Intelesurile duhovnicesti ale Saptamanii

Sfintelor Patimi

Intelesurile duhovnicesti ale Saptamanii Sfintelor Patimi

De multe ori, de-a lungul vietii, ne dorim sa ajungem in Tara Sfanta, acolo unde au trait
Mantuitorul, Apostolii, acolo unde S-a intemeiat Biserica... Si in anul de gratie 2005 mi-a
daruit prea bunul Dumnezeu marele dar al unui pelerinaj la Ierusalim, chiar de sfanta
sarbatoare a INVIERII. Un pelerinaj pe urmele Mantuitorului.

Aflandu-ma in Tara Sfanta cu noua zile inainte de Paste, am putut observa cu atentie
pregatirile pe care Biserica Ortodoxa de acolo le face pentru a intampina cum se cuvine
aceasta mare sarbatoare. Astfel, procesiunile incep cu Sambata lui Lazar si continua cu
Duminica Floriilor (ce include parcurgerea cu ramuri de finic in mana a celor aproximativ 3
kilometri dintre Betfaghe si Ierusalim), Deniile din zilele de luni, marti si miercuri, joi
(procesiunea ce cuprinde spalarea picioarelor si citirea celor 12 Evanghelii), Vinerea Mare (cu
drumul Crucii si Prohodul ) si Sambata Mare (in care are loc sigilarea Sfantului Mormant).

Cu ziua de luni incepe pentru intreaga Biserica saptamana patimilor sau saptamana sfanta
care desemneaza saptamana dinaintea Invierii Domnului si cuprinde patimile si moartea Sa.
Este o saptamana importanta deoarece noi rememoram liturgic intreaga istorie a mantuirii
noastre asa cum apare ea in Evanghelii, patima si moartea mantuitoare a Domnului, cu
adevarat trepte de pregatire spre marele eveniment al Invierii Domnului. In biserici au loc
slujbele numite Denii, in care se rememoreaza toate prin cate a trecut Iisus, de la sosirea la
Ierusalim si pana la moartea Sa pe cruce.
Primele trei zile sunt de fapt o introducere la Sfintelor Patimi ale Mantuitorului Iisus Hristos,
deoarec in zilele de luni si marti, la utrenii, se citesc acele fragmente din Evanghelii care ne
aduc aminte de ultimele invataturi ale Domnului. Sfanta si marea Miercuri se afla la
jumatatea drumului spre Paste, iar Biserica ne prezinta doua exemple de atitudini: pe
pacatoasa (desfranata) care se caieste de faptele ei si cere iertare de la Dumnezeu, iar ca
semn al acestei iertari ii unge picioarele cu mir si lacrimi de parere de rau si, astfel se
constituie in exemplu de pocainta pentru toti pacatosii din toate timpurile.
Aceasta imagine a pacatoasei s-a suprapus in traditia Bisericii peste cea a Mariei Magdalena
si peste cea a acelei Maria din Betania, dand nastere de-a lungul timpului, inclusiv astazi la
diferite speculatii cu privire la relatia ei cu Iisus (creandu-se tot felul de legaturi false si
interpretari rautacioase, profund anticrestine). Al doilea exemplu este cel al lui Iuda, acel
apostol care l-a tradat pe Iisus si care este astazi simbolul omului care nu merge pana la
capat pe drumul sau, care nu se pocaieste si care ramane in instrainare de Dumnezeu. Ziua
de miercuri este zi de tristete si de post deorece marcheaza tradarea lui Iuda si este zi de
meditatie asupra legaturii noastre cu Dumnezeu, asupra tariei credintei noastre.

La denia din Sfanta si Marea Luni se aminteste de Iosif, patriarhul din Vechiul Testament,
model de credinta si deschidere la implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Bunatatea,
fraternitatea, curatia inimii si increderea in Dumnezeu, faptul ca desi tradat de ai lui are
puterea sa-i ierte, constituie un model, o preinchipuire a lui Mesia, a lui Iisus, care si el va fi
fost tradat de Iuda, apostolul si apropiatul sau. Iosif a suferit pentru convingerile sale, a fost
ispitit, dar pana la urma a invins si a reusit chiar sa-si ajute familia, iertandu-si fratii care l-au
vandut. Astfel, el se constituie in exemplu de credinta, curaj si virtute pentru noi astazi si de
aceea este pomenit la slujbele din aceasta zi.
De asemenea, slujbele din ziua de luni a saptamanii mari amintesc si de smochinul neroditor
pe care Iisus l-a intalnit in ultimul drum spre Ierusalim si care a fost blestemat sa se usuce,
pentru ca nu isi indeplinea scopul existentei sale. Smochinul neroditor este un avertisment
pentru orice om astazi ca daca nu isi indeplineste vocatia sa speciala (pe care orice om o are
de la Creator) va parasi aceasta viata. Omul trebuie sa fie slujitorul aproapelui sau si
realizatorul chemarii lui Dumnezeu. Dumnezeu pedepseste stagnarea si neindeplinirea
misiunii pe care ne-a chemat in mod special pe fiecare dintre noi.

In Martea Saptamanii Patimilor, Biserica aminteste in slujbele sale de parabola celor

zece fecioare: cinci intelepte si cinci nebune. Primele s-au ingrijit din timp de uleiul necesar
arderii candelelor lor in asteptarea mirelui, celelalte cinci, nebune, nu, ratand intalnirea cu
mirele. Aceasta parabola ne transmite faptul a toti trebuie sa fim gata mereu la a indeplini
voia divina, pregatiti prin fapte bune sa ne asteptam in orice clipa finalul vietii, caci viata
noastra e o pregatire in sine, iar nu doar anumite momente.
Concluzia acestei zile este atentia la noi insine, la datoriile noastre, l-a asteptarea mirelui
ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca astfel sa se preamareasca Tatal nostru cel din
ceruri.
Este interesant de stiut ca in Tara Sfanta, in Israel aceasta saptamana este marcata intr-un
mod deosebit. Astfel, inca de luni se deschide pentru cateva ore granita cu Iordania, iar in
martea sfanta se merge cu autocarele la raul Iordanului (singurul rau al Tarii Sfinte, numit de
arabi El-Ghor), chiar in locul unde a fost botezat Mantuitorul (drept in fata Ierihonului).
Patriarhul coboara la raul Iordan si savarseste ceremonialul sfintirii apelor lui. Pe malul
celalalt, episcopul grec Benedict al Iordaniei , insotit de doi preoti, se intreceau pe ei insisi in
cantari grecesti, dand replici episcopilor si cantaretilor de pe malul unde ne aflam noi.
Un episcop - ce tine locul Patriarhului Ierusalimului - introduce in Iordan crucea impodobita
cu busuioc proaspat, sfinteste apa si-i stropeste pe inchinatori cu ea. Ceva mai la vale,
pelerini temerari se dezbraca pana la camasa si se arunca in Iordan, afundandu-se de trei
ori, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Apoi ies afara, isi scot camasile ude si imbraca in graba altele uscate. Camasa cea uda va fi
uscata si pastrata cu grija, caci cu ea se va inmormanta evlaviosul inchinator, reintors in
patria sa, dupa vizitarea Tarii Sfinte. Dupa slujba de pe malul Iordanului, se savarseste Sf.
Liturghie, intr-un cort anume alcatuit. in timpul Sfintei Liturghii si in mijlocul frumoaselor
cantari grecesti ce pluteau deasupra apei Iordanului, s-a dat drumul spre cer unui porumbel
alb.
In Sfanta si Marea Miercuri, la Ierusalim se face Sf. Maslu
(de catre un grup de episcopi), atat la Sf. Mormant, cat si la
capela patriarhala a Sfintilor Imparati Constantin si Elena (ca si
la Biserica Romana din Ierusalim, situata in cartierul Mea
Sharim, al evreilor ultra-ortodocsi, numiti "perciunati"). La
sfarsit Patriarhul Ierusalimului unge cu Sf. Mir pe fata si pe
maini pe fiecare pelerin in parte.
Textele liturgice de astazi amintesc de Iuda in mintea caruia
incoltise deja gandul tradarii Domnului. De asemenea, Biserica
rememoreaza si cinsteste pe acea pacatoasa care s-a cait de
pacatele ei, stergand picioarele lui Iisus cu lacrimi si cu parul ei
si ungandu-l cu mir, ca semn de profunda smerenie si pocainta.
De ea, aminteste Biserica pana la sfarsitul veacurilor, caci este
exemplu de pocainta si umilinta care ne indeamna si pe noi
astayi la reapropierea de Dumnezeu prin smerenie si cainta.

Imaginea acestei femei, care va deveni marturisitoare a lui

Hristos s-a suprapus peste cea a Mariei Magdalena si peste cea
a Mariei din Betania, dand nastere chiar si astazi la confuzii rauvoitoare anticrestine. De
aceea, opiniile sunt impartite, astfel unii, bazandu-se pe Sf. Ap si Ev. Ioan, spun ca nu ar fi
vorba despre o desfranata, ci de Maria, sora Martei, pe care Iuda o acuza de risipirea mirului,
altii isi fundamenteaza opinia pe scrierile sfantului Ioan Gura de Aur si cred ca de parere ca
este vorba despre doua femei care au facut acelasi gest.
Punerea in paralel a compo
rtamentului lui Iuda care l-a vandut pe Mantuitorul si femeia cea pacatoasa care s-a pocait
se doreste a fi doua exemple, doua atitudini posibile umane in fata misterului si a credintei.
Noi suntem indemnati sa urmam exemplul femeii pacatoase care s-a pocait si sa respingem
orice comportament de Iuda. Exemplele arata posibilitatea reala a omului de a alege, de a
decide singur, in mod responsabil care cale sa o urmeze.
Comportamentul femeii pacatoase care s-a pocait este un exemplu peste secole de curaj in
a marturisi pacatele, caci ea le marturisise in public, de inima infranta si smerita si ne indica
cea mai buna cale de urmat pentru crestinul din orice timp, de aceea astazi este zi de post,
meditatie si rugaciune.

Pr. Prof. Safta Gheorghe - Seminarul Teologic "Sf. Ioan Gura de Aur" din Targoviste