Algoritmi de calibrare CURS Nr.

2 Calibrarea prin cele mai mici patrate sunt cunoscute ca cele mai folosite metode pentru calibrarea imaginii. Scopul este acela de a minimiza diferentele dintre modelebschimband forma matricei de cautare astfel incat toti pixelii din matrice sau ferestra sa fie identici cu omologii din model. Trebuie masurata similiritatea modelului tinta cu matricea de cautare prin calculul factorului de corelatie.

Coeficientul de corelatie intre matricea initiala si partea corespunzatoare din partea de cautare se calculeaza cu relatia: [ [ (
(

)
)

(
(

)
)

]] ]

] [

In care: - valorile individuale ale matricei initiale -valorile corespunzatoare din matricea de cautare R, C nr de sir si de coloane care se refera la matricea initilala si cea de cautare Matricea acestei functii de corelatie defineste pozitia celei mai bune calibrari din matrice initiala si de cautare. Orientarea interioara in fotogrammetria digitala Diferenta cea mai imortanta din fotogrammetria analitica si fotogrammetria digitala consta in faptul ca prelucrarea datelor se face nu doar in functie de coordonatele x,y,z ci, in cazul fotogrammetriei digitale este utilizata inca o coordonata si anume influenta radiometrica. Din vectorul punctului se defineste prin 4 dimensiuni, x,y,z , cea de-a 4 dimensiune fiin radiometria pixelului. Acest lucru permite masuratori automate, ceea ce in fotogrammetria analitica nu este posibil. Dupa digitizarea fotogramei analogice, numarul imaginilor in sistemul de coordonate al scannerului este definita in sistemul lui.

Pentru a determina orientarea interioara, trebuie localizate pozitia indicilor de referinta in sistemul (x, y), dupa ce primulindice este aflat pe ecranul monitorului, intr-o rezolutie oarecare sau dupa ce tipul camerei si caracteristicile camerei fotogrammetrice :distanta focala, coordonatele, indicii de referinta, pozitia punctului principal, etc, se pot obesrvape monitor,afisat de catre soft-ul fotogrammetric, automat deoarece are extrase individuale. In mod uzual este necesara o efectuare a unui zoom pana la rezolutia originalului scanat. Pentru obtinereaunor rezultate cat mai precise, vorbim de precizii sub pixel, imaginea digitala este marita pentru asigurarea fiecarui pixel individual si a pixelilor vecini. Pozitionarea automata a indicilor de referinta din imaginile digitale este o problema de reconstituire a unui model bidimensional. Desi sarcina principala este aceea de a gasi pozitia unei cifre geometrice. Zona din jurul pozitiei aproximative este numita matrice de cautare sau de interes. Punctul sau pozitia geometrica a cifrei geometrice se numeste matrice tinta. -matricea tinta 11911 11911 99999 11911 11911 -matricea de cautare 1111111 1111123 4561112 1191111 1 1 91 1 2 3 9999911

O cautare automata pt aceasta pozitie se face intensiv datorita faptului ca: -matricea de cautare este zgomotoasa -densitatile sunt afectate de erori -datorita marimii finite a senzorilor de scanare, densitatile sunt patrate. La marginea pixelilor sunt amestecuri de culoare. Determinarea pozitiei in zona de cautare se poate face prin calculul corelatiei. O masura de corelare este coficientul de corelatie calculat functie de abaterile standard si densitatilor din ambele zone(matricea tinta si matricea de cautare) r= Coeficientul de corelatie se calculeaza pentru toate pozitile posibile din zona initiala din matricea de cautare. Problema se rezolva prin metoda celor mai mici patrate daca determinarea pozitiei aproximative in zona de cautare, imreuna cu zona tinta in acelasi sistem de coordonate, obesrvam ca zona tinta trebuie deplasata cu o anumita cantitate, sub un pixel. Notam aceasta deplasare cu: A) Pozitiile celor 2 seturi de densitati se vor scrie : ( ) ( )

Suma patratelor componentelor v este minima: ( ) (

Se calculeaza aplicand metoda celor mai mici patrate; ( ) ( ) ( ) ( )

( ) ( )

- sunt desnsitatile in cele 2 zone - este panta profilului densitatii din prima zona la pozitiile pixelilor individuali DESEN INDESCIFRABIL

Normalizarea imaginii din imaginile inclinate, se pot scrie cu conditiile de coplanaritate:

a11, a12,..sunt coeficientii matricei de rotatie

Aceste relatii se folosesc prin analogie cu conditia de coplanaritate definind imagini normalizate. Dandu-se coordonatele , , ale unei imagini se vor da ecuatiile pentru gasirea pozitiei corespunzatoare din imaginile originale.Densitatile se interpoleaza in functie de pixelii vecini. Rezultatul acestei determinari este o pereche de imagini drepte. Stereomodelul din perechea imaginilor corespondente sa fie in aceeasi zona de cautare. Daca sunt normalizate se poate aplica o corelatie unidimensionala.