descoperit metode de autilizacmpurile electromagnetice pentru a da particulelor energii la nceput de milioane si apoi de miliarde de electron-volti. si particule mai mici. Se poate ca, pe masura ce mergem spre energii mai nalte sa gasim ca acestea sunt formate din particule si mai mici? Desigur, acest lucru este posibil, dar avemunele motive teoretice sa credem ca suntem foarte a mizi ale naturii.

De retinut: *fiecare particula este caracterizata de masa, sarcina electrica, spin, moment magnetic, durata de viata medie si proprietati caracteristice.

*un mod de a considera spinul este de a imagina particulele ca nite mici titirezi care se rotesc n jurul unei axe. Totui, aceasta poate conduce la o nelegere greit, deoarece mecanica cuantic ne spune c particulele nu au o ax bine determinat. Ceea ce ne spune n realitate spinul unei particule este cum arat particula din diferite direcii. O particul de spin 0 este ca un punct: ea arat la fel din diferite direcii. Pe de alt parte, o particul de spin 1 este ca o sgeat: ea arat diferit din direcii diferite. Particula arat la fel numai dac se efectueaz o rotaie complet (360 grade). O particul de spin 2 este ca o sgeat dubl: ea arat la fel dac se efectueaz o jumtate de rotaie (180 grade). Asemntor, particulele de spin mai mare arat la fel dac se rotesc cu fraciuni mai mici dintr-o rotaie complet.

Modelul standard In fizica, dinamica materiei in natura este inteleasa in termeni de cinematica si de interactii ale particulelelor elementare. Modelul Standard reuneste doua teorii majore: interactiunea slaba cuantica si chromodinamica cuantica, descriind tipurile de forte observate experimental dintre particule. In Modelul Standard sunt inclusi fermionii( dintre care sase sunt quarci si sase sunt leptoni), antiparticulele corespondente si bosonii. Intrucat se banuieste existenta si a altor particule (spre exemplu gravitonul), Modelul Standard este considerat provizoriu. Diferenta dintre cele trei categorii de particule fundamentale este urmatoarea: cele asociate cu materie/antimaterie sunt fermioni/antiparticule corespondente fermionilor; cele asociate cu fortele fundamentale sunt bosoni.

Dincolo de modelul Standard - Exista multe teorii speculative care incearca sa acopere aceste golurile Modelului Standard: GUT (Grand Unification Theory) ; Teoria Supersimetriei ; Teoria Stringurilor ; Teoria preonilor.

Quarcii

sunt componenii nucleonilor care formeaz esena materiei obinuite, i mai general a

particulelor numite hadroni. Exist ase tipuri de quarci. Fiecare tip apare in trei culori: rosu, verde si albastru. Trebuie subliniat faptul ca acesti termeni sunt doar denumiri; quarcii sunt mult mai mici decat lungimea de unda a luminii vizibile si deci nu au o culoare in sensul propriu al cuvantului. Quarcii u i d au

proprieti similare i sunt legai printr-o simetrie. Quarcul s i trage numele de la particularitile observate pentru prima dat n anii 50 la hadronii care il conin. Quarcul c, descoperit n 1975, a fost introdus mai nti teoretic pentru explicarea faptului c unele fenomene (n special dezintegrri) nu se observau experimental. Quarcii t i b (descoperii n 1977 i 1995) i-au primit numele prin analogie cu quarcii u si d. Quarcii interacioneaz slab, tare i electromagnetic; au sarcin electric fracionar (1/3 qe, 2/3 qe) (unde qe este sarcina electric a electronului, care are valoarea 1,6 10-19 C) i nu exist n stare liber, cci sunt confinai n particulele pe care le constituie. Protonul i neutronul sunt stri de trei Quarci (protonul uud iar neutronul udd). Celelalte familii sunt copii ale acesteia, i sunt formai din quarci instabili care se dezintegreaz n quarci mai uori i n leptoni cu timp de viata scurt. Masele quarcilor au valori foarte diferite. Quarcul cel mai greu, t, are masa de 180 de ori mai mare dect protonul, fiind format din trei quarci uori. Dei quarcii nu pot fi observai direct n experimente, cu ajutorul lor se pot construi sute de particule, pe care le numim hadroni. Orice hadron este fie un ansamblu de trei cuarci, fie format dintr-un quarc i un antiquarc. Hadronii din prima categorie se numesc barioni (particule grele), i cuprind protonul i neutronul. Hadronii din a doua categorie se numesc mezoni (particule de mas intermediar).

LEPTONII
Leptonii sunt particule de materie care interacioneaz slab, dar nu i tare. Electronul (e) i neutrinul electronic (e) fac parte din prima familie. Celelalte conin miuonul () si tauonul (), precum i neutrinii asociai. Electronii, miuonii i tauonii au sarcin electric qe i proprieti asemntoare, n ciuda maselor foarte diferite i a sarcinilor specifice distincte. Ca i quarcii din cea de-a doua i a treia familii, i sunt instabile i se dezintegreaz n particule mai uoare. Neutrinii sunt neutri din punct de vedere electric, i interacioneaz foarte slab cu materia: un neutrin poate traversa toat Galaxia fr a suferi nici o interacie. Dificil de detectat, acetia sunt produi abundent n combustia stelelor. Neutrinii, a cror existen a fost postulat n anii 30 pentru explicarea dezintegrrii beta, au fost descoperii a fi n numr de trei: neutrinul electronic (e) n 1956, neutrinul miuonic () n 1964 i neutrinul tauonic () n 2000.

Cele patru tipuri de forte prin care interactioneaza particulele elementare


1. Forta gravitationala (se exercita intre particule cu masa de repaus nenula) Aceast for este universal. Gravitaia este cea mai slab dintre cele patru fore. Are dou proprieti speciale: acioneaz pe distane mari i este ntotdeauna o for de atracie. Asta nseamn c forele gravitaionale foarte slabe dintre particulele componente ale altor corpuri mari, cum sunt pmntul i soarele, se pot aduna producnd o for semnificativ. n modul mecanicii cuantice de a privi cmpul gravitaional, fora dintre dou particule de materie este reprezentat ca fiind purtat de o particul cu spin 2, numit graviton. Fora gravitaional dintre

soare i pmnt este atribuit schimbului de gravitoni. Dei particulele schimbate sunt virtuale, ele produc n mod sigur un efect msurabil:fac pmntul s se deplaseze pe orbit n jurul soarelui! 2. Forta electromagnetica Acioneaz intre particule ncrcate electric, cum sunt electronii i quarcii, dar nu interacioneaz cu particule nencrcate, cum sunt gravitonii. Ea este mult mai puternic dect fora gravitaional: fora electromagnetic dintre doi electroni este de circa 10 la put. 42 de ori mai mare dect fora gravitaional. Totui, exist dou feluri de sarcini electrice, pozitive i negative. Fora dintre dou sarcini pozitive este o for de respingere, la fel ca fora dintre dou sarcini negative, dar ntre o sarcin pozitiv i una negativ exist o for de atracie. Un corp mare, cum este pmntul sau soarele, conine sarcini pozitive i negative n numere aproape egale. La scara mic a atomilor i moleculelor,insa, forele electromagnetice sunt dominante. Atracia electromagnetic dintre electronii ncrcai negativ i protonii ncrcai pozitiv din nucleu determin micarea pe orbit a electronilor n jurul nucleului atomului, la fel cum atracia gravitaional determin micarea pmntului pe orbit n jurul soarelui. 3. Interactia nucleara slaba Aceasta forta este este responsabil pentru radioactivitate i acioneaz asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2, dar nu acioneaz asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2 ( fotonii i gravitonii). Interacia nuclear slab nu a fost bine neleas pn n 1967, cnd Abdus Salam de la Imperial College, Londra, i Steve Weinberg de la Harvard au propus teorii care unificau aceast interacie cu fora electromagnetic, la fel cum Maxwell a unificat electricitatea i magnetismul cu o sut de ani mai nainte. Ei sugerau c n afar de foton mai exist alte trei particule cu spin 1, numite colectiv bozoni, vectori masivi care purtau interacia slab. Acetia au fost numii W+ (pronunat W plus), W- (pronunat W minus) i Z (pronunat Z zero) i fiecare are o mas de circa 100 GeV. Teoria Weinberg-Salam prezint o proprietate numit distrugerea spontan a simetriei. Aceasta nseamn ce ceea ce par a fi mai multe particule complet diferite la energii joase sunt de fapt acelai tip de particule, dar n stri diferite. La energii nalte, toate aceste particule se comport asemntor. Efectul este asemntor comportrii unei bile pe roata unei rulete. La energii nalte (cnd roata se nvrte repede) bila se comport ntr-un singur fel: se rotete de jur mprejur. Dar cnd roata i ncetinete micarea, energia bilei scade i n cele din urm bila cade ntr-una din cele 37 desprituri a1e roii. Cu alte cuvinte, la energii joase exist treizeci i apte de stri diferite n care se poate gsi bila. Dac, pentru un motiv oarecare, noi am putea observa bila numai la energii joase, am crede c exist treizeci i apte de tipuri diferite de bile.

