Viaa psihic nu se reduce la desfurarea in prezent, in limitele clipei, a diferitelor sale componente cognitive, afective, motivaionale.

De asemenea, organizarea comportamentului i a activitii, in diversele lor forme, nu se reduce la tabloul reaciilor sau aciunilor imediate, ce se deruleaz la un moment dat. Dac ar fi aa, atunci, practic, nu am putea vorbi de un sistem psihic autentic, cu structur proprie i identitate de sine. Intreaga existen ar avea o singur dimensiune temporal - cea a prezentului imediat, devenind imposibil structurarea contiinei integralitii i unitii Eului in scurgerea timpului. In realitate, ins, in organizarea tuturor sistemelor dinamice reale, influenele i transformrile suferite din afar se interiorizeaz" i se leag, modificand parametrii strii actuale in raport cu noile aciuni externe.Astfel, in profilul su actual de stare, orice sistem cuprinde efectele influenelor i experienelor" anterioare, cu alte cuvinte, coninutul" trecutului su, concretizabil in indicatori de ordin substanial, energetic i informaional. La baza marcrii i reinerii urmelor" influenelor exercitate asupra unui sistem din mediul extern, st proprietatea fizic a histerezisului. Potrivit acesteia, urmele lsate de o aciune anterioar tind s se adanceasc i s se consolideze prin aciunile ulterioare, sistemul modificandu-i rezistena iniial i modelandu-se in concordan cu transformrile induse. Exemplul cel mai simplu, care ilustreaz sensul celor de mai sus, ni-l ofer experimentul" de impturire a unei coli de hartie. La prima aciune, formadorit se obine mai greu; la a doua tentativ coala" va rspunde cu mai mult uurin; la a treia i urmtoarele, impturirea se produce aproape automat, prin apsri foarte uoare. La nivelul organismelor vii, aceast proprietate de la nivel structuralsubstanial (morfologic) se transfer in plan funcional, aprand mecanisme mai mult sau mai puin individualizate i specializate de inregistrare-analiz a influenelor factorilor externi i de monitorizare a trecutului. Timpul devine un factor cu valoare adaptativ major, el condiionand procesele biologice interne. Cuantificarea i valorificarea timpului, in cele trei segmente ale sale - trecut, prezent, viitor -, devine o condiie sine qua non a supravieuirii i coechilibrrii optime cu mediul. Ritmurile vitale periodice in raport cu influenele exterioare de genul luminii, temperaturii, umiditii, mareelor etc. persist un anumit timp i dup ce aceste influene inceteaz. Florile care se deschid la inceputul zilei i se inchid o dat cu lsarea serii conserv acest ritm nictemeral i in obscuritate continu. In mod similar, unele crustacee marine, a cror afundare i ieire din nisip sunt ritmate de maree, puse in acvarium, continu s manifeste aceast periodicitate in decurs de cateva zile. Aadar, se poate constata c plantele i animalele, chiar cele inferioare, includ in organizarea comportamentului lor dimensiunea trecutului, pe care o putem numi mnezic. Trebuie specificat de la inceput c urmele i efectele trecutului afecteaz organismul animal in toate planurile sale de organizare: corporal, biofiziologic i psihic. Fiecare din aceste niveluri sau subsisteme pun in eviden o dimensiune mnezic (memorativ) specific, avand implicaii i coninuturi distincte. Corespunztor, putem desprinde trei forme generice de memorie: Memoria corporal, exprimat in unitatea temporal a transformrilor celulare i tisulare implicate in procesele de cretere, in procesele de imbtranire, in coninutul metabolismului; memoria fiziologic, reprezentat de principalele ritmuri i cicluri funcionale ale diferitelor aparate i subsisteme interne ale organismului;

memoria psihic, legat de experiena relaionrii cu lumea extern i mediat de activitatea rezolutivinformaional a creierului. Aceasta din urm este cea mai nou, in ordinea evoluiei filogenetice, i cunoate cele mai mari i profunde diferenieri i transformri calitative, atingand la om caracteristici superioare, determinate sociocultural. Intrucat organizarea sistemului psihic presupune o integrare pe dimensiunea timpului, orientat dinspre trecut, spre prezent i viitor, memoria, care const in conservarea i valorificarea din perspectiva uzului ulterior a coninuturilor i experienelor anterioare, devine o coordonat global de definiie. Ea nu este un proces de acelai ordin cu procesele psihice cognitive sau motivaionale, ci o modalitate de fiinare i manifestare in timp a fiecrui proces in parte i a sistemului in ansamblu. Memoria nu intervine din afar in structurarea i integrarea proceselor psihice cunoscute -percepia, gandirea, imaginaia, tririle emoionale etc. -, ci face parte din insi structura lor intern. Veriga mnezic se include astfel ca o component structural a intregului sistem psihic, reprezentand fixarea i conservarea trecutului su. Ca urmare, desprinderea memoriei ca un proces psihic particular i tratarea ei distinct, alturi de percepie, reprezentare, gandire etc., au un caracter artificial i rspund doar unor scopuri didactice i tiinifice circumstaniale. Adoptand acest mod de abordare, nu trebuie s-l absolutizm i s hipostaziem memoria intr-o entitate de sine stttoare, ci trebuie s-o considerm drept o coordonat bazal a organizrii temporale a psihicului. Diversele orientri metodologice care s-au confruntat in istoria psihologiei i-au pus amprenta i pe modul de tratare a memoriei. Astfel, se poate vorbi de o tratare introspecionist (memoria ca ansamblul strilor pure ale contiinei pstrate i reactualizate) i de una behaviorist (memoria ca ansamblu de scheme i pattern-uri de rspuns in raport cu stimulii dai in experiena anterioar), de o tratare asociaionist (memoria ca sum a unitilor de experien anterioar legate intre ele, in virtutea aciunii legilor asociaiei) i de o tratare gestaltist (memoria ca structur izomorfic a interaciunilor anterioare intre campurile fizice externe i cele biofizice cerebrale) etc. In prezent, abordarea memoriei se circumscrie in coordonatele modelului interacionistsistemic, care se bazeaz pe principiile teoriei comunicrii i procesrii-stocrii informaionale. a) includerea i utilizarea experienei anterioare in rezolvarea sarcinilor actuale de reglare (facilitarea inelegerii i asimilrii prezentului prin prisma trecutului: sistemul va evita, in primul rand, repetarea erorilor pe care eventual le-a comis in trecut, va elimina pe cat posibil verigile de prisos din lanul aciunilor reglatorii, va extrage o cantitate mai mare de informaie relevant din fluxurile actuale de semnale, va spori coeficientul de redundan funcional i, implicit, gradul de fiabilitate al mecanismelor decizionale; este posibil, ins, i o influen perturbatoare a experienei anterioare asupra finalizrii comportamentelor actuale: interpretarea denaturat a input-ului i orientarea pe o cale greit a aciunii); b) asigur integrarea informaiei actuale in tezaurul informaional stocat in momentele anterioare de timp, cu producerea eventualelor modificri i optimizri in organizarea intern a acestuia. Din cele de mai sus rezult c memoria poate fi analizat sistemic pe baza schemei cibernetice input-output-input". Ea nu este o entitate static i inchis, permanent aceeai in coninut i in raporturile dintre elementele componente. Condiia existenei i meninerii ei este comunicarea cu mulimea evenimentelor de la intrare" i cu cea a rspunsurilor" de la ieire". Prin input prezentul intr in trecut, iar prin output trecutul intr in actualitate. Din punct de vedere modal, calitativ, structura input-ului mnemonic este eterogen, cuprinzand fluxuri senzoriale (vizuale, auditive, olfactive, gustative, tactile, kinestezice,

viscerale), fluxuri imaginative, fluxuri conceptual-simbolice, logico-propoziionale, fluxuri de triri emoionale, fluxuri motivaionale, fluxuri motorii (acionale). La fel de eterogen va fi i structura output-ului, blocul memorativ avand dou tipuri de ieiri": -specifice sau primare i nespecifice sau secundare -Ieirile specifice constau in reactualizarea i reproducerea unor coninuturi cognitive, afective, motivaionale, motorii etc. in form pur", aa cum au fost ele stocate i conservate, fr s fie utilizate in alte forme de activitate. Ele se activeaz prin administrarea unor probe corespunztoare de memorie: de recunoatere imagistic sau obiectual, de fixare i reproducere a unor serii de cuvinte, de numere, de date, de elemente topografice etc.

Memoria este funcia psihic de baz care face posibile fixarea, conservarea, recunoaterea i reproducerea informaiilor i tririlor noastre. Memoria este implicat in toate procesele psihice. Memoria imaginativ permite conservarea i reproducerea reprezentrilor; iar memoria verbal-logic - a propoziiilor, ideilor. Exist i o memorie afectiv - dei controversat. Se susine c un sentiment este o trire prezent, legat de momentul i situaia dat. Dar s presupunem urmtorul caz: un copil e persecutat de invtorul su, ajungand s-i fie fric de acesta i chiar de coal. Plecand la alt coal i in alt localitate, el se intoarce, dup ani de zile, adult, inginer, dar cand zrete intaia sa coal, el poate tri o strangere de inim similar cu aceea din copilrie. Dar aceast nelinite nu poate fi decat o amintire, intrucat invtorul a murit demult i nimic din momentul de fa nu justific o asemenea emoie. incat, chiar dac starea afectiv actual nu e aceeai cu cea din clasele primare, asta nu inseamn c n-ar fi un act de reamintire, deoarece nici imaginile evocand casa printeasc nu sunt identice cu percepiile corespunztoare Memoria nu e un simplu depozit de informaii. in fine, se poate vorbi i de memorie motorie, ea fcand posibil formarea priceperilor i deprinderilor, explicand invarea dansului, a inotului, a scrisului etc. in aceast privin, intalnim o divergen de preri i mai accentuat. Unii filosofi, ca de exemplu Henri Bergson, consider c exist dou forme de memorie net deosebite: memoria spiritului", care ar conserva imaginile, ideile, raionamentele i memoria materiei" (a creierului) reinand imbinarea i succesiunea micrilor. Fr a pune in discuie esena spiritual ori material a memoriei, psihologia tiinific nu consider necesar o astfel de opoziie. H. Pieron elaborand, inc din 1936, capitolul corespunztor din Nouveau Trite de Psychologie, 1-a intitulat La memoire et Fhabitude" (Memoria i deprinderea"), nefcand o distincie radical intre ele, dei se pot inregistra unele caracteristici specifice. ins invarea, atat in domeniul imaginilor, cat i in cel al micrilor, ascult de aceleai legi generale (in esen,

legi inregistrate de I.P. Pavlov i E. Thorndike), iar in evoluia lor se observ aceleai faze. Apoi, astzi se subliniaz artificialitatea disocierii planului cognitiv de cel motor : am semnalat prezena micrilor atat in atenie, cat i in percepie ; ele au un rol hotrator i in formarea gandirii. Separarea cogniiei de motricitate se poate face doar in vederea studiului; in realitate, micarea, cunoaterea i aprecierea (tonul afectiv) sunt prezente in orice fenomen psihic. Se poate efectua totui o diviziune, in sensul existenei unei memorii inferioare, prezente i la animale, o memorie mecanic bazat pe coincidena intre stimuli i pe legea efectului", i o memorie superioar, specific uman, insoit de contiina de sine intemeiat indeosebi pe relaii logice, de ineles. Memoria superioar, memorie logic, e insoit de posibilitatea localizrii in timp i spaiu a evenimentelor inregistrate.

Memoria inferioar
Memoria inferioar are rdcini adanci in proprieti ale materiei, chiar ale celei neanimate. De exemplu, se cunoate memoria" unui aliaj de nichel i titan, numit nitinol". Pan la +95 Celsius, acest metal este deosebit de elastic. Dac din el se confecioneaz o spiral, intins, ea ii recapt forma indat ce este eliberat. La 150, sarma respectiv devine moale i se poate derula complet. Rcinduse, revine prompt la forma iniial. La fel, un cristal de sare are o form cubic specific. Dizolvat in ap, apoi pus in condiii favorabile cristalizrii, ii recapt caracteristicile geometrice iniiale. Fenomenul este specific tuturor cristalelor. in ce privete animalele inferioare, am vzut prezena clar a memoriei la furnici, ba chiar i la parameci(capabili s rein legtura intre un excitant fizic sau chimic i creterea temperaturii apei). in spirit pavlovist, sar forma legturi temporare". Astzi acest concept a fost inlocuit cu acela de schem", mult mai adecvat. invarea, memorarea se explic prin formarea, imbinarea, organizarea unor scheme. Pierre Oleron definete schemele ca fiind conexiunile intre o clas de stimuli i o clas de rspunsuri", iar P.A. evariov le intituleaz asociaii generalizate". Schemele sunt conexiuni ce permit rspunsuri la o situaie dat. Acestea nu pot fi explicate printr-o singur legtur nervoas, intrucat situaia nu se repet aproape niciodat identic, iar rspunsul va trebui s se adapteze la aceste mici modificri. i situaiile, i rspunsurile sunt numai similare. De aceea, precizand definiiile de mai sus, vom spune c o schem este un sistem de conexiuni intre stimuli i reacii, care permite efectuarea unor aciuni in condiii similare. De pild, apucarea unor obiecte de ctre un sugar presupune formarea schemei prehensiunii. Dar obiectele ce le are la indeman difer: o form are un cub, i alta un beior; prin urmare, nici gestul de apucare nu va fi exact acelai in ambele situaii; se realizeaz o oarecare generalizare a actului, fcand posibil reuita lui. De altfel, obiectele pot fi i la distane diferite, ceea ce solicit inc o adaptare a micrilor. Schemele se pot imbina, permiand efectuarea unor operaii considerate inteligente". Este cazul aa-numitei scheme a suportului" : in apropierea unui sugar de 10-11 luni, se pune o pern pe care se afl un ceas de buctrie. Acesta emite un tic-tac" puternic. Copilul intinde mana, dar nu ajunge pan la el; atunci trage perna ctre el i poate s-1 apuce. Aici s-au imbinat dou scheme - cea care permite tragerea pernei i cea de prehensiune. De asemenea, un caine aflat intr-o ingrditur care il impiedic s ajung la hran (experien descris la capitolul consacrat invrii), va face un drum de ocol presupunand imbinarea a patru scheme: indeprtarea de hran, ocolirea obstacolului, apropierea de carne i apucarea ei. in experiena lui Tolman i Honzik (descris la capitolul amintit), avand un labirint cu 3 culoare, vorbeam de formarea schemei labirintului". De fapt, i in acel caz, aceasta presupune imbinarea mai multor scheme, dirijandu-le micrile. De aceea, J. Piaget sublinia c invarea const in formarea, coordonarea, combinarea de scheme. Acestea - incluse in structurarea operaiilor intelectuale specifice, sunt prezente i in memoria superioar, care ins implic organiz*! foarte complexe.

Precizarea unor noiuni Precizarea unor noiuni cu care ne intalnim frecvent in literatura psihologic i pedagogic este necesar, intrucat nici in aceast privin nu gsim un consens unanim. Ne vom referi la termenii: deprindere, pricepere i cunotin. In orice act invat, gsim aspecte de stereotipie, repetandu-se mereu la fel, i de variabilitate. De pild, in conducerea automobilului: pornirea de pe loc se face totdeauna cu aceleai micri, dar, odat ieit in strad, manuirea volanului, accelerarea, franarea depind de forma traseului i de obstacolele intalnite. Numai c in unele activiti predomin monotonia, stereotipia, pe cand in altele gsim mult variabilitate. In funcie de predominan, vom vorbi de pricepere sau de deprindere. Numim deprinderi acele acte invate in care predomin reaciile relativ constante, in raport cu condiiile constante. Astfel, sunt deprinderi: mersul, imbrcatul, scrisul, calculul mintal elementar (tabla inmulirii). Vom desemna prin priceperi acele acte invate in care predomin reaciile plastice, capabile de a se adapta prompt la condiiile variabile ale mediului: conducerea unui autovehicul este o pricepere, predominand variabili-tatea. Tot priceperi sunt i cele implicate in manuirea unui strung, rezolvarea unor ecuaii algebrice sau efectuarea unui rezumat. Atat in cadrul deprinderilor, cat i in cel al priceperilor gsim reacii in care predomin aspectul motor i altele, cand domin aciunile mentale. Mersul este o deprindere motorie, iar manuirea unui agregat industrial implic tot o pricepere motorie. Pe cand tabla inmulirii i rezolvarea de ecuaii sunt aciuni prin excelen mentale. Dar, desigur, in toate reaciile noastre gsim o intreptrundere intre micri i cogniii. Repetarea in condiii identice duce la formarea de deprinderi, variabilitatea are drept urmare apariia unei priceperi. Caracterizarea unei cunotine e mai dificil. Este o structur de informaii i operaii care face posibile atat orientarea in ambian, cat i soluionarea anumitor probleme. Cunotinele implic existena unor scheme, dar de obicei nu se reduc la ele, fiind contiente. Orice noiune este o cunotin, una foarte complex, conceptual fiind o elaborare cognitiv evoluat. ins avem i cunotine foarte simple: tim c dup colul strzii noastre se afl o librrie. Este o informaie simpl i in acelai timp util.

Formele memoriei
Din punctul de vedere al duratei pstrrii imaginii sau ideii percepute, se descriu 3 forme: memoria de foarte scurt durat, memoria de scurt durat i memoria de lung durat. A. Memoria de foarte scurt durat este, de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitaia provocat in organelle senzoriale, pan a ajunge in centrii din cortex, parcurge o serie de staii" intermediare, intampinand rezistene, ceea ce face ca stimularea s aib o inerie, deci s dureze pan la 0,25-0,50 dintr-o secund. Aceast persisten e foarte important; datorit ei, cand mergem, nu vedem toate obiectele din jur cltinandu-se; ea face posibil distingerea unor excitani care apar un timp foarte scurt in campul perceptiv; tot ea explic posibilitatea cinematografului, unde imagini statice expuse sub 0,10 dintr-o secund se contopesc dandu-ne iluzia micrii. B. Memoria de scurt durat asigur o mai indelungat pstrare a imaginii, dar, in afara unor condiii speciale, impresia dispare dup 18 secunde. Experimentul iniial a fost realizat de L. Peterson (1959). Subiecii erau solicitai s numere incepand cu 506, in sens descrescand, din 3 in 3 (506, 503, 500, 497 .a.m.d.). Simultan, din cand in cand, li se prezenta un cartona cu 3 consoane (s zicem C, H, L), ei continuand s numere. Rostul acestui travaliu era de a impiedica repetarea consoanelor. Apoi se aprindea un bec, cerandu-li-se incetarea numrrii i reproducerea literelor vzute. Becul se aprindea la diferite intervale, dup perceperea consoanelor. in felul acesta s-a putut constata c pan la 13-14 secunde se pstra amintirea semnelor, dar dup 15-18 secunde ea disprea complet. Deci impresia se conserv numai maximum 18 secunde. Alte experiene au confirmat aceast concluzie. Memoria de scurt durat nu este limitat numai in ce privete durata conservrii, ci i in ce privete volumul ei. G. Miller, in articolul su despre numrul magic", a artat existena unei limite a memorrii la 7 + 2 elemente(fie litere, numere fie figuri simple). Totui, dac elementele sunt grupate, putem reine 7 asemenea grupri. De exemplu, dac am memora trigrame (silabe fr sens, formate dintr-o vocal intre dou consoane: nec, fos, bim, zuc etc), am putea reine 7, deci am memorat 21 de litere. G. Miller a constatat cum o persoan, grupand cifrele dup o anume regul, a putut reine 40. G. Mandler, studiind problema, a stabilit c se pot memora 7 grupri, dar fiecare nu poate avea mai mult de 5 + 1 elemente (dup J. Bredenkamp,). Cum se manifest limitarea capacitii memoriei de scurt durat ? Dac, pe cand ni s-au prezentat 7-9 uniti de informaie, mai intervin 2-3 elemente, ori acestea nu se rein, ori uitm 2-3 elemente din cele prezentate iniial. Cu tot acest volum redus, existena memoriei de scurt durat e foarte important. Ea face posibil inregistrarea ca un tot a unor serii de excitani - de pild, a unei melodii - i tot datorit ei putem inelege din context sensul unor cuvinte. De exemplu, cand cineva zice: in faa teatrului se adunase o mas de oameni care atepta" cuvantul mas ii poate preciza sensul, deoarece noi reinem intreaga fraz. La fel, memoria de scurt durat creeaz posibilitatea lecturii expresive (cand trebuie s sesizm sensul frazei inainte de a rosti toate cuvintele). Din memoria de scurt durat cunotinele trec in memoria de lung durat, dac se repet de ctre subiect, ori cand au un ineles care le asociaz noiunilor dinainte consolidate. De asemenea, impresia se pstreaz dac are o mare incrctur emoional (cine zrete un urs in pdure i nu e inarmat ine minte momentul toat viaa, dei apariia lui poate fi de cateva clipe). Memoria de scurt durat e strans legat de memoria de lung durat tocmai prin relaiile ce se pot stabili intre percepia prezent i noiunile anterioare. inelegerea cuvintelor nici nu e posibil fr memoria de lung durat. Existena unei memorii de scurt durat ca o instan net deosebit este contestat de unii psihologi. Iat, de exemplu, experiena fcut de Erwin Wollersdorfer . A prezentat subiecilor (un timp scurt) 15 silabe scrise pe un panou. Reproducerea lor imediat

depete cunoscutul volum al memoriei de scurt durat. Dar cercettorul german nu le cerea s i le reaminteasc, ci doar s le recunoasc dintr-o list cu multe alte silabe. Imediat dup prezentarea lor, subiecii au recunoscut 11 silabe, dup 45 de minute au recunoscut in medie 9,45, iar dup 24 de ore - 8 adic 53,66% din total (evident, cele trei recunoateri au fost probate pe baza unor liste diferite pentru a nu interveni repetarea). Dac silabele au fost recunoscute, inseamn c ele au lsat urme in memorie, n-au disprut complet dup 18 secunde, conform experienelor lui Peterson, deci memoria de scurt durat n-ar avea un depozit" separat. Asemenea date au condus pe Craik i Lockhart s susin un punct de vedere dup care ar exista o continuitate in procesul de stocare i prelucrare a informaiei. Avem mai intai prelucrarea senzorial (memoria de foarte scurt durat), apoi intervin proprietile orientrii mai durabile a ateniei care are ins o capacitate limitat (am amintit de numrul magic" al lui G. Miller i cand am vorbit de volumul ateniei). Limitarea memoriei de scurt durat, in ce privete cantitatea de informaie reinut, s-ar explica tocmai prin limitarea proceselor de percepie i atenie. Continuand prelucrarea, mai ales printr-o elaborare semantic-cognitiv (intervenia limbajului, a gandirii), se ajunge la fixarea in memoria de lung durat. Profunzimea prelucrrii e dependent de orientarea ateniei i de compatibilitatea informaiilor cu structura cognitiv cristalizat in memoria de lung durat (e vorba de relaiile logice i de sens intre cunotinele anterior dobandite). Ca dovad c impresiile familiare, ca i stimulii cu ineles, sunt repede asimilai, comparativ cu ceilali. Aadar, fixarea i conservarea impresiilor in memoria de lung durat este in funcie de profunzimea prelucrrii datelor iniiale. Cunotinele prelucrate superficial se uit repede, cele structurate profund duc la o reinere pentru un timp indelungat. Dei exist fapte in sprijinul acestei teorii, totui nu putem vorbi de o demonstraie temeinic. Nu este suficient clarificat fenomenul de prelucrare". Apoi surprinde totala absen a referirii la afectivitate, la emoii. Dar, dac cineva este lovit noaptea de un automobil care dispare apoi imediat, momentul impactului nu va fi uitat niciodat de victim. Aici nu prelucrarea", ci ocul afectiv a avut rolul dominant in fixarea evenimentului. C. Memoria de lung durat (MLD) cuprinde totalitatea informaiilor receptate, care pot fi pstrate ore, zile, ani i chiar intreaga via. MLD, se presupune, are o capacitate nelimitat i fixeaz tot sau aproape tot ce ni se intampl: evenimentele zilnice, cunotinele din cri i reviste, din spectacole; de asemenea reine emoiile, sentimentele, visele, gandurile ... tot ceea ce trim; conserv atat evenimentele personale, cat i pe cele sociale, mentalitatea poporului, dar i a pturii sociale din care facem parte ; fixeaz toate schemele formate : deprinderile, priceperile. Exist dovezi privind capacitatea enorm a memoriei: a) Experienele lui Penfield, deja amintite, cand pacienii, in timpul operaiei, ii reaminteau in detaliu scene fr importan trite cu 20 de ani in urm. b) Cazurile de hipermnezie: persoane care in urma unor accidente ori a unor boli, reproduc cu mare fidelitate cunotine auzite intampltor. E celebru cazul unei servitoare analfabete. Aceasta, imbolnvindu-se i avand febr mare, a inceput s recite pagini intregi din Biblie in limbile latin i greac - limbi pe care nu le cunotea deloc. Fcandu-se investigaii, s-a aflat c ea fusese in serviciul unui preot catolic. Acestuia ii plcea sa citeasc tare fragmente din Biblie, in cele dou limbi clasice. Femeia le auzea, dar nu inelegea nimic - necum s fac eforturi de memorare. Febra ins a activat engramele formate. Sczandu-i temperatura, n-a mai fost capabil si reaminteasc ceva. c) Cazurile de memorie excepional. inc in 1892, Alfred Binet, psiholog renumit, a analizat cazul lui Jacques Inaudi care putea s reproduc fr gre serii de numere cu peste

400 de cifre, prezentate o singur dat. El a reuit s repete exact un numr de 22 de cifre, auzit cu 8 zile inainte. La fel de surprinztor e i cazul C. al unui ziarist sovietic studiat de Al. Luria, fiziolog i psiholog reputat (dup S. Ivanov, 1977). Acesta ii uimea pe efii si, fiindc nu scria nimic, nici instruciunile primite, nici convorbirile purtate, pe care ins le dicta dactilografei in toate detaliile. Verificrile efectuate de Luria au evideniat o memorie verbal extraordinar. Reinea imediat fraze lungi in limbi ce-i erau complet necunoscute. Memora, de asemenea, serii lungi de cuvinte. i imaginile erau foarte puternice, amestecandu-se cu percepiile momentane. intrebat cum proceda pentru a reine atat de muli termeni, a artat c ii imagina strada Gorki din M oskova (strad important) pe care o vedea" foarte bine i ... plasa cate un cuvant in poarta fiecrei case! Aadar e foarte probabil inregistrarea in MLD a tot ceea ce trim i gandim, dar nu putem actualiza totul. Multe informaii rman inaccesibile pentru toat viaa, incluse in strfundurile incontientului. Specificul MLD este memoria semantic, oranduirea rezultatelor experienei i ale gandirii intr-un vast sistem de scheme, operaii i noiuni. Ea se constituie cu ajutorul limbii i al eforturilor de gandire. Modul de structurare nu e clarificat. Sunt mai multe sisteme prin care putem ajunge la aceeai noiune. W. Kintsch distinge 3 sisteme(apud Ehrlich, St.): 1) Un sistem fonetic, cand termenii sunt evocai pe baza sonoritii cuvintelor; de pild, noiunea de movil" poate s ne vin in minte auzind cuvantul mobil". Asociaiile fonetice sunt frecvente. Cerei cuiva s rosteasc repede ce cuvinte ii vin in minte dup ce pronunm cas". De obicei, ni se va spune: mas, ras, chiulas (sau alte substantive terminate cu as"); 2) Un sistem de imagini: vedem pe fereastra vagonului o ridictur de pmant, simultan apar termenul i noiunea de movil; 3) Ierarhia indicilor semantico-sintactici este utilizat cand cuvantul apare datorit relaiilor de semnificaii. Cineva povestete c, lang satul lor, se afl o mare ridictur de pmant - ceea ce suscit imediat in contiina noastr termenul, conceptul corespunztor. Noiunile formeaz complicate sisteme ierarhizate, fiecare fiind subordonat unora, supraordonat altora i in raport de coordonare cu multe altele (vertebrat - mamifer - caini de diferite rase). De aceea, asocierea unui termen permite o facil reamintire a celor inrudii prin ineles. Cele 3 sisteme enumerate de Kintsch sunt deci in strans relaie. Cel mai important din punctul de vedere al fixrii i al gandirii este cel semantic. Memoria semantic este un ansamblu ierarhizat de structuri incastrate unele in altele i permite o conservare temeinic a cunotinelor ce se integreaz in sistemul noional. Ea pune la dispoziia gandirii o vast structur de scheme, operaii, concepte - mijloace pentru rezolvarea de numeroase probleme. Intre cunotinele memorate exist numeroase asemnri. De aceea, ele pot fi privite din diverse puncte de vedere. Dou flori pot fi comparate din punct de vedere estetic, din punct de vedere al condiiilor de dezvoltare (clim, sol), dar i in raport cu virtuile lor terapeutice sau referitor la preul lor. tiu ce este o grdin i am vzut in viaa mea tot felul de grdini, dar eu pot s-mi imaginez o anume grdin, perceput intr-o anume zi i in relaie cu o intamplare strict personal. Cum e posibil acest lucru? Legile asociaiei nu sunt suficiente pentru a-1 explica. Acest din urm fel de memorie este azi denumit memorie episodic i ea nu este intr-o relaie prea strans cu memoria semantic. Drept dovad, sunt unele cazuri de amnezie cand bolnavul nu mai tie nimic despre trecutul su, dar sensul cuvintelor, relaiile lor logice rman:putem s comunicm

cu el. S-ar putea ca memoria episodic s fie in strans relaie cu memoria inferioar,oarecum distinct de cea semantic. In relaie cu acest aspect observm o important lacun in descrierea sistemelor de memorie, efectuat de Kintsch: lipsa oricrei referiri la afectivitate. Or am vzut c asociaionitii, W. Hamilton i apoi S. Freud, au subliniat rolul intereselor, al impulsurilor afective in rememorare. Marcel Proust a subliniat in articolele sale acest aspect. Plecase intr-o cltorie cu trenul in sudul Franei. Se gandea c putea face o descriere literar cu acest prilej, privind cu atenie aspectul cldirilor, al populaiei din gri etc. intors acas, peste cateva sptmani, stand la masa de scris nu-i putea aminti nimic precis. Deodat, in buctria apropiat, buctreasa a scpat pe ciment o linguri ... acest sunet i-a asociat imediat zgomotul metalic al ciocanului cu care lucrtorii de la cile ferate verific starea roilor i, dintr-o dat, a inviat in faa ochilor minii sale toat atmosfera cltoriei, cu numeroase detalii care nu erau ins cele urmrite de el in mod voluntar. Clinchetul linguriei i-a trezit sentimente trite pe drum i acestea au actualizat multe impresii vii. Deci, pe lang cele 3 sisteme, exist i o a 4-a organizare a memoriei, aceea afectiv, in relaie cu tendinele,interesele persoanei. Referitor la aceast chestiune, trebuie s reliefm un aspect important al cuvintelor, al vorbirii. In mod obinuit, noi nu facem o distincie intre termenii semnificaie" i sens". In psihologie, ea este necesar. Prin semnificaie ne gandim la inelesul logic al cuvantului, aproximativ acelai la toi oamenii, pe cand sensul exprim relaia dintre obiect i interesele, aspiraiile unei persoane. De aceea, sensul unui termen poate s fie net diferit la dou persoane cu preocupri opuse. De exemplu : o pictur de valoare. Semnificaia logic a unui tablou e aceeai pentru toi, dar sensul nu: pentru un bancher, o pictur este o valoare bneasc, o investiie sigur, deoarece dac dolarul scade, preul ei crete Pentru un critic de art, tabloul este o surs de admiraie estetic, de satisfacii estetice. Dar pentru altcineva pictura poate fi tot ce a mai rmas din averea prinilor i ea ii reamintete scene dragi din viaa familial. Deosebirea de sens duce la diferene de atitudini i influeneaz in mod corespunztor ceea ce va face cu obiectul o anumit persoan. Bancherul il depune in depozitul bncii, pentru a fi in siguran, i, dac se ivete o ocazie ; il schimb cu o bijuterie care e mai robust i mai uor de pstrat. Criticul de art este foarte bucuros s tie tabloul intr-un muzeu apropiat unde-1 poate contempla uneori. Pe cand, in cazul tanrului amintit, el vrea s-1 aib in cas, s-i inclzeasc zilele innegurate; ar prefera la nevoie s-i vand dulapul decat tabloul, singura legtur concret cu trecutul su fericit. Iat cum sensul lucrurilor ne introduce intr-o alt lume luntric : lumea valorilor. Al 4-lea mod de organizare a cunotinelor ar fi sistemul valorilor, cel avand o direct legtur cu modul nostru de comportare, in relaie strans cu atitudinile, sentimentele i mai puin cu noiunile abstracte. Deci modul de organizare a cunotinelor in cadrul memoriei se vdete i mai complicat. Memoria aceasta afectiv este, desigur, mai primitiv, strans legat de memoria inferioar, dar tocmai de aceea ea poate fi important pentru inelegerea vieii de toate zilele a omului obinuit, care nu se ocup de cercetarea tiinific, ci de realizarea trebuinelor sale stringente.

Rolul memoriei in viaa psihic

Cum reiese din cele discutate mai sus, memoria se vdete a fi un sistem hiper-complex, organizat in mai multe structuri interdependente. S subliniem i faptul c ea nu seamn cu un simplu depozit de materiale. MLD transform impresiile. Am vzut cum reprezentrile nu mai sunt identice cu percepiile, ci apar in contiin mult modificate. Memoria nu impiedic evoluia psihic, ci face posibil dezvoltarea ei coerent in raport cu experiena acumulat. Datorit memoriei invm s mergem, s vorbim, s trim sentimente complexe, s ne imaginm viitorul, s lum hotrari in cunotin de cauz. Existena memoriei face posibil constituirea structurilor psihice superioare: inteligena i personalitatea. Ea constituie cea mai mare parte a incontientului, care influeneaz activitatea noastr contient din fiece moment. Un aspect, deseori discutat, este cel al raportului dintre memorie i gandire, memorie i inteligen. El nu e deloc simplu, fiindc se cunosc debili mintal cu memorie excepional, iar multe spirite superioare nu se disting prin caliti deosebite ale memoriei. Raportul nu poate fi discutat decat dac pornim de la o anume definiie a inteligenei. De exemplu, Jean Piaget o definete astfel: inteligena constituie o stare de echilibru spre care tind toate adaptrile succesive de ordin senzorio-motor i cognitiv, ca i toate schimburile asimilatoare i acomodatoare dintre organism i mediu". Dac ins ne referim la alt fel de a vedea inteligena : o aptitudine general care contribuie la formarea capacitilor i la adaptarea cognitiv a individului in situaii noi, ne dm seama c e vorba de o structur mult mai complex. in adaptarea cognitiv, un rol hotrator il are gandirea, care constituie de fapt o activitate antrenand intreg psihismul, deci i memoria, dar factorii eseniali sunt operaiile de analiz i sintez, posibilitile de a imagina soluii in probleme noi. Imaginaia este ins o funcie oarecum opus memoriei, intrucat ea contribuie la formarea unor imagini sau concepii foarte diferite de cele inmagazinate in memorie, chiar dac ii au punctul de plecare in acestea. O problem foarte important pentru pedagogi este in ce condiii cunotinele acumulate, memorate pot favoriza imaginaia i gandirea, pot contribui la o activitate eficient, creatoare. Exist structuri mnemice rigide puin utile, altele se dovedesc a fi plastice, uor de evocat i de aplicat. Aadar, o condiie a eficienei memoriei este tocmai consolidarea unor sisteme mintale maleabile, valoroase pentru activitatea prin care soluionm dificultile ce se ivesc. Cu referire la astfel de structuri, St. Ehrlich prezint memoria ca un sistem funcional general care comand ansamblul activitilor perceptive, motorii i intelectuale ale subiectului". Termenul comand" poate dezorienta, el vrea s accentueze rolul fundamental al memoriei in viaa psihic. Deci cultivarea memoriei rmane o preocupare important a educaiei, de ea depinde dezvoltarea gandirii i imaginaiei. Nu e vorba de memoria inferioar, mecanic, ci de asimilarea inteligent, sistematic. Tocmai de condiiile fixrii urmeaz s ne preocupm in cele ce urmeaz.

Formarea priceperilor i deprinderilor

Evoluia actului de memorare este uor de observat in cazul formrii unor deprinderi motorii, de aceea vom analiza fazele insuirii unei deprinderi familiare tuturor: scrisul. invarea scrisului incepe printr-o faz de familiarizare cu aciunea. La inceput, elevul nu poate scrie litere intregi. El exerseaz trasarea unor linii, carlige i ovale. Dar i aceste micri simple, pri izolate ale viitoarelor litere, ii cer efort, incordare. Copilul face micri inutile: scoate limba. Dup un timp mai indelungat, el trece la etapa a doua: organizarea deprinderii. Acum dispar micrile inutile, efortul exagerat. Micrile utile, liniile principale incep s fie contopite intr-un intreg unitar ce reprezint o liter pe care o poate trasa i fr a mai ridica penia de pe hartie. Procesul de eliminare a micrilor de prisos i unificare a celor eseniale este un process de schematizare (se formeaz schemele corespunztoare). Acum gesturile se desfoar armonios. De exemplu, cineva care inva s inoate la inceput exerseaz separat micrile mainilor de cele ale picioarelor. in faza de organizare, ele se sudeaz", efectuandu-se concomitent i in mod armonios, ca o melodie cinetic". Continuarea exerciiilor duce la momentul automatizrii. Automatizarea const in aceea c scrisul nu mai solicit o atenie concentrat asupra micrilor implicate de fiecare liter, ci doar o urmrire a scrisului in ansamblu su: centrii senzoriali kinestezici, inregistrand efectuarea unei micri, sunt legai direct de centrii motori ai micrii urmtoare, pe care o declaneaz astfel imediat. Atenia ne este solicitat numai dac intervin perturbri in mersul general al scrisului (dac, de pild, o scam ne ingroa liniile). Aceast etap este insoit de progrese importante: se scrie repede i cu uurin, controlul vizual al micrilor este inlocuit cu cel kinestezic (pianitii, violonitii pot canta cu ochii inchii), apare o anticipare in activitate (lectura expresiv presupune ca ochii s depeasc rostirea cu cea o secund) i permite efectuarea mai multor aciuni simultane (pilotul de avion urmrete linia orizontului, dar i zeci de cadrane la bord, manevreaz avionul i cu mainile i cu picioarele, ascult informaiile din cti i comunic cu personalul). In cazul unei indelungi activiti se ajunge la faza de perfecionare. Acum scrisul se poate executa la fel de bine prin diferite mijloace : se poate scrie pe tabl, ca i pe caiet; putem scrie mai repede, mai mare sau mai mrunt. inottorul poate inota in diferite stiluri: i crawl, i fluture, i pe spate. Micrile se pot executa foarte repede i lucrul realizat este de calitate superioar (in cazul unor meseriai). Acum atenia noastr - contiina - ne este aa de mult eliberat, incat putem realiza concomitent i un alt act complex: scrisul inceteaz de a ne mai preocupa in sine i il folosim ca mijloc de consolidare a cunotinelor desprinse din textul pe care-1 invm. Din scop in sine, el a devenit un mijloc auxiliar. Evoluia insuirii unei priceperi sau deprinderi a fost studiat i cantitativ. De exemplu, in cazul in care e vorba de invarea dactilografiei. La inceput, elevul bate incet - s zicem 30 de cuvinte pe minut; fcand exerciii, el progreseaz. Mai intai, progresul este lent, urmeaz o perioad de eficien sporit, apoi ins se instaureaz o stagnare, un platou" al curbei de invare. E o limit a posibilitilor de invare ale persoanei. Sunt dou ci posibile pentru a depi platoul: a) perfecionarea tehnicii de lucru (in cazul mainii de scris, inlocuirea procedeului de a bate Ia main numai cu cate un deget prin tehnica dactilografierii cu toate degetele); b) crearea de noi motive (in cazul sportivilor, mrirea recompensei acordate campionilor). Desigur, oricat ne-am strdui, exist limite fiziologice peste care nu se poate trece: poate ajunge cineva s sar in inlime 2,30 m, hai s zicem 2,50 m ! Dar niciodat un om nu va sri... 6 m!

Condiiile optime ale memoriei

a) in primul rand, sunt importante motivaia subiectului, scopul memoriei, ce sens are invarea pentru el? Dac un elev inva numai pentru not, numai pentru obinerea unei diplome, cunotinele sale vor avea puin trinicie. O dat cu obinerea ei, cunotinele acumulate ii pierd sensul i se afund uor in profunzimile incontientului. Dac ins el e preocupat de obinerea unei competene profesionale, cel puin materiile avand o relaie cu ea se vor sedimenta temeinic Cea mai solid instruire se obine atunci cand tanrul ii d seama c bunurile culturale, lrgind orizontul, inlesnesc comunicarea cu ceilali i asigur posibiliti de satisfacie i adaptare mult sporite fa de cei ce nu privesc viaa decat prin prisma unor avantaje materiale care, singure, nu asigur un echilibru sufletesc Acesta va continua s se informeze i dup prsirea colii i se va putea bucura de trirea valorilor culturii. De aceea, pedagogia se preocup foarte mult de cultivarea intereselor pentru cultur, contient fiind de importana lor. Cu ani in urm, in didactic, era prezentat ca principiu didactic i principiul interesului" subliniind tocmai insemntatea acestui aspect pentru trinicia invrii. b) Un alt aspect il constituie necesitatea cunoaterii efectelor, a rezultatelor invrii, ele fiind de natur s ghideze eforturile ulterioare. Edward Thorndike, cel care a formulat cunoscuta lege a efectului i o experien simpl. A cerut unor persoane s trag linii cu creionul pe o coal de hartie, linii cu o lungime de 4 cm. Aceste persoane erau ins legate la ochi, incat nu-i ddeau seama de rezultatele obinute. Lsand subiecii s exerseze, dei fcuser zeci de incercri, nu se observa un progres real. Cu alt grup s-a procedat la fel, cu deosebirea c dup fiecare incercare li se comunica rezultatul: linia e prea scurt" sau linia e mult prea lung" etc. De aceea, foarte greit procedeaz acei profesori care, uneori, pun o not foarte proast unui copil, fr ca acesta s ineleag din ce cauz. Totdeauna el trebuie s tie ce lacune are sau ce erori a comis, pentru a le indrepta,altfel invarea nu e eficient i dezorienteaz, dezamgind chiar pe un colar bine intenionat. c) O condiie bine cunoscut este inelegerea materialului de invat, prelucrarea sa logic, recurgandu-se la memoria semantic. Inelegerea presupune realizarea unor legturi cu cunotinele anterior asimilate. Memorarea logic este superioar celei mecanice, mai intai prin uurina invrii. De exemplu, o grup a fost solicitat s memorize silabe fr sens: trigrame - luc, nec, min, sel, nip, tul" etc. 6 asemenea silabe au fost memorate chiar de la prima lectur, 12 au necesitat intre 14 i 16 lecturi, iar 36 de trigrame au avut nevoie de 55 de repetiii. Deci cand volumul materialului a crescut de 6 ori, numrul necesar de exerciii a crescut de 55 de ori! Aceiai subieci au fost pui s invee 2 versuri dintr-o poezie ; ele au fost reinute dup 2 prezentri. Cand li s-au propus 12 versuri, de 6 ori mai mult, ele au fost invate dup numai 15 lecturi. Comparai numrul 7,5 cu 55 ca s v dai seama de diferena de randament intre memorarea logic i cea fr ineles. Dar inelegerea influeneaz nu doar uurina fixrii, ci i trinicia conservrii. Iat, o persoan a fost rugat s memoreze foarte multe cuvinte fr ineles. Dup mari eforturi a reuit s le reproduc pe toate. Apoi, a fost lsat s se odihneasc o or, dup care, incercand s le reproduc din nou, s-a constatat c uitase deja 40%. Or, cand e vorba de un text inteligibil, o pauz de cateva ore n-are nici o influen negativ, iar 40% se uit abia dup cea 30 de zile! Aadar, prelucrarea logic, deplina inelegere i sistematizare a unui text sunt eseniale pentru o invare facil i durabil. Aceast proprietate a memoriei constituie de fapt un aspect esenial al activitii psihice: tendin spre unificare, pe care noi am descoperit-o ca fiind o tendin central a sistemului nervos, in cadrul experienelor privind formarea stereotipelor dinamice. Mai mult, chiar simpla contiin a faptului c dou elemente, dou simboluri formeaz un intreg, un tot,

deci contiina apartenenei la aceeai unitate influeneaz capacitatea de retenie. In acest sens, sunt edificatoare experienele lui E. Thorndike, din care vom cita dou . Subiecilor li se prezint o lung serie de perechi (1304) formate dintr-un substantiv i un numr (mai mic de 100), ca de exemplu: paine 29, perete 16, Texas 78 .a.m.d. Li se spune: Fii ateni la fel curn ai fi la o or obinuit de clas. Asigurai-v c auzii fiecare pereche pe care o citesc". Fiecare pereche apare in aceast serie de 18-20 de ori. Dintre ele 4, combinaii de cuvant-numr apreau de 24 de ori in aa fel incat: - za s urmeze totdeauna dup 42, - coal, intotdeauna dup 86, - leagn, totdeauna dup 94, - antilop, intotdeauna dup 97. Fiecare din aceste cuvinte forma o pereche cu mereu acelai numr - ca toate celelalte. Dup prezentarea intregii serii de 1304 perechi, li s-a cerat subiecilor s indice ce numere apar dup anumite cuvinte . Fiecare din aceste cuvinte forma o pereche cu mereu acelai numr - ca toate celelalte. Dup prezentarea intregii serii de 1304 perechi, li s-a cerat subiecilor s indice ce numere apar dup anumite cuvinte. Reproducerea corect a numerelor dup cuvinte s-a produs in proporie medie de 37,5%. Dar procentul mediu al rspunsurilor corecte referitoare la cuvintele ce urmau dup cele 4 numere menionate mai sus (cu care nu formau o pereche) n-a fost decat 0,5%, ceea ce corespunde probabilitii pur aleatoare, dei succesiunea numr-cuvant s-a produs chiar mai des dedecat in cazul cuplurilor cuvant-numr. Aadar contiina apartenenei la aceeai unitate favorizeaz memorarea. Aceast concluzie a fost verificat printr-un alt experiment in care subiecii erau incunotiinai: urmeaz o succesiune de cuvinte i numere ; nu acorda mai mult atenie decat s te in treaz i s auzi cuvintele i numerele". Nu li se sugereaz nici o legtur intre nume i cifre. Rezultatul este c se consemneaz foarte puine reproduceri corecte, adic exact ceea ce se obine prin simpla intamplare, d) Un alt factor favorizant al memorrii il constituie voina, intenia de a ine minte. Mai demult, la Universitatea din Viena un profesor, organizand un mic experiment, a cerut studenilor s memoreze cateva serii de cuvinte fr ineles, repetate succesiv, cerand fiecruia s se anune cand consider c le-a reinut. Toat lumea anunase memorarea lor, numai un singur tanr nu ddea nici un semn, dei seriile se perindaser de 46 de ori. intrerupand perindarea lor i intreband studentul ce se petrece, profesorul a constatat c studentul, nefiind austriac, nu tia bine germana i nu sesizase cerina de a memora. El chiar nu le putea reproduce! Voina de a ine minte implic de fapt un efort pentru a putea repovesti altora. imi repovestesc, imi reproduc in gand ceea ce intenionez s@ relatez; este un efort de intens contientizare. L.V. Zankov a dat spre memorare acelai text la dou grupe de elevi. Unora li s-a spus c vor fi ascultai a doua zi. Ceilali au fost anunai de o verificare peste 10 zile. in realitate, toi colarii au fost examinai, pe rand, dup 14 zile. Cei din prima grup uitaser aproape totul, ceilali i-au mai amintit 55% din material. Deci conteaz nu numai intenia de a ine minte, ci i intervalul propus pentru conservarea cunotinelor. Importana scopului propus se vede i din experimentele oare au probat c i in cadrul memoriei involuntare se memoreaz mai bine ceea ce are o legtur cu scopul i rezultatele aciunii, decat datele referitoare la condiiile i mijloacele utilizate. Repercusiunile inteniei de a ine minte se vdesc i in efectul Zeigarnik". Cand ne propunem s realizm ceva i aciunea este intrerupt in mod neprevzut, chiar dac uitm obiectivul propus iniial, ne rmane in contiin impresia c aveam ceva de fcut. De pild, m duc in ora s caut la librrie o carte recent aprut, dar pe drum intalnesc un coleg de liceu pe care nu-1 vzusem demult. Ne bucurm, ne plimbm, discutm, timpul trece... dar imi dau seama, la un moment dat, c ieisem cu un scop. Uneori poate s treac un timp indelungat pan s reconstitui intenia iniial; a rmas ins contiina existenei ei.

in legtur cu aceste dou condiii - inelegerea i voina de a memora -, se pune intrebarea care din ele este mai important. Pentru elucidarea acestei chestiuni, P.I. Zincenko a organizat un experiment. Pe numeroase cartonae se aflau imagini de obiecte i fiine extrem de variate. Psihologul amintit a cerut unui lot de subieci s efectueze o clasificare cat mai logic a vastului material i a notat timpul mediu folosit de ei. Apoi, un al doilea grup a primit aceleai figuri, dar i s-a indicat s-1 memoreze (fr a se cere vreo clasificare). Acestora li s-a acordat timpul necesar pentru clasificare. Astfel, intr-un caz s-a cerut un efort de gandire fr a se meniona memorarea, unui text scurt i uor de ineles, cea mai productiv este repetarea global. Cand e vorba de un volum de informaii mare i greu de ineles (cum e un curs universitar), cea mai eficient este repetarea mixt: o lectur global, urmat de invarea pe fragmente (teme) i in final, de o nou parcurgere in ansamblu. Un bun procedeu de repetare este acela de a imbina lectura cu incercri de reproducere, i aceasta chiar de la inceput. Sunt mai multe avantaje. Poi citi un text de 10 ori, dar dac nu eti atent i ii fug mereu gandurile, s-ar putea s nu-1 fi memorat suficient. incercarea de a reproduce te oblig s fii atent: nu poi vorbi i, simultan, s te gandeti la altceva. Apoi, ii dai seama de la inceput ce ai ineles i reinut i ce nu. Vei repeta deci din ce in ce mai puine aspecte. in fine, revenirea la text ii poate semnala i cazurile de greit inelegere, avand posibilitatea corectrii. f) Fixarea i conservarea cunotinelor poate fi facilitat ori, dimpotriv, ingreuiat in funcie de existena unei interaciuni intre cunotine i priceperi. Interaciunea poate avea o influen pozitiv, i atunci vorbim de transfer, dar poate avea un efect negativ numit interferen (sau inhibiie). Transferul se produce cand unele cunotine sau priceperi favorizeaz invarea altora. Cine cunoate bine limba italian va inva mai uor spaniola, decat un german care nu a invat niciodat italiana. De asemenea, dac cineva e pe deplin stpan pe conducerea automobilului, va inva s manevreze comenzile unui avion mai uor decat o persoan care n-a pus in viaa ei mana pe un volan. Interferena e de dou feluri: 1) proactiv, cand cunotinele sau priceperile vechi stanjenesc asimilarea altora noi. De pild, un copil precolar, pe care prinii il inva s reconstituie cuvintele liter cu liter, va avea dificulti in clasa I, cand accentul se pune pe descifrarea silabelor; vechiul procedeu va stanjeni grbirea ritmului lecturii. 2) retroactiv, cand impresiile noi inhib, ne fac s evitm altele anterioare. Cand audiem un concert simfonic muzic romantic, imediat dup, ne amintim bine temele din ultima bucat, le putem chiar fredona, dar nu ne vin in minte cele anterioare, dei a trecut foarte puin timp. Ultimele melodii au inhibat pe cele dinaintea lor. Ambele fenomene, atat transferul cat i interferenele, se manifest puternic, dac cele dou categorii de cunotine sau priceperi sunt asemntoare. Dac ele difer net, fenomenele amintite nu se manifest deloc ori foarte slab. Dar cand se produce transferul i cand inhibiia proactiv ? Dac materia invat n-a fost bine ineleas, nici bine memorat, ea exercit o influen negativ, producand o inhibiie proactiv. Aceasta e favorizat i cand de la studiul ei se trece imediat, fr pauz, la invarea alteia asemntoare. Dimpotriv, cunotinele clasificate i asimilate temeinic exercit un transfer asupra altora similare, mai ales dac se i face o pauz destul de mare intre cele dou faze ale studiului. in felul acesta ne explicm de ce elevii care inva in mod serios, contiincios inc de la inceputul colaritii, se descurc din ce in ce mai uor, pe msur ce parcurg anii de liceu, pe cand cei care memoreaz superficial intampin din ce in ce mai multe dificulti.

Reinem importana studiului temeinic. De asemenea, rezult din nou eficiena pauzelor, cand abordm discipline diferite. Orarele colare ar trebui s aib in vedere i principiul varietii in succesiunea obiectelor de invmant. Dup matematic e bine venit o or de desen sau gimnastic, dar e nepotrivit programarea unei ore de fizic, disciplin cu care, uneori, pot interveni interferene. g) Dac am sintetiza cele spuse pan acum despre memorare, am putea concepe modul de organizare optim al invrii unui curs, in condiiile in care ne este complet necunoscut. Prima etap ar constitui-o familiarizarea cu textul, presupunand o lectur rapid a intregului material, pentru orientare. Apoi se impune aprofundarea ideilor: se fragmenteaz cursul dup principalele teme i se urmrete deplina inelegere i sistematizare a primei teme. Pentru lmurirea unor probleme se poart discuii cu colegii, eventual cu profesorul, i se consult materialul bibliografic. Lectura unui capitol sau a unui articol se insoete de intocmirea unor fie, consemnand tot ceea ce clarific sau imbogete cursul de baz. Dup deplina inelegere a primului fragment, se trece la al doilea .a.m.d., pan la inelegerea intregului curs. inelegerea aprofundat asigur in mare msur i memorarea. Totui, sunt date, definiii, clasificri care cer o munc special de fixare. Prin urmare, in a 3-a faz se impune reluarea fiecrei teme in vederea unei memorri analitice, cand memorm ceea ce inc n-am reinut i revedem fiele, subliniind ceea ce ne intereseaz. Penultima etap este aceea in care urmrim o fixare in ansamblu, cand recapitularea intregului material este insoit de intocmirea unor scheme: cateva idei principale pe o foaie de hartie, sintetizand esena fiecrei lecii. In fine, in ajun de examen se impune recapitularea acestor scheme care ne ajuta s putem aborda subiecte de sintez presupunand cunotine din diferite lecii. In cazul ins cand audiem cursul i participm la seminarii, invarea se desfoar puin altfel. Familiarizarea se realizeaz audiind prelegerile. Faza de aprofundare analitic se produce pregtind seminariile i participand la discuii. in perioada de pregtire a examenului ar trebui s fie necesare doar memorarea analitic, fixarea in ansamblu i recapitularea schemelor. in cele cateva zile premergtoare unui examen nu se mai poate realiza o inelegere aprofundat, cu excepia disciplinelor cu caracter pur descriptiv. Acestea ins necesit memorarea unui mare numr de informaii, deci in acest caz i memorarea analitic se cere a fi realizat din timpul anului. Dup o indelung experien de examinator, menionez c am intalnit studeni care au invat respectand intocmai programul menionat mai sus i totui n-au izbutit s obin o not mare la examen. De ce ? Pentru c reuita depinde in mare msur de gradul de inelegere, de aprofundare a ideilor, ceea ce implic priceperi intelectuale de analiz critic, de comentariu mental i sintez, care ar trebui s se formeze in liceu ori, uneori, se constituie numai spre sfaritul studiilor universitare, iar, cateodat, nu se cristalizeaz nici atunci. pe cand in cazul celorlali, invers, s-a solicitat fixarea, dar nu i aprofundarea inelesurilor. Apoi toi au trebuit s reproduc imaginile. Cei care au clasificat au reinut mai multe figuri. Aadar, inelegerea s-a dovedit mai important decat intenia de a ine minte. in ce privete eficiena memorrii, am avea urmtoarea ierarhie : - memorare involuntar i mecanic - cea mai slab; - memorare voluntar i mecanic; - memorare involuntar i inteligent; - memorare voluntar i inteligent - cea mai eficace. Experiena a clasificat valoarea celor dou situaii aflate la mijloc: a treia este superioar celei de-a doua.

e) Un factor important al conservrii cunotinelor il constituie repetarea lor. inc din evul mediu se spunea: repetitio mater studiorum est, de unde i zicala: repetiia e mama invturii". in ce privete rolul repetiiei in pstrarea datelor, nu exist nici o indoial, in schimb influena repetiiei asupra fixrii impresiilor este contestat. Ea a fost negat mai intai de E. Guthrie, i apoi J. Rock a efectuat o experien in sprijinul acestui punct de vedere. El a propus spre memorare cupluri de o liter i un numr (intre 1 i 50): a-24, m-15,1-32 etc. Li se prezentau,subiecilor, dintr-o dat, 12 asemenea cupluri. Imediat li se cerea s le reproduc in scris. Apoi experimental decurgea in mod diferit, in cadrul a dou subgrupe. Uneia din ele (grupa de control) i se artau din nou aceleai cupluri. Celeilalte i se prezentau a doua oar doar perechile pe care le consemnase (deci memorate), celelalte fiind schimbate cu altele noi. Desigur, numrul acestora scdea pan subiecii notau 12 cupluri. Or, s-a constatat c, pentru a incheia procesul de reproducere, ambele subgrupe au avut nevoie de acelai numr mediu de prezentri: 4,75. Deci repetarea unor cupluri n-a dus la o mai rapid memorare, in comparaie cu situaia cand fiecare a aprat o singur dat. Alte experimente similare au dus la acelai rezultat, dar au fost i infirmri, tot experimentale. Problema nu e soluionat. Faptul e fr insemntate practic: oricum repetarea mrete ansa de fixare, apoi important e rolul ei consolidator, fiindc durata pstrrii este esenial pentru soarta cunotinelor. Eficiena repetrii depinde i ea de cateva condiii. Mai intai, efectul ei este proporional cu participarea activ a celui ce inva: s urmreasc aprofundarea i stabilirea de numeroase legturi cu bagajul cunotinelor asimilate, s rezolve probleme in relaie cu materialul studiat, s efectueze aplicaii in lucrri practice sau de laborator, s utilizeze scheme ori desene in vederea concretizrii .a. Un rol pozitiv il are numrul de repetri. Chiar i repetrile suplimentare sunt utile, contribuind la consolidarea informaiilor. Insemntate au i pauzele dintre dou repetiii succesive. intr-o experien, subiecii au memorat: - 20 de numere, fcand 11 repetiii, fr interval intre ele dup fiecare prezentare; - 20 de numere, cu doar 6 repetiii, avand 5 minute pauz dup fiecare prezentare. De aici, formularea legii lui Jost: Sunt necesare mai puine repetiii cu intervale relativ mari intre ele, decat fr pauz saucu intervale mici". Cat de mare trebuie s fie intervalul optim? El variaz intre 5 minute i 24 ore, An funcie de natura i extensiunea materialului. Patologia memoriei Un fenomen rar il constituie hipermnezia, cand, in urma unui accident ori a unei boli, o persoan ii reamintete fapte, cunotine de mult uitate. Am citat un asemenea exemplu in relaie cu memoria de lung durat. Mai frecvente sunt amneziile, deficiene ale memoriei. Exist amnezii anterograde i amnezii retrograde. in cele anterograde, apare un deficit de fixare: btranii, care in minte multe detalii din trecut, nu mai tiu ce-au fcut acum cateva minute, unde i-au pus ochelarii etc. Acestea sunt forme normale. in cazurile acute, bolnavul nu tie dac adineauri a mancat sau nu, ori salut sora medical cu bun dimineaa" de cate ori intr in salon, uitand c a vzut-o de mai multe ori in acea zi. Amneziile retrograde survin in urma unor accidente sau afeciuni ale creierului i constau in uitarea trecutului, de obicei pentru o perioad scurt, de cateva zile. in cazurile grave, uitarea poate fi foarte vast: bolnavul nu mai tie cine e, trebuie s reia totul de la inceput. Sunt cazuri in care pacientul nu-i poate aminti printr-un efort voluntar anumite noiuni, evenimente, fiindu-I afectat memoria explicit", dar poate utiliza aceleai cunotine intro activitate obinuit . Exist i amnezii de recunoatere, cand bolnavii nu recunosc obiectele i utilizarea lor, e vorba de agnozii". Amneziile extinse constituie tulburri foarte grave, intreaga via psihic este afectat.