P. 1
Biologie Vrinceanu Daniela

Biologie Vrinceanu Daniela

|Views: 19|Likes:
Published by Bogdan Militaru

More info:

Published by: Bogdan Militaru on Jun 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/18/2013

pdf

text

original

SUPORT DE CURS BIOLOGIE

CLASA A IX-A FRECVENŢĂ REDUSĂ

PROF. VRINCEANU DANIELA
CUPRINS CAP. I. VARIETATEA VIEŢII Încrengătura virusurilor (Virophyta) pag.1
REGNUL MONERA pag. 2 REGNUL PROTISTA pag. 2 REGNUL FUNGI pag. 3 REGNUL PLANTE pag. 4 REGNUL ANIMALIA pag. 10 TEST DE EVALUARE pag. 14 CAP.II UNITATEA STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONALĂ – CELULA CELULA PROCARIOTĂ CELULA EUCARIOTĂ TEST DE EVALUARE pag. 18 DIVIZIUNEA CELULARĂ pag. 19 TEST DE EVALUARE pag. 21 CAP.III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII pag. 22 ACIZII NUCLEICI EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LEGILE EREDITĂŢII TEORIA CROMOZOMIALĂ A EREDITĂŢII 2 pag. 22 pag.23 pag. 24 pag. 15 pag.16

totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate în 5 regnuri: Monera. virionul devine virus vegetativ. 3 . lent prin învelişul celulei în virusurile cu genom ADN. cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă. Fungi.absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine.acoperă capsida unor virusuri. iar majoritatea genomului este înglobat în celula atacată. Protista. encefalită. febră galbenă. La om şi animale produc: bronşită. Uneori capsida rămâne în afara celulei. În acest sistem nu sunt tratate virusurile.învelişul extern. rubeolă. oreion. pojar. deoarece genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el. o structură proteică cu formă geometrică regulată care acoperă genomul formând cu el – nzcleocapsida. . . Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. sferici. cireaşă cu coadă. Animalia. Virionii sunt alcătuiţi din două componente esenţiale: . completat şi acceptat de un număr mare de specialişti. I. . Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie.capsida virală.asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul.eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN. Virionii au forme diferite: cilindrici. entităţi genetice care vor fi tratate într-o încrengătură aparte. etc. Virusurile cu genom ARN se asamblează în citoplasmă.pag. Plante. 25 CAP. Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape: . . Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de acizi nucleici virali şi proteine diferite. . Încrengătura virusurilor (Virophyta) Unitatea morfologică şi structurală a virusurilor se numeşte virion. . hepatită virală.pătrunderea în celulă. variolă. . Structura virusurilor: este asemănătoare şi constantă.decapsidarea –prin pierderea capsidei.genomul reprezentat de o moleculă ADN sau ARN – niciodată ambii acizi nucleici.infecţia propriu-zisă. cancer.multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată. Virusul manifestă un parazitism absolut. etc. Celula vie oferă energia pentru sinteza constituenţilor virali. răceala comună. 24 TEST DE EVALUARE pag. Această stare de virus se numeşte provirus. prin genomul ei. VARIETATEA VIEŢII Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whittaker.

citoplasmă. Giardia.autotrofe: foarte puţine (fitoflagelatele). Spirulina. spermă. oxidează NH3. Amoebosporidia.pseudopode: Sarcodina. prin conjugare la ciliate. secreţii: salivă. spiralată.flageli la flagelate: Euglena. Babesia. Cromulina. Nutriţia: polivoră (atât substanţe organice. Sarcodina. 1/ mai multe nuclee.asexuată: prin diviziune mitotică. Alcătuire: membrană. În citoplasmă are: o vacuolă digestivă.heterotrofe: saprofite – consumă substanţe organice din cadavre. . Bacteriile: organisme microscopice. prin stigmă la fitoflagelate. .heterotrofe. 4 . Protozoarele parazite (patogene): Trichomonas. Sensibilitatea: prin cili tactili la ciliofore. Clasificare: Clasele Flagellata. prezente în toate mediile de viaţă Formă: sferică (coci). etc. Agenţi infecţioşi subvirali patogeni exclusiv la plante sunt: viroizii şi prionii I. Nutriţia: . Înmulţirea: prin diviziune. Microcystis. H2S. Vorticelle. Înmulţire: amitoză. Trypanosoma. spiralată fixă (spirili). B. Reproducerea: . . Nostoc. . filiformă (vibrioni). Sporozoa.autotrofe: folosesc lumina (E) în fotosinteză. prin fragmentare (hormogoane). Citoplasmă. Mişcarea: .Virusul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) denumit HIV. Excitabilitatea:: prin membrană. Oscillatoria. prin contact sexual. prin transfuzii de la donatori infectaţi. la flagelate. înmugurire şi spori de propagare. Excreţia: prin vacuole pulsatile. Ciliofora. Pot fi: . Giardia. Regnul Monera Cuprinde organisme primitive unicelulare procariote(nu posedă nucleu adevărat): bacterii şi algele albastre –verzi. saprofită. parazite –consumă substanţe organice din organismele vii (patogene) Creşterea: este urmarea acumulării de substanţă organică nouă. vacuole pulsatile. . saprofite: absorbţie. Nutriţia: autotrofă (fotosinteză). Plasmodium. de bastonaş (bacili). unele sunt mari: Collozoum (6cm). flexibilă (spirochete). ingestie în vacuola digestivă (zooflagelatele).el se găseşte în sânge. substanţe minerale). Reprezentanţi: Chrococcus. Respiraţia: pe toată suprafaţa corpului. Evoluţie: grup închis pentru evoluţie ca şi bacteriile II. coloniale.sexuată: prin copulaţie.cili la ciliofore: Paramecium. Regnul Protista Organisme eucariote: unicelulare. Algele albastre-verzi: conţin pigmenţi clorofilieni şi ficocianină. Se transmite: prenatal de la mamă la făt. A.

înmugurire. absorbativă. Mucegaiurile produc fermentaţii alcoolice sau parazitează. Clasa Ascomycetae Reprezentanţi: Pennicillium notatum Aspergillus – mucegaiul verede-albăstrui. mitocondrii. Are miceliul format dintr-o singură celulă uriaşă polinucleată. înmulţirea : asexuată prin spori (conidii) formaţi pe un conidiofor ramificat. Clasificare: clasele Phycomycetae. Majoritatea au corpul (miceliu) format din hife. Regnul Fungi Cuprinde organisme cu nutriţie heterotrofă. ramificaţiile verticale ale celulei diferenţiază la capete sporociştii în care se formează sporii: la maturitate sporociştii se sparg şi eliberează sporii. Înmulţirea: . ascosporii se formează în sporocişti în urma diviziunii reducţionale a nucleului iniţial. fabricarea brânzeturilor. Aceste extremităţi multinucleate numite gametocişti se contopesc şi formează zigotul cu nuclee diploide. reticul endoplasmatic. Are loc în condiţii nefavorabile.) .sexuată: cu alternanţă de generaţii: gametofitul (n). basidiospori la Basidiomycota. spori (cei mai mulţi sunt mitospori – conidie fiind forma cea mai frecventă. Basidiomycetae. ascospori la Ascomycota. sporangiospori la Zygomycota. sporofitul (2n). reprezentată de tuburi ramificate în care sunt nucleele delimitate de citoplasmă. este saprofit pe fructe. Nutriţia: saprofite. Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere.Sexuată: prin zigot. ciupercă unicelulară. formează sporocistul în care prin meioză se formează sporii (h) care genearează noi micelii.III. parazite. . În condiţii favorabile sporii se divid şi dau noi micelii unicelulare. foarte variate ca structură şi înmulţire.asexuată: prin spori. Astfel două ramificaţii de pe micelii diferite ca sex vin în contact direct. Au valoare economică: extragere de penicilină. În condiţii favorabile zigotul germinează. saprofită. 1. În citoplasma celulară conţin: nuclee. În fiecare celulă se formează 4 ascospori (h) care în condiţii bune dau indivizi noi. Clasa Phycomycetae Reprezentanţi: Mucor mucedo – mucegaiul alb. zoospori. are hife pluricelulare. 5 . vacuole şi substanţe de rezervă.asexuată: prin fragmente de miceliu. Reproducerea: . Reproducerea: .asexuat prin înmugurire (în condiţii favorabile).sexuat prin ascospori în condiţii nefavorabile. Ascomycetae. 2. .

asexuat: prin bazidiospori şi prin fragmente de miceliu. atacă toate organele plantei. Pe miceliile intracelulare se formează: anteridii (n). Ei infectează dracila formând un miceliu pe care apar ecidiosporii capabili să infecteze grâul. Ciclul se reia. Atacul cu zoospori se repetă vara în condiţii de ploi. De pe micelii se ridică conidiofori cu conidii (n). otrăvitoare (Amanita pantherina – burete pestriţ). închisă a evoluţiei. care fuzionează şi formează zigotul de rezistenţă (oosporul=2n). ghebe – Armillaria mellea). pe acestea se formează spori (bazidiospori). Reprezentanţi: Ciuperca de câmp – Agaricus campestris. 6 . este o ciupercă parazită cu două plante gazdă: dracila-Berberis şi diferite soiuri de grâu. rezultă alcool şi CO2.rugina grâului. Reproducerea: . 3. În aluaturi drojdia eliberează zimaza şi determină dospirea. Înmulţirea asexuată: din zoosporii ajunşi la maturitate pe plantă se formează miceliile intracelulare (n) pe viţă. generează prin diviziune noi micelii şi noi corpuri sporifere. Aceştia trec peste iarnă. produce fermentarea mustului. Înmulţirea sexuată: se produce în august. Acestea prin haustori secătuiesc celulele plantei (frunzelor). Vara pe frunzele de grâu apar pete roşietice în care sunt uredosporii. Ei pot infecta alte plante. Toamna pe acelaşi miceliu apar teleutosporii. Importanţa: Ciupercile saprofite: comestibile (râşcovul. sexuat prin anteridii şi oogoane – oospor (2n). oogoane (n). Bazidiosporii maturi ajunşi pe substanţe organice. Se înmulţeşte asexuat prin conidii şi zoospori. În condiţii bune pe miceliu se ridică corpurile sporifere (picioruşul şi pălăria)o împletitură de hife. . Puccinia graminis. Ciuperci parazite: Plasmopara viticola – mana viţei de vie. la plante neprotejate. Clasa Basidiomycetae (ciupercile cu pălărie) Răspâmdire: pe substanţe organice în descompunere.sexuat: prin fuzionarea unor celule somatice deosebite ca potenţă sexuală Evoluţia: ciupercile reprezintă o linie laterală. Ele nu au generat alte forme de organisme. În oospor se produce R! Rezultând conidiile de primăvară (n) din care se formează zoosporii. iar primăvara germinează şi dau un miceliu redus pe care apar bazidiosporii.Datorită enzimelor sale drojdia de bere produce fermentaţia alcoolică. Din conidii se formează câte 5-7 zoospori biflagelaţi. Saccharomyces ellipsoideus – drojdia de vin. Ventral pe pălărie se află lamelele.are un miceliu din hife pluricelulare ramificate.

IV. Mediul de viaţă: acvatic şi terestru. Macrocytis) au talul pluricelular alcătuit din ţesuturi caracteristice. licheni. Ulva. Clasificare: 1. Trăiesc în ape sau locuri umede. Talofitele (alge. Sargassum sp. iar de la diploidă la haploidă se face prin meioză = diviziune reducţională (R!). Trecerea de la etapa haploidă la diploidă se face prin fecundaţie. majoritar marine. cât şi pigment roşu ficoeritrina Reprezentanţi: Batrachospermum (în apele de munte). Încrengătura Phaeophyta – alge brune. 4. Încrengătura Lichenes – licheni. Cladophora. diploidă (2n). A. 2. Laminaria sp. Reprezentanţi: Fucus sp. Talul: variază de lşa câtva mm la zeci şi sute de metri. dar şi pigmentul brun – fucoxantina. 1. Ulotrix sp. Chlamydomonas sp. Subregnul Phycobionta sau Algaphyta Caracteristici: corpul alcătuit dintr-o celulă/ mai multe celule: cenobiu (la Pleurococcus ) sau colonie (alga Volvox). Phyllophora. Încrengătura Rodophyta – alge roşii. 2. etc. Spirogira. pe litoralul românesc al M. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi. Se numesc brune deoarece conţin cloroplaste (pigmenţi clorofilieni). 3. Regnul Plantae Cuprinde organisme eucariote: unicelulare şi pluricelulare. Încrengătura Rodophyta – alge roşii Conţin clorofilă. Majoritatea au generaţia de lungă durată reprezentată de gametofit (n). Porphyra. Au pigmenţi verzi fixaţi în cloroplaste (cromatofori). Cuprinde alge pluricelulare. Negre: Ceramium. Se reproduc asexuat şi sexuat. puţine sunt heterotrofe saprofite sau parazite. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi Cuprinde plante uni şi pluricelulare. Reprezentanţi: Volvox sp. Cystoseira sp. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. În ciclul de viaţă toate plantele trec prin două etape de dezvoltare: haploidă (n). Chlorella sp. După alcătuire şi structură se clasifică în : talofite (plante inferioare) şi cormofite (plante superioare). Ceramium. 7 . muşchi) Au corpul vegetativ numit tal –nediferenţiat în organe (alge). 3. Au nutriţia: autotrofă. Algele superior organizate: (Laminaria. Pophyra.

nutriţional independentă. Din Rocella se extrage turnesolul. Alternanţa de generaţii: gametofitul e dominant reprezentat de însăşi plantula. B.materia primă în extracţia de iod. Importanţă: lichenii din tundrele polare (Cladonia rangiferina) sunt sursa de hrană a renilor.Importanţa algelor: . Organele reproducătoare sexuate nu mai sunt unicelulare ca la alge.în industria farmaceutică. . atât pentru nutriţie cât şi pentru fecundaţie. Încrengătura Lichenes – licheni Lichenii sunt organisme rezultate din convieţuirea permanentă dintre diferite specii de alge. . Br. folios (foliaceu) la Lobaria sau stufos (tufă în miniatură) la Cetraria. Corpul vegetativ (tal) care poate fi: crustos la Rhiyocarpon. Prin modul de reproducere briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. Înmulţirea lichenilor: vegetativ prin fragmente de tal. Ele sunt dependente în mare măsură de apă. ciuperca. Ţesuturile care au apărut în structura briofitelor sunt: epidermal şi parenchimatic. K. Alga este fotoautotrofă. ciuperci şi în unele cazuri. sunt utilizaţi ca indicatori ai gradului de poluiare a atmosferei. Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului.îmbogăţesc apele în oxigen.în cercetarea ştiinţifică. Talul diferenţiază adesea structuri vegetative specializate pentru propagare numite izidii şi soredii.îngrăşământ în agricultură. Evoluţie: Algele verzi sunt primele organisme care au emers şi au colonizat uscatul planetei noastre. Inferioritatea lor e dată de lipsa ţesuturilor vasculare şi a organelor vegetative adevărate. Acestea sunt un fel de muguri detaşabili de tal care cuprind în structura lor ambii parteneri şi care în condiţii prielnice generează un nou tal. Sunt socotite talofite superioare deoarece talul lor e alcătuit din ţesuturi caracteristice. 8 . (mutualism – o formă de simbioză). . Cladonia. Datele disponibile sugerează că strămoşul plantelor terestre a fost o algă similară cu Charofitele actuale. sporofitul e redus reprezentat prin sporogon nutriţional dependent (parazit pe gametofit). Din talul lichenilor de la Islanda (Cetraria islandica) se extrag uleiuri eterice. cel extras din Cladonia alpestris este foarte eficient în combaterea unor forme de cancer. 4. Fiind foarte sensibil la concentraţii mici de SO2. ci pluricelulare similare cu cele de la pteridofite. Corpul vegetativ la briofite imită organizarea cormului şi se numeşte cormoid. Subregnul Bryobionta Încrengătura Bryophita Cuprinde talofitele cunoscute sub numele de muşchi şi hepatice împreună briofite. Acizii usnici au o largă utilizare în industria medicamentelor. bacterii fixatoare de azot. . asigură algei apa necesară şi protecţia faţă de unii factori stresanţi (nocivi).

pteridofitele au fost primele plante care au populat uscatul o lungă perioadă de timp. Reprezentanţi: Marchantia sp. Rhynia). în raport cu celelalte cormofite rezidă din următoarele: . 9 . – fierea pământului. .. dar au valoare ecologică.macrosporofile → carpele. întotdeauna pluricelular şi diferenţiat în organe. Evoluţie: din pteridofite au derivat gimnospermele şi anume dintr-o pteridofită heterosporă (plantă care formează două tipuri de spori: mici – microspori. Polytricum sp. Ambele generaţii sunt pluricelulare şi independete nutriţional. . . filogenetică. gimnosperme.principala formă de înmulţire este cea asexuată prin spori. anterozoidul bi sau pluricelular are nevoie de o picătură de apă pentru a ajunge la arhegon. pe frunze speciale – microsporofile şi mari – macrospori pe frunze speciale – macrosporofile). .ţesutul conducător lemnos este format din celule moarte cu pereţi lignificaţi. . .coada calului. 1. Soluţia minerală trebuie să traverseze pereţii despărţitori. numite traheide. articulate prin capetele lor. Importanţa: .muşchiul de pământ.uneori în cilindrul central se află un singur fascicul libero-lemnos.ferigile actuale nu au valoare economică mare (cu excepţia celor folosite ca medicament). practică prin turba care este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă: Sphagnum. lipsit de rădăcină şi frunze (ex. . angiosperme) Au corpul vegetativ numit corm.Importanţa: teoretică.microsporofile → stamine. Încrengătura Pteridophita – ferigi Sunt plante vasculare inferioare. Polypodium sp – feriguţa.într-un stadiu de dezvoltare apare o formaţiune numită protal asemănătoare cu algele verzi lamelare. concentric.ferigile străvechi. . Cormofitele (ferigi. Equisetum sp. Ferigile sunt plante sporifere (faţă de gimnosperme şi angiosperme care sunt plante spermatifere. În ciclul de viaţă al ferigilor alternează cele două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n). În cursul evoluţiei: .fecundaţia este o oogamie.nu formează flori. carbonificate se găsesc astăzi sub formă de antracit şi huilă în bazinele carbonifere. Lycopodium sp – pedicuţa. Primitivitatea lor. producătoare de seminţe). .cormul la unele pteridofite este incomplet. de aceea fluxul este lent. nici seminţe. Reprezentanţi: Dryopteris sp – feriga mare. macrosporangii → ovule. Generaţia de lungă durată este reprezentată de sporofit (2n) – feriga propriu-zisă. microsporangii → saci polinici.

etc. Ordinul Coniferelor (răşinoaselor) Au florile organizate în conuri. la gimnospermele inferioare. Încrengătura angiosperme Cuprinde plante lemnoase şi erbacee. format din oosfera (gamet feminin) două sinergide şi 3 antipode – toate fiind celule . 3. sunt reprezentaţi:cel masculin prin granulul de polen germinat. fecundaţia este simplă. . iar din carpele fructele. Importanţă: economică Reprezentanţi: molid (Picea excelsa). genuri. În ciclul de viaţă alternează gametofitul cu sporofitul. După fecundaţie din ovule se formează seminţele. Gametofitul este dioic şi este reprezentat: cel masculin prin tubul polinic care conţine celula (nucleul) vegetativă cu rol trofic şi cele două celule (cei doi nuclei) spermatice. sperma – sămânţă) Cuprinde plante lemnoase care se înmulţesc prin seminţe formate în flori. După numărul cotiledoanelor embrionului se deosebesc două clase (fiecare clasă cuprinde mai multe familii.frunze mari. Ciclul de viaţă: alternează două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n) (planta însăşi).embrion cu mai multe cotiledoane. Gametofitul feminin e reprezentat prin sacul embrionar..n. similare cu ale ferigilor. Nu formează fructe deoarece ovulele nu sunt acoperite de carpele (gineceu). şi celula (nucleul) secundară a sacului embrionar care este 2n.. Argumentele ipotezei: . cu flori vizibile (cu înveliş florale divers colorate) şi ovulele închise în carpele. . specii): 10 . Majoritatea coniferelor au frunzele aciculare şi aparent persistente (ele se desprind succesiv după 2-3 ani de funcţionare).2. Din gimnosperme au evoluat angiospermele. unisexuate. gametofitul feminin mai dezvoltat decât la angiosperme. iar cel feminin prin endospermul primar cu cele două arhegoane. Gametofiţii la conifere. bradul (Abies alba). . Florile sunt slab diferenţiate. extrem de reduşi. din ovule Fecundate. Toate organele acestor plante conţin răşină. Generaţia dominantă este sporofitul (planta propriu-zisă).formarea de anterozoizi la gimnospermele inferioare. Încrengătura gimnosperme (gimnos –golaş.prezenţa celulelor protoliene în granul de polen. Evoluţie: gimnospermele au descins din grupe primitive de pteridofite heterospore.

muguraş şi 2 cotiledoane .. pe un receptacul aplatizat sau concav. Secale sp..dialisepală. De obicei au învelişul floral diferenţiat în caliciu. Ranunchulus sp. 4 sau multiplu al acestora.erbacee. Reprezentanţi: Magnolia sp. tulpina neramificată la partea superioară. Fagus sp. la flori cu ordonare ciclică. cilindrică.) importanţa: furnizează O2. Galanthus sp.Solanus sp. coloranţi.. Reprezentanţi: Tulipa sp. rădăcini adventive. frunze cu nervaţiune penată sau palmată. Oryza sativa.florile cu ordonare spirociclică a elementelor florale.gamopetal.de la flori cu simetrie radiară. . medicamente.în timp ce rădăcinile şi tulpinile la dicotiledonate de regulă cresc în grosime. . etc. corolă. rar penate şi sesile. 11 . materiale de construcţie.. A – gamostemon. alimente. etc.plante erbacee şi lemnoase cu rădăcină pivotantă.florile sunt de tipul 5. . În evoluţia dicotiledonatelor s-a realizat o trecere de la: . Etc Clasa Liliate (Monocotiledonate) . pe un receptacul alungit..În tulpină vasele conducătoare sunt dispuse în cercuri concentrice. Helianthus sp. G – dialicarpel sau apocarp) la elemente florale concrescute (Kgamosepal. flori de tipul 3 sau 4. Quercus sp.embrionul e alcătuit din: hipocotil. la monocotiledonate aceste organe rămân toată viaţa cu structură primară.Clasa magnoliate (Dicotiledonate) . G – gamocarpel/ sincarp. Rosa sp. C. . . cu rădăcină fasciculată. Ulmum sp. la flori zigomorfe. energie.numeroase elemente florale libere (diali) (K – dialisepal. A – dialistemon. C. cu frunze liniare şi nervuri lineare.

Reproducerea: predominant sexuată. Reproducerea: sexuat şi asexuat prin înmugurire.embriogeneza – dezvoltarea embrionului.etapa postembrionară – dezvoltarea ulterioară a embrionului.V. parazită. De la stadiul de ou la cel de adult se petrec diviziuni celulare ireversibile – în două etape distincte. Animalele sunt diploide. Metazoarele primitive au digestie intracelulară.osmoză (flagelate. Cavitatea corpului e simplă (c. prin meioză se formează gameţii. Stratul intern este tapisat cu celule speciale ciliate şi flagelate (coanocite) cu rol în prinderea şi digerarea hranei. Alcătuire: . ci numai celule specializate. Digestivă) 12 . Încrengătura Celenterate Au peretele corpului din două straturi de celule intern şi extern şi între care se interpune o substanţa gelatinoasă (mezoglee). . După fecundaţie se formează oul – germenele noului individ. Încrengătura Spongieri Metazoare acvatice primitive. nervos) pentru îndeplinirea unor anumite funcţii. . Există două tipuri fundamentale de animale: didermice (animale primitive) şi tridermice (mai evoluate) Nevertebrate Animale didermice Nu au organe.în organism ţesuturile se grupează în organe care formează sisteme.fagocitoză (particole înglobate în plasmă – vacuole digestive – unde sunt digerate) la rizopode. . viermi paraziţi). .în structura lor au apărut ţesuturi diferenţiate (epitelial.ingestie la formele superioare. Nutriţia: metazoarele au nutriţie heterotrofă: saprofită. Regnul Animalia (Metazoare) Metazoarele sunt organisme eucariote pluricelulare. muscular. . conjunctiv. cele mai multe au digestie cavitară. Procurarea hranei din mediul de viaţă se realizează prin: . Au peretele corpului din două straturi de celule între care se află substanţa gelatinoasă (spongina). .coordonarea diferitelor funcţii ale organismului se realizează pe cale hormonală şi nervoasă. sporozoare.

Celenteratele au două forme alternative: polip şi meduză. Fiecare inel (metamer) are: o perche de ganglioni nervoşi. . Lumbricus terrestis – are sânge cu hemoglobină. Încrengătura Nemathelminţi (viermi cilindrici) Clasificare: . Aurelia aurita (meduza). Animale tridermice Viermii sunt încadraţi în trei încrengături: platelminţi. Reproducerea: asexuat şi sexuat. . Încrengătura Mollusca (moluşte) Cuprinde animale marine şi dulcicole. chemoreceptorii. au bine dezvoltat aparatul reproducător. Clasificare: gasteropode (melci). 13 . Anelidele au tegumentul subţire. Digestia este extra şi intracelulară. Majoritatea moluştelor prezintă o membrană (manta) care secretă cochilia. o pereche de organe excretoare.planariile: apare capul cu doi ochi primitivi şi aparatul excretor. În structura peretelui corpului apare mezodermul. Reprezentanţi: Hydra virid.teniile parazite: în intestinul gazdei. masă viscerală şi picior. terestre. cu rol în respiraţie.sau e compartimentată şi un singur orificiu (buco-anal) înconjurat de tentacule cu celule urticante (cnidoblaste).viermii liberi (Rotifere) . Au corpul format din:scolex. Oxyurus. sol umed sau sunt paraziţi. nematelminţi.paraziţi (Nematode): Ascaris. În tegument pot avea apendici: parapode. umed. Hirudo medicinalis – parazit temporar. orificiile corpului. caracatiţa). Încrengătura Plathelminţi (viermi laţi) Sunt primele animale cu organe. Segmentarea externă se reflectă şi în organizarea internă. Reprezentanţi: Nereis. Nu au aparat digestiv. unde se găsesc: branhiile. peri chitinoşi şi cheţi. Limbricul prezintă dimorfism sexual Încrengătura Anelida (viermilor inelaţi) Cuprinde animale celomate cu corpul format din segmente. Trichinella. Corallium rubrum (coral). Au corpul moale alcătuit din: cap. Tubul digestiv are două orificii. Clasificare: . lamelibranhiate (scoici) şi cefalopode (sepia. anelide.viermele de gălbează: parazit în ficatul oilor. Între marginea liberă a mantalei corpului se află cavitatea paleală. gât şi strobil format din proglote. Sunt animale libere care trăiesc în apă. Larva moluştelor (trocoforă) se aseamănă foarte mult cu larva anelidelor.

. deuterostomiene). păsări. 3. Au şi glande sericigene pe abdomen. Caracteristic este sistemul ambulacral cu rol în: locomoţie. La cefalocordate notocordul este prezent şi la adult. Abdomenul din 11-12 segmente. fiind lipsite de maxilare (fălci). Urechelniţa) au corpul format dintr-un număr mare de segmente articulate între ele. provenit din cefalizarea ganglionilor. Insecte: sunt cele mai numeroase şi adaptate la toate mediile. 2. Vertebrate a. În stadiul de adult pierde coada şi notocordul. armatură bucală. Piciorul formează 10 tentacule în jurul gurii. Prezintă memorie. Clasificare: 1. Agenate (ciclostomi): cuprind forme asemănătoare peştilor. etc. Sunt sedentare. Arahnide (păianjăni): au corpul format din cefalotorace şi abdomen. torace (3 segmente cu 3 perechi de picioare. Au schelet rudimentar. Au ochi cu structură similară cu a mamiferelor. torace şi abdomen. Ascidia seamănă cu un spongier. Au exoschelet şi structură internă complexă. arici de mare. b. Au simetrie radiară. Clasificare: 1. Alte caracterii definitorii pentru cordate: tubul nervos situat dorsal. respiraţie. osoşi. abdomen. cu schelet intern reprezentat de notocord. La urocordate notocordul este prezent doar în stadiul larvar. Au însuşiri de animal prădător.un creier. Încrengătura Arthropoda Cuprinde organisme cu corpul segmentat: cap. Au 5 perechi de apendice şi două perechi de antene. cartilaginos şi aparat bucal adaptat pentru supt. cefalocordate: Amphioxus – păstrează notocordul şi în stare adultă. Cordate Sunt animale: tridermice. mamifere). antene). Urocordate (Tunicate): sunt cele mai primitive cordate. crini de mare. Înmulţire: prin ouă şi dezvoltare cu metamorfoză.. Au corpul format din: cap (ochi compuşi. acoperit cu un înveliş din chitină împregnat cu săruri minerale. Încrengătura Echinodermate Cuprinde specii marine. la adult e înlocuit de coloana vertebrală. 3. reptile. tetrapode (amfibii. Apendicele sunt formate din segmente articulate între ele. Au apendice specifice (Chelicere) cu glanda veninoasă la baza lor. Gnatostomate – cuprind vertebrate cu fălci (maxilare): peşti cartilaginoşi. dar are şi caracterenoi. Crustacee (ex. 2. 4. La vertebrate se păstrează în faza embrionară. pentaradiară. unele fixate. fantele branhiale derivate din faringe au rol respirator. Miriapode (ex. 2 perechi de aripi).Cefalopodele sunt cele mai evoluate şi specializate moluşte. Raci) au crusta împregnată cu calciu. Reprezentanţi: stele de mare. 14 . celomate. au . Sunt metazoare (tridermice. deuterostomiene.

. Cele inferioare sunt: poikiloterme. 15 . oase pneumatice (pline cu aer). speciile acvatice sunt adaptate secundar la acest mediu.peşti dipnoi au respiraţia dublă.chelonieni (broaşte ţestoase).ofidieni (şerpi).motreme – ovipare . . etc. Din reptile au evoluat: păsările şi mamiferele. Mamifere: au corpul acoperit cu păr.placentare sunt cele mai evoluate.marsupiale – nasc pui incomplet dezvoltaţi. Au respiraţie branhială.) . corp acoperit cu pene. pe osul stern carenat şi pe claviculele unite se prin muşchi puternici cu rol în mişcarea aripilor. . rozătoare. Clasificare: . absenţa unor organe: dinţi. Pielea prezintă diferenţieri cornoase (gheare. etc. absente). premolari şi molari. Clasificare: . ştiucă. . Au muşchiul diafragm. membre anterioare transformate în aripi. Respiraţia pulmonară. Reptile: Sunt vertebrate terestre. Larva-mormoloc are branhii externe. Ea suferă metamorfoză. un ovar la femele.teleostenii (crap. . Mormolocii (lervele) au respiraţie branhială. vezică urinară. iar cele mai puţine sunt alergătoare (struţii).anure. au glande mamare.) . Clasificare: .crocodilieni. carnivor. în condiţii normale au respiraţie prin branhii. Acestea sunt: insectivorele. vulpea de mare etc.urodele.amfibii cu coadă. Clasificare: . canini. etc. membre: dispuse lateral (scurte. dinţii sunt diferenţiaţi: incisivi.lacertilieni (şopârle). primate.) .sturionii (morun.Peşti crosopterigeni (Latimeria) Amfibieni: Sunt vertebrate cu viaţă amfibie şi respiraţie dublă: pulmonară şi tegumentară. care secretă lapte cu care sunt hrăniţi puii. Păsări (Aves): Vieţuitoare adaptate la zbor: forma aerodinamică. cegă. Tegumentul cornos cu solzi sau plăci cornoase. în condiţii de secetă respiră prin plămâni (vezica înotătoare modificată).). solzi.total osoşi. chiroptere. cele mai multe au glande sudoripare şi sebacee. cele mai multe zburătoare. celelalte sunt homeoterme.osoşi parţiali.amfibii fără coadă. Membrele: înotătoare perechi şi neperechi. scufundătoare – înotătoare (pinguinii). coadă şi nu are membre.cartilaginoşi (căini de mare. . copite. edentate.Peşti: sunt vertebrate cu formă hidrodinamică şi tegument acoperit cu solzi.

au nucleu cu membrană dublă. au un nucleoid format dintr. se înmulţtesc prin diviziune direactă. d. b) Nemathelminthes. d. se aseamănă cu algele prin prezenţa unui cromatofor mare. b. d) celenteratele. b) viermii segmentaţi.Eucariotele: a. Sunt animale tridermice: a) viermii laţi şi cilindrici. c. ciuperca poate fi o zigomicetă. 10. se înmulţesc exclusiv prin spori. c) crustacee. d. 8. Virusurile au mai multe stări: a. 4. 3. sunt plante care au organe vegetative: rădăcină. e. au sporofitul foarte redus. sunt un rezervor uriaş care fixează razele solare şi le transformă în hrană. b. b) insecte. c) moluştele. 5. b. d) sunt metazoare didermice. 9. o algă asociată. 12. b. se stabileşte o relaţie numită simbioză sau mutualism între alge şi ciuperci.. c) populează toate mediile de viaţă. în anumite condiţii cu o ciupercă. c. b. se înmulţesc asexuat şi sexuat. trăiesc pe uscat şi în apă. sunt lipsite de mitocondrii. c. virusul complet are capsidă şi genom viral. constituie un lichen. pot fi fotoautotrofe. se înmulţesc exclusiv prin spori. c.Bacteriile: a. Ferigile: a.Test de evaluare Alege răspunsul corect 1. prezintă un fus de diviziune format din fibre contractile. d) sunt fitofage şi carnivore (prădătoare). se înmulţesc prin mitoză. c. toate sunt pluricelulare. Muşchii: a. 11. sunt criptogame vasculare. au o alternanţă de generaţii. 6. cele patogene sunt saprofite. Clase de artropode: a) miriapode. b) majoritatea au corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă. genomul viral asigură multiplicarea virusului de către celula gazdă. b. c) prezintă cap. c. b. d. d) Cnidaria. b) prezintă schelet intern. c) Annelida. Artropodele: a) au corpul segmentat. 16 . b. cele fotogene produc lumină. provirusul este integrat în cromozomul bacterian. Moluştele: a) sunt preponderent terestre.un singur cromozom. sunt talofite superioare. 7. Cormofitele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. au gametofitul reprezentat de protal. Procariotele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. tulpină şi frunze. 13. d. virus vegetativ-este virionul decapsidat. au un nucleoid. masă viscerală şi picior. 2. d) cefalopode. c. f.Oxiurii şi trichina aparţin filumului: a) Plathelminthes. d. se reproduc sexuat şi asexuat. În corpul lichenilor: a. nu au aparat Golgi. c.

15. b) au două perechi de antene. stridii. meduze 2. Crustaceele: a) sunt adaptate la mediile terestru şi acvatic.14. râme f. Scifozoare d. Oligochete e. planarii 3. c) exoscheletul este impregnat cu carbonat de calciu. lipitori 17 . Trematode a. d) au dezvoltare larvară prin metamorfoză. Hirudinee b. Turbelariate gălbează 6. midii 4. Lamelibranhiate c. viermele de 5. Asociaţi corect noţiunile Exemple de specii din cele 2 coloane: 6 XClase de nevertebrate 1.

. cu extremităţile reunite. . Ribozomii participă la sinteza proteinelor. . amidon).Incluziunile sunt produse metabolice. UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII – CELULA Celula este unitatea structurală şi funcţională a vieţii.Mezozomii sunt tot invaginări ale membranei de formă sferică. formate din ARN şi proteine. . Unele sunt:organice (glicogen.verzi.Membrana celulară (plasmatică) este lipo-proteică (plasmalema). Dimensiunile celulei procariote variază între 0. După modul de organizare a materialului nuclear. el nu are înveliş nuclear. . Acesta constă în: lamele şi vezicule care sunt invaginări ale membranei.CAP II. Nucleoidul e reprezentat de un cromozom bacterian alcătuit dintr-o molecula de ADN de formă circulară. Forma celulei bacteriene diferă în funcţie de condiţiile mediului. . nu poate realiza procese de : pinocitoză şi fagocitoză. . foarte mici. produse tot prin invaginarea acesteia. În acesta se află pigmenţii fotosintetizatori. Cromozomul bacterian este colorabil poartă în structura sa informaţia genetică care coordonează metabolismul. Conţin suc vacuolar format din apă şi diverse substanţe dizolvate.. lipide. şi separat de ea la algele albastre-verzi. etc . Celula procariotă este sediul tuturor proceselor vitale. creşterea şi multiplicarea celulară. Celula procariotă Celula procariotă este primitivă. obişnuit sferice. organismele vii se încadrează în două categorii de celule: procariote şi eucariote. glucide.Aparatul fotosintetizator e legat de o membrană la bacterii.5μm -3-6μm la bacterii şi 1-10μm la algele albastre. cu rol deosebit în respiraţie.Ribozomii sunt particule citoplasmatice caracteristice.Citoplasma este o masă densă. Ea caracterizează două categorii de organisme:bacteriile şi algele albastre-verzi. la algele albastre-verzi din: peptidoglican şi o lipopreoteină.Peretele celular la bacterii este format din: peptidoglican.procariotele nu posedă organite înconjurate de membrane. apă. anorganice (CaCO3. ci se află direct în citoplasmă. sulf coloidal). . acizi nucleici şi diferite substanţe minerale.Sistemul vacuolar cu origine tot în membrana celulară. . omogenă care conţine: proteine. Structura celulei procariote: .Materialul nuclear: nucleoid sau genofor.

E. Reticulul endoplasmatic R. Citoplasma fundamentală.el este delimitat la plante de un perete şi o membrană. Ea este o soluţie coloidală alcătuită din particule dispersate care nu difuzează prin membrane.P.proteică (fosfolipidică). Membrana plasmatică este de natură lipo. ribozomi. Datorită structurii sale. . 250μm (milimicroni). fizico-chimice şi fiziologice ale principalelor componente celulare.nucleul. etc. potrivit căruia membrana biochimicăe formată dintr-un bistrat lipidic în care suntînglobate proteinele globulare..E. Pot fi sferice.).Celula eucariotă Celula eucariotă este asemănătoare cu celula procariotă.S.totalitatea vacuolelor delimitate de citoplasmă printr-o membrană – tonoplast.O.hialoplasma este hialină şi alternează între starea de plasmă-sol (fluidă) şi cea de plasmă gel (solidă). Totalitatea lor formează aparatul Golgi. precum şi: proteine. etc. Protoplasma activă este un sistem predominant hidric (apa ocupă 60-95%). realizând astfel transportul în şi din celule. tonoplastul.membrana plasmatică. apoi sub influenţa factorilor interni şi externi se diferenţiază.. reticul endoplasmatic (R. ovale. exemple de organite: plastide. Ribozomii (granulele lui Palade) se găsesc în celulele procariote şi eucariote.2-8μm.Mg. învelişul nuclear. învelişurile mitocondriilor şi plastidelor. Sunt şi celule foarte mari – celulele cu latex ale plantei laptele câinelui (au lungimea de câţva metri). Dimensiunile celulei eucariote: e foarte variată. produse ale metabolismuluui celular.H. cilindrice. cu excepţia bacteriilor şi algelor albastre-verzi. conţine: C. membrana celulară asigură schimburi selective între celulă şi mediu. componente nevii.Ca. . dictiozomi. la animale de o membrană celulară. lizozomi. fusiforme. Intră în alcătuirea tuturor organismelor. membranele R. Bacteriile au doar: 0. Are rol de transport intra şi intercelular.şi Fe.mozaicului flui. În celulele eucariote se găsesc ca particule libere (granule dispersate) sau ataşate membranei . Proteinele străbat ambele starturi fosfolipidice. dar mai complexă. este un sistem de canalicule ramificate. plastidele şi mitocondriile sunt organite autodivizibile. La animale celulele au iniţial formă globuloasă. stelate. prismatice.în interiorul acestor învelişuri se află protoplasma care cuprinde citoplasma fundamentală (hialină) şi organite celulare (cu membrane speciale şi funcţii vitale). .vacuomul. Structura şi rolul componentelor celulare: O celulă este alcătuită din componente vii. Biomembranele delimitează spaţiile de reacţie de forme şi mărimi diferite numite organite celulare: Dictiozomii –cisterne aplatizate. acizi nucleici. delimitate de biomembrane cu rol secretor de enzime şi hormoni asociate cu vezicule. Particularităţile structurale. . La plante celula are între 10μm şi 550mm în medie. Cea mai mare celulă din organismul uman este ovulul (ovocitul) de cca.E.K. piramidale. polizaharide. Sistemul de biomembrane. lipide. etc. Forma lor e foarte variabilă. care străbat membrana şi leagă celulele între ele. Modelul de organizare moleculară este cel al . Corpul celulei se numeşte protoplast.

şi au rol în nutriţie. 1-3 nucleoli. Au rol în sintezele proteice.cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni. Lizozomii conţin enzime şi distrug substanţele străine. plastidele. enzime. 2. proteine. Organitele autodivizibile 1. În interior se află matrixul ce cuprinde ADN mitocondrial. portocalii şi roşii. Granulele lui Palade conţin două subunităţi inegale constituite din :ARN şi proteine. . nucleul reprezintă centrul de comandă şi coordonare a metabolismului celular. 3.E. hemiceluloză şi substanţe pectice. .sunt organite specifice plantelor separate de citoplasmă printr-un înveliş de două biomembrane structural diferite.acoperă la exterior membrana celulelor la plante. Vacuolele sunt delimitate de membrane speciale (tonoplast). Celulele au în mod obişnuit un nucleu. oleoplastele (depozitează lipide). dar unele au doi şi mai mulţi nuclei. ovale. E alcătuit din celuloză. Perete celular . ARN mitocondrial. proteine. Se cunosc 3 tipuri: .R. Lipseşte la celulele animale. dau culoarea petalelor.Leucoplastele sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe: amiloplastele (depozitează amidonul). Sunt: sferice. anorganice). fructelor.Cloroplastele conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză . Toate mitocondriile formează condriozomul. Ele conţin suc vacuolar (apă. Nucleul are: 2 biomembrane. lipide. carioplasma. mitocondriile – organite cu rol în metabolismul energetic. cromatină. cromatina este alcătuită din ADN. substanţe organice. ARN. le conferă formă şi individualitate. Cavitatea mitocondrială e delimitată de 2 biomembrane.

2. . Unele celule se pot misca activ cu ajutorul: a) mitocondriilor.TEST A. b) membrana nucleara. Peretele celular lipseste la celulele : a) vegetale. Descopera eroarea! Citoplasma: a) ocupa si o parte din masa nucleului. fotosinteza C. c) cililor si flagelilor.1. c) este substanta fundamentala a celulei. ribozomi a. 3. Care este functia cloroplastelor (definiti procesul !) ? D. d) ciupercilor. aparat Golgi d. d) depozitarea acizilor nucleici. d) 1-2 nucleoli B. circulatia intracitoplasmatica _______--------_ 3. Indicati structura unui cloroplast. 4. c) nucleoplasma. cloroplaste b. b) bacteriilor. b) embriologie. In structura nucleului nu intra: a) nucleoidul. mitocondrii c. b) Este formata din hialoplasma si organite celulare. b) cloroplastelor. 5. c) circulatia informatiei genetica in scopul sintezei proteinelor. d) este delimitata la exterior de membrana plasmatica. Alegeti varianta corecta de raspuns: 1. 2. Recunoasteti pe desen componentele celulei animale (componentele numerotate de la 1 la 10). respiratia celulara _______--------. c) animale. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si functiilor celulelor se numeste: a) microbiologie. 6. c) fiziologie celulara. Scrieti in fata organitelor celulare literele corespunzatoare functiilor acestora: _______--------. producerea de secretii ______ -------_ 5. reticul endoplasmatic e. d) citologie. Descopera eroarea! Nucleul are rol in: a) coordonarea activitatii celulare: b) circulatia intracelulara a substantelor. biosinteza proteica _______-------__4. d) curentilor citoplasmatici.

pe fusul de diviziune se fixează cromozomii 2.). se fragmentează şi apar două celule fiice – la drojdia de bere. anafaza: cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei . Fusul se formează numai în timpul diviziunii la începutul metafazei. Diviziune directă se realizează prin: . Un cromozom e reprezentat de o macromoleculă de ADN formată din două catene complemetare de nucleotide legate între ele prin punţi de hidrogen. în celulele fiice se păstrează număr diploid de cromozomi. apar doi cromozomi monocromatici. . Datorită poziţiei centromerului. se divide centru celular. Sunt vizibili la microscop în timpul diviziunii celulare. etc. proteine. De-a lungul lor acestea au îngroşări numite cromomere care sunt bucle ale spiralelor cromonemelor. Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei care poartă informaţia ereditară. semnificativă fiind individualizarea cromozomilor. sunt în număr constant şi caracteristic pentru fiecare specie. Diviziunea indirectă se desfăşoară în mai multe faze succesive în care au loc transformări ale substanţei nucleare.ştrangulare (gâtuire) la mijloc celula se subţiază. se dublează cantitatea de cromatină (ADN.fragmentare în urma apariţiei unui perete despărţitor care împarte conţinutul celulei în două celule fiice (la unele alge verzi). Celulele somatice (2n) au un număr dublu de cromozomi. Cromonemele complementare sunt unite între ele printr-un singur punct centromerul sau centrul de mişcare al cromozomului. bacterii. gameţii. celulele reproducătoare.interfaza: este cea mai activă fază deoarece între două diviziuni în celulă au loc sinteze complexe. Mitoza are patru faze succesive: 1. ARN.diviziunea celulară Diviziunea indirectă se clasifică în: A. se individualizează cromozomii. cromozomii apar formaţi din două braţe egale sau inegale. au număr redus la jumătate de cromozomi (n) (celule haploide). Fusul de diviziune: structură în formă de fus formată din fibre proteice contractile. răsucite unul în jurul celuilalt numite cromoneme. Se produce la majoritatea organismelor vii. Autoreproducerea cromozomilor se produce semiconservativ. Cromozomii au înveliş fin care închide substanţa fundamentală în care se află două filamente spiralate. La diviziune participă cromozomii şi fusul de diviziune. . profaza în care dispare membrana nucleară şi nucleolii. Funcţia lui este de a repartiza în mod egal cromozomii fii în cele două celule fiice rezultate în urma diviziunii celulare. 3.Diviziune celulară Celulele mature dau naştere la noi celule asemănătoare cu celula mamă prin procesul numit diviziune. Ciclul celular de viaţă al unei celule are două etape: . Sunt două tipuri de diviziune: directă şi indirectă. etc. se despart cromatidele. Diviziunea mitotică – mitoza se produce în celulele somatice (2n). metafaza: cromozomii se aşează în plan ecuatorial.

apare membrana nucleară.telofaza: la cei doi poli ajung câte doi cromozomi bicromatidici. În prima etapă dintr-o celulă (2n) se obţin două celule (n). Această etapă are 4 faze: . Cromozomii bicromatidici sunt modificaţi după schimbul de informaţie genetică petrecut în profază. .profaza individualizează cromozomi omologi biocromatidici care se unesc în perechi formând tetrade. doi nuclei cu nucleoli. Acum cromozomii se despiralizează. Interfaza: celulele noi asimilează activ. .anafaza: din tetrade se desprind cromozomii biocromatidici şi migrează la polii celulei. În a doua etapă: are loc diviziunea mitotică atfel că la sfârşit iau naştere 4 celule. se desfăşoară în două etape. telofaza: dispare fusul nuclear. Diviziunea meiotică. fiecare cu n cromozomi.4. În interchineză nu mai are loc sinteza de ADN şi proteine. membrana celulară. . dublează cantitatea de ADN B. . deci cele două celule fiice. Aceste celule haploide (gameţi) nu se mai divid.meioza duce la formarea celulelor reproducătoare.metafaza tetradele se aliniază în zona ecuatorială a fusului.

Mitoza asigură: a) păstrarea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN din celula mamă b) înjumătăţirea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN c) recombinarea genetică intra. d) metafazei 2. c) de transport. d) viral 7. Cromozomii eucariotelor: a) prezintă două cromatide c) totalitatea lor formează cariotipul b) au un singur centromer d) eucariotele nu au cromozomi 9. Meioza: a) se desfăşoară în două etape succesive (ecvaţională şi reducţională) b) se desfăşoară atât în celula procariotă cât şi în celula eucariotă c) se desfăşoară în celulele reproducătoare cu n cromozomi d) conduce la formarea celulelor reproducătoare asexuate şi sexuate 4. b) anafazei I. Care dintre următoarele reprezintă tipuri de ARN în celula eucariotă: a) mesager. Ciclul cromozomial: a) cuprinde două faze (haplofaza şi diplofaza) b) reprezintă ciclul de evoluţie individuală c) fiecare organism prezintă un alt tip de ciclu cromozomial d) este identic la majoritatea organismelor 8. Cromozomii omologi se separă în timpul: a) profazei. Acizii dezoxiribonucleici: a) sunt localizaţi mai ales în nucleu b) se găsesc şi în citoplasmă c) la nivelul lor este codificată informaţia genetică d) nici o afirmaţie nu este corectă . c) anafazei II. Nucleul interfazic la eucariote prezintă: a) un înveliş nuclear format din două biomembrane b) nucleoplasmă c) cariolimfă d) nucleoli 5. Încercuiţi răspunsul corect: 1. b) ribozomal. Celulele corpului (somatice): a) au număr dublu de cromozomi b) se numesc diploide c) au număr de cromozomi redus la jumătate d) se numesc haploide 10. Ciclul celular reprezintă perioada de timp dintre: a) două diviziuni celulare b) două interfaze c) formarea zigotului şi începutul diferenţierii celulare d) formarea unei celule şi terminarea diviziunii acesteia 6.şi intercromozomială d) biodiversitatea 3.Test de evaluare I.

având rol în sinteza proteinelor. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII Acizii nucleici şi rolul lor genetic Acizii nucleici deţin cel mai important rol în depozitarea şi transmiterea informaţiei genetice. În acest fel dintr-o macromoleculă de ADN iau naştere două catene noi. Deci.adenina ARN Acid fosforic riboza Citozina . În cursul acesteia catenele macromoleculei de ADN se separă progresiv prin ruperea legăturilor de H dintre catene. După rolul îndeplinit în celula eucariotă. ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice răsucite în spirală.ARN-transport (ARN-t) care transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. la nivelul cărora se codifică informaţia genetică pentru realizarea diferitelor structuri şi funcţii ale organismului. . acizii dezoxiribonuleici (ADN).G. există mai multe tipuri de ARN: . localizaţi în nucleu şi citoplasmă. capetele libere îşi refac nucleotidele complementare pe baza materialelor existente în celulă.CAP.ARN-mesager (ARN-m) care conţine mesajul genetic pentru ordinea aminoacizilor în molecula proteică . pe suprafaţa ribozomilor. antiparalele. 1. ei sunt substanţe polinucleotidice. legate între ele prin punţi de hidrogen. un zahar (pentoză). localizaţi în principal în nucleu. Nucleotide Acizi Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice nucleici ADN Acid fosforic dezoxiribozriboza Citozina. Pe măsura desfacerii catenelor. O nucleotidă e constituită din: o bază azotată (purinică sau pirimidinică). cealalta reprezentând catena-matriţă . În structura ADN intră A.uracil Guanina. 2. un rest de acid fosforic. Transmiterea informaţiei ereditare de la o generaţie la alta se realizează datorită reacţiei de replicare a ADN-ului.T. alcătuite din unităţi structurale numite nucleotide. Acizii nucleici sunt substanţe macromoleculare. respectiv două macromolecule de ADN identice din care una este mai nou sintetizată. Ordinea bazelor azotate în ADN-reprezintă înscrierea informaţiei ereditare în această macromoleculă. III. adenina Există două tipuri de acizi nucleici: acizii ribonucleici (ARN) şi acizii dezoxiribonucleici (ADN).C. acizii ribonucleici(ARN). timina Guanina.ARN-ribosomal (ARN-r) care intră alături de proteine în compoziţia ribozomilor. ei realizează procesele eredităţii şi evoluţiei.

fiecare genă ocupând o anumită poziţie numită locus. genele pereche care ocupă acelaşi loc sunt gene alele. El este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi condiţiilede mediu. O genă prin schimbarea poziţiei faţă de alte gene din cromozom modifică fenotipul respectiv. Funcţia fenotipică: trăsăturile fenotipice se află sub controlul genotipului. comportamentale). În prima etapă a meiozei recombinarea genelor nu le modifică schimbă doar modul lor de grupare în genotip.variaţii ereditare – se transmit ereditar descendenţilor . funcţia de recombinare. adaptativ. Factorii mutageni: radiaţii ionizante. ci în corelaţie unele cu altele. Un caracter nu este controlat de o singură genă. Funcţiile genelor: funcţia de mutaţie. Pe cromozomii omologi. Interacţiunle genelor cu mediul extern. o pereche de gene alele afectează mai multe caractere fenotipice diferite. Fenotipul are caracter dinamic. Gena este un segment de ADN sau ARN care controlează sau condiţionmează manifestarea uneia sau mai multor însuşiri ale unui organism în anumite condiţii de mediu. dacă nu sunt identice.variaţii neereditare – nu se transmit .Ereditatea şi variabilitatea lumii vii Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice de la părinţi la urmaşi de-a lungul generaţiilor. Genele sunt aşezate liniar în lungul cromozomului. Genotipul: cuprinde toate structurile celulare capabile să transmită urmaşilor informaţia ereditară. Funcţia de mutaţie: constă în modificări sau leziuni ale ADN-ului la nivelul genelor. funcţia fenotipcă. Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informaţiei genetice este reprezentată de genă. ecologice. Factorii mediului pot să influenţeze fenotipul fără să afecteze structura genotipului. Ea cuprinde un număr mai mare de perechi de nucleotide. Genele determină sinteza substanţelor organice (şi a enzimelor). ci de mai multe gene. Variabilitatea diferenţele existente între indivizii aceleaşi specii sub raportul însuşirilor genotipice şi fenotipice. plastic. Funcţia de recombinare: se realizează prin combinaţia de caractere care are loc în urma schimbului de nucleotide dintre cromozomi. individul este heterozigot. Caracterele individuale şi de specie care se transmit sunt caractere ereditare. Inetracţiunile dintre gene Genele nu funcţionează separat. Ereditatea şi variabilitatea sunt două componente genetice şi factori ai evoluţiei care determină unitatea şi diversitatea lumii vii. Distingem o variabilitate la nivel individual şi la nivel populaţional Tipuri de variaţii: . Când genele alele sunt identice din punct de vedere genetic individul este homozigot. raze ultraviolete. orientează desfăşurarea proceselor metabolice şi deci de sinteză a diferitelor substanţe care participă la funcţionarea şi edificarea organismului. unele substanţe chimice. Fenotipul: totalitatea caracterelor unui organism (fizice.

ADN-ul este substanţa ereditară. Legea puurităţii gameţilor. Ele se transmit în bloc. Legile transmiterii caracterelor ereditare Legile eredităţii se aplică organismelor care se reproduc pe cale sexuată şi care au au în ciclul de viaţă procesele: fecundaţia şi meioza. 1 recesiv. Aşezarea liniară a genelor în croozomi. Acest fenomen de linkage are ca substrat celular faptul că în cursul diviziunii cromozomii se comportă ca o unitate. cromozomii omologi pereche (parentali) se apropie foarte mult şi formează multe puncte de contact în care se rup şi are loc schimbul de gene. Pentru monohibridare raportul de segragare fenotipic 3:1 adică 3 dominant. Conform acestei legi gameţii conţin doar unul din factorii ereditari pereche deci sunt puri din punct de vedere genetic. Morgan a observat că nu întotdeauna genele ce aparţin acelueaşi grup de linkage se transmit înlănţuite. Descendenţii se numesc hibrizi. După numărul de perechi de caractere ale părinţilor care se încrucişează există: monohibridare şi dihibridare. în dihibridare în F1 hibrizii sunt 100% heterozigoţi dominanţi. genele care se află pe acelaşi cromozom şi se transmit de la celula mamă la celulele fiice sunt gene înlănţuite. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare. În F 2 sunt 9/16 homozigoţi dominanţi. Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. . 1. În monohibridare în F 1 rezultă 4 hibrizi uniformi dominanţi. El a explicat fenomenul astfel: în timpul meiozei la formele heterozigote. păstrându-şi integritatea structurală. Pentru dihibridare raportul de segragare fenotipic 9:3:3:1. Teza I. Transmiterea în bloc (înlănţuită) a genelor aflate în acelaşi cromozom poartă numele de linkage. Teza II.Legea segregării caracterelor la hibrizii celei de a doua generaţii (F 2). În F 2 prin monohibridare:25% sunt homozigoţi dominanţi. 3/16 heterozigoţi. din care genotipic – toţi sunt heterozigoţi.crossing-over. substratul chimic al eredităţii la toate organismele. Tezele teoriei cromozomiale ale eredităţii Genele sunt aşezate pe cromozomi liniar. 50% sunt heterozigoţi dominanţi şi 25% homozigoţi recesivi. Această lege arată că prin încrucişarea hibrizilor din F1 rezultă o generaţie uniformă (F2). permiţând totodată un schimb reciproc între ele.Legile transmiterii caracterelor ereditare Hibridarea şi hibrizii Hibridarea este procesul de încrucişare între indivizi deosebiţi genetic. 3/16 heterozigoţi şi 1/16 homozigot recesiv. 2. ele se transmit descendenţilor înlănţuite. Teza III. În F2reapar caracterele recesive.

Test de evaluare 1. în generaţia F2 (2n) este: A – 3: 1 C – 50% : 25% B – 1: 2: 1 D – 1: 1 7. b. fenomenul prin care se încrucişează doi indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere ereditare.guanina şi adenina 2. biochimice şi de comportament 5. încrucişarea între părinţi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere. Bazele azotate pirimidinice sunt: a. c. citozina şi timina b. totalitatea genelor dintr-un organism b.adenina şi timina c. Legea purităţii gameţilor stabileşte: A – gameţii sunt impuri genetic B – gameţii sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic C – segregarea în F2 este de 3 dominant la 1 recesiv D – segregarea genotipică este de 3: 1 în monohibridare . totalitatea factorilor de mediu care modifică fenotipul 4. Mendel C – O. totalitatea factorilor ereditari dintr-un organism c. Avery B – Th. Genotipul este: a. Kimura 9. Hibridarea este: a. 6. timina şi uracil d. Mendel C – O. adenina şi guanina c. noţiune introdusă de Mendel c. încrucişarea între părinţi care se deosebesc prin două perechi de caractere ereditare. Morgan D – M.Fenotipul reprezintă: a.adenina şi uracil d.Primele mecanisme de transmitere a caracterelor ereditare au fost formulate de: A – G.Tezele teoriei cromozomiale a eredităţii au fost formulate de: A – G.adenina şi citozina b.Segregarea fenotipică în monohibridare. totalitatea genelor dintr-un organism b.Bazele azotate purinice sunt: a. Morgan D – nici un răspuns nu este corect 8. suma însuşirilor morfologice fiziologice. adenina şi citozina 3. Avery B – Th.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->