. Interactia nucleara tare: Cea de-a patra categorie o reprezint interacia nuclear tare, care ine quarcii mpreun n proton i neutron i ine protonii i neutronii mpreun n nucleul atomului. Se crede c aceast interacie este purtat de alt particul cu spin 1, numit gluon, care interacioneaz numai cu ea nsi i cu quarcii. Interacia nuclear tare are o proprietate numit restricie: ea leag ntotdeauna particulele ntr-o combinaie care nu are culoare. Nu poate exista un singur quarc independent deoarece el ar trebui s

aib o culoare (rou, verde sau albastru). n schimb, un quarc rou trebuie s se uneasc cu un quarc verde i unul albastru printr-un "ir" de gluoni (rou i verde + albastru = alb). O triplet de acest fel constituie un proton sau un neutron. O alt posibilitate este o pereche format dintr-un quarc i un antiquarc (rou + antirou , sau verde + antiverde, sau albastru + antialbastru = alb). Astfel de combinaii formeaz particulele numite mezoni, care sunt instabile deoarece un quarc i un antiquarc se pot anihila reciproc, producnd electroni i alte particule. Asemntor, restricia mpiedic existena independent a unui singur gluon deoarece gluonii sunt colorai. n schimb, trebuie s existe o colecie de gluoni ale cror culori s se adune formnd alb. O colecie de acest fel formeaz o particul numit glueball.

PROPRIETATILE PARTICULELOR ELEMENTARE:

Spinul.
Particulele elementare au moment cinetic de rotatie propriu care este caracterizat prin numarul cuantic de spin. Dupa cum se stie electronul are numarul cuantic de spin 1/2 . De asemenea neutronul si protonul aunumar cuantic de spin 1/2. Particulele elementare care au numarul cuanticde spin semiintreg e numesc fermioni.Neutrinul este si el un fermion. Exista particule elementare care au numarul cuantic de spin intreg. Ele se numesc bosoni.Fotonul este un boson cu spinul 1. Mezonii sunt bosoni cu spinul 0sau 1.

Masa de repaus a particulelor elementare variaza intre limite foarte largi. Exista particule cu masa de
repaus zero ca fotonul, particule usoare caelectronul, particule grele ca nucleonii si hiperonii. Masa particulelor nu esteinsa un criteriu de clasificare a acestora. In prezent clasificarea particulelor elementare se face dupa spin, sarcina barionica si stranietate (proprietate amicroparticulelor fara echivalent clasic).

Antimaterie este termenul folosit pentru definirea opusului materiei format din protoni, neutroni si
electroni. Antimateria este format din antiparticule. Dac atomii din care se compun obiectele ce ne inconjoara sunt alctuii din protoni, neutroni si electroni, aa-ziii anti-atomi vor fi formai din antiprotoni, antielectroni (pozitroni) si antineutroni. Antiparticula difer de particul prin faptul c are o sarcina opus particulei, dar are masa egal cu aceasta. Dac o particul intr n coliziune cu antiparticula sa, cele doua se anihileaza, emind raze gamma, fotoni de nalt energie. Teoriile si experimentele de pana acum sustin ideea ca exista o simetrie totala intre materie si antimaterie fiecarei particule de materie ii corespunde una de antimaterie. Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi asa. O anumita asimetrie ar trebui sa existe pentru ca, altfel, atunci cand toate aceste particule au aparut, ele s-ar fi anihilat intre ele si ar fi lasat in urma lor numai lumina. Daca simetria materie-antimaterie ar fi fost intr-adevar totala, nimic nu ar fi putut sa se formeze in Univers. Exista diferite incercari de a introduce o asemenea asimetrie in modelele teoretice, insa, pana acum, predictiile acestor modele nu au reusit sa se potriveasca cu observatiile.

Legile de conservare. Interactiunile dintre particulele elementare satisfac o serie de legi de


conservare.

A. Legea conservarii energie In reactii, particulele nucleare au si energie cinetica. Energia sistemelor va fi energia totala relativista. Ea este marimea care se conserva in oricereactie nucleara. B. Legea conservarii impulsului Impulsul total al particulelor inainte de reactie este egal cu impulsul particulelor dupa reactie. Impulsul total este suma vectoriala a impulsurilor particulelor.

C. Legea conservarii sarcinii electrice Suma sarcinilor electrice ale particulelor inainte de reactie este egala cusuma sarcinilor electrice ale particulelor dupa reactie.Sarcina fiecarui nucleu sau particula este data de numarul atomic Z. D. Legea conservarii numarului de nucleoni Numarul de nucleoni inainte de reactie este egal cu numarul de nucleonidupa reactie.