SUPORT DE CURS BIOLOGIE

CLASA A IX-A FRECVENŢĂ REDUSĂ

PROF. VRINCEANU DANIELA
CUPRINS CAP. I. VARIETATEA VIEŢII Încrengătura virusurilor (Virophyta) pag.1
REGNUL MONERA pag. 2 REGNUL PROTISTA pag. 2 REGNUL FUNGI pag. 3 REGNUL PLANTE pag. 4 REGNUL ANIMALIA pag. 10 TEST DE EVALUARE pag. 14 CAP.II UNITATEA STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONALĂ – CELULA CELULA PROCARIOTĂ CELULA EUCARIOTĂ TEST DE EVALUARE pag. 18 DIVIZIUNEA CELULARĂ pag. 19 TEST DE EVALUARE pag. 21 CAP.III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII pag. 22 ACIZII NUCLEICI EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LEGILE EREDITĂŢII TEORIA CROMOZOMIALĂ A EREDITĂŢII 2 pag. 22 pag.23 pag. 24 pag. 15 pag.16

deoarece genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el.decapsidarea –prin pierderea capsidei. Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. Protista. pojar. Această stare de virus se numeşte provirus. hepatită virală. Fungi.pag. . Uneori capsida rămâne în afara celulei.absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine. etc. . .eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN. Plante. Virionii sunt alcătuiţi din două componente esenţiale: . 25 CAP. răceala comună. Virionii au forme diferite: cilindrici.asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul. etc. cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă. Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de acizi nucleici virali şi proteine diferite. Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape: . Virusurile cu genom ARN se asamblează în citoplasmă.genomul reprezentat de o moleculă ADN sau ARN – niciodată ambii acizi nucleici. virionul devine virus vegetativ. lent prin învelişul celulei în virusurile cu genom ADN. . . Structura virusurilor: este asemănătoare şi constantă. . Celula vie oferă energia pentru sinteza constituenţilor virali. rubeolă. cireaşă cu coadă. totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate în 5 regnuri: Monera. completat şi acceptat de un număr mare de specialişti. Virusul manifestă un parazitism absolut. oreion. I. Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie. Animalia.infecţia propriu-zisă.acoperă capsida unor virusuri.multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată.capsida virală. prin genomul ei. entităţi genetice care vor fi tratate într-o încrengătură aparte. cancer. Încrengătura virusurilor (Virophyta) Unitatea morfologică şi structurală a virusurilor se numeşte virion. encefalită. 24 TEST DE EVALUARE pag. La om şi animale produc: bronşită. o structură proteică cu formă geometrică regulată care acoperă genomul formând cu el – nzcleocapsida.pătrunderea în celulă. sferici. 3 . În acest sistem nu sunt tratate virusurile. iar majoritatea genomului este înglobat în celula atacată.învelişul extern. febră galbenă. variolă. VARIETATEA VIEŢII Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whittaker. .

Sporozoa. În citoplasmă are: o vacuolă digestivă. Spirulina. filiformă (vibrioni). Microcystis. flexibilă (spirochete). Trypanosoma. saprofită. spiralată fixă (spirili). Algele albastre-verzi: conţin pigmenţi clorofilieni şi ficocianină. Clasificare: Clasele Flagellata. citoplasmă. vacuole pulsatile. Regnul Protista Organisme eucariote: unicelulare.autotrofe: foarte puţine (fitoflagelatele). Alcătuire: membrană. prin fragmentare (hormogoane).sexuată: prin copulaţie. Nutriţia: polivoră (atât substanţe organice. saprofite: absorbţie. etc. Nutriţia: . H2S. prezente în toate mediile de viaţă Formă: sferică (coci). prin conjugare la ciliate. Cromulina. Reprezentanţi: Chrococcus. parazite –consumă substanţe organice din organismele vii (patogene) Creşterea: este urmarea acumulării de substanţă organică nouă. 4 . A. . 1/ mai multe nuclee.pseudopode: Sarcodina. înmugurire şi spori de propagare. Înmulţirea: prin diviziune.heterotrofe: saprofite – consumă substanţe organice din cadavre. . Oscillatoria. . Giardia. prin stigmă la fitoflagelate.autotrofe: folosesc lumina (E) în fotosinteză. Bacteriile: organisme microscopice. Mişcarea: . Citoplasmă. . Reproducerea: . spiralată. Plasmodium. unele sunt mari: Collozoum (6cm). ingestie în vacuola digestivă (zooflagelatele). coloniale.cili la ciliofore: Paramecium. Excitabilitatea:: prin membrană. Se transmite: prenatal de la mamă la făt. substanţe minerale). Evoluţie: grup închis pentru evoluţie ca şi bacteriile II.flageli la flagelate: Euglena.el se găseşte în sânge.asexuată: prin diviziune mitotică. Nostoc.heterotrofe. Sarcodina. de bastonaş (bacili). spermă. Pot fi: . B. secreţii: salivă. Giardia. la flagelate.Virusul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) denumit HIV. prin transfuzii de la donatori infectaţi. Agenţi infecţioşi subvirali patogeni exclusiv la plante sunt: viroizii şi prionii I. Excreţia: prin vacuole pulsatile. Nutriţia: autotrofă (fotosinteză). Ciliofora. Sensibilitatea: prin cili tactili la ciliofore. Vorticelle. Regnul Monera Cuprinde organisme primitive unicelulare procariote(nu posedă nucleu adevărat): bacterii şi algele albastre –verzi. Amoebosporidia. oxidează NH3. Înmulţire: amitoză. prin contact sexual. . Protozoarele parazite (patogene): Trichomonas. Respiraţia: pe toată suprafaţa corpului. Babesia.

sexuată: cu alternanţă de generaţii: gametofitul (n). În fiecare celulă se formează 4 ascospori (h) care în condiţii bune dau indivizi noi. În condiţii favorabile sporii se divid şi dau noi micelii unicelulare. Clasa Phycomycetae Reprezentanţi: Mucor mucedo – mucegaiul alb. ramificaţiile verticale ale celulei diferenţiază la capete sporociştii în care se formează sporii: la maturitate sporociştii se sparg şi eliberează sporii. formează sporocistul în care prin meioză se formează sporii (h) care genearează noi micelii. fabricarea brânzeturilor. Clasa Ascomycetae Reprezentanţi: Pennicillium notatum Aspergillus – mucegaiul verede-albăstrui. Regnul Fungi Cuprinde organisme cu nutriţie heterotrofă. Reproducerea: . Are miceliul format dintr-o singură celulă uriaşă polinucleată. zoospori. ciupercă unicelulară. Au valoare economică: extragere de penicilină. Înmulţirea: . Astfel două ramificaţii de pe micelii diferite ca sex vin în contact direct. parazite. sporangiospori la Zygomycota. are hife pluricelulare. 2. saprofită. Nutriţia: saprofite. Clasificare: clasele Phycomycetae.Sexuată: prin zigot. Aceste extremităţi multinucleate numite gametocişti se contopesc şi formează zigotul cu nuclee diploide.) . reprezentată de tuburi ramificate în care sunt nucleele delimitate de citoplasmă. înmulţirea : asexuată prin spori (conidii) formaţi pe un conidiofor ramificat. Are loc în condiţii nefavorabile. În citoplasma celulară conţin: nuclee. .asexuată: prin fragmente de miceliu. foarte variate ca structură şi înmulţire. basidiospori la Basidiomycota.asexuată: prin spori. Mucegaiurile produc fermentaţii alcoolice sau parazitează. Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere. 5 . absorbativă. înmugurire. sporofitul (2n).asexuat prin înmugurire (în condiţii favorabile). vacuole şi substanţe de rezervă. Basidiomycetae. Ascomycetae. 1. . ascosporii se formează în sporocişti în urma diviziunii reducţionale a nucleului iniţial. Reproducerea: .III. reticul endoplasmatic. Majoritatea au corpul (miceliu) format din hife.sexuat prin ascospori în condiţii nefavorabile. ascospori la Ascomycota. este saprofit pe fructe. mitocondrii. În condiţii favorabile zigotul germinează. spori (cei mai mulţi sunt mitospori – conidie fiind forma cea mai frecventă.

