SUPORT DE CURS BIOLOGIE

CLASA A IX-A FRECVENŢĂ REDUSĂ

PROF. VRINCEANU DANIELA
CUPRINS CAP. I. VARIETATEA VIEŢII Încrengătura virusurilor (Virophyta) pag.1
REGNUL MONERA pag. 2 REGNUL PROTISTA pag. 2 REGNUL FUNGI pag. 3 REGNUL PLANTE pag. 4 REGNUL ANIMALIA pag. 10 TEST DE EVALUARE pag. 14 CAP.II UNITATEA STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONALĂ – CELULA CELULA PROCARIOTĂ CELULA EUCARIOTĂ TEST DE EVALUARE pag. 18 DIVIZIUNEA CELULARĂ pag. 19 TEST DE EVALUARE pag. 21 CAP.III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII pag. 22 ACIZII NUCLEICI EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LEGILE EREDITĂŢII TEORIA CROMOZOMIALĂ A EREDITĂŢII 2 pag. 22 pag.23 pag. 24 pag. 15 pag.16

multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată. . . La om şi animale produc: bronşită.decapsidarea –prin pierderea capsidei. 24 TEST DE EVALUARE pag. Uneori capsida rămâne în afara celulei.genomul reprezentat de o moleculă ADN sau ARN – niciodată ambii acizi nucleici. encefalită. oreion. VARIETATEA VIEŢII Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whittaker. febră galbenă. hepatită virală. Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene.învelişul extern. . sferici. . variolă. lent prin învelişul celulei în virusurile cu genom ADN. totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate în 5 regnuri: Monera. entităţi genetice care vor fi tratate într-o încrengătură aparte. virionul devine virus vegetativ. Fungi. etc. Încrengătura virusurilor (Virophyta) Unitatea morfologică şi structurală a virusurilor se numeşte virion. etc. cancer. cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă. Structura virusurilor: este asemănătoare şi constantă. iar majoritatea genomului este înglobat în celula atacată. Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de acizi nucleici virali şi proteine diferite. Virusurile cu genom ARN se asamblează în citoplasmă. 25 CAP. Virionii sunt alcătuiţi din două componente esenţiale: .pătrunderea în celulă. Virionii au forme diferite: cilindrici. Protista. În acest sistem nu sunt tratate virusurile. completat şi acceptat de un număr mare de specialişti. o structură proteică cu formă geometrică regulată care acoperă genomul formând cu el – nzcleocapsida.capsida virală.acoperă capsida unor virusuri.eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN. prin genomul ei. . rubeolă.infecţia propriu-zisă. . Această stare de virus se numeşte provirus. Celula vie oferă energia pentru sinteza constituenţilor virali. .asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul.absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine.pag. Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie. I. Animalia. cireaşă cu coadă. pojar. Virusul manifestă un parazitism absolut. Plante. Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape: . deoarece genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el. 3 . răceala comună.

Excreţia: prin vacuole pulsatile. saprofită. Sensibilitatea: prin cili tactili la ciliofore. Cromulina. citoplasmă. Protozoarele parazite (patogene): Trichomonas.autotrofe: folosesc lumina (E) în fotosinteză. Sporozoa. Oscillatoria. Algele albastre-verzi: conţin pigmenţi clorofilieni şi ficocianină. de bastonaş (bacili). Citoplasmă. Excitabilitatea:: prin membrană. Mişcarea: . spermă. ingestie în vacuola digestivă (zooflagelatele). Nostoc.Virusul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) denumit HIV. parazite –consumă substanţe organice din organismele vii (patogene) Creşterea: este urmarea acumulării de substanţă organică nouă. prin conjugare la ciliate. Pot fi: . Nutriţia: . . coloniale. Vorticelle. Sarcodina. oxidează NH3. Babesia. A.heterotrofe. Reproducerea: . Ciliofora. filiformă (vibrioni). Microcystis. . Amoebosporidia. spiralată fixă (spirili). etc.flageli la flagelate: Euglena. În citoplasmă are: o vacuolă digestivă. Plasmodium. saprofite: absorbţie. Spirulina. prin stigmă la fitoflagelate. substanţe minerale). Regnul Protista Organisme eucariote: unicelulare. Clasificare: Clasele Flagellata. .autotrofe: foarte puţine (fitoflagelatele). . H2S. vacuole pulsatile. Se transmite: prenatal de la mamă la făt.asexuată: prin diviziune mitotică.heterotrofe: saprofite – consumă substanţe organice din cadavre.cili la ciliofore: Paramecium. Giardia. înmugurire şi spori de propagare.el se găseşte în sânge. B. Trypanosoma. prin contact sexual. Respiraţia: pe toată suprafaţa corpului. Nutriţia: polivoră (atât substanţe organice. Evoluţie: grup închis pentru evoluţie ca şi bacteriile II. Agenţi infecţioşi subvirali patogeni exclusiv la plante sunt: viroizii şi prionii I. Giardia.sexuată: prin copulaţie. unele sunt mari: Collozoum (6cm). Bacteriile: organisme microscopice. Regnul Monera Cuprinde organisme primitive unicelulare procariote(nu posedă nucleu adevărat): bacterii şi algele albastre –verzi. flexibilă (spirochete). . Alcătuire: membrană. Reprezentanţi: Chrococcus. 1/ mai multe nuclee. Înmulţirea: prin diviziune. prin fragmentare (hormogoane). prin transfuzii de la donatori infectaţi. spiralată. prezente în toate mediile de viaţă Formă: sferică (coci).pseudopode: Sarcodina. 4 . Nutriţia: autotrofă (fotosinteză). secreţii: salivă. la flagelate. Înmulţire: amitoză.

Sexuată: prin zigot.sexuat prin ascospori în condiţii nefavorabile. Regnul Fungi Cuprinde organisme cu nutriţie heterotrofă. fabricarea brânzeturilor. . ascospori la Ascomycota. saprofită. Clasificare: clasele Phycomycetae. În fiecare celulă se formează 4 ascospori (h) care în condiţii bune dau indivizi noi. spori (cei mai mulţi sunt mitospori – conidie fiind forma cea mai frecventă. Majoritatea au corpul (miceliu) format din hife. parazite. basidiospori la Basidiomycota.asexuat prin înmugurire (în condiţii favorabile). ciupercă unicelulară. ascosporii se formează în sporocişti în urma diviziunii reducţionale a nucleului iniţial.asexuată: prin spori. 5 . Astfel două ramificaţii de pe micelii diferite ca sex vin în contact direct. sporofitul (2n).) . Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere. mitocondrii. ramificaţiile verticale ale celulei diferenţiază la capete sporociştii în care se formează sporii: la maturitate sporociştii se sparg şi eliberează sporii. Are miceliul format dintr-o singură celulă uriaşă polinucleată. zoospori. 1. Clasa Ascomycetae Reprezentanţi: Pennicillium notatum Aspergillus – mucegaiul verede-albăstrui. reticul endoplasmatic. absorbativă. Clasa Phycomycetae Reprezentanţi: Mucor mucedo – mucegaiul alb. sporangiospori la Zygomycota. este saprofit pe fructe. înmugurire. În citoplasma celulară conţin: nuclee. În condiţii favorabile zigotul germinează. înmulţirea : asexuată prin spori (conidii) formaţi pe un conidiofor ramificat. Basidiomycetae. are hife pluricelulare. Mucegaiurile produc fermentaţii alcoolice sau parazitează. vacuole şi substanţe de rezervă. foarte variate ca structură şi înmulţire. Au valoare economică: extragere de penicilină. formează sporocistul în care prin meioză se formează sporii (h) care genearează noi micelii. Înmulţirea: . Reproducerea: .sexuată: cu alternanţă de generaţii: gametofitul (n). Aceste extremităţi multinucleate numite gametocişti se contopesc şi formează zigotul cu nuclee diploide. 2. Are loc în condiţii nefavorabile. Reproducerea: .asexuată: prin fragmente de miceliu.III. Ascomycetae. reprezentată de tuburi ramificate în care sunt nucleele delimitate de citoplasmă. Nutriţia: saprofite. . În condiţii favorabile sporii se divid şi dau noi micelii unicelulare.

Bazidiosporii maturi ajunşi pe substanţe organice. la plante neprotejate. Ventral pe pălărie se află lamelele. Pe miceliile intracelulare se formează: anteridii (n). Clasa Basidiomycetae (ciupercile cu pălărie) Răspâmdire: pe substanţe organice în descompunere. Reprezentanţi: Ciuperca de câmp – Agaricus campestris. Se înmulţeşte asexuat prin conidii şi zoospori. Reproducerea: . închisă a evoluţiei.Datorită enzimelor sale drojdia de bere produce fermentaţia alcoolică. Din conidii se formează câte 5-7 zoospori biflagelaţi. Ele nu au generat alte forme de organisme. Înmulţirea sexuată: se produce în august. De pe micelii se ridică conidiofori cu conidii (n). generează prin diviziune noi micelii şi noi corpuri sporifere. Ei infectează dracila formând un miceliu pe care apar ecidiosporii capabili să infecteze grâul. Acestea prin haustori secătuiesc celulele plantei (frunzelor). Saccharomyces ellipsoideus – drojdia de vin. rezultă alcool şi CO2. Toamna pe acelaşi miceliu apar teleutosporii. Puccinia graminis. 6 . otrăvitoare (Amanita pantherina – burete pestriţ). ghebe – Armillaria mellea). Ciuperci parazite: Plasmopara viticola – mana viţei de vie. În aluaturi drojdia eliberează zimaza şi determină dospirea. oogoane (n).sexuat: prin fuzionarea unor celule somatice deosebite ca potenţă sexuală Evoluţia: ciupercile reprezintă o linie laterală. produce fermentarea mustului. Ei pot infecta alte plante. Înmulţirea asexuată: din zoosporii ajunşi la maturitate pe plantă se formează miceliile intracelulare (n) pe viţă. 3. este o ciupercă parazită cu două plante gazdă: dracila-Berberis şi diferite soiuri de grâu. În condiţii bune pe miceliu se ridică corpurile sporifere (picioruşul şi pălăria)o împletitură de hife. iar primăvara germinează şi dau un miceliu redus pe care apar bazidiosporii. În oospor se produce R! Rezultând conidiile de primăvară (n) din care se formează zoosporii. Atacul cu zoospori se repetă vara în condiţii de ploi. atacă toate organele plantei. sexuat prin anteridii şi oogoane – oospor (2n). care fuzionează şi formează zigotul de rezistenţă (oosporul=2n).asexuat: prin bazidiospori şi prin fragmente de miceliu. Aceştia trec peste iarnă. pe acestea se formează spori (bazidiospori).rugina grâului. Ciclul se reia. .are un miceliu din hife pluricelulare ramificate. Importanţa: Ciupercile saprofite: comestibile (râşcovul. Vara pe frunzele de grâu apar pete roşietice în care sunt uredosporii.

2. Phyllophora. muşchi) Au corpul vegetativ numit tal –nediferenţiat în organe (alge). majoritar marine. 3. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. Clasificare: 1. Cladophora. Chlamydomonas sp. Talofitele (alge. Reprezentanţi: Fucus sp.IV. puţine sunt heterotrofe saprofite sau parazite. Ulotrix sp. Se numesc brune deoarece conţin cloroplaste (pigmenţi clorofilieni). Mediul de viaţă: acvatic şi terestru. Reprezentanţi: Volvox sp. 4. Algele superior organizate: (Laminaria. Pophyra. În ciclul de viaţă toate plantele trec prin două etape de dezvoltare: haploidă (n). Încrengătura Rodophyta – alge roşii. Regnul Plantae Cuprinde organisme eucariote: unicelulare şi pluricelulare. pe litoralul românesc al M. Trăiesc în ape sau locuri umede. Sargassum sp. dar şi pigmentul brun – fucoxantina. 3. Laminaria sp. Majoritatea au generaţia de lungă durată reprezentată de gametofit (n). Ceramium. Au pigmenţi verzi fixaţi în cloroplaste (cromatofori). Trecerea de la etapa haploidă la diploidă se face prin fecundaţie. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. Negre: Ceramium. Au nutriţia: autotrofă. Talul: variază de lşa câtva mm la zeci şi sute de metri. După alcătuire şi structură se clasifică în : talofite (plante inferioare) şi cormofite (plante superioare). 2. Ulva. diploidă (2n). licheni. etc. Spirogira. Se reproduc asexuat şi sexuat. Subregnul Phycobionta sau Algaphyta Caracteristici: corpul alcătuit dintr-o celulă/ mai multe celule: cenobiu (la Pleurococcus ) sau colonie (alga Volvox). cât şi pigment roşu ficoeritrina Reprezentanţi: Batrachospermum (în apele de munte). Încrengătura Chlorophyta – alge verzi. Macrocytis) au talul pluricelular alcătuit din ţesuturi caracteristice. Porphyra. 7 . Chlorella sp. Încrengătura Rodophyta – alge roşii Conţin clorofilă. Cuprinde alge pluricelulare. Cystoseira sp. 1. A. iar de la diploidă la haploidă se face prin meioză = diviziune reducţională (R!). Încrengătura Lichenes – licheni. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi Cuprinde plante uni şi pluricelulare.

Prin modul de reproducere briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. Talul diferenţiază adesea structuri vegetative specializate pentru propagare numite izidii şi soredii. Organele reproducătoare sexuate nu mai sunt unicelulare ca la alge. ciuperca. Subregnul Bryobionta Încrengătura Bryophita Cuprinde talofitele cunoscute sub numele de muşchi şi hepatice împreună briofite. Ele sunt dependente în mare măsură de apă.în industria farmaceutică. 4.materia primă în extracţia de iod. . Cladonia. Inferioritatea lor e dată de lipsa ţesuturilor vasculare şi a organelor vegetative adevărate. Br. Datele disponibile sugerează că strămoşul plantelor terestre a fost o algă similară cu Charofitele actuale. Corpul vegetativ la briofite imită organizarea cormului şi se numeşte cormoid. . sporofitul e redus reprezentat prin sporogon nutriţional dependent (parazit pe gametofit). Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului.îngrăşământ în agricultură.în cercetarea ştiinţifică. Acestea sunt un fel de muguri detaşabili de tal care cuprind în structura lor ambii parteneri şi care în condiţii prielnice generează un nou tal. folios (foliaceu) la Lobaria sau stufos (tufă în miniatură) la Cetraria. Ţesuturile care au apărut în structura briofitelor sunt: epidermal şi parenchimatic. sunt utilizaţi ca indicatori ai gradului de poluiare a atmosferei. atât pentru nutriţie cât şi pentru fecundaţie. Încrengătura Lichenes – licheni Lichenii sunt organisme rezultate din convieţuirea permanentă dintre diferite specii de alge.îmbogăţesc apele în oxigen. Corpul vegetativ (tal) care poate fi: crustos la Rhiyocarpon. ciuperci şi în unele cazuri. nutriţional independentă. K. Alga este fotoautotrofă.Importanţa algelor: . Evoluţie: Algele verzi sunt primele organisme care au emers şi au colonizat uscatul planetei noastre. cel extras din Cladonia alpestris este foarte eficient în combaterea unor forme de cancer. . ci pluricelulare similare cu cele de la pteridofite. (mutualism – o formă de simbioză). B. Importanţă: lichenii din tundrele polare (Cladonia rangiferina) sunt sursa de hrană a renilor. Fiind foarte sensibil la concentraţii mici de SO2. Din Rocella se extrage turnesolul. . Înmulţirea lichenilor: vegetativ prin fragmente de tal. 8 . asigură algei apa necesară şi protecţia faţă de unii factori stresanţi (nocivi). Din talul lichenilor de la Islanda (Cetraria islandica) se extrag uleiuri eterice. Sunt socotite talofite superioare deoarece talul lor e alcătuit din ţesuturi caracteristice. bacterii fixatoare de azot. Alternanţa de generaţii: gametofitul e dominant reprezentat de însăşi plantula. Acizii usnici au o largă utilizare în industria medicamentelor.

întotdeauna pluricelular şi diferenţiat în organe. Lycopodium sp – pedicuţa.ţesutul conducător lemnos este format din celule moarte cu pereţi lignificaţi. . În cursul evoluţiei: .ferigile actuale nu au valoare economică mare (cu excepţia celor folosite ca medicament). Cormofitele (ferigi. În ciclul de viaţă al ferigilor alternează cele două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n).pteridofitele au fost primele plante care au populat uscatul o lungă perioadă de timp. Reprezentanţi: Dryopteris sp – feriga mare.nu formează flori. . în raport cu celelalte cormofite rezidă din următoarele: . lipsit de rădăcină şi frunze (ex. Ambele generaţii sunt pluricelulare şi independete nutriţional. Polypodium sp – feriguţa. Importanţa: . . producătoare de seminţe). Primitivitatea lor. 9 . Soluţia minerală trebuie să traverseze pereţii despărţitori.macrosporofile → carpele.Importanţa: teoretică. .într-un stadiu de dezvoltare apare o formaţiune numită protal asemănătoare cu algele verzi lamelare. anterozoidul bi sau pluricelular are nevoie de o picătură de apă pentru a ajunge la arhegon. Evoluţie: din pteridofite au derivat gimnospermele şi anume dintr-o pteridofită heterosporă (plantă care formează două tipuri de spori: mici – microspori. . – fierea pământului.cormul la unele pteridofite este incomplet. gimnosperme. practică prin turba care este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă: Sphagnum.uneori în cilindrul central se află un singur fascicul libero-lemnos. pe frunze speciale – microsporofile şi mari – macrospori pe frunze speciale – macrosporofile). concentric. Equisetum sp. . articulate prin capetele lor.. macrosporangii → ovule. Reprezentanţi: Marchantia sp. Generaţia de lungă durată este reprezentată de sporofit (2n) – feriga propriu-zisă. filogenetică. .microsporofile → stamine.principala formă de înmulţire este cea asexuată prin spori. dar au valoare ecologică. Ferigile sunt plante sporifere (faţă de gimnosperme şi angiosperme care sunt plante spermatifere.muşchiul de pământ. nici seminţe.ferigile străvechi. numite traheide. .fecundaţia este o oogamie.coada calului. . Rhynia). Polytricum sp. angiosperme) Au corpul vegetativ numit corm. carbonificate se găsesc astăzi sub formă de antracit şi huilă în bazinele carbonifere. microsporangii → saci polinici. Încrengătura Pteridophita – ferigi Sunt plante vasculare inferioare. 1. de aceea fluxul este lent.

Florile sunt slab diferenţiate. . genuri. extrem de reduşi. specii): 10 . format din oosfera (gamet feminin) două sinergide şi 3 antipode – toate fiind celule . gametofitul feminin mai dezvoltat decât la angiosperme. iar din carpele fructele. şi celula (nucleul) secundară a sacului embrionar care este 2n. Gametofiţii la conifere. Încrengătura gimnosperme (gimnos –golaş. Generaţia dominantă este sporofitul (planta propriu-zisă).2. Argumentele ipotezei: . unisexuate. Ciclul de viaţă: alternează două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n) (planta însăşi). După numărul cotiledoanelor embrionului se deosebesc două clase (fiecare clasă cuprinde mai multe familii. Majoritatea coniferelor au frunzele aciculare şi aparent persistente (ele se desprind succesiv după 2-3 ani de funcţionare). Ordinul Coniferelor (răşinoaselor) Au florile organizate în conuri. Încrengătura angiosperme Cuprinde plante lemnoase şi erbacee. la gimnospermele inferioare. 3. În ciclul de viaţă alternează gametofitul cu sporofitul.formarea de anterozoizi la gimnospermele inferioare. Evoluţie: gimnospermele au descins din grupe primitive de pteridofite heterospore. Nu formează fructe deoarece ovulele nu sunt acoperite de carpele (gineceu). fecundaţia este simplă. Din gimnosperme au evoluat angiospermele.. sperma – sămânţă) Cuprinde plante lemnoase care se înmulţesc prin seminţe formate în flori. Importanţă: economică Reprezentanţi: molid (Picea excelsa). bradul (Abies alba). . iar cel feminin prin endospermul primar cu cele două arhegoane. sunt reprezentaţi:cel masculin prin granulul de polen germinat. După fecundaţie din ovule se formează seminţele.embrion cu mai multe cotiledoane. din ovule Fecundate.frunze mari. Toate organele acestor plante conţin răşină. cu flori vizibile (cu înveliş florale divers colorate) şi ovulele închise în carpele. etc.. similare cu ale ferigilor. .prezenţa celulelor protoliene în granul de polen. Gametofitul feminin e reprezentat prin sacul embrionar. Gametofitul este dioic şi este reprezentat: cel masculin prin tubul polinic care conţine celula (nucleul) vegetativă cu rol trofic şi cele două celule (cei doi nuclei) spermatice.n.

pe un receptacul alungit. la monocotiledonate aceste organe rămân toată viaţa cu structură primară. Secale sp.Clasa magnoliate (Dicotiledonate) . . Oryza sativa. . muguraş şi 2 cotiledoane .) importanţa: furnizează O2.embrionul e alcătuit din: hipocotil. cu frunze liniare şi nervuri lineare. Reprezentanţi: Tulipa sp. coloranţi. Rosa sp.În tulpină vasele conducătoare sunt dispuse în cercuri concentrice. la flori cu ordonare ciclică.dialisepală.în timp ce rădăcinile şi tulpinile la dicotiledonate de regulă cresc în grosime. 11 . .plante erbacee şi lemnoase cu rădăcină pivotantă. Fagus sp. etc. corolă... flori de tipul 3 sau 4. energie. Quercus sp.florile cu ordonare spirociclică a elementelor florale. G – dialicarpel sau apocarp) la elemente florale concrescute (Kgamosepal..florile sunt de tipul 5. la flori zigomorfe. frunze cu nervaţiune penată sau palmată. Reprezentanţi: Magnolia sp.. Ulmum sp.Solanus sp. tulpina neramificată la partea superioară.de la flori cu simetrie radiară. În evoluţia dicotiledonatelor s-a realizat o trecere de la: . pe un receptacul aplatizat sau concav. materiale de construcţie. rădăcini adventive. alimente. Helianthus sp. cilindrică. C. . rar penate şi sesile. G – gamocarpel/ sincarp. 4 sau multiplu al acestora. cu rădăcină fasciculată. A – dialistemon. C. De obicei au învelişul floral diferenţiat în caliciu. . Etc Clasa Liliate (Monocotiledonate) . etc. Ranunchulus sp. medicamente..erbacee.numeroase elemente florale libere (diali) (K – dialisepal.gamopetal. A – gamostemon. Galanthus sp.

Cavitatea corpului e simplă (c.etapa postembrionară – dezvoltarea ulterioară a embrionului. .embriogeneza – dezvoltarea embrionului. Încrengătura Celenterate Au peretele corpului din două straturi de celule intern şi extern şi între care se interpune o substanţa gelatinoasă (mezoglee). cele mai multe au digestie cavitară. Animalele sunt diploide. Alcătuire: .în structura lor au apărut ţesuturi diferenţiate (epitelial.osmoză (flagelate. Există două tipuri fundamentale de animale: didermice (animale primitive) şi tridermice (mai evoluate) Nevertebrate Animale didermice Nu au organe. De la stadiul de ou la cel de adult se petrec diviziuni celulare ireversibile – în două etape distincte. Digestivă) 12 . Nutriţia: metazoarele au nutriţie heterotrofă: saprofită. ci numai celule specializate. Reproducerea: predominant sexuată. parazită. conjunctiv. viermi paraziţi).coordonarea diferitelor funcţii ale organismului se realizează pe cale hormonală şi nervoasă. sporozoare. . Au peretele corpului din două straturi de celule între care se află substanţa gelatinoasă (spongina). nervos) pentru îndeplinirea unor anumite funcţii. . muscular. Procurarea hranei din mediul de viaţă se realizează prin: . Reproducerea: sexuat şi asexuat prin înmugurire.fagocitoză (particole înglobate în plasmă – vacuole digestive – unde sunt digerate) la rizopode.ingestie la formele superioare.în organism ţesuturile se grupează în organe care formează sisteme. Stratul intern este tapisat cu celule speciale ciliate şi flagelate (coanocite) cu rol în prinderea şi digerarea hranei. Încrengătura Spongieri Metazoare acvatice primitive. După fecundaţie se formează oul – germenele noului individ. . Metazoarele primitive au digestie intracelulară. . . Regnul Animalia (Metazoare) Metazoarele sunt organisme eucariote pluricelulare.V. prin meioză se formează gameţii.

Majoritatea moluştelor prezintă o membrană (manta) care secretă cochilia. Tubul digestiv are două orificii. lamelibranhiate (scoici) şi cefalopode (sepia. . . masă viscerală şi picior. Corallium rubrum (coral). Larva moluştelor (trocoforă) se aseamănă foarte mult cu larva anelidelor. Clasificare: gasteropode (melci). Au corpul format din:scolex.teniile parazite: în intestinul gazdei. Oxyurus. Limbricul prezintă dimorfism sexual Încrengătura Anelida (viermilor inelaţi) Cuprinde animale celomate cu corpul format din segmente. chemoreceptorii. orificiile corpului. Reprezentanţi: Hydra virid.viermele de gălbează: parazit în ficatul oilor. În structura peretelui corpului apare mezodermul. Digestia este extra şi intracelulară. umed. peri chitinoşi şi cheţi.paraziţi (Nematode): Ascaris. Fiecare inel (metamer) are: o perche de ganglioni nervoşi. cu rol în respiraţie. Anelidele au tegumentul subţire. Au corpul moale alcătuit din: cap. Nu au aparat digestiv. Aurelia aurita (meduza). nematelminţi. gât şi strobil format din proglote. Lumbricus terrestis – are sânge cu hemoglobină.sau e compartimentată şi un singur orificiu (buco-anal) înconjurat de tentacule cu celule urticante (cnidoblaste). anelide. sol umed sau sunt paraziţi. Segmentarea externă se reflectă şi în organizarea internă. Încrengătura Plathelminţi (viermi laţi) Sunt primele animale cu organe. Reproducerea: asexuat şi sexuat. caracatiţa). Încrengătura Mollusca (moluşte) Cuprinde animale marine şi dulcicole. o pereche de organe excretoare. Între marginea liberă a mantalei corpului se află cavitatea paleală. Hirudo medicinalis – parazit temporar. În tegument pot avea apendici: parapode. unde se găsesc: branhiile. au bine dezvoltat aparatul reproducător. Sunt animale libere care trăiesc în apă.viermii liberi (Rotifere) . Animale tridermice Viermii sunt încadraţi în trei încrengături: platelminţi. Încrengătura Nemathelminţi (viermi cilindrici) Clasificare: . Celenteratele au două forme alternative: polip şi meduză.planariile: apare capul cu doi ochi primitivi şi aparatul excretor. Trichinella. Clasificare: . 13 . Reprezentanţi: Nereis. terestre.

În stadiul de adult pierde coada şi notocordul. Caracteristic este sistemul ambulacral cu rol în: locomoţie. Agenate (ciclostomi): cuprind forme asemănătoare peştilor. Ascidia seamănă cu un spongier. celomate. Au ochi cu structură similară cu a mamiferelor. 2. 2 perechi de aripi). antene). La cefalocordate notocordul este prezent şi la adult. cu schelet intern reprezentat de notocord. Au însuşiri de animal prădător. Sunt sedentare. torace (3 segmente cu 3 perechi de picioare. b. La vertebrate se păstrează în faza embrionară. abdomen. au . Abdomenul din 11-12 segmente. Crustacee (ex. respiraţie. Încrengătura Arthropoda Cuprinde organisme cu corpul segmentat: cap.. Arahnide (păianjăni): au corpul format din cefalotorace şi abdomen. Au simetrie radiară. Clasificare: 1. Înmulţire: prin ouă şi dezvoltare cu metamorfoză. Reprezentanţi: stele de mare. Au exoschelet şi structură internă complexă. cefalocordate: Amphioxus – păstrează notocordul şi în stare adultă. Cordate Sunt animale: tridermice. 3. cartilaginos şi aparat bucal adaptat pentru supt.Cefalopodele sunt cele mai evoluate şi specializate moluşte. Alte caracterii definitorii pentru cordate: tubul nervos situat dorsal. Încrengătura Echinodermate Cuprinde specii marine. Vertebrate a. La urocordate notocordul este prezent doar în stadiul larvar.. 14 . Au corpul format din: cap (ochi compuşi. Clasificare: 1. fiind lipsite de maxilare (fălci). dar are şi caracterenoi. armatură bucală. Gnatostomate – cuprind vertebrate cu fălci (maxilare): peşti cartilaginoşi. acoperit cu un înveliş din chitină împregnat cu săruri minerale. Sunt metazoare (tridermice. 2. fantele branhiale derivate din faringe au rol respirator. Au schelet rudimentar. provenit din cefalizarea ganglionilor. 4. 3. Raci) au crusta împregnată cu calciu. Urocordate (Tunicate): sunt cele mai primitive cordate. la adult e înlocuit de coloana vertebrală. reptile. Miriapode (ex. mamifere). deuterostomiene. Au apendice specifice (Chelicere) cu glanda veninoasă la baza lor. etc. Urechelniţa) au corpul format dintr-un număr mare de segmente articulate între ele. torace şi abdomen. Au şi glande sericigene pe abdomen.un creier. deuterostomiene). pentaradiară. arici de mare. osoşi. unele fixate. crini de mare. Insecte: sunt cele mai numeroase şi adaptate la toate mediile. Piciorul formează 10 tentacule în jurul gurii. tetrapode (amfibii. păsări. Apendicele sunt formate din segmente articulate între ele. Au 5 perechi de apendice şi două perechi de antene. Prezintă memorie.

etc. chiroptere. etc. Au respiraţie branhială. Clasificare: . membre: dispuse lateral (scurte. copite. .anure. în condiţii de secetă respiră prin plămâni (vezica înotătoare modificată). .amfibii fără coadă. solzi. . vezică urinară. carnivor. Cele inferioare sunt: poikiloterme. în condiţii normale au respiraţie prin branhii. Tegumentul cornos cu solzi sau plăci cornoase. Mormolocii (lervele) au respiraţie branhială. Pielea prezintă diferenţieri cornoase (gheare. canini. celelalte sunt homeoterme. cele mai multe au glande sudoripare şi sebacee. dinţii sunt diferenţiaţi: incisivi.urodele. Membrele: înotătoare perechi şi neperechi.) .marsupiale – nasc pui incomplet dezvoltaţi. rozătoare. cegă. au glande mamare. Clasificare: . pe osul stern carenat şi pe claviculele unite se prin muşchi puternici cu rol în mişcarea aripilor. Din reptile au evoluat: păsările şi mamiferele.crocodilieni. 15 .) . corp acoperit cu pene.sturionii (morun. vulpea de mare etc. Ea suferă metamorfoză. Au muşchiul diafragm. Păsări (Aves): Vieţuitoare adaptate la zbor: forma aerodinamică. .). edentate.total osoşi. premolari şi molari.chelonieni (broaşte ţestoase). speciile acvatice sunt adaptate secundar la acest mediu. etc.placentare sunt cele mai evoluate. Clasificare: .motreme – ovipare .ofidieni (şerpi). Mamifere: au corpul acoperit cu păr. coadă şi nu are membre. absenţa unor organe: dinţi.Peşti crosopterigeni (Latimeria) Amfibieni: Sunt vertebrate cu viaţă amfibie şi respiraţie dublă: pulmonară şi tegumentară.teleostenii (crap. . cele mai multe zburătoare. ştiucă.) . care secretă lapte cu care sunt hrăniţi puii.osoşi parţiali.lacertilieni (şopârle). primate. Acestea sunt: insectivorele. membre anterioare transformate în aripi.cartilaginoşi (căini de mare. oase pneumatice (pline cu aer). Respiraţia pulmonară. .amfibii cu coadă.peşti dipnoi au respiraţia dublă. un ovar la femele. iar cele mai puţine sunt alergătoare (struţii). Reptile: Sunt vertebrate terestre. Larva-mormoloc are branhii externe.Peşti: sunt vertebrate cu formă hidrodinamică şi tegument acoperit cu solzi. scufundătoare – înotătoare (pinguinii). absente). Clasificare: .

11. c. ciuperca poate fi o zigomicetă. provirusul este integrat în cromozomul bacterian. virusul complet are capsidă şi genom viral. b. b) Nemathelminthes. constituie un lichen. masă viscerală şi picior. trăiesc pe uscat şi în apă.Oxiurii şi trichina aparţin filumului: a) Plathelminthes. cele patogene sunt saprofite. au un nucleoid format dintr. d. Procariotele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. c) crustacee. se stabileşte o relaţie numită simbioză sau mutualism între alge şi ciuperci. 4. c. se înmulţtesc prin diviziune direactă. în anumite condiţii cu o ciupercă. d. b. Muşchii: a. c. o algă asociată. b) majoritatea au corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă. se înmulţesc exclusiv prin spori. d) celenteratele. Cormofitele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. b) viermii segmentaţi. d. 8. b) insecte. c) Annelida. sunt lipsite de mitocondrii. sunt talofite superioare. În corpul lichenilor: a. 3. d. au nucleu cu membrană dublă. Sunt animale tridermice: a) viermii laţi şi cilindrici. prezintă un fus de diviziune format din fibre contractile. virus vegetativ-este virionul decapsidat. d) cefalopode. c) prezintă cap. sunt un rezervor uriaş care fixează razele solare şi le transformă în hrană. 12. tulpină şi frunze. Ferigile: a. 16 . d) Cnidaria.. c. se reproduc sexuat şi asexuat. au o alternanţă de generaţii. d) sunt metazoare didermice. b) prezintă schelet intern. b. 6. 7. 13. 5.un singur cromozom. Artropodele: a) au corpul segmentat. c. b. c) moluştele. b. b. au un nucleoid. au sporofitul foarte redus. se înmulţesc exclusiv prin spori. toate sunt pluricelulare. 10. sunt plante care au organe vegetative: rădăcină. 2. se înmulţesc prin mitoză. d. b.Test de evaluare Alege răspunsul corect 1. genomul viral asigură multiplicarea virusului de către celula gazdă. sunt criptogame vasculare.Bacteriile: a. e. 9. c. se aseamănă cu algele prin prezenţa unui cromatofor mare. se înmulţesc asexuat şi sexuat. Moluştele: a) sunt preponderent terestre.Eucariotele: a. b. c. Virusurile au mai multe stări: a. au gametofitul reprezentat de protal. c. cele fotogene produc lumină. c) populează toate mediile de viaţă. d) sunt fitofage şi carnivore (prădătoare). nu au aparat Golgi. pot fi fotoautotrofe. Clase de artropode: a) miriapode. f. d.

midii 4. Crustaceele: a) sunt adaptate la mediile terestru şi acvatic. Trematode a. planarii 3. râme f. Scifozoare d. viermele de 5. Lamelibranhiate c. Oligochete e. Asociaţi corect noţiunile Exemple de specii din cele 2 coloane: 6 XClase de nevertebrate 1. meduze 2. c) exoscheletul este impregnat cu carbonat de calciu. Hirudinee b. 15. d) au dezvoltare larvară prin metamorfoză.14. Turbelariate gălbează 6. stridii. b) au două perechi de antene. lipitori 17 .

lipide.Aparatul fotosintetizator e legat de o membrană la bacterii. Dimensiunile celulei procariote variază între 0. creşterea şi multiplicarea celulară. Ea caracterizează două categorii de organisme:bacteriile şi algele albastre-verzi. anorganice (CaCO3. După modul de organizare a materialului nuclear. UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII – CELULA Celula este unitatea structurală şi funcţională a vieţii.Materialul nuclear: nucleoid sau genofor. Acesta constă în: lamele şi vezicule care sunt invaginări ale membranei. el nu are înveliş nuclear. Celula procariotă Celula procariotă este primitivă. Forma celulei bacteriene diferă în funcţie de condiţiile mediului. acizi nucleici şi diferite substanţe minerale. omogenă care conţine: proteine. cu rol deosebit în respiraţie. Ribozomii participă la sinteza proteinelor. organismele vii se încadrează în două categorii de celule: procariote şi eucariote.Sistemul vacuolar cu origine tot în membrana celulară. . Conţin suc vacuolar format din apă şi diverse substanţe dizolvate.verzi. produse tot prin invaginarea acesteia. . În acesta se află pigmenţii fotosintetizatori. . glucide.Mezozomii sunt tot invaginări ale membranei de formă sferică. ci se află direct în citoplasmă. . amidon).procariotele nu posedă organite înconjurate de membrane.Incluziunile sunt produse metabolice. nu poate realiza procese de : pinocitoză şi fagocitoză. Celula procariotă este sediul tuturor proceselor vitale.. Structura celulei procariote: . Cromozomul bacterian este colorabil poartă în structura sa informaţia genetică care coordonează metabolismul. sulf coloidal). obişnuit sferice. etc . la algele albastre-verzi din: peptidoglican şi o lipopreoteină. foarte mici.Peretele celular la bacterii este format din: peptidoglican. .CAP II.Citoplasma este o masă densă. . . Unele sunt:organice (glicogen. cu extremităţile reunite. . apă. formate din ARN şi proteine.Membrana celulară (plasmatică) este lipo-proteică (plasmalema). Nucleoidul e reprezentat de un cromozom bacterian alcătuit dintr-o molecula de ADN de formă circulară. şi separat de ea la algele albastre-verzi. .Ribozomii sunt particule citoplasmatice caracteristice.5μm -3-6μm la bacterii şi 1-10μm la algele albastre.

Ribozomii (granulele lui Palade) se găsesc în celulele procariote şi eucariote. realizând astfel transportul în şi din celule. reticul endoplasmatic (R. Reticulul endoplasmatic R. Biomembranele delimitează spaţiile de reacţie de forme şi mărimi diferite numite organite celulare: Dictiozomii –cisterne aplatizate. Cea mai mare celulă din organismul uman este ovulul (ovocitul) de cca.membrana plasmatică. membranele R. Particularităţile structurale.S. tonoplastul.E. ribozomi. etc.2-8μm. apoi sub influenţa factorilor interni şi externi se diferenţiază. componente nevii. membrana celulară asigură schimburi selective între celulă şi mediu. ovale. etc. precum şi: proteine. polizaharide. . plastidele şi mitocondriile sunt organite autodivizibile. potrivit căruia membrana biochimicăe formată dintr-un bistrat lipidic în care suntînglobate proteinele globulare.. Proteinele străbat ambele starturi fosfolipidice. fizico-chimice şi fiziologice ale principalelor componente celulare.E. acizi nucleici.hialoplasma este hialină şi alternează între starea de plasmă-sol (fluidă) şi cea de plasmă gel (solidă). Forma lor e foarte variabilă.Mg. . stelate.el este delimitat la plante de un perete şi o membrană.P.în interiorul acestor învelişuri se află protoplasma care cuprinde citoplasma fundamentală (hialină) şi organite celulare (cu membrane speciale şi funcţii vitale). Modelul de organizare moleculară este cel al . lizozomi. Ea este o soluţie coloidală alcătuită din particule dispersate care nu difuzează prin membrane. cu excepţia bacteriilor şi algelor albastre-verzi. Sunt şi celule foarte mari – celulele cu latex ale plantei laptele câinelui (au lungimea de câţva metri).vacuomul. cilindrice. Bacteriile au doar: 0. învelişul nuclear.K. Datorită structurii sale.şi Fe. La plante celula are între 10μm şi 550mm în medie. prismatice. Pot fi sferice. Membrana plasmatică este de natură lipo.O. piramidale.Celula eucariotă Celula eucariotă este asemănătoare cu celula procariotă. 250μm (milimicroni). lipide. Structura şi rolul componentelor celulare: O celulă este alcătuită din componente vii. Citoplasma fundamentală. Corpul celulei se numeşte protoplast. La animale celulele au iniţial formă globuloasă.Ca..). învelişurile mitocondriilor şi plastidelor. delimitate de biomembrane cu rol secretor de enzime şi hormoni asociate cu vezicule.E. Totalitatea lor formează aparatul Golgi. care străbat membrana şi leagă celulele între ele.H. produse ale metabolismuluui celular. În celulele eucariote se găsesc ca particule libere (granule dispersate) sau ataşate membranei .proteică (fosfolipidică). la animale de o membrană celulară. fusiforme. Protoplasma activă este un sistem predominant hidric (apa ocupă 60-95%). . Intră în alcătuirea tuturor organismelor. exemple de organite: plastide.nucleul. etc. Are rol de transport intra şi intercelular.totalitatea vacuolelor delimitate de citoplasmă printr-o membrană – tonoplast. este un sistem de canalicule ramificate. dictiozomi. conţine: C. Sistemul de biomembrane. . dar mai complexă. Dimensiunile celulei eucariote: e foarte variată.mozaicului flui.

portocalii şi roşii. le conferă formă şi individualitate. ARN mitocondrial. Se cunosc 3 tipuri: . oleoplastele (depozitează lipide). Toate mitocondriile formează condriozomul. fructelor. dau culoarea petalelor. şi au rol în nutriţie. hemiceluloză şi substanţe pectice.R. cromatină. Lizozomii conţin enzime şi distrug substanţele străine.cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni. carioplasma. 1-3 nucleoli. ovale. 2.E. proteine. Sunt: sferice. Celulele au în mod obişnuit un nucleu. E alcătuit din celuloză. Au rol în sintezele proteice. Cavitatea mitocondrială e delimitată de 2 biomembrane. Vacuolele sunt delimitate de membrane speciale (tonoplast).acoperă la exterior membrana celulelor la plante. substanţe organice. plastidele. nucleul reprezintă centrul de comandă şi coordonare a metabolismului celular. mitocondriile – organite cu rol în metabolismul energetic. cromatina este alcătuită din ADN. . dar unele au doi şi mai mulţi nuclei. anorganice). 3. Granulele lui Palade conţin două subunităţi inegale constituite din :ARN şi proteine.sunt organite specifice plantelor separate de citoplasmă printr-un înveliş de două biomembrane structural diferite.Leucoplastele sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe: amiloplastele (depozitează amidonul). Nucleul are: 2 biomembrane. Perete celular . enzime. .Cloroplastele conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză . Organitele autodivizibile 1. proteine. Ele conţin suc vacuolar (apă. ARN. Lipseşte la celulele animale. În interior se află matrixul ce cuprinde ADN mitocondrial. lipide.

d) ciupercilor. b) bacteriilor. ribozomi a. 2. b) membrana nucleara. 5. cloroplaste b. reticul endoplasmatic e. aparat Golgi d. Scrieti in fata organitelor celulare literele corespunzatoare functiilor acestora: _______--------. d) 1-2 nucleoli B. Peretele celular lipseste la celulele : a) vegetale.1.TEST A. c) circulatia informatiei genetica in scopul sintezei proteinelor. fotosinteza C. b) cloroplastelor. b) embriologie. b) Este formata din hialoplasma si organite celulare. c) fiziologie celulara.2. c) animale. 6. d) depozitarea acizilor nucleici. Descopera eroarea! Citoplasma: a) ocupa si o parte din masa nucleului. Unele celule se pot misca activ cu ajutorul: a) mitocondriilor. Descopera eroarea! Nucleul are rol in: a) coordonarea activitatii celulare: b) circulatia intracelulara a substantelor. d) citologie. d) este delimitata la exterior de membrana plasmatica. respiratia celulara _______--------. In structura nucleului nu intra: a) nucleoidul. mitocondrii c. biosinteza proteica _______-------__4. circulatia intracitoplasmatica _______--------_ 3. producerea de secretii ______ -------_ 5. Alegeti varianta corecta de raspuns: 1. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si functiilor celulelor se numeste: a) microbiologie. 3. c) este substanta fundamentala a celulei. . Recunoasteti pe desen componentele celulei animale (componentele numerotate de la 1 la 10). c) cililor si flagelilor. d) curentilor citoplasmatici. Care este functia cloroplastelor (definiti procesul !) ? D. Indicati structura unui cloroplast. c) nucleoplasma. 4.

Cromonemele complementare sunt unite între ele printr-un singur punct centromerul sau centrul de mişcare al cromozomului. se fragmentează şi apar două celule fiice – la drojdia de bere.). metafaza: cromozomii se aşează în plan ecuatorial. bacterii. Fusul de diviziune: structură în formă de fus formată din fibre proteice contractile. se dublează cantitatea de cromatină (ADN. Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei care poartă informaţia ereditară. Sunt două tipuri de diviziune: directă şi indirectă.fragmentare în urma apariţiei unui perete despărţitor care împarte conţinutul celulei în două celule fiice (la unele alge verzi). Fusul se formează numai în timpul diviziunii la începutul metafazei. gameţii. Funcţia lui este de a repartiza în mod egal cromozomii fii în cele două celule fiice rezultate în urma diviziunii celulare. profaza în care dispare membrana nucleară şi nucleolii. . în celulele fiice se păstrează număr diploid de cromozomi. au număr redus la jumătate de cromozomi (n) (celule haploide). Diviziunea mitotică – mitoza se produce în celulele somatice (2n). Diviziunea indirectă se desfăşoară în mai multe faze succesive în care au loc transformări ale substanţei nucleare.diviziunea celulară Diviziunea indirectă se clasifică în: A. Datorită poziţiei centromerului. De-a lungul lor acestea au îngroşări numite cromomere care sunt bucle ale spiralelor cromonemelor. . Se produce la majoritatea organismelor vii. Mitoza are patru faze succesive: 1. semnificativă fiind individualizarea cromozomilor. pe fusul de diviziune se fixează cromozomii 2. La diviziune participă cromozomii şi fusul de diviziune. proteine. se despart cromatidele. se divide centru celular. Autoreproducerea cromozomilor se produce semiconservativ.Diviziune celulară Celulele mature dau naştere la noi celule asemănătoare cu celula mamă prin procesul numit diviziune. sunt în număr constant şi caracteristic pentru fiecare specie.ştrangulare (gâtuire) la mijloc celula se subţiază. se individualizează cromozomii. etc. Ciclul celular de viaţă al unei celule are două etape: . Sunt vizibili la microscop în timpul diviziunii celulare. Cromozomii au înveliş fin care închide substanţa fundamentală în care se află două filamente spiralate. Un cromozom e reprezentat de o macromoleculă de ADN formată din două catene complemetare de nucleotide legate între ele prin punţi de hidrogen.interfaza: este cea mai activă fază deoarece între două diviziuni în celulă au loc sinteze complexe. 3. celulele reproducătoare. Diviziune directă se realizează prin: . anafaza: cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei . cromozomii apar formaţi din două braţe egale sau inegale. răsucite unul în jurul celuilalt numite cromoneme. etc. Celulele somatice (2n) au un număr dublu de cromozomi. apar doi cromozomi monocromatici. ARN.

Acum cromozomii se despiralizează. dublează cantitatea de ADN B. apare membrana nucleară. Această etapă are 4 faze: . Diviziunea meiotică.profaza individualizează cromozomi omologi biocromatidici care se unesc în perechi formând tetrade.meioza duce la formarea celulelor reproducătoare.telofaza: la cei doi poli ajung câte doi cromozomi bicromatidici. . fiecare cu n cromozomi. telofaza: dispare fusul nuclear. În interchineză nu mai are loc sinteza de ADN şi proteine. În prima etapă dintr-o celulă (2n) se obţin două celule (n). . Interfaza: celulele noi asimilează activ. deci cele două celule fiice. Cromozomii bicromatidici sunt modificaţi după schimbul de informaţie genetică petrecut în profază. . În a doua etapă: are loc diviziunea mitotică atfel că la sfârşit iau naştere 4 celule. .metafaza tetradele se aliniază în zona ecuatorială a fusului. doi nuclei cu nucleoli.anafaza: din tetrade se desprind cromozomii biocromatidici şi migrează la polii celulei. se desfăşoară în două etape. membrana celulară.4. Aceste celule haploide (gameţi) nu se mai divid.

Meioza: a) se desfăşoară în două etape succesive (ecvaţională şi reducţională) b) se desfăşoară atât în celula procariotă cât şi în celula eucariotă c) se desfăşoară în celulele reproducătoare cu n cromozomi d) conduce la formarea celulelor reproducătoare asexuate şi sexuate 4. Cromozomii eucariotelor: a) prezintă două cromatide c) totalitatea lor formează cariotipul b) au un singur centromer d) eucariotele nu au cromozomi 9. Nucleul interfazic la eucariote prezintă: a) un înveliş nuclear format din două biomembrane b) nucleoplasmă c) cariolimfă d) nucleoli 5. b) ribozomal. b) anafazei I. c) anafazei II. Mitoza asigură: a) păstrarea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN din celula mamă b) înjumătăţirea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN c) recombinarea genetică intra.şi intercromozomială d) biodiversitatea 3. Celulele corpului (somatice): a) au număr dublu de cromozomi b) se numesc diploide c) au număr de cromozomi redus la jumătate d) se numesc haploide 10. d) viral 7. Încercuiţi răspunsul corect: 1. Acizii dezoxiribonucleici: a) sunt localizaţi mai ales în nucleu b) se găsesc şi în citoplasmă c) la nivelul lor este codificată informaţia genetică d) nici o afirmaţie nu este corectă . Care dintre următoarele reprezintă tipuri de ARN în celula eucariotă: a) mesager. c) de transport. d) metafazei 2.Test de evaluare I. Ciclul celular reprezintă perioada de timp dintre: a) două diviziuni celulare b) două interfaze c) formarea zigotului şi începutul diferenţierii celulare d) formarea unei celule şi terminarea diviziunii acesteia 6. Ciclul cromozomial: a) cuprinde două faze (haplofaza şi diplofaza) b) reprezintă ciclul de evoluţie individuală c) fiecare organism prezintă un alt tip de ciclu cromozomial d) este identic la majoritatea organismelor 8. Cromozomii omologi se separă în timpul: a) profazei.

CAP. ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice răsucite în spirală. capetele libere îşi refac nucleotidele complementare pe baza materialelor existente în celulă. adenina Există două tipuri de acizi nucleici: acizii ribonucleici (ARN) şi acizii dezoxiribonucleici (ADN). legate între ele prin punţi de hidrogen. Deci. III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII Acizii nucleici şi rolul lor genetic Acizii nucleici deţin cel mai important rol în depozitarea şi transmiterea informaţiei genetice. pe suprafaţa ribozomilor.G. localizaţi în nucleu şi citoplasmă. alcătuite din unităţi structurale numite nucleotide.T. În acest fel dintr-o macromoleculă de ADN iau naştere două catene noi. Pe măsura desfacerii catenelor. la nivelul cărora se codifică informaţia genetică pentru realizarea diferitelor structuri şi funcţii ale organismului. ei sunt substanţe polinucleotidice. . În structura ADN intră A. localizaţi în principal în nucleu.ARN-transport (ARN-t) care transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. ei realizează procesele eredităţii şi evoluţiei. antiparalele. 2. 1. Acizii nucleici sunt substanţe macromoleculare.adenina ARN Acid fosforic riboza Citozina .ARN-mesager (ARN-m) care conţine mesajul genetic pentru ordinea aminoacizilor în molecula proteică .ARN-ribosomal (ARN-r) care intră alături de proteine în compoziţia ribozomilor.uracil Guanina. un rest de acid fosforic. având rol în sinteza proteinelor. acizii dezoxiribonuleici (ADN).C. respectiv două macromolecule de ADN identice din care una este mai nou sintetizată. După rolul îndeplinit în celula eucariotă. În cursul acesteia catenele macromoleculei de ADN se separă progresiv prin ruperea legăturilor de H dintre catene. Nucleotide Acizi Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice nucleici ADN Acid fosforic dezoxiribozriboza Citozina. cealalta reprezentând catena-matriţă . O nucleotidă e constituită din: o bază azotată (purinică sau pirimidinică). există mai multe tipuri de ARN: . timina Guanina. un zahar (pentoză). acizii ribonucleici(ARN). Ordinea bazelor azotate în ADN-reprezintă înscrierea informaţiei ereditare în această macromoleculă. Transmiterea informaţiei ereditare de la o generaţie la alta se realizează datorită reacţiei de replicare a ADN-ului.

Funcţiile genelor: funcţia de mutaţie. Interacţiunle genelor cu mediul extern. Funcţia de mutaţie: constă în modificări sau leziuni ale ADN-ului la nivelul genelor. El este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi condiţiilede mediu. Un caracter nu este controlat de o singură genă. comportamentale). genele pereche care ocupă acelaşi loc sunt gene alele. Pe cromozomii omologi. Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informaţiei genetice este reprezentată de genă.variaţii neereditare – nu se transmit .variaţii ereditare – se transmit ereditar descendenţilor . adaptativ. Funcţia fenotipică: trăsăturile fenotipice se află sub controlul genotipului. individul este heterozigot. Factorii mediului pot să influenţeze fenotipul fără să afecteze structura genotipului. Genotipul: cuprinde toate structurile celulare capabile să transmită urmaşilor informaţia ereditară. Fenotipul: totalitatea caracterelor unui organism (fizice. ci în corelaţie unele cu altele. plastic. Genele sunt aşezate liniar în lungul cromozomului. orientează desfăşurarea proceselor metabolice şi deci de sinteză a diferitelor substanţe care participă la funcţionarea şi edificarea organismului. funcţia fenotipcă. o pereche de gene alele afectează mai multe caractere fenotipice diferite. Gena este un segment de ADN sau ARN care controlează sau condiţionmează manifestarea uneia sau mai multor însuşiri ale unui organism în anumite condiţii de mediu. ci de mai multe gene. funcţia de recombinare. Genele determină sinteza substanţelor organice (şi a enzimelor). Factorii mutageni: radiaţii ionizante.Ereditatea şi variabilitatea lumii vii Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice de la părinţi la urmaşi de-a lungul generaţiilor. unele substanţe chimice. raze ultraviolete. Ereditatea şi variabilitatea sunt două componente genetice şi factori ai evoluţiei care determină unitatea şi diversitatea lumii vii. Când genele alele sunt identice din punct de vedere genetic individul este homozigot. fiecare genă ocupând o anumită poziţie numită locus. Ea cuprinde un număr mai mare de perechi de nucleotide. Variabilitatea diferenţele existente între indivizii aceleaşi specii sub raportul însuşirilor genotipice şi fenotipice. dacă nu sunt identice. Funcţia de recombinare: se realizează prin combinaţia de caractere care are loc în urma schimbului de nucleotide dintre cromozomi. Caracterele individuale şi de specie care se transmit sunt caractere ereditare. O genă prin schimbarea poziţiei faţă de alte gene din cromozom modifică fenotipul respectiv. Inetracţiunile dintre gene Genele nu funcţionează separat. Fenotipul are caracter dinamic. În prima etapă a meiozei recombinarea genelor nu le modifică schimbă doar modul lor de grupare în genotip. ecologice. Distingem o variabilitate la nivel individual şi la nivel populaţional Tipuri de variaţii: .

Transmiterea în bloc (înlănţuită) a genelor aflate în acelaşi cromozom poartă numele de linkage. 50% sunt heterozigoţi dominanţi şi 25% homozigoţi recesivi. În F 2 sunt 9/16 homozigoţi dominanţi. ADN-ul este substanţa ereditară.Legea segregării caracterelor la hibrizii celei de a doua generaţii (F 2). Ele se transmit în bloc. El a explicat fenomenul astfel: în timpul meiozei la formele heterozigote. păstrându-şi integritatea structurală. Morgan a observat că nu întotdeauna genele ce aparţin acelueaşi grup de linkage se transmit înlănţuite.crossing-over. Acest fenomen de linkage are ca substrat celular faptul că în cursul diviziunii cromozomii se comportă ca o unitate. Aşezarea liniară a genelor în croozomi. În F 2 prin monohibridare:25% sunt homozigoţi dominanţi. cromozomii omologi pereche (parentali) se apropie foarte mult şi formează multe puncte de contact în care se rup şi are loc schimbul de gene. Pentru dihibridare raportul de segragare fenotipic 9:3:3:1. Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare. Tezele teoriei cromozomiale ale eredităţii Genele sunt aşezate pe cromozomi liniar. În monohibridare în F 1 rezultă 4 hibrizi uniformi dominanţi. Teza I. În F2reapar caracterele recesive. Teza II. substratul chimic al eredităţii la toate organismele. 3/16 heterozigoţi şi 1/16 homozigot recesiv. din care genotipic – toţi sunt heterozigoţi. ele se transmit descendenţilor înlănţuite. 3/16 heterozigoţi. în dihibridare în F1 hibrizii sunt 100% heterozigoţi dominanţi. 1 recesiv. permiţând totodată un schimb reciproc între ele. Pentru monohibridare raportul de segragare fenotipic 3:1 adică 3 dominant. Legile transmiterii caracterelor ereditare Legile eredităţii se aplică organismelor care se reproduc pe cale sexuată şi care au au în ciclul de viaţă procesele: fecundaţia şi meioza. . genele care se află pe acelaşi cromozom şi se transmit de la celula mamă la celulele fiice sunt gene înlănţuite. După numărul de perechi de caractere ale părinţilor care se încrucişează există: monohibridare şi dihibridare. 1. 2. Teza III.Legile transmiterii caracterelor ereditare Hibridarea şi hibrizii Hibridarea este procesul de încrucişare între indivizi deosebiţi genetic. Această lege arată că prin încrucişarea hibrizilor din F1 rezultă o generaţie uniformă (F2). Legea puurităţii gameţilor. Descendenţii se numesc hibrizi. Conform acestei legi gameţii conţin doar unul din factorii ereditari pereche deci sunt puri din punct de vedere genetic.

Mendel C – O. Mendel C – O. Avery B – Th. Legea purităţii gameţilor stabileşte: A – gameţii sunt impuri genetic B – gameţii sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic C – segregarea în F2 este de 3 dominant la 1 recesiv D – segregarea genotipică este de 3: 1 în monohibridare .Primele mecanisme de transmitere a caracterelor ereditare au fost formulate de: A – G. totalitatea genelor dintr-un organism b. fenomenul prin care se încrucişează doi indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere ereditare. biochimice şi de comportament 5. Kimura 9.Test de evaluare 1. timina şi uracil d. 6. adenina şi guanina c. adenina şi citozina 3.guanina şi adenina 2.Fenotipul reprezintă: a. totalitatea factorilor ereditari dintr-un organism c. noţiune introdusă de Mendel c. încrucişarea între părinţi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere. Morgan D – nici un răspuns nu este corect 8. b. Hibridarea este: a. Morgan D – M.adenina şi citozina b. Genotipul este: a. citozina şi timina b. totalitatea factorilor de mediu care modifică fenotipul 4. Avery B – Th.adenina şi timina c. Bazele azotate pirimidinice sunt: a. încrucişarea între părinţi care se deosebesc prin două perechi de caractere ereditare.Tezele teoriei cromozomiale a eredităţii au fost formulate de: A – G. c.adenina şi uracil d. totalitatea genelor dintr-un organism b.Bazele azotate purinice sunt: a. suma însuşirilor morfologice fiziologice.Segregarea fenotipică în monohibridare. în generaţia F2 (2n) este: A – 3: 1 C – 50% : 25% B – 1: 2: 1 D – 1: 1 7.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful