SUPORT DE CURS BIOLOGIE

CLASA A IX-A FRECVENŢĂ REDUSĂ

PROF. VRINCEANU DANIELA
CUPRINS CAP. I. VARIETATEA VIEŢII Încrengătura virusurilor (Virophyta) pag.1
REGNUL MONERA pag. 2 REGNUL PROTISTA pag. 2 REGNUL FUNGI pag. 3 REGNUL PLANTE pag. 4 REGNUL ANIMALIA pag. 10 TEST DE EVALUARE pag. 14 CAP.II UNITATEA STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONALĂ – CELULA CELULA PROCARIOTĂ CELULA EUCARIOTĂ TEST DE EVALUARE pag. 18 DIVIZIUNEA CELULARĂ pag. 19 TEST DE EVALUARE pag. 21 CAP.III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII pag. 22 ACIZII NUCLEICI EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LEGILE EREDITĂŢII TEORIA CROMOZOMIALĂ A EREDITĂŢII 2 pag. 22 pag.23 pag. 24 pag. 15 pag.16

.genomul reprezentat de o moleculă ADN sau ARN – niciodată ambii acizi nucleici. La om şi animale produc: bronşită. o structură proteică cu formă geometrică regulată care acoperă genomul formând cu el – nzcleocapsida. deoarece genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el. Virusurile cu genom ARN se asamblează în citoplasmă. oreion. Virusul manifestă un parazitism absolut. Fungi. I. etc.învelişul extern.eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN. etc. cancer. 25 CAP. cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă. iar majoritatea genomului este înglobat în celula atacată. completat şi acceptat de un număr mare de specialişti. Celula vie oferă energia pentru sinteza constituenţilor virali. Virionii sunt alcătuiţi din două componente esenţiale: . variolă.asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul. Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape: . febră galbenă. 3 . Această stare de virus se numeşte provirus. VARIETATEA VIEŢII Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whittaker. hepatită virală.multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată. virionul devine virus vegetativ. 24 TEST DE EVALUARE pag. pojar. entităţi genetice care vor fi tratate într-o încrengătură aparte. Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie. encefalită.pătrunderea în celulă.decapsidarea –prin pierderea capsidei. Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de acizi nucleici virali şi proteine diferite. răceala comună. totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate în 5 regnuri: Monera. Plante. . rubeolă. Virionii au forme diferite: cilindrici. Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. În acest sistem nu sunt tratate virusurile. .pag. cireaşă cu coadă. Protista. Animalia. Uneori capsida rămâne în afara celulei.acoperă capsida unor virusuri.absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine. . Structura virusurilor: este asemănătoare şi constantă. lent prin învelişul celulei în virusurile cu genom ADN. . . prin genomul ei.capsida virală.infecţia propriu-zisă. Încrengătura virusurilor (Virophyta) Unitatea morfologică şi structurală a virusurilor se numeşte virion. . sferici.

Regnul Monera Cuprinde organisme primitive unicelulare procariote(nu posedă nucleu adevărat): bacterii şi algele albastre –verzi. Amoebosporidia. Clasificare: Clasele Flagellata. Bacteriile: organisme microscopice. la flagelate. Protozoarele parazite (patogene): Trichomonas.heterotrofe: saprofite – consumă substanţe organice din cadavre. . prin stigmă la fitoflagelate. A. flexibilă (spirochete). spiralată. În citoplasmă are: o vacuolă digestivă.pseudopode: Sarcodina. secreţii: salivă. Citoplasmă. 4 . parazite –consumă substanţe organice din organismele vii (patogene) Creşterea: este urmarea acumulării de substanţă organică nouă. Sensibilitatea: prin cili tactili la ciliofore. Giardia. Ciliofora. coloniale. Excitabilitatea:: prin membrană. Trypanosoma. prin transfuzii de la donatori infectaţi. Spirulina. . Evoluţie: grup închis pentru evoluţie ca şi bacteriile II. H2S. spiralată fixă (spirili). de bastonaş (bacili). Nutriţia: . Înmulţire: amitoză. saprofită. Vorticelle. Reprezentanţi: Chrococcus. Se transmite: prenatal de la mamă la făt.asexuată: prin diviziune mitotică. Alcătuire: membrană. Nutriţia: polivoră (atât substanţe organice. etc. vacuole pulsatile. Cromulina. Excreţia: prin vacuole pulsatile. ingestie în vacuola digestivă (zooflagelatele). Regnul Protista Organisme eucariote: unicelulare. . Plasmodium. înmugurire şi spori de propagare. Reproducerea: . saprofite: absorbţie. Sporozoa. oxidează NH3. Înmulţirea: prin diviziune. unele sunt mari: Collozoum (6cm).autotrofe: foarte puţine (fitoflagelatele).flageli la flagelate: Euglena. 1/ mai multe nuclee.Virusul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) denumit HIV. Microcystis. citoplasmă. Algele albastre-verzi: conţin pigmenţi clorofilieni şi ficocianină. prin fragmentare (hormogoane).sexuată: prin copulaţie. substanţe minerale). B.heterotrofe. Mişcarea: .autotrofe: folosesc lumina (E) în fotosinteză. Babesia. . prin contact sexual. . Giardia.el se găseşte în sânge.cili la ciliofore: Paramecium. prezente în toate mediile de viaţă Formă: sferică (coci). spermă. prin conjugare la ciliate. Pot fi: . Oscillatoria. filiformă (vibrioni). Sarcodina. Nutriţia: autotrofă (fotosinteză). Respiraţia: pe toată suprafaţa corpului. Agenţi infecţioşi subvirali patogeni exclusiv la plante sunt: viroizii şi prionii I. Nostoc.

spori (cei mai mulţi sunt mitospori – conidie fiind forma cea mai frecventă. 1.) . Astfel două ramificaţii de pe micelii diferite ca sex vin în contact direct. Reproducerea: . sporangiospori la Zygomycota.asexuată: prin fragmente de miceliu. Clasa Ascomycetae Reprezentanţi: Pennicillium notatum Aspergillus – mucegaiul verede-albăstrui. mitocondrii. ciupercă unicelulară. Mucegaiurile produc fermentaţii alcoolice sau parazitează. reticul endoplasmatic. În condiţii favorabile zigotul germinează. Clasa Phycomycetae Reprezentanţi: Mucor mucedo – mucegaiul alb. Basidiomycetae. înmulţirea : asexuată prin spori (conidii) formaţi pe un conidiofor ramificat. Au valoare economică: extragere de penicilină. înmugurire. ramificaţiile verticale ale celulei diferenţiază la capete sporociştii în care se formează sporii: la maturitate sporociştii se sparg şi eliberează sporii. Are loc în condiţii nefavorabile. Are miceliul format dintr-o singură celulă uriaşă polinucleată. parazite. Clasificare: clasele Phycomycetae. sporofitul (2n). . Nutriţia: saprofite.Sexuată: prin zigot. saprofită.III. Aceste extremităţi multinucleate numite gametocişti se contopesc şi formează zigotul cu nuclee diploide. Regnul Fungi Cuprinde organisme cu nutriţie heterotrofă. fabricarea brânzeturilor. În condiţii favorabile sporii se divid şi dau noi micelii unicelulare. formează sporocistul în care prin meioză se formează sporii (h) care genearează noi micelii.sexuată: cu alternanţă de generaţii: gametofitul (n). Înmulţirea: . Ascomycetae. ascospori la Ascomycota. 2. În fiecare celulă se formează 4 ascospori (h) care în condiţii bune dau indivizi noi. absorbativă. reprezentată de tuburi ramificate în care sunt nucleele delimitate de citoplasmă. Reproducerea: .asexuat prin înmugurire (în condiţii favorabile). vacuole şi substanţe de rezervă. Majoritatea au corpul (miceliu) format din hife. are hife pluricelulare. este saprofit pe fructe. 5 . basidiospori la Basidiomycota. foarte variate ca structură şi înmulţire. zoospori.asexuată: prin spori. . Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere. În citoplasma celulară conţin: nuclee.sexuat prin ascospori în condiţii nefavorabile. ascosporii se formează în sporocişti în urma diviziunii reducţionale a nucleului iniţial.

sexuat prin anteridii şi oogoane – oospor (2n). Ei infectează dracila formând un miceliu pe care apar ecidiosporii capabili să infecteze grâul. rezultă alcool şi CO2. Ciclul se reia. generează prin diviziune noi micelii şi noi corpuri sporifere. Din conidii se formează câte 5-7 zoospori biflagelaţi. Ciuperci parazite: Plasmopara viticola – mana viţei de vie. 3. . Saccharomyces ellipsoideus – drojdia de vin. Bazidiosporii maturi ajunşi pe substanţe organice. În condiţii bune pe miceliu se ridică corpurile sporifere (picioruşul şi pălăria)o împletitură de hife.asexuat: prin bazidiospori şi prin fragmente de miceliu. Ventral pe pălărie se află lamelele. 6 . Acestea prin haustori secătuiesc celulele plantei (frunzelor). Pe miceliile intracelulare se formează: anteridii (n). În aluaturi drojdia eliberează zimaza şi determină dospirea. Înmulţirea sexuată: se produce în august. Reprezentanţi: Ciuperca de câmp – Agaricus campestris. Clasa Basidiomycetae (ciupercile cu pălărie) Răspâmdire: pe substanţe organice în descompunere. la plante neprotejate. Puccinia graminis. Înmulţirea asexuată: din zoosporii ajunşi la maturitate pe plantă se formează miceliile intracelulare (n) pe viţă.sexuat: prin fuzionarea unor celule somatice deosebite ca potenţă sexuală Evoluţia: ciupercile reprezintă o linie laterală.are un miceliu din hife pluricelulare ramificate. iar primăvara germinează şi dau un miceliu redus pe care apar bazidiosporii. care fuzionează şi formează zigotul de rezistenţă (oosporul=2n). ghebe – Armillaria mellea).rugina grâului. atacă toate organele plantei. este o ciupercă parazită cu două plante gazdă: dracila-Berberis şi diferite soiuri de grâu. Vara pe frunzele de grâu apar pete roşietice în care sunt uredosporii. Atacul cu zoospori se repetă vara în condiţii de ploi. Aceştia trec peste iarnă. Importanţa: Ciupercile saprofite: comestibile (râşcovul. pe acestea se formează spori (bazidiospori). În oospor se produce R! Rezultând conidiile de primăvară (n) din care se formează zoosporii. produce fermentarea mustului. otrăvitoare (Amanita pantherina – burete pestriţ). De pe micelii se ridică conidiofori cu conidii (n). închisă a evoluţiei. Se înmulţeşte asexuat prin conidii şi zoospori. Ei pot infecta alte plante. oogoane (n). Reproducerea: . Ele nu au generat alte forme de organisme. Toamna pe acelaşi miceliu apar teleutosporii.Datorită enzimelor sale drojdia de bere produce fermentaţia alcoolică.

licheni. 3. Ulotrix sp. Mediul de viaţă: acvatic şi terestru. majoritar marine. Talul: variază de lşa câtva mm la zeci şi sute de metri. Trăiesc în ape sau locuri umede. Cladophora. muşchi) Au corpul vegetativ numit tal –nediferenţiat în organe (alge). Algele superior organizate: (Laminaria. Chlamydomonas sp. etc. Cystoseira sp. Laminaria sp. 3. Au pigmenţi verzi fixaţi în cloroplaste (cromatofori). Reprezentanţi: Volvox sp.IV. În ciclul de viaţă toate plantele trec prin două etape de dezvoltare: haploidă (n). 1. pe litoralul românesc al M. Spirogira. După alcătuire şi structură se clasifică în : talofite (plante inferioare) şi cormofite (plante superioare). cât şi pigment roşu ficoeritrina Reprezentanţi: Batrachospermum (în apele de munte). Ceramium. Majoritatea au generaţia de lungă durată reprezentată de gametofit (n). Au nutriţia: autotrofă. Chlorella sp. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. 4. Regnul Plantae Cuprinde organisme eucariote: unicelulare şi pluricelulare. Clasificare: 1. A. Încrengătura Rodophyta – alge roşii Conţin clorofilă. dar şi pigmentul brun – fucoxantina. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi Cuprinde plante uni şi pluricelulare. Se numesc brune deoarece conţin cloroplaste (pigmenţi clorofilieni). Reprezentanţi: Fucus sp. 7 . Phyllophora. 2. puţine sunt heterotrofe saprofite sau parazite. 2. iar de la diploidă la haploidă se face prin meioză = diviziune reducţională (R!). Ulva. Talofitele (alge. Porphyra. diploidă (2n). Încrengătura Rodophyta – alge roşii. Cuprinde alge pluricelulare. Subregnul Phycobionta sau Algaphyta Caracteristici: corpul alcătuit dintr-o celulă/ mai multe celule: cenobiu (la Pleurococcus ) sau colonie (alga Volvox). Pophyra. Se reproduc asexuat şi sexuat. Încrengătura Lichenes – licheni. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi. Negre: Ceramium. Trecerea de la etapa haploidă la diploidă se face prin fecundaţie. Sargassum sp. Macrocytis) au talul pluricelular alcătuit din ţesuturi caracteristice.

Corpul vegetativ la briofite imită organizarea cormului şi se numeşte cormoid. ci pluricelulare similare cu cele de la pteridofite. Talul diferenţiază adesea structuri vegetative specializate pentru propagare numite izidii şi soredii. Sunt socotite talofite superioare deoarece talul lor e alcătuit din ţesuturi caracteristice.în cercetarea ştiinţifică.Importanţa algelor: . Acizii usnici au o largă utilizare în industria medicamentelor. Cladonia. Din Rocella se extrage turnesolul. Ele sunt dependente în mare măsură de apă. K. Alga este fotoautotrofă. sunt utilizaţi ca indicatori ai gradului de poluiare a atmosferei. Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului. ciuperci şi în unele cazuri.în industria farmaceutică. . Br. cel extras din Cladonia alpestris este foarte eficient în combaterea unor forme de cancer.îmbogăţesc apele în oxigen. Înmulţirea lichenilor: vegetativ prin fragmente de tal. Inferioritatea lor e dată de lipsa ţesuturilor vasculare şi a organelor vegetative adevărate. folios (foliaceu) la Lobaria sau stufos (tufă în miniatură) la Cetraria. atât pentru nutriţie cât şi pentru fecundaţie. (mutualism – o formă de simbioză).materia primă în extracţia de iod. Încrengătura Lichenes – licheni Lichenii sunt organisme rezultate din convieţuirea permanentă dintre diferite specii de alge. 4. asigură algei apa necesară şi protecţia faţă de unii factori stresanţi (nocivi).îngrăşământ în agricultură. . Acestea sunt un fel de muguri detaşabili de tal care cuprind în structura lor ambii parteneri şi care în condiţii prielnice generează un nou tal. Alternanţa de generaţii: gametofitul e dominant reprezentat de însăşi plantula. Ţesuturile care au apărut în structura briofitelor sunt: epidermal şi parenchimatic. . bacterii fixatoare de azot. Organele reproducătoare sexuate nu mai sunt unicelulare ca la alge. Importanţă: lichenii din tundrele polare (Cladonia rangiferina) sunt sursa de hrană a renilor. Subregnul Bryobionta Încrengătura Bryophita Cuprinde talofitele cunoscute sub numele de muşchi şi hepatice împreună briofite. Corpul vegetativ (tal) care poate fi: crustos la Rhiyocarpon. . sporofitul e redus reprezentat prin sporogon nutriţional dependent (parazit pe gametofit). Prin modul de reproducere briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. nutriţional independentă. Din talul lichenilor de la Islanda (Cetraria islandica) se extrag uleiuri eterice. ciuperca. 8 . Fiind foarte sensibil la concentraţii mici de SO2. Datele disponibile sugerează că strămoşul plantelor terestre a fost o algă similară cu Charofitele actuale. B. Evoluţie: Algele verzi sunt primele organisme care au emers şi au colonizat uscatul planetei noastre.

Evoluţie: din pteridofite au derivat gimnospermele şi anume dintr-o pteridofită heterosporă (plantă care formează două tipuri de spori: mici – microspori. anterozoidul bi sau pluricelular are nevoie de o picătură de apă pentru a ajunge la arhegon. Primitivitatea lor.Importanţa: teoretică.nu formează flori.într-un stadiu de dezvoltare apare o formaţiune numită protal asemănătoare cu algele verzi lamelare. întotdeauna pluricelular şi diferenţiat în organe. Rhynia).principala formă de înmulţire este cea asexuată prin spori. . Cormofitele (ferigi. Importanţa: . practică prin turba care este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă: Sphagnum. Încrengătura Pteridophita – ferigi Sunt plante vasculare inferioare. . . nici seminţe. . . gimnosperme.fecundaţia este o oogamie.muşchiul de pământ.coada calului. filogenetică. numite traheide. 1. 9 . Reprezentanţi: Dryopteris sp – feriga mare. Generaţia de lungă durată este reprezentată de sporofit (2n) – feriga propriu-zisă. articulate prin capetele lor.ferigile actuale nu au valoare economică mare (cu excepţia celor folosite ca medicament). dar au valoare ecologică. Polytricum sp. producătoare de seminţe). concentric. Polypodium sp – feriguţa. carbonificate se găsesc astăzi sub formă de antracit şi huilă în bazinele carbonifere. Ferigile sunt plante sporifere (faţă de gimnosperme şi angiosperme care sunt plante spermatifere.ferigile străvechi. Equisetum sp. . microsporangii → saci polinici. macrosporangii → ovule. angiosperme) Au corpul vegetativ numit corm. în raport cu celelalte cormofite rezidă din următoarele: . lipsit de rădăcină şi frunze (ex.ţesutul conducător lemnos este format din celule moarte cu pereţi lignificaţi. În cursul evoluţiei: . pe frunze speciale – microsporofile şi mari – macrospori pe frunze speciale – macrosporofile).cormul la unele pteridofite este incomplet. Reprezentanţi: Marchantia sp. .microsporofile → stamine. . Lycopodium sp – pedicuţa. Ambele generaţii sunt pluricelulare şi independete nutriţional. Soluţia minerală trebuie să traverseze pereţii despărţitori. de aceea fluxul este lent.macrosporofile → carpele.. – fierea pământului.pteridofitele au fost primele plante care au populat uscatul o lungă perioadă de timp. .uneori în cilindrul central se află un singur fascicul libero-lemnos. În ciclul de viaţă al ferigilor alternează cele două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n).

genuri. Importanţă: economică Reprezentanţi: molid (Picea excelsa). sunt reprezentaţi:cel masculin prin granulul de polen germinat.frunze mari. Argumentele ipotezei: . Generaţia dominantă este sporofitul (planta propriu-zisă).prezenţa celulelor protoliene în granul de polen. Toate organele acestor plante conţin răşină. iar cel feminin prin endospermul primar cu cele două arhegoane. Ordinul Coniferelor (răşinoaselor) Au florile organizate în conuri. Gametofitul feminin e reprezentat prin sacul embrionar. . . sperma – sămânţă) Cuprinde plante lemnoase care se înmulţesc prin seminţe formate în flori. După numărul cotiledoanelor embrionului se deosebesc două clase (fiecare clasă cuprinde mai multe familii. unisexuate. extrem de reduşi. Evoluţie: gimnospermele au descins din grupe primitive de pteridofite heterospore. Majoritatea coniferelor au frunzele aciculare şi aparent persistente (ele se desprind succesiv după 2-3 ani de funcţionare).. la gimnospermele inferioare. Gametofiţii la conifere. Gametofitul este dioic şi este reprezentat: cel masculin prin tubul polinic care conţine celula (nucleul) vegetativă cu rol trofic şi cele două celule (cei doi nuclei) spermatice.n.. din ovule Fecundate. Din gimnosperme au evoluat angiospermele. 3. format din oosfera (gamet feminin) două sinergide şi 3 antipode – toate fiind celule . iar din carpele fructele.formarea de anterozoizi la gimnospermele inferioare. gametofitul feminin mai dezvoltat decât la angiosperme. şi celula (nucleul) secundară a sacului embrionar care este 2n. După fecundaţie din ovule se formează seminţele. Încrengătura angiosperme Cuprinde plante lemnoase şi erbacee. Încrengătura gimnosperme (gimnos –golaş. cu flori vizibile (cu înveliş florale divers colorate) şi ovulele închise în carpele.embrion cu mai multe cotiledoane. Florile sunt slab diferenţiate. În ciclul de viaţă alternează gametofitul cu sporofitul. bradul (Abies alba). Ciclul de viaţă: alternează două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n) (planta însăşi). fecundaţia este simplă.2. . etc. similare cu ale ferigilor. specii): 10 . Nu formează fructe deoarece ovulele nu sunt acoperite de carpele (gineceu).

. 4 sau multiplu al acestora. pe un receptacul alungit. cu rădăcină fasciculată. Secale sp. materiale de construcţie. G – gamocarpel/ sincarp.. alimente. Rosa sp. corolă. 11 . Oryza sativa.Clasa magnoliate (Dicotiledonate) . G – dialicarpel sau apocarp) la elemente florale concrescute (Kgamosepal. etc. la monocotiledonate aceste organe rămân toată viaţa cu structură primară. Ulmum sp.florile cu ordonare spirociclică a elementelor florale. . Ranunchulus sp.erbacee. coloranţi. la flori cu ordonare ciclică.plante erbacee şi lemnoase cu rădăcină pivotantă. C. Quercus sp.embrionul e alcătuit din: hipocotil.. C. . medicamente. Etc Clasa Liliate (Monocotiledonate) .Solanus sp. pe un receptacul aplatizat sau concav. frunze cu nervaţiune penată sau palmată. rădăcini adventive.) importanţa: furnizează O2. cilindrică. Galanthus sp.gamopetal.de la flori cu simetrie radiară. energie. rar penate şi sesile.. Fagus sp.numeroase elemente florale libere (diali) (K – dialisepal. muguraş şi 2 cotiledoane . De obicei au învelişul floral diferenţiat în caliciu. . cu frunze liniare şi nervuri lineare. Helianthus sp. În evoluţia dicotiledonatelor s-a realizat o trecere de la: .dialisepală.. etc. A – dialistemon.. la flori zigomorfe. Reprezentanţi: Magnolia sp. tulpina neramificată la partea superioară.în timp ce rădăcinile şi tulpinile la dicotiledonate de regulă cresc în grosime. . flori de tipul 3 sau 4. A – gamostemon.În tulpină vasele conducătoare sunt dispuse în cercuri concentrice. Reprezentanţi: Tulipa sp.florile sunt de tipul 5.

Stratul intern este tapisat cu celule speciale ciliate şi flagelate (coanocite) cu rol în prinderea şi digerarea hranei.în organism ţesuturile se grupează în organe care formează sisteme. Încrengătura Celenterate Au peretele corpului din două straturi de celule intern şi extern şi între care se interpune o substanţa gelatinoasă (mezoglee). prin meioză se formează gameţii. viermi paraziţi). cele mai multe au digestie cavitară. ci numai celule specializate. Reproducerea: predominant sexuată. . parazită. Regnul Animalia (Metazoare) Metazoarele sunt organisme eucariote pluricelulare. Digestivă) 12 . Animalele sunt diploide. Procurarea hranei din mediul de viaţă se realizează prin: .ingestie la formele superioare.coordonarea diferitelor funcţii ale organismului se realizează pe cale hormonală şi nervoasă. . . . Încrengătura Spongieri Metazoare acvatice primitive. Au peretele corpului din două straturi de celule între care se află substanţa gelatinoasă (spongina).fagocitoză (particole înglobate în plasmă – vacuole digestive – unde sunt digerate) la rizopode.V.osmoză (flagelate. Există două tipuri fundamentale de animale: didermice (animale primitive) şi tridermice (mai evoluate) Nevertebrate Animale didermice Nu au organe. .în structura lor au apărut ţesuturi diferenţiate (epitelial. Cavitatea corpului e simplă (c. . muscular. Metazoarele primitive au digestie intracelulară.etapa postembrionară – dezvoltarea ulterioară a embrionului. Alcătuire: .embriogeneza – dezvoltarea embrionului. De la stadiul de ou la cel de adult se petrec diviziuni celulare ireversibile – în două etape distincte. După fecundaţie se formează oul – germenele noului individ. Nutriţia: metazoarele au nutriţie heterotrofă: saprofită. sporozoare. nervos) pentru îndeplinirea unor anumite funcţii. Reproducerea: sexuat şi asexuat prin înmugurire. conjunctiv.

13 . Trichinella. Corallium rubrum (coral).paraziţi (Nematode): Ascaris.viermii liberi (Rotifere) . sol umed sau sunt paraziţi. Clasificare: gasteropode (melci). În tegument pot avea apendici: parapode. Încrengătura Nemathelminţi (viermi cilindrici) Clasificare: . cu rol în respiraţie. masă viscerală şi picior. . Au corpul format din:scolex. Au corpul moale alcătuit din: cap. Larva moluştelor (trocoforă) se aseamănă foarte mult cu larva anelidelor. orificiile corpului.sau e compartimentată şi un singur orificiu (buco-anal) înconjurat de tentacule cu celule urticante (cnidoblaste). Hirudo medicinalis – parazit temporar. lamelibranhiate (scoici) şi cefalopode (sepia. Anelidele au tegumentul subţire. peri chitinoşi şi cheţi. Celenteratele au două forme alternative: polip şi meduză. Aurelia aurita (meduza). Reproducerea: asexuat şi sexuat. Segmentarea externă se reflectă şi în organizarea internă. anelide. Reprezentanţi: Hydra virid. o pereche de organe excretoare. Animale tridermice Viermii sunt încadraţi în trei încrengături: platelminţi. umed. au bine dezvoltat aparatul reproducător. Fiecare inel (metamer) are: o perche de ganglioni nervoşi. Lumbricus terrestis – are sânge cu hemoglobină.teniile parazite: în intestinul gazdei. Digestia este extra şi intracelulară. Limbricul prezintă dimorfism sexual Încrengătura Anelida (viermilor inelaţi) Cuprinde animale celomate cu corpul format din segmente. gât şi strobil format din proglote. Sunt animale libere care trăiesc în apă. Reprezentanţi: Nereis. . nematelminţi. unde se găsesc: branhiile.viermele de gălbează: parazit în ficatul oilor.planariile: apare capul cu doi ochi primitivi şi aparatul excretor. chemoreceptorii. Majoritatea moluştelor prezintă o membrană (manta) care secretă cochilia. caracatiţa). Oxyurus. Nu au aparat digestiv. Tubul digestiv are două orificii. În structura peretelui corpului apare mezodermul. Între marginea liberă a mantalei corpului se află cavitatea paleală. Încrengătura Mollusca (moluşte) Cuprinde animale marine şi dulcicole. Clasificare: . terestre. Încrengătura Plathelminţi (viermi laţi) Sunt primele animale cu organe.

deuterostomiene). pentaradiară. Urechelniţa) au corpul format dintr-un număr mare de segmente articulate între ele.Cefalopodele sunt cele mai evoluate şi specializate moluşte. Cordate Sunt animale: tridermice. Vertebrate a. Insecte: sunt cele mai numeroase şi adaptate la toate mediile. Crustacee (ex.. La vertebrate se păstrează în faza embrionară. Reprezentanţi: stele de mare. Abdomenul din 11-12 segmente. Apendicele sunt formate din segmente articulate între ele. Miriapode (ex. provenit din cefalizarea ganglionilor. reptile. Încrengătura Arthropoda Cuprinde organisme cu corpul segmentat: cap. cartilaginos şi aparat bucal adaptat pentru supt. crini de mare. 14 . deuterostomiene. Gnatostomate – cuprind vertebrate cu fălci (maxilare): peşti cartilaginoşi. au . Caracteristic este sistemul ambulacral cu rol în: locomoţie. Arahnide (păianjăni): au corpul format din cefalotorace şi abdomen. mamifere). Au şi glande sericigene pe abdomen.. Alte caracterii definitorii pentru cordate: tubul nervos situat dorsal. Au schelet rudimentar. Au 5 perechi de apendice şi două perechi de antene. fantele branhiale derivate din faringe au rol respirator. fiind lipsite de maxilare (fălci). b. la adult e înlocuit de coloana vertebrală. La cefalocordate notocordul este prezent şi la adult. acoperit cu un înveliş din chitină împregnat cu săruri minerale. Sunt metazoare (tridermice. dar are şi caracterenoi. 3. respiraţie. cefalocordate: Amphioxus – păstrează notocordul şi în stare adultă. Agenate (ciclostomi): cuprind forme asemănătoare peştilor. 3. păsări.un creier. Au corpul format din: cap (ochi compuşi. Au exoschelet şi structură internă complexă. torace şi abdomen. Au ochi cu structură similară cu a mamiferelor. Sunt sedentare. Raci) au crusta împregnată cu calciu. La urocordate notocordul este prezent doar în stadiul larvar. Încrengătura Echinodermate Cuprinde specii marine. torace (3 segmente cu 3 perechi de picioare. Ascidia seamănă cu un spongier. Piciorul formează 10 tentacule în jurul gurii. cu schelet intern reprezentat de notocord. celomate. unele fixate. etc. abdomen. Înmulţire: prin ouă şi dezvoltare cu metamorfoză. armatură bucală. 4. Urocordate (Tunicate): sunt cele mai primitive cordate. Clasificare: 1. În stadiul de adult pierde coada şi notocordul. 2. antene). Au apendice specifice (Chelicere) cu glanda veninoasă la baza lor. arici de mare. 2. 2 perechi de aripi). tetrapode (amfibii. Au însuşiri de animal prădător. Prezintă memorie. osoşi. Au simetrie radiară. Clasificare: 1.

dinţii sunt diferenţiaţi: incisivi. ştiucă. Păsări (Aves): Vieţuitoare adaptate la zbor: forma aerodinamică. scufundătoare – înotătoare (pinguinii). copite. Larva-mormoloc are branhii externe.) . Clasificare: .urodele. rozătoare. cegă. etc. solzi. cele mai multe au glande sudoripare şi sebacee. Tegumentul cornos cu solzi sau plăci cornoase. Mormolocii (lervele) au respiraţie branhială. au glande mamare. Ea suferă metamorfoză.sturionii (morun.ofidieni (şerpi).) . premolari şi molari. chiroptere. cele mai multe zburătoare. etc. Cele inferioare sunt: poikiloterme.osoşi parţiali. Acestea sunt: insectivorele. Clasificare: .lacertilieni (şopârle).) . primate.Peşti: sunt vertebrate cu formă hidrodinamică şi tegument acoperit cu solzi. Au muşchiul diafragm.marsupiale – nasc pui incomplet dezvoltaţi.motreme – ovipare .amfibii cu coadă. Au respiraţie branhială. vulpea de mare etc. . carnivor. membre anterioare transformate în aripi. oase pneumatice (pline cu aer). celelalte sunt homeoterme.). . pe osul stern carenat şi pe claviculele unite se prin muşchi puternici cu rol în mişcarea aripilor.teleostenii (crap. un ovar la femele. Respiraţia pulmonară. . coadă şi nu are membre.amfibii fără coadă. . Clasificare: . Membrele: înotătoare perechi şi neperechi. 15 . canini. . care secretă lapte cu care sunt hrăniţi puii. corp acoperit cu pene. speciile acvatice sunt adaptate secundar la acest mediu. . în condiţii normale au respiraţie prin branhii. vezică urinară. edentate. Pielea prezintă diferenţieri cornoase (gheare. Din reptile au evoluat: păsările şi mamiferele. membre: dispuse lateral (scurte. în condiţii de secetă respiră prin plămâni (vezica înotătoare modificată). absente). iar cele mai puţine sunt alergătoare (struţii). etc.cartilaginoşi (căini de mare.peşti dipnoi au respiraţia dublă.chelonieni (broaşte ţestoase).anure. Mamifere: au corpul acoperit cu păr. Clasificare: .Peşti crosopterigeni (Latimeria) Amfibieni: Sunt vertebrate cu viaţă amfibie şi respiraţie dublă: pulmonară şi tegumentară.placentare sunt cele mai evoluate.total osoşi. absenţa unor organe: dinţi. Reptile: Sunt vertebrate terestre.crocodilieni.

12. c. Artropodele: a) au corpul segmentat.Bacteriile: a. trăiesc pe uscat şi în apă. d. 10. c) prezintă cap. tulpină şi frunze. c) populează toate mediile de viaţă. se înmulţesc exclusiv prin spori.un singur cromozom. b) prezintă schelet intern. b.. c) crustacee. se stabileşte o relaţie numită simbioză sau mutualism între alge şi ciuperci. c. 16 . d) celenteratele. d. se reproduc sexuat şi asexuat. pot fi fotoautotrofe. În corpul lichenilor: a. b. sunt un rezervor uriaş care fixează razele solare şi le transformă în hrană. d. 13. virus vegetativ-este virionul decapsidat. 6. 8. c. 4. 2. b) majoritatea au corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă. au sporofitul foarte redus. c. b. c. sunt talofite superioare. se înmulţesc prin mitoză. au un nucleoid. 7. d) cefalopode. virusul complet are capsidă şi genom viral. se aseamănă cu algele prin prezenţa unui cromatofor mare. b. 11. b. d. b. Clase de artropode: a) miriapode.Eucariotele: a. c) moluştele. se înmulţtesc prin diviziune direactă. Ferigile: a. în anumite condiţii cu o ciupercă. o algă asociată. b) viermii segmentaţi. Moluştele: a) sunt preponderent terestre. prezintă un fus de diviziune format din fibre contractile. d) sunt fitofage şi carnivore (prădătoare). c) Annelida. ciuperca poate fi o zigomicetă. e.Oxiurii şi trichina aparţin filumului: a) Plathelminthes. se înmulţesc asexuat şi sexuat. se înmulţesc exclusiv prin spori. Procariotele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. genomul viral asigură multiplicarea virusului de către celula gazdă. Muşchii: a. masă viscerală şi picior. 5. c. b. nu au aparat Golgi. sunt lipsite de mitocondrii. au nucleu cu membrană dublă. Virusurile au mai multe stări: a. cele patogene sunt saprofite. c. b) Nemathelminthes. d) sunt metazoare didermice. c. sunt criptogame vasculare.Test de evaluare Alege răspunsul corect 1. au gametofitul reprezentat de protal. f. au o alternanţă de generaţii. Sunt animale tridermice: a) viermii laţi şi cilindrici. au un nucleoid format dintr. toate sunt pluricelulare. provirusul este integrat în cromozomul bacterian. 9. sunt plante care au organe vegetative: rădăcină. d. cele fotogene produc lumină. 3. Cormofitele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. b. b) insecte. d) Cnidaria. d. constituie un lichen.

stridii. midii 4. 15. Oligochete e. Scifozoare d. b) au două perechi de antene. viermele de 5.14. d) au dezvoltare larvară prin metamorfoză. Lamelibranhiate c. Crustaceele: a) sunt adaptate la mediile terestru şi acvatic. Turbelariate gălbează 6. lipitori 17 . c) exoscheletul este impregnat cu carbonat de calciu. planarii 3. meduze 2. râme f. Asociaţi corect noţiunile Exemple de specii din cele 2 coloane: 6 XClase de nevertebrate 1. Hirudinee b. Trematode a.

lipide. produse tot prin invaginarea acesteia.procariotele nu posedă organite înconjurate de membrane. . În acesta se află pigmenţii fotosintetizatori. Structura celulei procariote: . .Materialul nuclear: nucleoid sau genofor. şi separat de ea la algele albastre-verzi. Dimensiunile celulei procariote variază între 0. formate din ARN şi proteine. Conţin suc vacuolar format din apă şi diverse substanţe dizolvate. Unele sunt:organice (glicogen. omogenă care conţine: proteine. foarte mici. ci se află direct în citoplasmă. la algele albastre-verzi din: peptidoglican şi o lipopreoteină. După modul de organizare a materialului nuclear. .Membrana celulară (plasmatică) este lipo-proteică (plasmalema). sulf coloidal). Forma celulei bacteriene diferă în funcţie de condiţiile mediului. etc . .. Ea caracterizează două categorii de organisme:bacteriile şi algele albastre-verzi. Celula procariotă este sediul tuturor proceselor vitale.Mezozomii sunt tot invaginări ale membranei de formă sferică.Citoplasma este o masă densă. glucide. organismele vii se încadrează în două categorii de celule: procariote şi eucariote.verzi. . anorganice (CaCO3. el nu are înveliş nuclear. apă. . . . cu extremităţile reunite.CAP II. nu poate realiza procese de : pinocitoză şi fagocitoză.Aparatul fotosintetizator e legat de o membrană la bacterii. Acesta constă în: lamele şi vezicule care sunt invaginări ale membranei. UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII – CELULA Celula este unitatea structurală şi funcţională a vieţii.Sistemul vacuolar cu origine tot în membrana celulară.Incluziunile sunt produse metabolice.Peretele celular la bacterii este format din: peptidoglican.Ribozomii sunt particule citoplasmatice caracteristice. obişnuit sferice. . acizi nucleici şi diferite substanţe minerale. Celula procariotă Celula procariotă este primitivă.5μm -3-6μm la bacterii şi 1-10μm la algele albastre. Nucleoidul e reprezentat de un cromozom bacterian alcătuit dintr-o molecula de ADN de formă circulară. amidon). cu rol deosebit în respiraţie. creşterea şi multiplicarea celulară. Ribozomii participă la sinteza proteinelor. Cromozomul bacterian este colorabil poartă în structura sa informaţia genetică care coordonează metabolismul.

este un sistem de canalicule ramificate. În celulele eucariote se găsesc ca particule libere (granule dispersate) sau ataşate membranei . fizico-chimice şi fiziologice ale principalelor componente celulare.în interiorul acestor învelişuri se află protoplasma care cuprinde citoplasma fundamentală (hialină) şi organite celulare (cu membrane speciale şi funcţii vitale). La animale celulele au iniţial formă globuloasă. etc. dictiozomi.Ca. acizi nucleici. potrivit căruia membrana biochimicăe formată dintr-un bistrat lipidic în care suntînglobate proteinele globulare. ribozomi. delimitate de biomembrane cu rol secretor de enzime şi hormoni asociate cu vezicule. Are rol de transport intra şi intercelular. care străbat membrana şi leagă celulele între ele. Membrana plasmatică este de natură lipo. cu excepţia bacteriilor şi algelor albastre-verzi. Citoplasma fundamentală.E. Corpul celulei se numeşte protoplast. etc. lizozomi.). stelate.proteică (fosfolipidică).şi Fe. Bacteriile au doar: 0.Mg. cilindrice. exemple de organite: plastide.totalitatea vacuolelor delimitate de citoplasmă printr-o membrană – tonoplast. învelişurile mitocondriilor şi plastidelor.2-8μm. Sistemul de biomembrane. 250μm (milimicroni). Particularităţile structurale. polizaharide.P. Totalitatea lor formează aparatul Golgi. prismatice. apoi sub influenţa factorilor interni şi externi se diferenţiază. Forma lor e foarte variabilă. precum şi: proteine. reticul endoplasmatic (R.vacuomul. fusiforme. Ribozomii (granulele lui Palade) se găsesc în celulele procariote şi eucariote. dar mai complexă. Structura şi rolul componentelor celulare: O celulă este alcătuită din componente vii. ovale. Reticulul endoplasmatic R. Datorită structurii sale. învelişul nuclear. etc.mozaicului flui.Celula eucariotă Celula eucariotă este asemănătoare cu celula procariotă. Sunt şi celule foarte mari – celulele cu latex ale plantei laptele câinelui (au lungimea de câţva metri). Cea mai mare celulă din organismul uman este ovulul (ovocitul) de cca..O. Ea este o soluţie coloidală alcătuită din particule dispersate care nu difuzează prin membrane. conţine: C. Intră în alcătuirea tuturor organismelor.el este delimitat la plante de un perete şi o membrană. lipide.E.hialoplasma este hialină şi alternează între starea de plasmă-sol (fluidă) şi cea de plasmă gel (solidă). La plante celula are între 10μm şi 550mm în medie. tonoplastul. la animale de o membrană celulară.nucleul. membrana celulară asigură schimburi selective între celulă şi mediu. plastidele şi mitocondriile sunt organite autodivizibile.S. Protoplasma activă este un sistem predominant hidric (apa ocupă 60-95%).. Modelul de organizare moleculară este cel al . produse ale metabolismuluui celular. realizând astfel transportul în şi din celule. membranele R.K.E. .membrana plasmatică. . Biomembranele delimitează spaţiile de reacţie de forme şi mărimi diferite numite organite celulare: Dictiozomii –cisterne aplatizate. Pot fi sferice. . . componente nevii. Dimensiunile celulei eucariote: e foarte variată. piramidale. Proteinele străbat ambele starturi fosfolipidice.H.

E alcătuit din celuloză. enzime. mitocondriile – organite cu rol în metabolismul energetic.cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni. Toate mitocondriile formează condriozomul. Au rol în sintezele proteice. 3. ovale. fructelor. proteine. . Nucleul are: 2 biomembrane. ARN mitocondrial. substanţe organice. hemiceluloză şi substanţe pectice.acoperă la exterior membrana celulelor la plante. Se cunosc 3 tipuri: . proteine. dau culoarea petalelor. Celulele au în mod obişnuit un nucleu.Leucoplastele sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe: amiloplastele (depozitează amidonul).Cloroplastele conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză . Lipseşte la celulele animale. Sunt: sferice. dar unele au doi şi mai mulţi nuclei. Cavitatea mitocondrială e delimitată de 2 biomembrane. oleoplastele (depozitează lipide). le conferă formă şi individualitate. Ele conţin suc vacuolar (apă. Lizozomii conţin enzime şi distrug substanţele străine. portocalii şi roşii.sunt organite specifice plantelor separate de citoplasmă printr-un înveliş de două biomembrane structural diferite.R. cromatină. Granulele lui Palade conţin două subunităţi inegale constituite din :ARN şi proteine. În interior se află matrixul ce cuprinde ADN mitocondrial. plastidele. cromatina este alcătuită din ADN. 2. ARN. 1-3 nucleoli. şi au rol în nutriţie. Perete celular . nucleul reprezintă centrul de comandă şi coordonare a metabolismului celular. lipide.E. Vacuolele sunt delimitate de membrane speciale (tonoplast). . Organitele autodivizibile 1. anorganice). carioplasma.

1. reticul endoplasmatic e. Descopera eroarea! Nucleul are rol in: a) coordonarea activitatii celulare: b) circulatia intracelulara a substantelor. Peretele celular lipseste la celulele : a) vegetale. d) citologie. Alegeti varianta corecta de raspuns: 1. cloroplaste b. Descopera eroarea! Citoplasma: a) ocupa si o parte din masa nucleului. d) depozitarea acizilor nucleici. Scrieti in fata organitelor celulare literele corespunzatoare functiilor acestora: _______--------. d) 1-2 nucleoli B. b) cloroplastelor. Recunoasteti pe desen componentele celulei animale (componentele numerotate de la 1 la 10). 5.TEST A. d) ciupercilor. circulatia intracitoplasmatica _______--------_ 3. aparat Golgi d. d) este delimitata la exterior de membrana plasmatica. c) este substanta fundamentala a celulei. 2. producerea de secretii ______ -------_ 5. respiratia celulara _______--------. 3. c) nucleoplasma. b) embriologie. fotosinteza C. ribozomi a.2. d) curentilor citoplasmatici. Indicati structura unui cloroplast. 4. c) cililor si flagelilor. mitocondrii c. In structura nucleului nu intra: a) nucleoidul. . Care este functia cloroplastelor (definiti procesul !) ? D. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si functiilor celulelor se numeste: a) microbiologie. 6. c) circulatia informatiei genetica in scopul sintezei proteinelor. b) bacteriilor. c) fiziologie celulara. Unele celule se pot misca activ cu ajutorul: a) mitocondriilor. c) animale. b) Este formata din hialoplasma si organite celulare. biosinteza proteica _______-------__4. b) membrana nucleara.

fragmentare în urma apariţiei unui perete despărţitor care împarte conţinutul celulei în două celule fiice (la unele alge verzi). . La diviziune participă cromozomii şi fusul de diviziune. etc.interfaza: este cea mai activă fază deoarece între două diviziuni în celulă au loc sinteze complexe. celulele reproducătoare. proteine. Cromonemele complementare sunt unite între ele printr-un singur punct centromerul sau centrul de mişcare al cromozomului. Celulele somatice (2n) au un număr dublu de cromozomi. Mitoza are patru faze succesive: 1. 3. Un cromozom e reprezentat de o macromoleculă de ADN formată din două catene complemetare de nucleotide legate între ele prin punţi de hidrogen.diviziunea celulară Diviziunea indirectă se clasifică în: A. profaza în care dispare membrana nucleară şi nucleolii. Sunt două tipuri de diviziune: directă şi indirectă.ştrangulare (gâtuire) la mijloc celula se subţiază. Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei care poartă informaţia ereditară. au număr redus la jumătate de cromozomi (n) (celule haploide). Diviziune directă se realizează prin: . se individualizează cromozomii. Cromozomii au înveliş fin care închide substanţa fundamentală în care se află două filamente spiralate. Fusul se formează numai în timpul diviziunii la începutul metafazei. Funcţia lui este de a repartiza în mod egal cromozomii fii în cele două celule fiice rezultate în urma diviziunii celulare.). răsucite unul în jurul celuilalt numite cromoneme. pe fusul de diviziune se fixează cromozomii 2. ARN. Ciclul celular de viaţă al unei celule are două etape: . anafaza: cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei . Diviziunea mitotică – mitoza se produce în celulele somatice (2n). în celulele fiice se păstrează număr diploid de cromozomi. se fragmentează şi apar două celule fiice – la drojdia de bere. apar doi cromozomi monocromatici. Diviziunea indirectă se desfăşoară în mai multe faze succesive în care au loc transformări ale substanţei nucleare.Diviziune celulară Celulele mature dau naştere la noi celule asemănătoare cu celula mamă prin procesul numit diviziune. cromozomii apar formaţi din două braţe egale sau inegale. se dublează cantitatea de cromatină (ADN. Fusul de diviziune: structură în formă de fus formată din fibre proteice contractile. Datorită poziţiei centromerului. semnificativă fiind individualizarea cromozomilor. . metafaza: cromozomii se aşează în plan ecuatorial. bacterii. etc. se divide centru celular. sunt în număr constant şi caracteristic pentru fiecare specie. se despart cromatidele. gameţii. Se produce la majoritatea organismelor vii. Autoreproducerea cromozomilor se produce semiconservativ. De-a lungul lor acestea au îngroşări numite cromomere care sunt bucle ale spiralelor cromonemelor. Sunt vizibili la microscop în timpul diviziunii celulare.

Interfaza: celulele noi asimilează activ. Acum cromozomii se despiralizează. Diviziunea meiotică.profaza individualizează cromozomi omologi biocromatidici care se unesc în perechi formând tetrade. se desfăşoară în două etape. .anafaza: din tetrade se desprind cromozomii biocromatidici şi migrează la polii celulei. fiecare cu n cromozomi. Această etapă are 4 faze: .meioza duce la formarea celulelor reproducătoare.telofaza: la cei doi poli ajung câte doi cromozomi bicromatidici. dublează cantitatea de ADN B.4. În interchineză nu mai are loc sinteza de ADN şi proteine. deci cele două celule fiice. Aceste celule haploide (gameţi) nu se mai divid. . . În a doua etapă: are loc diviziunea mitotică atfel că la sfârşit iau naştere 4 celule. doi nuclei cu nucleoli. membrana celulară. telofaza: dispare fusul nuclear. apare membrana nucleară. În prima etapă dintr-o celulă (2n) se obţin două celule (n). Cromozomii bicromatidici sunt modificaţi după schimbul de informaţie genetică petrecut în profază.metafaza tetradele se aliniază în zona ecuatorială a fusului. .

Ciclul celular reprezintă perioada de timp dintre: a) două diviziuni celulare b) două interfaze c) formarea zigotului şi începutul diferenţierii celulare d) formarea unei celule şi terminarea diviziunii acesteia 6.şi intercromozomială d) biodiversitatea 3. Care dintre următoarele reprezintă tipuri de ARN în celula eucariotă: a) mesager. Ciclul cromozomial: a) cuprinde două faze (haplofaza şi diplofaza) b) reprezintă ciclul de evoluţie individuală c) fiecare organism prezintă un alt tip de ciclu cromozomial d) este identic la majoritatea organismelor 8. b) anafazei I. Cromozomii omologi se separă în timpul: a) profazei. Nucleul interfazic la eucariote prezintă: a) un înveliş nuclear format din două biomembrane b) nucleoplasmă c) cariolimfă d) nucleoli 5. Celulele corpului (somatice): a) au număr dublu de cromozomi b) se numesc diploide c) au număr de cromozomi redus la jumătate d) se numesc haploide 10.Test de evaluare I. c) de transport. Încercuiţi răspunsul corect: 1. Cromozomii eucariotelor: a) prezintă două cromatide c) totalitatea lor formează cariotipul b) au un singur centromer d) eucariotele nu au cromozomi 9. b) ribozomal. Meioza: a) se desfăşoară în două etape succesive (ecvaţională şi reducţională) b) se desfăşoară atât în celula procariotă cât şi în celula eucariotă c) se desfăşoară în celulele reproducătoare cu n cromozomi d) conduce la formarea celulelor reproducătoare asexuate şi sexuate 4. d) viral 7. c) anafazei II. Mitoza asigură: a) păstrarea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN din celula mamă b) înjumătăţirea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN c) recombinarea genetică intra. Acizii dezoxiribonucleici: a) sunt localizaţi mai ales în nucleu b) se găsesc şi în citoplasmă c) la nivelul lor este codificată informaţia genetică d) nici o afirmaţie nu este corectă . d) metafazei 2.

În structura ADN intră A. acizii dezoxiribonuleici (ADN).ARN-mesager (ARN-m) care conţine mesajul genetic pentru ordinea aminoacizilor în molecula proteică . localizaţi în principal în nucleu. Transmiterea informaţiei ereditare de la o generaţie la alta se realizează datorită reacţiei de replicare a ADN-ului. ei sunt substanţe polinucleotidice.ARN-ribosomal (ARN-r) care intră alături de proteine în compoziţia ribozomilor.CAP.uracil Guanina. există mai multe tipuri de ARN: . 2. După rolul îndeplinit în celula eucariotă. În cursul acesteia catenele macromoleculei de ADN se separă progresiv prin ruperea legăturilor de H dintre catene. 1. având rol în sinteza proteinelor. antiparalele. adenina Există două tipuri de acizi nucleici: acizii ribonucleici (ARN) şi acizii dezoxiribonucleici (ADN). acizii ribonucleici(ARN). ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice răsucite în spirală. Pe măsura desfacerii catenelor. un rest de acid fosforic.adenina ARN Acid fosforic riboza Citozina . legate între ele prin punţi de hidrogen. O nucleotidă e constituită din: o bază azotată (purinică sau pirimidinică). ei realizează procesele eredităţii şi evoluţiei. Deci. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII Acizii nucleici şi rolul lor genetic Acizii nucleici deţin cel mai important rol în depozitarea şi transmiterea informaţiei genetice. capetele libere îşi refac nucleotidele complementare pe baza materialelor existente în celulă. un zahar (pentoză). În acest fel dintr-o macromoleculă de ADN iau naştere două catene noi. III.C. cealalta reprezentând catena-matriţă . alcătuite din unităţi structurale numite nucleotide.G. localizaţi în nucleu şi citoplasmă.T. Acizii nucleici sunt substanţe macromoleculare. Nucleotide Acizi Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice nucleici ADN Acid fosforic dezoxiribozriboza Citozina. respectiv două macromolecule de ADN identice din care una este mai nou sintetizată. la nivelul cărora se codifică informaţia genetică pentru realizarea diferitelor structuri şi funcţii ale organismului.ARN-transport (ARN-t) care transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. pe suprafaţa ribozomilor. timina Guanina. . Ordinea bazelor azotate în ADN-reprezintă înscrierea informaţiei ereditare în această macromoleculă.

Genele determină sinteza substanţelor organice (şi a enzimelor). Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informaţiei genetice este reprezentată de genă. Factorii mutageni: radiaţii ionizante. comportamentale). Interacţiunle genelor cu mediul extern. O genă prin schimbarea poziţiei faţă de alte gene din cromozom modifică fenotipul respectiv. dacă nu sunt identice. funcţia fenotipcă. Fenotipul are caracter dinamic. Inetracţiunile dintre gene Genele nu funcţionează separat.Ereditatea şi variabilitatea lumii vii Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice de la părinţi la urmaşi de-a lungul generaţiilor. orientează desfăşurarea proceselor metabolice şi deci de sinteză a diferitelor substanţe care participă la funcţionarea şi edificarea organismului. Variabilitatea diferenţele existente între indivizii aceleaşi specii sub raportul însuşirilor genotipice şi fenotipice. fiecare genă ocupând o anumită poziţie numită locus. Gena este un segment de ADN sau ARN care controlează sau condiţionmează manifestarea uneia sau mai multor însuşiri ale unui organism în anumite condiţii de mediu. unele substanţe chimice. Pe cromozomii omologi. raze ultraviolete. individul este heterozigot. Funcţia de mutaţie: constă în modificări sau leziuni ale ADN-ului la nivelul genelor. Genotipul: cuprinde toate structurile celulare capabile să transmită urmaşilor informaţia ereditară. Distingem o variabilitate la nivel individual şi la nivel populaţional Tipuri de variaţii: . Funcţia fenotipică: trăsăturile fenotipice se află sub controlul genotipului. Ereditatea şi variabilitatea sunt două componente genetice şi factori ai evoluţiei care determină unitatea şi diversitatea lumii vii. În prima etapă a meiozei recombinarea genelor nu le modifică schimbă doar modul lor de grupare în genotip. ecologice. El este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi condiţiilede mediu. Factorii mediului pot să influenţeze fenotipul fără să afecteze structura genotipului. plastic.variaţii ereditare – se transmit ereditar descendenţilor . Genele sunt aşezate liniar în lungul cromozomului. o pereche de gene alele afectează mai multe caractere fenotipice diferite. Funcţia de recombinare: se realizează prin combinaţia de caractere care are loc în urma schimbului de nucleotide dintre cromozomi. ci de mai multe gene. Ea cuprinde un număr mai mare de perechi de nucleotide. Un caracter nu este controlat de o singură genă.variaţii neereditare – nu se transmit . genele pereche care ocupă acelaşi loc sunt gene alele. Fenotipul: totalitatea caracterelor unui organism (fizice. Funcţiile genelor: funcţia de mutaţie. Caracterele individuale şi de specie care se transmit sunt caractere ereditare. Când genele alele sunt identice din punct de vedere genetic individul este homozigot. funcţia de recombinare. ci în corelaţie unele cu altele. adaptativ.

Legile transmiterii caracterelor ereditare Hibridarea şi hibrizii Hibridarea este procesul de încrucişare între indivizi deosebiţi genetic. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare. După numărul de perechi de caractere ale părinţilor care se încrucişează există: monohibridare şi dihibridare. Legea puurităţii gameţilor. Teza II. în dihibridare în F1 hibrizii sunt 100% heterozigoţi dominanţi. 3/16 heterozigoţi şi 1/16 homozigot recesiv. Tezele teoriei cromozomiale ale eredităţii Genele sunt aşezate pe cromozomi liniar. În F 2 prin monohibridare:25% sunt homozigoţi dominanţi. Conform acestei legi gameţii conţin doar unul din factorii ereditari pereche deci sunt puri din punct de vedere genetic. Aşezarea liniară a genelor în croozomi. Transmiterea în bloc (înlănţuită) a genelor aflate în acelaşi cromozom poartă numele de linkage. păstrându-şi integritatea structurală. Acest fenomen de linkage are ca substrat celular faptul că în cursul diviziunii cromozomii se comportă ca o unitate. ADN-ul este substanţa ereditară. Pentru monohibridare raportul de segragare fenotipic 3:1 adică 3 dominant. Ele se transmit în bloc. Pentru dihibridare raportul de segragare fenotipic 9:3:3:1.crossing-over. Legile transmiterii caracterelor ereditare Legile eredităţii se aplică organismelor care se reproduc pe cale sexuată şi care au au în ciclul de viaţă procesele: fecundaţia şi meioza. cromozomii omologi pereche (parentali) se apropie foarte mult şi formează multe puncte de contact în care se rup şi are loc schimbul de gene. În monohibridare în F 1 rezultă 4 hibrizi uniformi dominanţi. El a explicat fenomenul astfel: în timpul meiozei la formele heterozigote. 1. În F 2 sunt 9/16 homozigoţi dominanţi. Teza III. 3/16 heterozigoţi. genele care se află pe acelaşi cromozom şi se transmit de la celula mamă la celulele fiice sunt gene înlănţuite. Teza I. permiţând totodată un schimb reciproc între ele. substratul chimic al eredităţii la toate organismele.Legea segregării caracterelor la hibrizii celei de a doua generaţii (F 2). Această lege arată că prin încrucişarea hibrizilor din F1 rezultă o generaţie uniformă (F2). Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. 1 recesiv. Morgan a observat că nu întotdeauna genele ce aparţin acelueaşi grup de linkage se transmit înlănţuite. Descendenţii se numesc hibrizi. . În F2reapar caracterele recesive. ele se transmit descendenţilor înlănţuite. din care genotipic – toţi sunt heterozigoţi. 50% sunt heterozigoţi dominanţi şi 25% homozigoţi recesivi. 2.

adenina şi guanina c.Primele mecanisme de transmitere a caracterelor ereditare au fost formulate de: A – G. Genotipul este: a. b. 6. noţiune introdusă de Mendel c. în generaţia F2 (2n) este: A – 3: 1 C – 50% : 25% B – 1: 2: 1 D – 1: 1 7. încrucişarea între părinţi care se deosebesc prin două perechi de caractere ereditare. Morgan D – nici un răspuns nu este corect 8.adenina şi citozina b. Legea purităţii gameţilor stabileşte: A – gameţii sunt impuri genetic B – gameţii sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic C – segregarea în F2 este de 3 dominant la 1 recesiv D – segregarea genotipică este de 3: 1 în monohibridare . c.guanina şi adenina 2.Segregarea fenotipică în monohibridare.adenina şi uracil d.Bazele azotate purinice sunt: a. Mendel C – O. Avery B – Th.Tezele teoriei cromozomiale a eredităţii au fost formulate de: A – G. Avery B – Th. Kimura 9. citozina şi timina b. Mendel C – O. încrucişarea între părinţi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere. Hibridarea este: a. totalitatea genelor dintr-un organism b.adenina şi timina c. Morgan D – M. totalitatea factorilor ereditari dintr-un organism c. adenina şi citozina 3. biochimice şi de comportament 5. Bazele azotate pirimidinice sunt: a.Test de evaluare 1. fenomenul prin care se încrucişează doi indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere ereditare. totalitatea genelor dintr-un organism b.Fenotipul reprezintă: a. totalitatea factorilor de mediu care modifică fenotipul 4. timina şi uracil d. suma însuşirilor morfologice fiziologice.