sexuat: prin fuzionarea unor celule somatice deosebite ca potenţă sexuală Evoluţia: ciupercile reprezintă o linie laterală. rezultă alcool şi CO2. Bazidiosporii maturi ajunşi pe substanţe organice. Puccinia graminis. ghebe – Armillaria mellea). pe acestea se formează spori (bazidiospori). Ciclul se reia. Din conidii se formează câte 5-7 zoospori biflagelaţi. Importanţa: Ciupercile saprofite: comestibile (râşcovul. . produce fermentarea mustului. Toamna pe acelaşi miceliu apar teleutosporii. Ei pot infecta alte plante. la plante neprotejate. care fuzionează şi formează zigotul de rezistenţă (oosporul=2n). 6 . Acestea prin haustori secătuiesc celulele plantei (frunzelor).are un miceliu din hife pluricelulare ramificate. Ventral pe pălărie se află lamelele. Reprezentanţi: Ciuperca de câmp – Agaricus campestris. În condiţii bune pe miceliu se ridică corpurile sporifere (picioruşul şi pălăria)o împletitură de hife. Aceştia trec peste iarnă. În aluaturi drojdia eliberează zimaza şi determină dospirea. Clasa Basidiomycetae (ciupercile cu pălărie) Răspâmdire: pe substanţe organice în descompunere. Înmulţirea sexuată: se produce în august. atacă toate organele plantei.Datorită enzimelor sale drojdia de bere produce fermentaţia alcoolică. De pe micelii se ridică conidiofori cu conidii (n). iar primăvara germinează şi dau un miceliu redus pe care apar bazidiosporii. Se înmulţeşte asexuat prin conidii şi zoospori. generează prin diviziune noi micelii şi noi corpuri sporifere. sexuat prin anteridii şi oogoane – oospor (2n). Vara pe frunzele de grâu apar pete roşietice în care sunt uredosporii. Saccharomyces ellipsoideus – drojdia de vin.rugina grâului. este o ciupercă parazită cu două plante gazdă: dracila-Berberis şi diferite soiuri de grâu. închisă a evoluţiei. Ciuperci parazite: Plasmopara viticola – mana viţei de vie. otrăvitoare (Amanita pantherina – burete pestriţ). 3. Pe miceliile intracelulare se formează: anteridii (n). Atacul cu zoospori se repetă vara în condiţii de ploi. Reproducerea: . Înmulţirea asexuată: din zoosporii ajunşi la maturitate pe plantă se formează miceliile intracelulare (n) pe viţă. În oospor se produce R! Rezultând conidiile de primăvară (n) din care se formează zoosporii. Ei infectează dracila formând un miceliu pe care apar ecidiosporii capabili să infecteze grâul. oogoane (n).asexuat: prin bazidiospori şi prin fragmente de miceliu. Ele nu au generat alte forme de organisme.

Cystoseira sp. A. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi. 4. Ulotrix sp. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi Cuprinde plante uni şi pluricelulare. licheni. Regnul Plantae Cuprinde organisme eucariote: unicelulare şi pluricelulare. Negre: Ceramium. iar de la diploidă la haploidă se face prin meioză = diviziune reducţională (R!). Phyllophora. Cladophora. 2. Mediul de viaţă: acvatic şi terestru. Încrengătura Phaeophyta – alge brune.IV. În ciclul de viaţă toate plantele trec prin două etape de dezvoltare: haploidă (n). dar şi pigmentul brun – fucoxantina. Reprezentanţi: Volvox sp. Chlorella sp. După alcătuire şi structură se clasifică în : talofite (plante inferioare) şi cormofite (plante superioare). Spirogira. Talul: variază de lşa câtva mm la zeci şi sute de metri. Cuprinde alge pluricelulare. Chlamydomonas sp. Reprezentanţi: Fucus sp. Pophyra. Sargassum sp. Se numesc brune deoarece conţin cloroplaste (pigmenţi clorofilieni). diploidă (2n). Ulva. 7 . Subregnul Phycobionta sau Algaphyta Caracteristici: corpul alcătuit dintr-o celulă/ mai multe celule: cenobiu (la Pleurococcus ) sau colonie (alga Volvox). Porphyra. Trăiesc în ape sau locuri umede. Au nutriţia: autotrofă. Laminaria sp. Încrengătura Rodophyta – alge roşii Conţin clorofilă. Talofitele (alge. Trecerea de la etapa haploidă la diploidă se face prin fecundaţie. cât şi pigment roşu ficoeritrina Reprezentanţi: Batrachospermum (în apele de munte). puţine sunt heterotrofe saprofite sau parazite. Clasificare: 1. etc. Macrocytis) au talul pluricelular alcătuit din ţesuturi caracteristice. Au pigmenţi verzi fixaţi în cloroplaste (cromatofori). Majoritatea au generaţia de lungă durată reprezentată de gametofit (n). majoritar marine. 3. 1. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. 3. Algele superior organizate: (Laminaria. Încrengătura Rodophyta – alge roşii. Încrengătura Lichenes – licheni. 2. muşchi) Au corpul vegetativ numit tal –nediferenţiat în organe (alge). pe litoralul românesc al M. Se reproduc asexuat şi sexuat. Ceramium.

Încrengătura Lichenes – licheni Lichenii sunt organisme rezultate din convieţuirea permanentă dintre diferite specii de alge. Importanţă: lichenii din tundrele polare (Cladonia rangiferina) sunt sursa de hrană a renilor. . 8 .în industria farmaceutică. Alga este fotoautotrofă. Din Rocella se extrage turnesolul. Din talul lichenilor de la Islanda (Cetraria islandica) se extrag uleiuri eterice. ciuperci şi în unele cazuri. Organele reproducătoare sexuate nu mai sunt unicelulare ca la alge. . Cladonia. bacterii fixatoare de azot. Înmulţirea lichenilor: vegetativ prin fragmente de tal. Fiind foarte sensibil la concentraţii mici de SO2. Alternanţa de generaţii: gametofitul e dominant reprezentat de însăşi plantula.Importanţa algelor: . nutriţional independentă. ci pluricelulare similare cu cele de la pteridofite. sunt utilizaţi ca indicatori ai gradului de poluiare a atmosferei. asigură algei apa necesară şi protecţia faţă de unii factori stresanţi (nocivi). . Sunt socotite talofite superioare deoarece talul lor e alcătuit din ţesuturi caracteristice. 4. sporofitul e redus reprezentat prin sporogon nutriţional dependent (parazit pe gametofit). Datele disponibile sugerează că strămoşul plantelor terestre a fost o algă similară cu Charofitele actuale. Acestea sunt un fel de muguri detaşabili de tal care cuprind în structura lor ambii parteneri şi care în condiţii prielnice generează un nou tal. cel extras din Cladonia alpestris este foarte eficient în combaterea unor forme de cancer. Br. B.în cercetarea ştiinţifică. (mutualism – o formă de simbioză). Ţesuturile care au apărut în structura briofitelor sunt: epidermal şi parenchimatic. Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului. Prin modul de reproducere briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. K. Evoluţie: Algele verzi sunt primele organisme care au emers şi au colonizat uscatul planetei noastre.îngrăşământ în agricultură.materia primă în extracţia de iod.îmbogăţesc apele în oxigen. Talul diferenţiază adesea structuri vegetative specializate pentru propagare numite izidii şi soredii. atât pentru nutriţie cât şi pentru fecundaţie. Subregnul Bryobionta Încrengătura Bryophita Cuprinde talofitele cunoscute sub numele de muşchi şi hepatice împreună briofite. Corpul vegetativ la briofite imită organizarea cormului şi se numeşte cormoid. Acizii usnici au o largă utilizare în industria medicamentelor. Ele sunt dependente în mare măsură de apă. folios (foliaceu) la Lobaria sau stufos (tufă în miniatură) la Cetraria. Corpul vegetativ (tal) care poate fi: crustos la Rhiyocarpon. . ciuperca. Inferioritatea lor e dată de lipsa ţesuturilor vasculare şi a organelor vegetative adevărate.

– fierea pământului. . În ciclul de viaţă al ferigilor alternează cele două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n).macrosporofile → carpele. . angiosperme) Au corpul vegetativ numit corm.ferigile străvechi. dar au valoare ecologică.fecundaţia este o oogamie. Polypodium sp – feriguţa. numite traheide. Reprezentanţi: Dryopteris sp – feriga mare. Evoluţie: din pteridofite au derivat gimnospermele şi anume dintr-o pteridofită heterosporă (plantă care formează două tipuri de spori: mici – microspori. Lycopodium sp – pedicuţa. . Încrengătura Pteridophita – ferigi Sunt plante vasculare inferioare.coada calului. . filogenetică. În cursul evoluţiei: .. . întotdeauna pluricelular şi diferenţiat în organe. pe frunze speciale – microsporofile şi mari – macrospori pe frunze speciale – macrosporofile). Ferigile sunt plante sporifere (faţă de gimnosperme şi angiosperme care sunt plante spermatifere. microsporangii → saci polinici. concentric. Soluţia minerală trebuie să traverseze pereţii despărţitori. lipsit de rădăcină şi frunze (ex. Reprezentanţi: Marchantia sp. Polytricum sp. gimnosperme. carbonificate se găsesc astăzi sub formă de antracit şi huilă în bazinele carbonifere. Cormofitele (ferigi.pteridofitele au fost primele plante care au populat uscatul o lungă perioadă de timp.ţesutul conducător lemnos este format din celule moarte cu pereţi lignificaţi. articulate prin capetele lor.microsporofile → stamine. producătoare de seminţe). Primitivitatea lor. 9 . Equisetum sp.într-un stadiu de dezvoltare apare o formaţiune numită protal asemănătoare cu algele verzi lamelare. . Ambele generaţii sunt pluricelulare şi independete nutriţional. în raport cu celelalte cormofite rezidă din următoarele: . Rhynia). 1.nu formează flori.uneori în cilindrul central se află un singur fascicul libero-lemnos. .Importanţa: teoretică. de aceea fluxul este lent.muşchiul de pământ.cormul la unele pteridofite este incomplet. . nici seminţe. macrosporangii → ovule. Generaţia de lungă durată este reprezentată de sporofit (2n) – feriga propriu-zisă. practică prin turba care este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă: Sphagnum. Importanţa: .principala formă de înmulţire este cea asexuată prin spori. . anterozoidul bi sau pluricelular are nevoie de o picătură de apă pentru a ajunge la arhegon.ferigile actuale nu au valoare economică mare (cu excepţia celor folosite ca medicament).

Gametofiţii la conifere. sunt reprezentaţi:cel masculin prin granulul de polen germinat. Încrengătura angiosperme Cuprinde plante lemnoase şi erbacee. bradul (Abies alba). sperma – sămânţă) Cuprinde plante lemnoase care se înmulţesc prin seminţe formate în flori. cu flori vizibile (cu înveliş florale divers colorate) şi ovulele închise în carpele. format din oosfera (gamet feminin) două sinergide şi 3 antipode – toate fiind celule . din ovule Fecundate.prezenţa celulelor protoliene în granul de polen. Gametofitul este dioic şi este reprezentat: cel masculin prin tubul polinic care conţine celula (nucleul) vegetativă cu rol trofic şi cele două celule (cei doi nuclei) spermatice. Nu formează fructe deoarece ovulele nu sunt acoperite de carpele (gineceu). şi celula (nucleul) secundară a sacului embrionar care este 2n. Importanţă: economică Reprezentanţi: molid (Picea excelsa). extrem de reduşi. .frunze mari. gametofitul feminin mai dezvoltat decât la angiosperme. Majoritatea coniferelor au frunzele aciculare şi aparent persistente (ele se desprind succesiv după 2-3 ani de funcţionare). iar din carpele fructele. unisexuate. Din gimnosperme au evoluat angiospermele. genuri. iar cel feminin prin endospermul primar cu cele două arhegoane.. .. După fecundaţie din ovule se formează seminţele. la gimnospermele inferioare. După numărul cotiledoanelor embrionului se deosebesc două clase (fiecare clasă cuprinde mai multe familii. etc.n. Ciclul de viaţă: alternează două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n) (planta însăşi). Generaţia dominantă este sporofitul (planta propriu-zisă). similare cu ale ferigilor. Argumentele ipotezei: .formarea de anterozoizi la gimnospermele inferioare.embrion cu mai multe cotiledoane. Ordinul Coniferelor (răşinoaselor) Au florile organizate în conuri. Florile sunt slab diferenţiate.2. 3. Evoluţie: gimnospermele au descins din grupe primitive de pteridofite heterospore. specii): 10 . Încrengătura gimnosperme (gimnos –golaş. Gametofitul feminin e reprezentat prin sacul embrionar. fecundaţia este simplă. În ciclul de viaţă alternează gametofitul cu sporofitul. Toate organele acestor plante conţin răşină. .

Rosa sp.) importanţa: furnizează O2. corolă. Ulmum sp. C. etc. Etc Clasa Liliate (Monocotiledonate) . Fagus sp. . materiale de construcţie. Reprezentanţi: Tulipa sp.erbacee. cu frunze liniare şi nervuri lineare. . energie.în timp ce rădăcinile şi tulpinile la dicotiledonate de regulă cresc în grosime.În tulpină vasele conducătoare sunt dispuse în cercuri concentrice. medicamente. Secale sp. Oryza sativa. frunze cu nervaţiune penată sau palmată. coloranţi. pe un receptacul aplatizat sau concav.. la flori zigomorfe. A – gamostemon... la flori cu ordonare ciclică. A – dialistemon. muguraş şi 2 cotiledoane . Ranunchulus sp. De obicei au învelişul floral diferenţiat în caliciu.embrionul e alcătuit din: hipocotil..gamopetal. cilindrică. În evoluţia dicotiledonatelor s-a realizat o trecere de la: . alimente. 11 . tulpina neramificată la partea superioară. . rar penate şi sesile.plante erbacee şi lemnoase cu rădăcină pivotantă. pe un receptacul alungit. flori de tipul 3 sau 4. G – dialicarpel sau apocarp) la elemente florale concrescute (Kgamosepal. etc.florile cu ordonare spirociclică a elementelor florale. Helianthus sp. Reprezentanţi: Magnolia sp. Galanthus sp. .Solanus sp. 4 sau multiplu al acestora.florile sunt de tipul 5. . G – gamocarpel/ sincarp. rădăcini adventive.Clasa magnoliate (Dicotiledonate) .numeroase elemente florale libere (diali) (K – dialisepal.dialisepală. la monocotiledonate aceste organe rămân toată viaţa cu structură primară.de la flori cu simetrie radiară. cu rădăcină fasciculată.. Quercus sp. C.

prin meioză se formează gameţii. . cele mai multe au digestie cavitară. . Digestivă) 12 . Stratul intern este tapisat cu celule speciale ciliate şi flagelate (coanocite) cu rol în prinderea şi digerarea hranei.ingestie la formele superioare.osmoză (flagelate.fagocitoză (particole înglobate în plasmă – vacuole digestive – unde sunt digerate) la rizopode.etapa postembrionară – dezvoltarea ulterioară a embrionului. Metazoarele primitive au digestie intracelulară.V. Nutriţia: metazoarele au nutriţie heterotrofă: saprofită. Reproducerea: predominant sexuată. parazită. Cavitatea corpului e simplă (c. Reproducerea: sexuat şi asexuat prin înmugurire. sporozoare. conjunctiv. . muscular. Animalele sunt diploide. . ci numai celule specializate. . După fecundaţie se formează oul – germenele noului individ. Încrengătura Celenterate Au peretele corpului din două straturi de celule intern şi extern şi între care se interpune o substanţa gelatinoasă (mezoglee). Încrengătura Spongieri Metazoare acvatice primitive. Au peretele corpului din două straturi de celule între care se află substanţa gelatinoasă (spongina). De la stadiul de ou la cel de adult se petrec diviziuni celulare ireversibile – în două etape distincte.în organism ţesuturile se grupează în organe care formează sisteme. viermi paraziţi). Alcătuire: . Există două tipuri fundamentale de animale: didermice (animale primitive) şi tridermice (mai evoluate) Nevertebrate Animale didermice Nu au organe. . Regnul Animalia (Metazoare) Metazoarele sunt organisme eucariote pluricelulare. nervos) pentru îndeplinirea unor anumite funcţii.coordonarea diferitelor funcţii ale organismului se realizează pe cale hormonală şi nervoasă.embriogeneza – dezvoltarea embrionului. Procurarea hranei din mediul de viaţă se realizează prin: .în structura lor au apărut ţesuturi diferenţiate (epitelial.

Reprezentanţi: Hydra virid. Segmentarea externă se reflectă şi în organizarea internă. Încrengătura Plathelminţi (viermi laţi) Sunt primele animale cu organe. Oxyurus. Larva moluştelor (trocoforă) se aseamănă foarte mult cu larva anelidelor. . 13 . Tubul digestiv are două orificii. orificiile corpului.viermele de gălbează: parazit în ficatul oilor. . Reproducerea: asexuat şi sexuat. Încrengătura Mollusca (moluşte) Cuprinde animale marine şi dulcicole. anelide. În tegument pot avea apendici: parapode. În structura peretelui corpului apare mezodermul. Corallium rubrum (coral). chemoreceptorii. Sunt animale libere care trăiesc în apă. Fiecare inel (metamer) are: o perche de ganglioni nervoşi. Aurelia aurita (meduza).teniile parazite: în intestinul gazdei.viermii liberi (Rotifere) . Anelidele au tegumentul subţire. lamelibranhiate (scoici) şi cefalopode (sepia. Au corpul format din:scolex. gât şi strobil format din proglote. caracatiţa). Celenteratele au două forme alternative: polip şi meduză. Clasificare: gasteropode (melci). Majoritatea moluştelor prezintă o membrană (manta) care secretă cochilia. Între marginea liberă a mantalei corpului se află cavitatea paleală. Reprezentanţi: Nereis. Limbricul prezintă dimorfism sexual Încrengătura Anelida (viermilor inelaţi) Cuprinde animale celomate cu corpul format din segmente. nematelminţi. Nu au aparat digestiv. unde se găsesc: branhiile. Hirudo medicinalis – parazit temporar. o pereche de organe excretoare. Au corpul moale alcătuit din: cap. terestre.paraziţi (Nematode): Ascaris. cu rol în respiraţie. Digestia este extra şi intracelulară.sau e compartimentată şi un singur orificiu (buco-anal) înconjurat de tentacule cu celule urticante (cnidoblaste). Animale tridermice Viermii sunt încadraţi în trei încrengături: platelminţi. au bine dezvoltat aparatul reproducător. peri chitinoşi şi cheţi. Clasificare: . sol umed sau sunt paraziţi. Lumbricus terrestis – are sânge cu hemoglobină. Încrengătura Nemathelminţi (viermi cilindrici) Clasificare: .planariile: apare capul cu doi ochi primitivi şi aparatul excretor. masă viscerală şi picior. Trichinella. umed.

cefalocordate: Amphioxus – păstrează notocordul şi în stare adultă. Încrengătura Arthropoda Cuprinde organisme cu corpul segmentat: cap. Caracteristic este sistemul ambulacral cu rol în: locomoţie. Clasificare: 1. La urocordate notocordul este prezent doar în stadiul larvar. provenit din cefalizarea ganglionilor. 2. Înmulţire: prin ouă şi dezvoltare cu metamorfoză. deuterostomiene). respiraţie. În stadiul de adult pierde coada şi notocordul. Au 5 perechi de apendice şi două perechi de antene. Reprezentanţi: stele de mare. Au şi glande sericigene pe abdomen. Sunt metazoare (tridermice. 14 . Urechelniţa) au corpul format dintr-un număr mare de segmente articulate între ele. tetrapode (amfibii. cartilaginos şi aparat bucal adaptat pentru supt. Au simetrie radiară. dar are şi caracterenoi. au . Piciorul formează 10 tentacule în jurul gurii. Clasificare: 1. crini de mare. Arahnide (păianjăni): au corpul format din cefalotorace şi abdomen.Cefalopodele sunt cele mai evoluate şi specializate moluşte. celomate. armatură bucală. Agenate (ciclostomi): cuprind forme asemănătoare peştilor. cu schelet intern reprezentat de notocord. Abdomenul din 11-12 segmente. păsări. torace şi abdomen. unele fixate. antene). Alte caracterii definitorii pentru cordate: tubul nervos situat dorsal. osoşi. Miriapode (ex. abdomen. Ascidia seamănă cu un spongier. Au apendice specifice (Chelicere) cu glanda veninoasă la baza lor. b. Au însuşiri de animal prădător. deuterostomiene. la adult e înlocuit de coloana vertebrală. Au ochi cu structură similară cu a mamiferelor. fiind lipsite de maxilare (fălci). pentaradiară. 2 perechi de aripi). Apendicele sunt formate din segmente articulate între ele. 3. mamifere). Au schelet rudimentar. Au corpul format din: cap (ochi compuşi. acoperit cu un înveliş din chitină împregnat cu săruri minerale. etc. arici de mare.. Insecte: sunt cele mai numeroase şi adaptate la toate mediile. 2. Cordate Sunt animale: tridermice. Vertebrate a. Crustacee (ex. La vertebrate se păstrează în faza embrionară. Prezintă memorie. 4. La cefalocordate notocordul este prezent şi la adult. reptile. fantele branhiale derivate din faringe au rol respirator. Raci) au crusta împregnată cu calciu.. Gnatostomate – cuprind vertebrate cu fălci (maxilare): peşti cartilaginoşi.un creier. 3. Încrengătura Echinodermate Cuprinde specii marine. torace (3 segmente cu 3 perechi de picioare. Sunt sedentare. Urocordate (Tunicate): sunt cele mai primitive cordate. Au exoschelet şi structură internă complexă.

) . carnivor. dinţii sunt diferenţiaţi: incisivi. Respiraţia pulmonară.Peşti: sunt vertebrate cu formă hidrodinamică şi tegument acoperit cu solzi. Clasificare: . iar cele mai puţine sunt alergătoare (struţii). speciile acvatice sunt adaptate secundar la acest mediu.lacertilieni (şopârle). oase pneumatice (pline cu aer). . în condiţii normale au respiraţie prin branhii.teleostenii (crap. în condiţii de secetă respiră prin plămâni (vezica înotătoare modificată). Au respiraţie branhială. etc. etc. .). premolari şi molari. membre anterioare transformate în aripi. absente).sturionii (morun. canini.crocodilieni.ofidieni (şerpi). Tegumentul cornos cu solzi sau plăci cornoase. Acestea sunt: insectivorele. Mamifere: au corpul acoperit cu păr. Pielea prezintă diferenţieri cornoase (gheare. Clasificare: . Ea suferă metamorfoză.urodele. ştiucă.peşti dipnoi au respiraţia dublă. Clasificare: . Păsări (Aves): Vieţuitoare adaptate la zbor: forma aerodinamică.amfibii fără coadă. celelalte sunt homeoterme. cegă.motreme – ovipare . . cele mai multe zburătoare.chelonieni (broaşte ţestoase). un ovar la femele. primate. Larva-mormoloc are branhii externe. copite. chiroptere. edentate.placentare sunt cele mai evoluate. care secretă lapte cu care sunt hrăniţi puii.) . membre: dispuse lateral (scurte. coadă şi nu are membre. vezică urinară. 15 . cele mai multe au glande sudoripare şi sebacee. rozătoare. Mormolocii (lervele) au respiraţie branhială. pe osul stern carenat şi pe claviculele unite se prin muşchi puternici cu rol în mişcarea aripilor.) . Din reptile au evoluat: păsările şi mamiferele. solzi. corp acoperit cu pene.cartilaginoşi (căini de mare.Peşti crosopterigeni (Latimeria) Amfibieni: Sunt vertebrate cu viaţă amfibie şi respiraţie dublă: pulmonară şi tegumentară. etc. .osoşi parţiali. . Clasificare: .total osoşi. scufundătoare – înotătoare (pinguinii).amfibii cu coadă.marsupiale – nasc pui incomplet dezvoltaţi. vulpea de mare etc. Au muşchiul diafragm. absenţa unor organe: dinţi. Reptile: Sunt vertebrate terestre. Cele inferioare sunt: poikiloterme. .anure. au glande mamare. Membrele: înotătoare perechi şi neperechi.

constituie un lichen. în anumite condiţii cu o ciupercă. Muşchii: a. virusul complet are capsidă şi genom viral. c) Annelida. b) Nemathelminthes. c) moluştele. b. 2. sunt talofite superioare. au un nucleoid format dintr. e. b) majoritatea au corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă. sunt lipsite de mitocondrii. b. 10. d. ciuperca poate fi o zigomicetă. 5. c. se înmulţesc exclusiv prin spori. Procariotele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. Sunt animale tridermice: a) viermii laţi şi cilindrici. b) prezintă schelet intern. se înmulţesc prin mitoză. c. trăiesc pe uscat şi în apă.Test de evaluare Alege răspunsul corect 1. 12. provirusul este integrat în cromozomul bacterian. b. b. Artropodele: a) au corpul segmentat. au gametofitul reprezentat de protal. se înmulţtesc prin diviziune direactă. d. au sporofitul foarte redus. 16 . se înmulţesc exclusiv prin spori. c. toate sunt pluricelulare. o algă asociată. 9. nu au aparat Golgi. se înmulţesc asexuat şi sexuat. Virusurile au mai multe stări: a. b.Eucariotele: a. d. b) viermii segmentaţi. 3. c. 6. prezintă un fus de diviziune format din fibre contractile. virus vegetativ-este virionul decapsidat. Cormofitele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a.. d) cefalopode. sunt criptogame vasculare. se aseamănă cu algele prin prezenţa unui cromatofor mare. au o alternanţă de generaţii. tulpină şi frunze. 4. c) prezintă cap. d) celenteratele. b. c) populează toate mediile de viaţă. d) Cnidaria. c. au nucleu cu membrană dublă. d) sunt fitofage şi carnivore (prădătoare). cele patogene sunt saprofite. c. f. d. În corpul lichenilor: a.Oxiurii şi trichina aparţin filumului: a) Plathelminthes. b. au un nucleoid. b) insecte. se reproduc sexuat şi asexuat. b. 11. d) sunt metazoare didermice. sunt plante care au organe vegetative: rădăcină. genomul viral asigură multiplicarea virusului de către celula gazdă. d. d.un singur cromozom. 13. se stabileşte o relaţie numită simbioză sau mutualism între alge şi ciuperci. Moluştele: a) sunt preponderent terestre.Bacteriile: a. c) crustacee. c. sunt un rezervor uriaş care fixează razele solare şi le transformă în hrană. 8. Clase de artropode: a) miriapode. pot fi fotoautotrofe. cele fotogene produc lumină. masă viscerală şi picior. 7. Ferigile: a. c.

d) au dezvoltare larvară prin metamorfoză. Scifozoare d. Turbelariate gălbează 6. meduze 2.14. midii 4. planarii 3. Crustaceele: a) sunt adaptate la mediile terestru şi acvatic. Asociaţi corect noţiunile Exemple de specii din cele 2 coloane: 6 XClase de nevertebrate 1. stridii. viermele de 5. lipitori 17 . Oligochete e. c) exoscheletul este impregnat cu carbonat de calciu. 15. b) au două perechi de antene. Lamelibranhiate c. Hirudinee b. Trematode a. râme f.

. etc . ci se află direct în citoplasmă.Aparatul fotosintetizator e legat de o membrană la bacterii. el nu are înveliş nuclear. UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII – CELULA Celula este unitatea structurală şi funcţională a vieţii. Celula procariotă Celula procariotă este primitivă. După modul de organizare a materialului nuclear. . obişnuit sferice. În acesta se află pigmenţii fotosintetizatori. Conţin suc vacuolar format din apă şi diverse substanţe dizolvate. nu poate realiza procese de : pinocitoză şi fagocitoză. la algele albastre-verzi din: peptidoglican şi o lipopreoteină.Incluziunile sunt produse metabolice. organismele vii se încadrează în două categorii de celule: procariote şi eucariote. formate din ARN şi proteine.verzi.Membrana celulară (plasmatică) este lipo-proteică (plasmalema). şi separat de ea la algele albastre-verzi. Ea caracterizează două categorii de organisme:bacteriile şi algele albastre-verzi.Mezozomii sunt tot invaginări ale membranei de formă sferică. Ribozomii participă la sinteza proteinelor. cu extremităţile reunite. sulf coloidal). . . Dimensiunile celulei procariote variază între 0. Cromozomul bacterian este colorabil poartă în structura sa informaţia genetică care coordonează metabolismul. Nucleoidul e reprezentat de un cromozom bacterian alcătuit dintr-o molecula de ADN de formă circulară. . Unele sunt:organice (glicogen. amidon). acizi nucleici şi diferite substanţe minerale. Forma celulei bacteriene diferă în funcţie de condiţiile mediului. glucide.procariotele nu posedă organite înconjurate de membrane. . produse tot prin invaginarea acesteia. Acesta constă în: lamele şi vezicule care sunt invaginări ale membranei. .Materialul nuclear: nucleoid sau genofor.5μm -3-6μm la bacterii şi 1-10μm la algele albastre. .CAP II. anorganice (CaCO3.Peretele celular la bacterii este format din: peptidoglican. creşterea şi multiplicarea celulară. .. Structura celulei procariote: .Ribozomii sunt particule citoplasmatice caracteristice. lipide. cu rol deosebit în respiraţie. apă.Citoplasma este o masă densă. Celula procariotă este sediul tuturor proceselor vitale. foarte mici. omogenă care conţine: proteine.Sistemul vacuolar cu origine tot în membrana celulară.

250μm (milimicroni). componente nevii.el este delimitat la plante de un perete şi o membrană.E.proteică (fosfolipidică). fizico-chimice şi fiziologice ale principalelor componente celulare. Sunt şi celule foarte mari – celulele cu latex ale plantei laptele câinelui (au lungimea de câţva metri).E. lipide. ribozomi. fusiforme. Structura şi rolul componentelor celulare: O celulă este alcătuită din componente vii.Celula eucariotă Celula eucariotă este asemănătoare cu celula procariotă. membrana celulară asigură schimburi selective între celulă şi mediu. care străbat membrana şi leagă celulele între ele.P. dictiozomi. . Modelul de organizare moleculară este cel al . realizând astfel transportul în şi din celule.şi Fe. Intră în alcătuirea tuturor organismelor. cu excepţia bacteriilor şi algelor albastre-verzi. Proteinele străbat ambele starturi fosfolipidice. este un sistem de canalicule ramificate. stelate.Mg. ovale. dar mai complexă. . Sistemul de biomembrane. Reticulul endoplasmatic R. acizi nucleici. învelişul nuclear.O.. la animale de o membrană celulară. tonoplastul. cilindrice.E. Datorită structurii sale. Pot fi sferice. . Bacteriile au doar: 0. învelişurile mitocondriilor şi plastidelor. plastidele şi mitocondriile sunt organite autodivizibile..membrana plasmatică.în interiorul acestor învelişuri se află protoplasma care cuprinde citoplasma fundamentală (hialină) şi organite celulare (cu membrane speciale şi funcţii vitale).mozaicului flui. Protoplasma activă este un sistem predominant hidric (apa ocupă 60-95%). Dimensiunile celulei eucariote: e foarte variată. apoi sub influenţa factorilor interni şi externi se diferenţiază. etc.nucleul. Are rol de transport intra şi intercelular.H. Ribozomii (granulele lui Palade) se găsesc în celulele procariote şi eucariote. Forma lor e foarte variabilă. Totalitatea lor formează aparatul Golgi. lizozomi.).Ca. Citoplasma fundamentală. polizaharide. La plante celula are între 10μm şi 550mm în medie. delimitate de biomembrane cu rol secretor de enzime şi hormoni asociate cu vezicule. precum şi: proteine.vacuomul. membranele R. conţine: C.totalitatea vacuolelor delimitate de citoplasmă printr-o membrană – tonoplast.K. potrivit căruia membrana biochimicăe formată dintr-un bistrat lipidic în care suntînglobate proteinele globulare. Biomembranele delimitează spaţiile de reacţie de forme şi mărimi diferite numite organite celulare: Dictiozomii –cisterne aplatizate. Corpul celulei se numeşte protoplast. etc. Membrana plasmatică este de natură lipo. Ea este o soluţie coloidală alcătuită din particule dispersate care nu difuzează prin membrane. În celulele eucariote se găsesc ca particule libere (granule dispersate) sau ataşate membranei . Cea mai mare celulă din organismul uman este ovulul (ovocitul) de cca. . piramidale. reticul endoplasmatic (R. produse ale metabolismuluui celular. exemple de organite: plastide.S. etc.hialoplasma este hialină şi alternează între starea de plasmă-sol (fluidă) şi cea de plasmă gel (solidă).2-8μm. Particularităţile structurale. La animale celulele au iniţial formă globuloasă. prismatice.

le conferă formă şi individualitate. Sunt: sferice. nucleul reprezintă centrul de comandă şi coordonare a metabolismului celular. 2. hemiceluloză şi substanţe pectice.sunt organite specifice plantelor separate de citoplasmă printr-un înveliş de două biomembrane structural diferite. Celulele au în mod obişnuit un nucleu. . Granulele lui Palade conţin două subunităţi inegale constituite din :ARN şi proteine.acoperă la exterior membrana celulelor la plante. Perete celular . Vacuolele sunt delimitate de membrane speciale (tonoplast). şi au rol în nutriţie.Cloroplastele conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză . anorganice). ARN mitocondrial. dar unele au doi şi mai mulţi nuclei. cromatină. dau culoarea petalelor. În interior se află matrixul ce cuprinde ADN mitocondrial. Nucleul are: 2 biomembrane. substanţe organice.E. lipide.Leucoplastele sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe: amiloplastele (depozitează amidonul). carioplasma. Lipseşte la celulele animale. Organitele autodivizibile 1. Lizozomii conţin enzime şi distrug substanţele străine. proteine. proteine. Cavitatea mitocondrială e delimitată de 2 biomembrane.cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni. oleoplastele (depozitează lipide). 3. Ele conţin suc vacuolar (apă. Au rol în sintezele proteice. E alcătuit din celuloză. enzime.R. Se cunosc 3 tipuri: . fructelor. plastidele. cromatina este alcătuită din ADN. ARN. mitocondriile – organite cu rol în metabolismul energetic. . 1-3 nucleoli. Toate mitocondriile formează condriozomul. portocalii şi roşii. ovale.

c) este substanta fundamentala a celulei. c) circulatia informatiei genetica in scopul sintezei proteinelor. b) bacteriilor. Unele celule se pot misca activ cu ajutorul: a) mitocondriilor. respiratia celulara _______--------.1.TEST A. Recunoasteti pe desen componentele celulei animale (componentele numerotate de la 1 la 10). In structura nucleului nu intra: a) nucleoidul. d) depozitarea acizilor nucleici. d) ciupercilor. 4. Descopera eroarea! Citoplasma: a) ocupa si o parte din masa nucleului. reticul endoplasmatic e. c) nucleoplasma. d) este delimitata la exterior de membrana plasmatica. c) animale.2. aparat Golgi d. b) embriologie. 6. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si functiilor celulelor se numeste: a) microbiologie. Scrieti in fata organitelor celulare literele corespunzatoare functiilor acestora: _______--------. 2. ribozomi a. Indicati structura unui cloroplast. mitocondrii c. cloroplaste b. Descopera eroarea! Nucleul are rol in: a) coordonarea activitatii celulare: b) circulatia intracelulara a substantelor. 5. Alegeti varianta corecta de raspuns: 1. c) cililor si flagelilor. Care este functia cloroplastelor (definiti procesul !) ? D. producerea de secretii ______ -------_ 5. fotosinteza C. 3. d) citologie. Peretele celular lipseste la celulele : a) vegetale. b) cloroplastelor. d) 1-2 nucleoli B. c) fiziologie celulara. b) Este formata din hialoplasma si organite celulare. d) curentilor citoplasmatici. circulatia intracitoplasmatica _______--------_ 3. . b) membrana nucleara. biosinteza proteica _______-------__4.

se despart cromatidele. La diviziune participă cromozomii şi fusul de diviziune. în celulele fiice se păstrează număr diploid de cromozomi. sunt în număr constant şi caracteristic pentru fiecare specie. profaza în care dispare membrana nucleară şi nucleolii. Celulele somatice (2n) au un număr dublu de cromozomi. Diviziunea mitotică – mitoza se produce în celulele somatice (2n).diviziunea celulară Diviziunea indirectă se clasifică în: A. se individualizează cromozomii. etc. se divide centru celular.ştrangulare (gâtuire) la mijloc celula se subţiază. Funcţia lui este de a repartiza în mod egal cromozomii fii în cele două celule fiice rezultate în urma diviziunii celulare. . Un cromozom e reprezentat de o macromoleculă de ADN formată din două catene complemetare de nucleotide legate între ele prin punţi de hidrogen. 3. Datorită poziţiei centromerului. se dublează cantitatea de cromatină (ADN.). Fusul de diviziune: structură în formă de fus formată din fibre proteice contractile. Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei care poartă informaţia ereditară. etc. proteine. apar doi cromozomi monocromatici. au număr redus la jumătate de cromozomi (n) (celule haploide). Fusul se formează numai în timpul diviziunii la începutul metafazei.interfaza: este cea mai activă fază deoarece între două diviziuni în celulă au loc sinteze complexe. răsucite unul în jurul celuilalt numite cromoneme. Mitoza are patru faze succesive: 1. se fragmentează şi apar două celule fiice – la drojdia de bere. Se produce la majoritatea organismelor vii. Diviziune directă se realizează prin: . bacterii. . celulele reproducătoare. Diviziunea indirectă se desfăşoară în mai multe faze succesive în care au loc transformări ale substanţei nucleare. Ciclul celular de viaţă al unei celule are două etape: . ARN. Cromozomii au înveliş fin care închide substanţa fundamentală în care se află două filamente spiralate.Diviziune celulară Celulele mature dau naştere la noi celule asemănătoare cu celula mamă prin procesul numit diviziune. Cromonemele complementare sunt unite între ele printr-un singur punct centromerul sau centrul de mişcare al cromozomului. Sunt vizibili la microscop în timpul diviziunii celulare. Sunt două tipuri de diviziune: directă şi indirectă. anafaza: cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei . De-a lungul lor acestea au îngroşări numite cromomere care sunt bucle ale spiralelor cromonemelor. pe fusul de diviziune se fixează cromozomii 2. semnificativă fiind individualizarea cromozomilor. metafaza: cromozomii se aşează în plan ecuatorial.fragmentare în urma apariţiei unui perete despărţitor care împarte conţinutul celulei în două celule fiice (la unele alge verzi). Autoreproducerea cromozomilor se produce semiconservativ. cromozomii apar formaţi din două braţe egale sau inegale. gameţii.

. deci cele două celule fiice. telofaza: dispare fusul nuclear. apare membrana nucleară.metafaza tetradele se aliniază în zona ecuatorială a fusului.telofaza: la cei doi poli ajung câte doi cromozomi bicromatidici. . Cromozomii bicromatidici sunt modificaţi după schimbul de informaţie genetică petrecut în profază. Diviziunea meiotică. . În a doua etapă: are loc diviziunea mitotică atfel că la sfârşit iau naştere 4 celule. Aceste celule haploide (gameţi) nu se mai divid.4. doi nuclei cu nucleoli. Interfaza: celulele noi asimilează activ. se desfăşoară în două etape. . În prima etapă dintr-o celulă (2n) se obţin două celule (n). membrana celulară. dublează cantitatea de ADN B. În interchineză nu mai are loc sinteza de ADN şi proteine. fiecare cu n cromozomi.anafaza: din tetrade se desprind cromozomii biocromatidici şi migrează la polii celulei.meioza duce la formarea celulelor reproducătoare. Acum cromozomii se despiralizează. Această etapă are 4 faze: .profaza individualizează cromozomi omologi biocromatidici care se unesc în perechi formând tetrade.

Nucleul interfazic la eucariote prezintă: a) un înveliş nuclear format din două biomembrane b) nucleoplasmă c) cariolimfă d) nucleoli 5. d) viral 7.şi intercromozomială d) biodiversitatea 3. b) anafazei I. Ciclul cromozomial: a) cuprinde două faze (haplofaza şi diplofaza) b) reprezintă ciclul de evoluţie individuală c) fiecare organism prezintă un alt tip de ciclu cromozomial d) este identic la majoritatea organismelor 8. Acizii dezoxiribonucleici: a) sunt localizaţi mai ales în nucleu b) se găsesc şi în citoplasmă c) la nivelul lor este codificată informaţia genetică d) nici o afirmaţie nu este corectă . Celulele corpului (somatice): a) au număr dublu de cromozomi b) se numesc diploide c) au număr de cromozomi redus la jumătate d) se numesc haploide 10. Care dintre următoarele reprezintă tipuri de ARN în celula eucariotă: a) mesager. d) metafazei 2. Încercuiţi răspunsul corect: 1. Meioza: a) se desfăşoară în două etape succesive (ecvaţională şi reducţională) b) se desfăşoară atât în celula procariotă cât şi în celula eucariotă c) se desfăşoară în celulele reproducătoare cu n cromozomi d) conduce la formarea celulelor reproducătoare asexuate şi sexuate 4. c) anafazei II.Test de evaluare I. Ciclul celular reprezintă perioada de timp dintre: a) două diviziuni celulare b) două interfaze c) formarea zigotului şi începutul diferenţierii celulare d) formarea unei celule şi terminarea diviziunii acesteia 6. Cromozomii eucariotelor: a) prezintă două cromatide c) totalitatea lor formează cariotipul b) au un singur centromer d) eucariotele nu au cromozomi 9. c) de transport. Cromozomii omologi se separă în timpul: a) profazei. Mitoza asigură: a) păstrarea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN din celula mamă b) înjumătăţirea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN c) recombinarea genetică intra. b) ribozomal.

timina Guanina. În cursul acesteia catenele macromoleculei de ADN se separă progresiv prin ruperea legăturilor de H dintre catene. alcătuite din unităţi structurale numite nucleotide. un zahar (pentoză).T. Acizii nucleici sunt substanţe macromoleculare. pe suprafaţa ribozomilor. un rest de acid fosforic. 2.G. După rolul îndeplinit în celula eucariotă. O nucleotidă e constituită din: o bază azotată (purinică sau pirimidinică). În acest fel dintr-o macromoleculă de ADN iau naştere două catene noi. la nivelul cărora se codifică informaţia genetică pentru realizarea diferitelor structuri şi funcţii ale organismului. adenina Există două tipuri de acizi nucleici: acizii ribonucleici (ARN) şi acizii dezoxiribonucleici (ADN). localizaţi în principal în nucleu.ARN-ribosomal (ARN-r) care intră alături de proteine în compoziţia ribozomilor. ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice răsucite în spirală. III. În structura ADN intră A.CAP. ei realizează procesele eredităţii şi evoluţiei.ARN-transport (ARN-t) care transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. Deci. capetele libere îşi refac nucleotidele complementare pe baza materialelor existente în celulă. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII Acizii nucleici şi rolul lor genetic Acizii nucleici deţin cel mai important rol în depozitarea şi transmiterea informaţiei genetice.ARN-mesager (ARN-m) care conţine mesajul genetic pentru ordinea aminoacizilor în molecula proteică . acizii ribonucleici(ARN). există mai multe tipuri de ARN: . acizii dezoxiribonuleici (ADN). având rol în sinteza proteinelor. cealalta reprezentând catena-matriţă . Ordinea bazelor azotate în ADN-reprezintă înscrierea informaţiei ereditare în această macromoleculă. Pe măsura desfacerii catenelor. Transmiterea informaţiei ereditare de la o generaţie la alta se realizează datorită reacţiei de replicare a ADN-ului. ei sunt substanţe polinucleotidice.C. Nucleotide Acizi Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice nucleici ADN Acid fosforic dezoxiribozriboza Citozina. legate între ele prin punţi de hidrogen. respectiv două macromolecule de ADN identice din care una este mai nou sintetizată. . antiparalele. 1.adenina ARN Acid fosforic riboza Citozina . localizaţi în nucleu şi citoplasmă.uracil Guanina.

Genele sunt aşezate liniar în lungul cromozomului. ci de mai multe gene. raze ultraviolete. Distingem o variabilitate la nivel individual şi la nivel populaţional Tipuri de variaţii: . El este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi condiţiilede mediu. individul este heterozigot. Ea cuprinde un număr mai mare de perechi de nucleotide. În prima etapă a meiozei recombinarea genelor nu le modifică schimbă doar modul lor de grupare în genotip. genele pereche care ocupă acelaşi loc sunt gene alele. unele substanţe chimice. Funcţia de recombinare: se realizează prin combinaţia de caractere care are loc în urma schimbului de nucleotide dintre cromozomi.Ereditatea şi variabilitatea lumii vii Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice de la părinţi la urmaşi de-a lungul generaţiilor.variaţii ereditare – se transmit ereditar descendenţilor . comportamentale). Fenotipul: totalitatea caracterelor unui organism (fizice. Un caracter nu este controlat de o singură genă. Inetracţiunile dintre gene Genele nu funcţionează separat. fiecare genă ocupând o anumită poziţie numită locus. Funcţia de mutaţie: constă în modificări sau leziuni ale ADN-ului la nivelul genelor. Funcţia fenotipică: trăsăturile fenotipice se află sub controlul genotipului. adaptativ. Factorii mediului pot să influenţeze fenotipul fără să afecteze structura genotipului.variaţii neereditare – nu se transmit . funcţia de recombinare. funcţia fenotipcă. Gena este un segment de ADN sau ARN care controlează sau condiţionmează manifestarea uneia sau mai multor însuşiri ale unui organism în anumite condiţii de mediu. dacă nu sunt identice. Ereditatea şi variabilitatea sunt două componente genetice şi factori ai evoluţiei care determină unitatea şi diversitatea lumii vii. Pe cromozomii omologi. ecologice. Funcţiile genelor: funcţia de mutaţie. Fenotipul are caracter dinamic. Genele determină sinteza substanţelor organice (şi a enzimelor). O genă prin schimbarea poziţiei faţă de alte gene din cromozom modifică fenotipul respectiv. plastic. Interacţiunle genelor cu mediul extern. Caracterele individuale şi de specie care se transmit sunt caractere ereditare. Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informaţiei genetice este reprezentată de genă. Factorii mutageni: radiaţii ionizante. Când genele alele sunt identice din punct de vedere genetic individul este homozigot. Variabilitatea diferenţele existente între indivizii aceleaşi specii sub raportul însuşirilor genotipice şi fenotipice. ci în corelaţie unele cu altele. o pereche de gene alele afectează mai multe caractere fenotipice diferite. Genotipul: cuprinde toate structurile celulare capabile să transmită urmaşilor informaţia ereditară. orientează desfăşurarea proceselor metabolice şi deci de sinteză a diferitelor substanţe care participă la funcţionarea şi edificarea organismului.

În F 2 sunt 9/16 homozigoţi dominanţi. În F2reapar caracterele recesive. genele care se află pe acelaşi cromozom şi se transmit de la celula mamă la celulele fiice sunt gene înlănţuite. El a explicat fenomenul astfel: în timpul meiozei la formele heterozigote. Ele se transmit în bloc. Legea puurităţii gameţilor. Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. Acest fenomen de linkage are ca substrat celular faptul că în cursul diviziunii cromozomii se comportă ca o unitate. substratul chimic al eredităţii la toate organismele. După numărul de perechi de caractere ale părinţilor care se încrucişează există: monohibridare şi dihibridare. În F 2 prin monohibridare:25% sunt homozigoţi dominanţi. Această lege arată că prin încrucişarea hibrizilor din F1 rezultă o generaţie uniformă (F2). permiţând totodată un schimb reciproc între ele. Pentru monohibridare raportul de segragare fenotipic 3:1 adică 3 dominant.Legile transmiterii caracterelor ereditare Hibridarea şi hibrizii Hibridarea este procesul de încrucişare între indivizi deosebiţi genetic. Teza I. Teza III. păstrându-şi integritatea structurală. cromozomii omologi pereche (parentali) se apropie foarte mult şi formează multe puncte de contact în care se rup şi are loc schimbul de gene. Teza II. în dihibridare în F1 hibrizii sunt 100% heterozigoţi dominanţi. ADN-ul este substanţa ereditară. 2. din care genotipic – toţi sunt heterozigoţi. Aşezarea liniară a genelor în croozomi. Morgan a observat că nu întotdeauna genele ce aparţin acelueaşi grup de linkage se transmit înlănţuite. Tezele teoriei cromozomiale ale eredităţii Genele sunt aşezate pe cromozomi liniar. Transmiterea în bloc (înlănţuită) a genelor aflate în acelaşi cromozom poartă numele de linkage. ele se transmit descendenţilor înlănţuite. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare.crossing-over. 3/16 heterozigoţi şi 1/16 homozigot recesiv. 50% sunt heterozigoţi dominanţi şi 25% homozigoţi recesivi. 1 recesiv. În monohibridare în F 1 rezultă 4 hibrizi uniformi dominanţi. . Conform acestei legi gameţii conţin doar unul din factorii ereditari pereche deci sunt puri din punct de vedere genetic. Descendenţii se numesc hibrizi. Legile transmiterii caracterelor ereditare Legile eredităţii se aplică organismelor care se reproduc pe cale sexuată şi care au au în ciclul de viaţă procesele: fecundaţia şi meioza. 3/16 heterozigoţi. Pentru dihibridare raportul de segragare fenotipic 9:3:3:1.Legea segregării caracterelor la hibrizii celei de a doua generaţii (F 2). 1.

încrucişarea între părinţi care se deosebesc prin două perechi de caractere ereditare.Primele mecanisme de transmitere a caracterelor ereditare au fost formulate de: A – G.adenina şi citozina b. totalitatea factorilor de mediu care modifică fenotipul 4. citozina şi timina b. totalitatea factorilor ereditari dintr-un organism c. Mendel C – O. timina şi uracil d. b. Morgan D – M.Segregarea fenotipică în monohibridare. Legea purităţii gameţilor stabileşte: A – gameţii sunt impuri genetic B – gameţii sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic C – segregarea în F2 este de 3 dominant la 1 recesiv D – segregarea genotipică este de 3: 1 în monohibridare . noţiune introdusă de Mendel c. Mendel C – O.Test de evaluare 1. Hibridarea este: a. Bazele azotate pirimidinice sunt: a. Avery B – Th. c.guanina şi adenina 2.Tezele teoriei cromozomiale a eredităţii au fost formulate de: A – G.adenina şi timina c. Morgan D – nici un răspuns nu este corect 8. adenina şi guanina c. totalitatea genelor dintr-un organism b. adenina şi citozina 3. Kimura 9.Bazele azotate purinice sunt: a. încrucişarea între părinţi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere. biochimice şi de comportament 5. în generaţia F2 (2n) este: A – 3: 1 C – 50% : 25% B – 1: 2: 1 D – 1: 1 7. Genotipul este: a.adenina şi uracil d. totalitatea genelor dintr-un organism b. suma însuşirilor morfologice fiziologice. 6. fenomenul prin care se încrucişează doi indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere ereditare.Fenotipul reprezintă: a. Avery B – Th.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful