Impulsul nervos Cele mai multe experimente sunt elegant de simple .

Pot fi dificil de realizat din punct de vedere tehnic;ar putea fi nevoie de aparate speciale si de multa abilitate si munca pentru a manipula o (variabila independenta )si pentru a o masura pe alta (variabila dependenta). In ce mod afecteaza una pe cealalta? Si daca intrebarea este bine aleasa,raspunsul simplu poate fi o concluzie de o importanta fundamental.

Helmholtz nascut la Potsdam,langa Berlin si-a inceput cariera ca si chirurg in armata prusaca,dar era in primul rand interesat de cercetare si a legat prietenii foarte apropiate cu psihologii academicieni de la Universitatii din Berlin,dar in 1849 Helmholtz a parasit armata pentru a se alatura ca fiziolog Universitatii din Konigsberg,desi mai tarziu a a devenit profesor de fizica la Berlin,realizandu-si astfel dorinta dintotdeauna Pe la mijlocul anilor 1800,era cunoscut ca sistemul nervos forma organul mintii. Operatiile mentale depindeau de activitatea creierului fizic. Pe de alta parte,multi oameni credeau pe atunci (asa cum unii o mai fac chiar astazi,desi sunt putini oameni de stiinta printer acestia) ca evenimentele mentale sunt nonfizice, intampladu-se intr-o lume mentala sau spiritual care este separate de lumea obiectelor si evenimentelor fizice.Daca asa stau lucrurile,atunci sistemul nervos,organul mintii,se cadea sa aiba proprietati special,care s ail distinga de alte sisteme fizice. Astfel senzatia de (sa apunem )atingere pe laba piciorului depinde de mesajele transmise de celulele nervoase de la nivelul labei piciorului in sus,la maduva spinarii si dupa aceea la creier.Daca respectivlele celule nervoase sunt lezate ,nu va fii resimtita nicio atingere. Miscare unui membru (ca atunci cand flexam un brat)depinde in acceeasi masura de mesajele neuronale,de aceasta data cele care sunt transmise in jos la creier pana la maduva spinarii ,si retransmise celulelor nervoase care se coboara spre muschii implicati.Daca nervii unui muschi sunt lezati,muschiul este paralizatpe scurt ca sa intelegem inregistrarea unei senzatii (un eveniment mental )si faptul de a dorii o miscare fizica (un alt eveniment mental) depend amandoua de mesajele transmise de nervi. Care sunt proprietatile acestor mesaje ale sistemului nervos? Necesita acestea timp? Se pare ca nu .Atunci cand ceva atinge piciorul cuiva,respectiva persoana pare sa

simnta acest lucru instantaneu.Atunci cand cineva doreste sa isi miste piciorul,pare ca aceasta se intampla,de asemenea instantaneu.Inainte de experimentul lui Helmholtz,multi oameni de stiinta credeau ca mesajele din cadrul sistemului nervos se deplaseaza instantaneu,s-au,poate cu viteza luminii. Totusi ce pare instantaneu nu este deloc asa si asta ne demonstraza in 1850,Helmholtz ca de fapt, conducerea impulsurilor nervoase dintr-un loc intr-altul necesita timp si inca un timp destul de lung.Pentru a intelege mai bine Helmholtz a lucrat la un preparat de nerv muscular izolat de la o broasca-acesta este un nerv cu muschiul atasat,disecat din corpul brostei,astfel incat muschiul in sine si nervul lung, ca un fir atasat acestuia,sa fie evidentiate Daca avem grija o astfel de parte dint-un system va ramnae vie pentru un timp. Daca stimulam nervul cu un impuls electric (stimulul),muschiul se va micsora sau contracta,desii se afla la distanta de stimul. In mod evident, un mesaj a trecut de la punctul de stimulare catre muschi, cauzand contractarea acestuia. Helmholtz a aplicat nervului un impuls de current electric scurt si a aranjat astfel incat impulsul sa porneasca si un cronometru. Atunci cand impulsul nervos ajungea la muschi,,muschiul se contracta,iar miscarea sa reprezinta sfarsitul intervalului de timp. Cercetatorul a putut masura destul de prcis cat timp s-a scurs intre stimularea nervului si contractia urmare a stimularii muschiului,situate la mica distanta. Acum intervalul de timp in sine nu da viteza impulsului nervos Timpul total dintre cronometrupornit si cronometru oprit includea si timpul necesar mesajului sa ajunga la muschi ,si contractarea mecanica a muschiului in sine.Ca sa le separa pe cele doua cercetatorul a vazut cum putea fii facut acest lucru prin miscarea stimulatorului.Adica ,daca stimula nervul din nou,mai departe de muschi,evenimentele din muschiul in sine necesitau acelasi timp ca si inainte. Acum impulsul nervos avea o distanta in plus de parcurs in drumul sau pana la muschi.Daca mesajul se deplaseaza cu o distanta cu o viteza masurabila-timpul total dintre stimul si contractarea musculara ar trebui sa fie mai mare de aceasta data,de vreme ce distanta este mai mare. Helmholtz a facut mai multe masuratori pe multe broaste ,in ambele conditii: -stimulare aproape de muschi Si -stimulare mai indepartata de muschi Timpul total de transmitere plus contractie era mai lung pentru stimulul mai indepartat.Cunoscand distanta dintre dintre cele diua puncte de stimulare si cunoscand si diferenta dintre timpii de raspuns ,cercetatorul a putut pur si simplu sa imparta distanta la timp pentru a obtine viteza (ca in Km/ora) s-au in cazul de fata ,30 metri pe secuda .Departe de a fii instantaneu mesajul nervos se deplaseaza mai lent decat sunetul.Cel mai important este ca viteza impulsului nervos este masurabila. Nervul este asemanator unui fir nu este o celula nervoasa este un cablu de cellule chiar mai subtiri-firisoare mai fine lucrand impreuna.Iar mesajul ,impulsului nervos nu stabate fiecare dintre aceste cabluri ca un current electric transmis print-un cablu, ci mai degraba ca o scanteie care circula printr-o siguarnta(desi celula nervoasa ,spre deosebire de siguranta ,revine la starea initiala dupa conducerea unui impuls ,gata sa transmita un altul .Cellula nu transmite instantaneu un mesaj. Da, sistemul nervos este organul mintiiDar este totusi un organ biologic si unul fizic,supus constrangerilor fizice. Cercetrile ulterioare n domeniul transmiterii impulsului nervos au mbuntit substanial nelegerea modului n care acest fenomen se petrece. Cu toate acestea, descoperirea lui Helmholtz este una fundamental, de o importan major n domeniul fiziologiei, artnd c pn i mintea trebuie s se supun unor limitri fizice.

central,

Pentru a intelege mai bine complexitate fenomenelor ce se produc la nivel sistemului nervos sa aruncam o privire asupra alcatuirii acestuia in ansamblul sau.

Toate partile sistemului nervos interationeaza, insa din motive didactice vom proceda la impartire lui in doua ramuri principale care la randul lor sunt formate din doua subramuri:
Sistemul nervos central

cuprinde totalitatea neuronilor cerebrali (creierul) si spinali (maduva

spinarii). cuprinde nervi care asigura legatura dintre segmentele cerebrale si maduva spinarii, pe de o parte, si segmentele organismului, pe de alta parte.
Sistemul nervos periferic

preia informatiile despre stimulii exteriori de la nivelul receptorilor situati in tegument sau musculatura si le transmit sistemului nervos central, datorita lor suntem capabili sa simtim durerea, presiunea si variatiile de temperatura. Nervii motori ai sistemului nervos somatic conduc impulsurile de la nivelul sistemuluis nervo central catre musculatura, unde determina miscarea voluntara si contribuie la adaptarea posturala si mentinerea echilibrului. Sistemul nervos vegetativ conduce impulsurile nervoase de la sau catre organele interne, controland procese ca respiratia, frecventa cardiaca si digestia.
Sistemul nervos somatic

Creierul uman este alcatuit din trei straturi concentrice: este alcatuit din: bulbul rahidian, care controleaza respiratia si reflexele postulare; cerebelul, care coordoneaza activitatea motorie; talamusul, statia-releu a informatiei senzoriale sosite de la modalitatile senzoriale; hipotalamusul, cu rol important in controlul emotiilor si mentinerea homeostaziei; sistemul reticular, care traverseaza cateva dintre structurile mentionate anterior, controleaza starea de veghe si excitabilitatea organismului. Sistemul limbic detine controlul unora dintre activitatile instinctuale (alimentatia, agresivitatea, fuga de pericol, alegerea partenerului sexual), impreuna cu hipotalamusul; acesta structura nervoasa detine de asemenea un rol important in cadrul atentiei si memoriei. Stratul extern este alcatuit din doua emisfere cerebrale, a caror suprafata (care prezinta numeroase circumvolutii) poarta numele de cortex cerebral ce detine un rol deosebit de important in procesele de diferentiere senzoriala, de luare a deciziilor, de invatare si gandire (procesele mentale superioare). La nivelul anumitor zone ale cortexului sunt localizate segmentele centrale ale analizatorilor, iar in alte zone se realizeaza controlul miscarilor specifice. Restul cortexului este reprezentat de ariile de asociatie.
Stratul intern

Unitatea de baza a sistemului nervos este o celula specializata numita neuron.

Corpul neuronal prezinta o serie de precungiri scurte denumite dendrite si o prelungire unica, lunga, denumita axon. Stimularea dendritelor sau a corpului neuronal duce la formarea unui impuls nervos care este transmis de-a lungul axonului. Neuronii senzitivi transmit catre segmentele cerebrale ale sistemului nervos semnalele receptionate de organele de simt; neuronii motori transmit catre musculatura si glandele endocrine, semnalele produse la nivelul segmentelor centrale ale sistemului nervos. Un nerv este alcatuit din fibre axonice a sute sau chia mii de neuroni si poate contine atat fibre senzitive, cat si motorii. La nivel neuronal, informatia este condusa unidimensional de la dendrite spre caparul axonului sub forma unui impuls de natura biochimica, denumit potential de actiune sau impuls nervos. Potential de actiune este datorat unui mecanism de autoprogramare, denumit depolarizare, prin care se produc modificari ale permeabilitatii membranei celulare pentru diferite tipuri de ioni (atomi sau molecule incarcate electric) care intra si ies din celula. Generarea potentialelor de actiune se realizeaza la nivelul membranei celulare de catre canalele ionice si pompele ionice. Canalele ionice sunt proteine moleculare celulare care formeaza pori de-a lungul membranei celulare. Aceste structuri proteice regleaza fluxul electronic al diferitilor ioni: sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu (Ca++) sau clor (Cl-), prin deschiderea si inchiderea porilor. Fiecare canal ionic este selectiv, permitand de obicei unui singur tip de ioni sa-l traverseze. Celelalte structuri proteice, pompele ionice, ajuta la mentinerea unei anumite repartitii a diferitelor tipuri de ioni la nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora de o parte si de alta a membranei celulare.

Transmitere impulsului nervos se realizeaza, in majoritatea cazurilor prin intermediul neurotransmitatorilor. Impulsul nervos o data ajuns la nivelul terminatiilor sinaptice ale axonului, determina stimularea veziculelor sinaptice, structuri de forma sferica sau neregulata, care contin neurotransmitatorii pe care ii elibereaza in momentul in care sunt stimulate. Moleculele neurotransmitatorilor eliberati difuzeaza in fanta sinaptica si se combina cu moleculele neuroreceptoare din membrana sinaptica. Odata eliberat si difuzat de-a lungul fantei sinaptice, neurotransmitatorul actioneaza aproape instantaneu. Rapiditatea actiunii neurotransmitatorului este determinata de unul din urmatoarele doua mecanisme: a) reabsorbtia aproape instantanee a neurotransmitatorului la nivel sinaptic, adica asimilarea acestuia de catre terminatiile sinaptice din care a fost eliberat, asimilare care are ca rezultat intreruperea actiunii neurotransmitatorului si evitarea secretiei unor cantitati de substanta; b) degradarea chimica a neurotransmitatorilor printr-un proces in care enzimele existente la nivelul membranei neuronului receptor reactioneaza cu neurotransmitatorul si determina distrugerea acestuia. Relatia existenta intre moleculele neurotransmitatorului si moleculele neuroreceptorulor este asemanatoare celei de tip lacat si cheie. Combinarea celor doua molecule determina o modificare a permeabilitatii membranei neutonului receptor, si anume, anumiti neurotransmitatori au efect excitator marind permeabilitatea prin depolarizare, iar altii au efect inhibitor, adica micsoreaza permeabilitatea. Viteza de transmitere a potentialuluide actiune de la dendrite la axon, variaza intre 3 si 320 km/h, in functie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai mare conduc mai repede potentialul de

actiune. Viteza de transmitere este de asemenea influentata de prezenta sau absenta tecii de mielina, formata din lipide si proteine, ce prezinta din loc in loc niste strangulatii sau noduri. Datorita capacitatii sale de izolare, teca de mielina permite deplasarea "in salturi" a impulsului nervos de la o strangulatie la urmatoarea, determinand astfel o crestere considerabila a vitezei de transmitere. Degenerarea invelisului de mielina duce la aparitia sclerozei multiple, o afectiune ce consta in disfunctii severe ale nervilor senzoriali si motori. Pana in prezent se cunosc peste 50 de neurotransmitatori si cu siguranta numarul acestuia va creste in viitor. Sunt neurotransmitatori care au doua tipuri diferite de molecule receptoare, exercitand un efect excitator in anumite zone ale sistemului nervos si inhibitor in altele. Dintre cei mai importanti amintim: Acetilcolina (ACh) este un neurotransmitator aflat in multe sinapse din organism avand in genere un efect excitator, insa poate deveni si inhibitor in functie de tipul moleculele receptoare existente la nivelul membranei neuronului receptor. ACh se gaseste in special in hipocamp structura cerebrala care detine un rol cheie in formarea noilor continuturi mnezice. S-a demonstrat ca celulele care produc ACh tind sa se degenereze la pacientii cu boala Alzheimer si in consecinta productia cerebrala de ACh se reduce, iar cu cat e mai redusa secretia de ACh, cu atat este mai severa pierderea memoriei. Anumite medicamente sau droguri care reduc secretia de ACh au ca efect paralizia musculara. Norepinefrina (NE) este un neurotransmitator produs, in principal, de neuronii trunchiului cerebral. Doua binecunoscute droguri cocaina si amfetainele prelungesc actiunea NE si incetinesc procesele de reabsorbtie, neuronii receptori sunt activati pe o perioada mai lunga de timp, astfel explicanduse efectele lor psihostimulante. Prin contrast litiul determina procesul invers de accelerare a absorbtiei NE, ducand astfel la aparitia unei dispozitii depresive. (GABA) este unul din inhibitorii majori din sistemul nervos. Spre exemplu, substanta numita picrotoxina blocheaza receptorii GABA si in absenta influentelor inhibitorii ale GABA se produc convulsii, datorita absentei controlului miscarilor musculare. Cercetari recente au stabilit ca alcoolul actioneaza asupra receptorilor inhiband sistemul glutanat care are un efect excitator asupra neuronilor si activeaza sistemul GABA. In mod plastic aceasta sar putea compara la un autovehicul cu luarea piciorului de pe accelerator si calcarea franei.
Acidul gama-aminobutidic

Alte substante care determina modificari ale dispozitiei sunt clorpromazina si LSD, care favorizeaza cresterea sau diminuarea concentratiei anumitor neurotransmitatori. Clorpromazina, un medicament folosit in tratamentul schizofreniei, blocheaza receptorii dopaminei si permite trecerea selectiva a mesajelor. Excesul de dopamina la nivel sinaptic se intalneste in schizofrenie, iar diminuarea concentratiei acesteia, in boala Parckinson. LSD este asemanator cu structura chimica a serotoninei, substanta care influenteaza emotivitatea. Dovezile arata ca LSD se acumuleaza in anumite celule cerebrale unde mimeaza actiunea serotoninei. un neurotransmitator cu efect excitator, se gaseste la nivelul neuronilor din sistemul nervos central, in proportie mai mare decat orice alt neurotransmitator. Exista cel putin trei tipuri de receptori de glutanat, dintre care unul joaca un rol deosebit de important in invatare si memorare receptorul NMDA. Neuronii de la nivelul hipocampului (o structura cerebrala situata in
Glutanatul,

apropierea centrului creierului) contine o cantitate mare de receptori NMDA si exista dovezi ca aceasta zona are un rol deosebit de important in achizitionarea de noi continuturi mnezice.

Creierul uman, asezat in interiorul craniului, este mai sofisticat decat cel mai performant computer. Cu ajutorul milioanelor de celule, acesta directioneaza si monitorizeaza toate activitatile noastre chiar si cand dormim. Creierul este principalul coordonator si centru de comanda al organismului. Asemenea unei centrale telefonice, preia mesaje provenind de la ochi, urechi, nas, limba si piele si trimite semnale spre muschi si glande. Creierul functioneaza si ca un computer, procesand si inmagazinand informatii. In interiorul sau se afla un sistem postal care trimite mesaje spre acea zona a creierului, unde acestea trebuie sa fie descifrate.Activitatea creierului nu se rezuma doar la manipularea datelor. El este centrul sentimentelor, emotiilor si dorintelor, cu ajutorul caruia putem invata si crea ganduri si idei. In anul 1861 ,fizicianul francez Paul Broca ,efectuind necropsia unui bolnav care suferise pierderea vorbirii ,afazia expersiva (incapacitatea de a produce vorbe) a constatat existenta unei leziuni la nivelul emisferei stangi,chiar deasupra scizurii laterale la lobul frontal.Aceasta regiune corticala cunoscuta sub numele de aria Broca,este direct implicata in producerea limbajului (distrugerea zonei similar din emisfera dreapta nu produce tulburari de limbaj). Ariile corticale care detin functii in intelegerea vorbirii si achizitionarea scrisului sunt localizate in emisfera cerebrala stanga. Douglas Moook in Experimente clasice in Psihologie, explica experimentul lui Paul Broca si centrul vorbirii

Paul Pierre Broca (1824-80) s-a nascut in Sainte_Foy-la Grande.La varsta de 17 ani intra la facutatea de Medicina din Paris iar la varsta de 20 ani a absolvit-o pe cand majoritatea studentilor de-abia o incepeau.A devenit profesor de patologie la Universitatea din Paris iar la varsta de 24 ani era deja recompensat cu premii,medalii si pozitii importante avand o capacitate de munca extraordinara publicand atat in domeniul neurologiei ,cat si al antropologiei. In anul 1861 lui Broca i s-a dat in grija un pacient numit Tan,caruia i se daduse acest nume pentru ca era sungurul cuvant pe care il putea spune. Broca la studiat intens pe Tan,incercand sa identifice de ce tulburare suferea . Pacientul nu putea vorbii ,singurul cuvant pe care il pronunta era cuvantul Tan dar totusi el putea intelege perfect vorbirea .Cum era posibil? In cautarea unui raspuns la aceasta intrebare Broca s-a angajat intr-o serie de teste neurologice pe care le-am putea numi miniexperiente .De exemplu,abilitatile perceptuale ale lui Tan,controlul asupra muschilor si inteligenta generala ar fi fost toate afectate,atunci nu ar fi existat nici un motiv sa se vorbeasca despre un centru specific insarcinat cu vorbirea.Poate ca toate aspectele functionarii mentale erau afectate ,vorbirea impreuna cu restul. Asadar ,Broca i-a pus lui Tan intrebari variate,diferite,una de cealalta(o variabila independenta),si a variat in felul in care I se cerea lui Tan sa raspunda (alta variabila independenta).Apoi a notat daca Tan putea raspunde correct (variabila dependenta)Astfel a fost capabil sa testeze,experimental,diferite cauze posibile pentru tulburarea de vorbire a lui Tan,accentuind natura acelei tulburari. Erau muschii paralizati? Nu,pentru ca Tan putea misca buzele si limba atunci cand i se cerea acest lucru. Aceste miscari erau oarecum stangace,dar calitatea vocii lui Tan era normala,iar sunetele pe care le scotea in pronuntarea numelui sau erau perfect clare.Auzul lui era aparent normal , dat fiind ca putea auzi ticaitul unui ceas de la o distanta normala si bineinteles ,raspunsul lui la intrebarile puse arata ca le putea auzi.Intelegea ceea ce i se spunea,dar nu putea comunica decat prin gesturi.Ii putea spune lui Broca (correct)de cat timp era in spital,reprezentandu-i numarul correct de degete.Cand intrebarile erau repetate si realiza ca este testat,devenea nerabdator,dovada faptului ca isi amintea ocaziile anterioare si intelegea ce se intampla. Inteligenta generala lui Tan parea neperturbata iar aparatul sau fonator nu era paralizat.In schimb Broca a concis ca acest pacient suferea de un fel de pierdere a memoriei ,era ca si cum el practic nu putea sa-si aminteasca cum se se foloseasca de aparatul fonator pentru a forma cuvintele pe care dorea sa le exprime.

La sase luni dupa moartea lui Tan ,Broca a avut posibilitatea de a studia un alt pacient suferind de afazie expresiva.Simtomele acestui pacient erau foarte asemanatoare cu cele ale lui Tan si cum s-a dovedit ,era vorba de o leziune a creierului,desi mai putin extinsa. Broca a cocis ca localizase o arie a creierului care era specializata in producerea vorbirii mai exact, folosirea memoriei in selectarea cuvintelor pentru a exprima ceea ce pacientul doreste sa spuna.

Lezarea ariei lui Broca determina dificultati de pronuntie,dar si alte tulburari de vorbire;desi isi mentine specificatia,vorbirea pacientilor cu astfel de leziuni contin daor cuvinte esentiale(substantivele sut folosite numai la singular,iar adjectivele,adverbele,articolele si conjunctile sunt omise).Acesti pacienti nu au dificultati de intelegere a limbajului vorbit s-au scris.