SUPORT DE CURS BIOLOGIE

CLASA A IX-A FRECVENŢĂ REDUSĂ

PROF. VRINCEANU DANIELA
CUPRINS CAP. I. VARIETATEA VIEŢII Încrengătura virusurilor (Virophyta) pag.1
REGNUL MONERA pag. 2 REGNUL PROTISTA pag. 2 REGNUL FUNGI pag. 3 REGNUL PLANTE pag. 4 REGNUL ANIMALIA pag. 10 TEST DE EVALUARE pag. 14 CAP.II UNITATEA STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONALĂ – CELULA CELULA PROCARIOTĂ CELULA EUCARIOTĂ TEST DE EVALUARE pag. 18 DIVIZIUNEA CELULARĂ pag. 19 TEST DE EVALUARE pag. 21 CAP.III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII pag. 22 ACIZII NUCLEICI EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LEGILE EREDITĂŢII TEORIA CROMOZOMIALĂ A EREDITĂŢII 2 pag. 22 pag.23 pag. 24 pag. 15 pag.16

Structura virusurilor: este asemănătoare şi constantă. hepatită virală. cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă. Protista. . prin genomul ei. variolă.decapsidarea –prin pierderea capsidei. etc. oreion. Fungi.pag. febră galbenă. La om şi animale produc: bronşită. rubeolă. VARIETATEA VIEŢII Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whittaker. răceala comună. 25 CAP.eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN. Încrengătura virusurilor (Virophyta) Unitatea morfologică şi structurală a virusurilor se numeşte virion.pătrunderea în celulă.absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine.învelişul extern. iar majoritatea genomului este înglobat în celula atacată. Virusurile cu genom ARN se asamblează în citoplasmă. pojar.multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată. totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate în 5 regnuri: Monera. o structură proteică cu formă geometrică regulată care acoperă genomul formând cu el – nzcleocapsida. Plante. deoarece genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el. . . completat şi acceptat de un număr mare de specialişti. . I. Virionii au forme diferite: cilindrici.infecţia propriu-zisă. lent prin învelişul celulei în virusurile cu genom ADN. etc.capsida virală. cireaşă cu coadă. entităţi genetice care vor fi tratate într-o încrengătură aparte. encefalită. Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie. . Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape: .genomul reprezentat de o moleculă ADN sau ARN – niciodată ambii acizi nucleici.acoperă capsida unor virusuri. Animalia. sferici. Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de acizi nucleici virali şi proteine diferite. Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. Virusul manifestă un parazitism absolut. 24 TEST DE EVALUARE pag. . cancer. În acest sistem nu sunt tratate virusurile. Această stare de virus se numeşte provirus. . virionul devine virus vegetativ. Celula vie oferă energia pentru sinteza constituenţilor virali. Virionii sunt alcătuiţi din două componente esenţiale: . Uneori capsida rămâne în afara celulei. 3 .asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul.

Ciliofora. oxidează NH3. citoplasmă. coloniale.cili la ciliofore: Paramecium. Agenţi infecţioşi subvirali patogeni exclusiv la plante sunt: viroizii şi prionii I. Mişcarea: . Protozoarele parazite (patogene): Trichomonas. prin transfuzii de la donatori infectaţi. saprofită.heterotrofe: saprofite – consumă substanţe organice din cadavre. spermă. Giardia. Reproducerea: . Reprezentanţi: Chrococcus. Giardia. prin conjugare la ciliate. Spirulina. filiformă (vibrioni). la flagelate. substanţe minerale). înmugurire şi spori de propagare. 1/ mai multe nuclee. spiralată. ingestie în vacuola digestivă (zooflagelatele). Babesia. Regnul Monera Cuprinde organisme primitive unicelulare procariote(nu posedă nucleu adevărat): bacterii şi algele albastre –verzi. Respiraţia: pe toată suprafaţa corpului. Se transmite: prenatal de la mamă la făt. Nutriţia: . flexibilă (spirochete). . B.asexuată: prin diviziune mitotică. A. Pot fi: . Oscillatoria. Nutriţia: autotrofă (fotosinteză).heterotrofe. Bacteriile: organisme microscopice. Regnul Protista Organisme eucariote: unicelulare. prin stigmă la fitoflagelate. Clasificare: Clasele Flagellata. Amoebosporidia. Algele albastre-verzi: conţin pigmenţi clorofilieni şi ficocianină.Virusul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) denumit HIV. prezente în toate mediile de viaţă Formă: sferică (coci). Excitabilitatea:: prin membrană. Sporozoa.autotrofe: folosesc lumina (E) în fotosinteză. secreţii: salivă.el se găseşte în sânge. prin fragmentare (hormogoane). Sensibilitatea: prin cili tactili la ciliofore.autotrofe: foarte puţine (fitoflagelatele). Înmulţirea: prin diviziune. unele sunt mari: Collozoum (6cm). spiralată fixă (spirili). Evoluţie: grup închis pentru evoluţie ca şi bacteriile II. În citoplasmă are: o vacuolă digestivă. Plasmodium. .flageli la flagelate: Euglena. parazite –consumă substanţe organice din organismele vii (patogene) Creşterea: este urmarea acumulării de substanţă organică nouă. . saprofite: absorbţie. Sarcodina. Trypanosoma. etc. Microcystis. prin contact sexual. H2S. vacuole pulsatile. Excreţia: prin vacuole pulsatile. . Cromulina.sexuată: prin copulaţie. de bastonaş (bacili).pseudopode: Sarcodina. . Înmulţire: amitoză. Nutriţia: polivoră (atât substanţe organice. Vorticelle. Nostoc. Citoplasmă. 4 . Alcătuire: membrană.

Aceste extremităţi multinucleate numite gametocişti se contopesc şi formează zigotul cu nuclee diploide. .sexuat prin ascospori în condiţii nefavorabile. În condiţii favorabile sporii se divid şi dau noi micelii unicelulare. ascospori la Ascomycota. Basidiomycetae. Astfel două ramificaţii de pe micelii diferite ca sex vin în contact direct. absorbativă. Ascomycetae. vacuole şi substanţe de rezervă. fabricarea brânzeturilor. Are miceliul format dintr-o singură celulă uriaşă polinucleată. 2. sporofitul (2n). Regnul Fungi Cuprinde organisme cu nutriţie heterotrofă. Are loc în condiţii nefavorabile. are hife pluricelulare. ascosporii se formează în sporocişti în urma diviziunii reducţionale a nucleului iniţial. formează sporocistul în care prin meioză se formează sporii (h) care genearează noi micelii. reticul endoplasmatic. este saprofit pe fructe.) . Clasa Ascomycetae Reprezentanţi: Pennicillium notatum Aspergillus – mucegaiul verede-albăstrui. Mucegaiurile produc fermentaţii alcoolice sau parazitează. 1. spori (cei mai mulţi sunt mitospori – conidie fiind forma cea mai frecventă. În condiţii favorabile zigotul germinează. zoospori. basidiospori la Basidiomycota. Reproducerea: . Înmulţirea: . Au valoare economică: extragere de penicilină. sporangiospori la Zygomycota.asexuată: prin spori. Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere. reprezentată de tuburi ramificate în care sunt nucleele delimitate de citoplasmă. Clasa Phycomycetae Reprezentanţi: Mucor mucedo – mucegaiul alb. parazite. ramificaţiile verticale ale celulei diferenţiază la capete sporociştii în care se formează sporii: la maturitate sporociştii se sparg şi eliberează sporii. Reproducerea: .sexuată: cu alternanţă de generaţii: gametofitul (n).Sexuată: prin zigot. .asexuată: prin fragmente de miceliu. 5 .III. Nutriţia: saprofite. În citoplasma celulară conţin: nuclee. ciupercă unicelulară. În fiecare celulă se formează 4 ascospori (h) care în condiţii bune dau indivizi noi.asexuat prin înmugurire (în condiţii favorabile). saprofită. înmulţirea : asexuată prin spori (conidii) formaţi pe un conidiofor ramificat. înmugurire. Clasificare: clasele Phycomycetae. foarte variate ca structură şi înmulţire. mitocondrii. Majoritatea au corpul (miceliu) format din hife.

În oospor se produce R! Rezultând conidiile de primăvară (n) din care se formează zoosporii. Aceştia trec peste iarnă.rugina grâului. Ventral pe pălărie se află lamelele. Se înmulţeşte asexuat prin conidii şi zoospori. Clasa Basidiomycetae (ciupercile cu pălărie) Răspâmdire: pe substanţe organice în descompunere. pe acestea se formează spori (bazidiospori). Importanţa: Ciupercile saprofite: comestibile (râşcovul. . Puccinia graminis. Pe miceliile intracelulare se formează: anteridii (n). Vara pe frunzele de grâu apar pete roşietice în care sunt uredosporii. Acestea prin haustori secătuiesc celulele plantei (frunzelor). oogoane (n). Din conidii se formează câte 5-7 zoospori biflagelaţi. la plante neprotejate. otrăvitoare (Amanita pantherina – burete pestriţ). De pe micelii se ridică conidiofori cu conidii (n). iar primăvara germinează şi dau un miceliu redus pe care apar bazidiosporii. rezultă alcool şi CO2. care fuzionează şi formează zigotul de rezistenţă (oosporul=2n). atacă toate organele plantei. este o ciupercă parazită cu două plante gazdă: dracila-Berberis şi diferite soiuri de grâu.are un miceliu din hife pluricelulare ramificate. 3. Înmulţirea sexuată: se produce în august. În aluaturi drojdia eliberează zimaza şi determină dospirea. Ei infectează dracila formând un miceliu pe care apar ecidiosporii capabili să infecteze grâul. sexuat prin anteridii şi oogoane – oospor (2n). Reproducerea: . În condiţii bune pe miceliu se ridică corpurile sporifere (picioruşul şi pălăria)o împletitură de hife. Bazidiosporii maturi ajunşi pe substanţe organice. închisă a evoluţiei. ghebe – Armillaria mellea). Ciclul se reia.asexuat: prin bazidiospori şi prin fragmente de miceliu. Saccharomyces ellipsoideus – drojdia de vin. Toamna pe acelaşi miceliu apar teleutosporii. Ele nu au generat alte forme de organisme.sexuat: prin fuzionarea unor celule somatice deosebite ca potenţă sexuală Evoluţia: ciupercile reprezintă o linie laterală. generează prin diviziune noi micelii şi noi corpuri sporifere. Atacul cu zoospori se repetă vara în condiţii de ploi. 6 . Ei pot infecta alte plante. Reprezentanţi: Ciuperca de câmp – Agaricus campestris.Datorită enzimelor sale drojdia de bere produce fermentaţia alcoolică. Ciuperci parazite: Plasmopara viticola – mana viţei de vie. produce fermentarea mustului. Înmulţirea asexuată: din zoosporii ajunşi la maturitate pe plantă se formează miceliile intracelulare (n) pe viţă.

Sargassum sp. Ceramium.IV. Trăiesc în ape sau locuri umede. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. Spirogira. Ulotrix sp. Macrocytis) au talul pluricelular alcătuit din ţesuturi caracteristice. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi Cuprinde plante uni şi pluricelulare. Se reproduc asexuat şi sexuat. Pophyra. Trecerea de la etapa haploidă la diploidă se face prin fecundaţie. 4. Chlorella sp. 1. Algele superior organizate: (Laminaria. Talul: variază de lşa câtva mm la zeci şi sute de metri. Încrengătura Rodophyta – alge roşii. Regnul Plantae Cuprinde organisme eucariote: unicelulare şi pluricelulare. majoritar marine. Se numesc brune deoarece conţin cloroplaste (pigmenţi clorofilieni). Reprezentanţi: Volvox sp. Subregnul Phycobionta sau Algaphyta Caracteristici: corpul alcătuit dintr-o celulă/ mai multe celule: cenobiu (la Pleurococcus ) sau colonie (alga Volvox). Încrengătura Lichenes – licheni. muşchi) Au corpul vegetativ numit tal –nediferenţiat în organe (alge). Phyllophora. 3. pe litoralul românesc al M. licheni. Au nutriţia: autotrofă. 2. Laminaria sp. Reprezentanţi: Fucus sp. puţine sunt heterotrofe saprofite sau parazite. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. 7 . Cuprinde alge pluricelulare. 2. Ulva. Cystoseira sp. Cladophora. Mediul de viaţă: acvatic şi terestru. Talofitele (alge. etc. dar şi pigmentul brun – fucoxantina. A. După alcătuire şi structură se clasifică în : talofite (plante inferioare) şi cormofite (plante superioare). diploidă (2n). Clasificare: 1. iar de la diploidă la haploidă se face prin meioză = diviziune reducţională (R!). Majoritatea au generaţia de lungă durată reprezentată de gametofit (n). Încrengătura Rodophyta – alge roşii Conţin clorofilă. 3. Negre: Ceramium. Porphyra. Au pigmenţi verzi fixaţi în cloroplaste (cromatofori). În ciclul de viaţă toate plantele trec prin două etape de dezvoltare: haploidă (n). cât şi pigment roşu ficoeritrina Reprezentanţi: Batrachospermum (în apele de munte). Chlamydomonas sp. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi.

în industria farmaceutică. 8 . Din Rocella se extrage turnesolul. sunt utilizaţi ca indicatori ai gradului de poluiare a atmosferei. asigură algei apa necesară şi protecţia faţă de unii factori stresanţi (nocivi). Alternanţa de generaţii: gametofitul e dominant reprezentat de însăşi plantula. Organele reproducătoare sexuate nu mai sunt unicelulare ca la alge. cel extras din Cladonia alpestris este foarte eficient în combaterea unor forme de cancer. Inferioritatea lor e dată de lipsa ţesuturilor vasculare şi a organelor vegetative adevărate. Ele sunt dependente în mare măsură de apă. atât pentru nutriţie cât şi pentru fecundaţie. (mutualism – o formă de simbioză). 4. Prin modul de reproducere briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. . bacterii fixatoare de azot. .materia primă în extracţia de iod. Înmulţirea lichenilor: vegetativ prin fragmente de tal. Importanţă: lichenii din tundrele polare (Cladonia rangiferina) sunt sursa de hrană a renilor. . Fiind foarte sensibil la concentraţii mici de SO2. Sunt socotite talofite superioare deoarece talul lor e alcătuit din ţesuturi caracteristice. Subregnul Bryobionta Încrengătura Bryophita Cuprinde talofitele cunoscute sub numele de muşchi şi hepatice împreună briofite. Cladonia. K. nutriţional independentă. Corpul vegetativ la briofite imită organizarea cormului şi se numeşte cormoid. folios (foliaceu) la Lobaria sau stufos (tufă în miniatură) la Cetraria. sporofitul e redus reprezentat prin sporogon nutriţional dependent (parazit pe gametofit). Ţesuturile care au apărut în structura briofitelor sunt: epidermal şi parenchimatic. Acizii usnici au o largă utilizare în industria medicamentelor.îngrăşământ în agricultură. Corpul vegetativ (tal) care poate fi: crustos la Rhiyocarpon. B. ci pluricelulare similare cu cele de la pteridofite. Evoluţie: Algele verzi sunt primele organisme care au emers şi au colonizat uscatul planetei noastre. Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului. Din talul lichenilor de la Islanda (Cetraria islandica) se extrag uleiuri eterice.în cercetarea ştiinţifică. Alga este fotoautotrofă. . Datele disponibile sugerează că strămoşul plantelor terestre a fost o algă similară cu Charofitele actuale. ciuperci şi în unele cazuri.îmbogăţesc apele în oxigen. Acestea sunt un fel de muguri detaşabili de tal care cuprind în structura lor ambii parteneri şi care în condiţii prielnice generează un nou tal. Br.Importanţa algelor: . Încrengătura Lichenes – licheni Lichenii sunt organisme rezultate din convieţuirea permanentă dintre diferite specii de alge. ciuperca. Talul diferenţiază adesea structuri vegetative specializate pentru propagare numite izidii şi soredii.

gimnosperme. .uneori în cilindrul central se află un singur fascicul libero-lemnos. . concentric. Polypodium sp – feriguţa.pteridofitele au fost primele plante care au populat uscatul o lungă perioadă de timp. producătoare de seminţe).. carbonificate se găsesc astăzi sub formă de antracit şi huilă în bazinele carbonifere. pe frunze speciale – microsporofile şi mari – macrospori pe frunze speciale – macrosporofile). de aceea fluxul este lent. .ţesutul conducător lemnos este format din celule moarte cu pereţi lignificaţi. . În cursul evoluţiei: . nici seminţe. . articulate prin capetele lor.macrosporofile → carpele.cormul la unele pteridofite este incomplet. dar au valoare ecologică. . Ambele generaţii sunt pluricelulare şi independete nutriţional. Importanţa: . . în raport cu celelalte cormofite rezidă din următoarele: . filogenetică. 9 . .microsporofile → stamine. macrosporangii → ovule. Ferigile sunt plante sporifere (faţă de gimnosperme şi angiosperme care sunt plante spermatifere. – fierea pământului.ferigile străvechi.ferigile actuale nu au valoare economică mare (cu excepţia celor folosite ca medicament). Polytricum sp. numite traheide. angiosperme) Au corpul vegetativ numit corm.nu formează flori. Cormofitele (ferigi. Lycopodium sp – pedicuţa.într-un stadiu de dezvoltare apare o formaţiune numită protal asemănătoare cu algele verzi lamelare. Rhynia). Reprezentanţi: Dryopteris sp – feriga mare.Importanţa: teoretică. lipsit de rădăcină şi frunze (ex.fecundaţia este o oogamie.principala formă de înmulţire este cea asexuată prin spori. practică prin turba care este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă: Sphagnum. Soluţia minerală trebuie să traverseze pereţii despărţitori. Reprezentanţi: Marchantia sp. microsporangii → saci polinici.coada calului.muşchiul de pământ. . Generaţia de lungă durată este reprezentată de sporofit (2n) – feriga propriu-zisă. 1. Evoluţie: din pteridofite au derivat gimnospermele şi anume dintr-o pteridofită heterosporă (plantă care formează două tipuri de spori: mici – microspori. În ciclul de viaţă al ferigilor alternează cele două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n). Încrengătura Pteridophita – ferigi Sunt plante vasculare inferioare. Primitivitatea lor. Equisetum sp. anterozoidul bi sau pluricelular are nevoie de o picătură de apă pentru a ajunge la arhegon. întotdeauna pluricelular şi diferenţiat în organe.

iar din carpele fructele.embrion cu mai multe cotiledoane. genuri.2. iar cel feminin prin endospermul primar cu cele două arhegoane. Florile sunt slab diferenţiate. unisexuate. Generaţia dominantă este sporofitul (planta propriu-zisă). Încrengătura angiosperme Cuprinde plante lemnoase şi erbacee. Nu formează fructe deoarece ovulele nu sunt acoperite de carpele (gineceu).frunze mari.formarea de anterozoizi la gimnospermele inferioare. Importanţă: economică Reprezentanţi: molid (Picea excelsa). cu flori vizibile (cu înveliş florale divers colorate) şi ovulele închise în carpele. Ciclul de viaţă: alternează două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n) (planta însăşi). fecundaţia este simplă. Încrengătura gimnosperme (gimnos –golaş. . Gametofitul este dioic şi este reprezentat: cel masculin prin tubul polinic care conţine celula (nucleul) vegetativă cu rol trofic şi cele două celule (cei doi nuclei) spermatice.. . sunt reprezentaţi:cel masculin prin granulul de polen germinat. la gimnospermele inferioare. gametofitul feminin mai dezvoltat decât la angiosperme. Ordinul Coniferelor (răşinoaselor) Au florile organizate în conuri. Argumentele ipotezei: . În ciclul de viaţă alternează gametofitul cu sporofitul. Toate organele acestor plante conţin răşină. format din oosfera (gamet feminin) două sinergide şi 3 antipode – toate fiind celule . specii): 10 . bradul (Abies alba). sperma – sămânţă) Cuprinde plante lemnoase care se înmulţesc prin seminţe formate în flori.. Gametofiţii la conifere. Evoluţie: gimnospermele au descins din grupe primitive de pteridofite heterospore. După numărul cotiledoanelor embrionului se deosebesc două clase (fiecare clasă cuprinde mai multe familii.prezenţa celulelor protoliene în granul de polen. 3. După fecundaţie din ovule se formează seminţele.n. Gametofitul feminin e reprezentat prin sacul embrionar. . similare cu ale ferigilor. Din gimnosperme au evoluat angiospermele. din ovule Fecundate. etc. Majoritatea coniferelor au frunzele aciculare şi aparent persistente (ele se desprind succesiv după 2-3 ani de funcţionare). şi celula (nucleul) secundară a sacului embrionar care este 2n. extrem de reduşi.

G – gamocarpel/ sincarp. rar penate şi sesile. . energie. Galanthus sp. A – gamostemon. etc. . la flori zigomorfe. Helianthus sp. . 11 .. Ranunchulus sp. la flori cu ordonare ciclică. . C.) importanţa: furnizează O2.numeroase elemente florale libere (diali) (K – dialisepal.plante erbacee şi lemnoase cu rădăcină pivotantă.În tulpină vasele conducătoare sunt dispuse în cercuri concentrice.florile cu ordonare spirociclică a elementelor florale. flori de tipul 3 sau 4. Reprezentanţi: Tulipa sp. la monocotiledonate aceste organe rămân toată viaţa cu structură primară. Reprezentanţi: Magnolia sp. cilindrică. Secale sp. Ulmum sp. medicamente. 4 sau multiplu al acestora. De obicei au învelişul floral diferenţiat în caliciu. cu rădăcină fasciculată. Rosa sp. etc.. alimente.gamopetal. coloranţi.erbacee.Solanus sp. C.. corolă..în timp ce rădăcinile şi tulpinile la dicotiledonate de regulă cresc în grosime.dialisepală. tulpina neramificată la partea superioară. . Etc Clasa Liliate (Monocotiledonate) . G – dialicarpel sau apocarp) la elemente florale concrescute (Kgamosepal.florile sunt de tipul 5. pe un receptacul aplatizat sau concav.. Quercus sp. frunze cu nervaţiune penată sau palmată. cu frunze liniare şi nervuri lineare. muguraş şi 2 cotiledoane . Oryza sativa.Clasa magnoliate (Dicotiledonate) . pe un receptacul alungit. rădăcini adventive. În evoluţia dicotiledonatelor s-a realizat o trecere de la: .de la flori cu simetrie radiară.embrionul e alcătuit din: hipocotil. materiale de construcţie. Fagus sp. A – dialistemon.

Nutriţia: metazoarele au nutriţie heterotrofă: saprofită. parazită. sporozoare. Reproducerea: sexuat şi asexuat prin înmugurire. Digestivă) 12 . După fecundaţie se formează oul – germenele noului individ.coordonarea diferitelor funcţii ale organismului se realizează pe cale hormonală şi nervoasă.în structura lor au apărut ţesuturi diferenţiate (epitelial. Procurarea hranei din mediul de viaţă se realizează prin: .embriogeneza – dezvoltarea embrionului. Au peretele corpului din două straturi de celule între care se află substanţa gelatinoasă (spongina). . cele mai multe au digestie cavitară. Încrengătura Celenterate Au peretele corpului din două straturi de celule intern şi extern şi între care se interpune o substanţa gelatinoasă (mezoglee). ci numai celule specializate. Stratul intern este tapisat cu celule speciale ciliate şi flagelate (coanocite) cu rol în prinderea şi digerarea hranei. viermi paraziţi). .etapa postembrionară – dezvoltarea ulterioară a embrionului. Încrengătura Spongieri Metazoare acvatice primitive. . .fagocitoză (particole înglobate în plasmă – vacuole digestive – unde sunt digerate) la rizopode.ingestie la formele superioare. . Regnul Animalia (Metazoare) Metazoarele sunt organisme eucariote pluricelulare. nervos) pentru îndeplinirea unor anumite funcţii. Animalele sunt diploide. Metazoarele primitive au digestie intracelulară. Alcătuire: . prin meioză se formează gameţii. Cavitatea corpului e simplă (c.în organism ţesuturile se grupează în organe care formează sisteme. conjunctiv. muscular. . Există două tipuri fundamentale de animale: didermice (animale primitive) şi tridermice (mai evoluate) Nevertebrate Animale didermice Nu au organe.V. Reproducerea: predominant sexuată. De la stadiul de ou la cel de adult se petrec diviziuni celulare ireversibile – în două etape distincte.osmoză (flagelate.

Încrengătura Nemathelminţi (viermi cilindrici) Clasificare: . 13 . peri chitinoşi şi cheţi. Digestia este extra şi intracelulară. Clasificare: . lamelibranhiate (scoici) şi cefalopode (sepia. Fiecare inel (metamer) are: o perche de ganglioni nervoşi. Lumbricus terrestis – are sânge cu hemoglobină. Majoritatea moluştelor prezintă o membrană (manta) care secretă cochilia. Reprezentanţi: Hydra virid. unde se găsesc: branhiile. gât şi strobil format din proglote. Corallium rubrum (coral). Au corpul format din:scolex. Reprezentanţi: Nereis. Tubul digestiv are două orificii. Încrengătura Plathelminţi (viermi laţi) Sunt primele animale cu organe.paraziţi (Nematode): Ascaris. Larva moluştelor (trocoforă) se aseamănă foarte mult cu larva anelidelor.planariile: apare capul cu doi ochi primitivi şi aparatul excretor. au bine dezvoltat aparatul reproducător. anelide. caracatiţa). Încrengătura Mollusca (moluşte) Cuprinde animale marine şi dulcicole. Hirudo medicinalis – parazit temporar. Animale tridermice Viermii sunt încadraţi în trei încrengături: platelminţi.viermii liberi (Rotifere) . Nu au aparat digestiv. orificiile corpului. Celenteratele au două forme alternative: polip şi meduză.sau e compartimentată şi un singur orificiu (buco-anal) înconjurat de tentacule cu celule urticante (cnidoblaste). Trichinella. umed. . Aurelia aurita (meduza). În structura peretelui corpului apare mezodermul. Oxyurus. chemoreceptorii. Segmentarea externă se reflectă şi în organizarea internă. cu rol în respiraţie. . Anelidele au tegumentul subţire. nematelminţi. masă viscerală şi picior. Au corpul moale alcătuit din: cap. În tegument pot avea apendici: parapode. Sunt animale libere care trăiesc în apă. terestre.teniile parazite: în intestinul gazdei. Limbricul prezintă dimorfism sexual Încrengătura Anelida (viermilor inelaţi) Cuprinde animale celomate cu corpul format din segmente. o pereche de organe excretoare.viermele de gălbează: parazit în ficatul oilor. sol umed sau sunt paraziţi. Reproducerea: asexuat şi sexuat. Clasificare: gasteropode (melci). Între marginea liberă a mantalei corpului se află cavitatea paleală.

Caracteristic este sistemul ambulacral cu rol în: locomoţie. cefalocordate: Amphioxus – păstrează notocordul şi în stare adultă. Au însuşiri de animal prădător. 2 perechi de aripi). Arahnide (păianjăni): au corpul format din cefalotorace şi abdomen. Au şi glande sericigene pe abdomen. Miriapode (ex. 2. Abdomenul din 11-12 segmente. Apendicele sunt formate din segmente articulate între ele. Reprezentanţi: stele de mare. Încrengătura Echinodermate Cuprinde specii marine. Încrengătura Arthropoda Cuprinde organisme cu corpul segmentat: cap. păsări. 14 . Au exoschelet şi structură internă complexă. Au 5 perechi de apendice şi două perechi de antene. reptile. 2.. În stadiul de adult pierde coada şi notocordul. 3. Urocordate (Tunicate): sunt cele mai primitive cordate. etc. Raci) au crusta împregnată cu calciu. crini de mare. La vertebrate se păstrează în faza embrionară. provenit din cefalizarea ganglionilor. Alte caracterii definitorii pentru cordate: tubul nervos situat dorsal. la adult e înlocuit de coloana vertebrală. Clasificare: 1. abdomen. Cordate Sunt animale: tridermice. b. deuterostomiene. pentaradiară. Au corpul format din: cap (ochi compuşi. celomate. tetrapode (amfibii. Înmulţire: prin ouă şi dezvoltare cu metamorfoză. Ascidia seamănă cu un spongier. deuterostomiene). Sunt metazoare (tridermice. Clasificare: 1. Piciorul formează 10 tentacule în jurul gurii. La urocordate notocordul este prezent doar în stadiul larvar. arici de mare. Au ochi cu structură similară cu a mamiferelor. cartilaginos şi aparat bucal adaptat pentru supt. Au apendice specifice (Chelicere) cu glanda veninoasă la baza lor. Prezintă memorie. osoşi. La cefalocordate notocordul este prezent şi la adult. torace şi abdomen. antene). au . Agenate (ciclostomi): cuprind forme asemănătoare peştilor. Au simetrie radiară. Vertebrate a. fiind lipsite de maxilare (fălci). acoperit cu un înveliş din chitină împregnat cu săruri minerale. fantele branhiale derivate din faringe au rol respirator. mamifere). Crustacee (ex. Gnatostomate – cuprind vertebrate cu fălci (maxilare): peşti cartilaginoşi. Insecte: sunt cele mai numeroase şi adaptate la toate mediile. 4. dar are şi caracterenoi. Sunt sedentare. torace (3 segmente cu 3 perechi de picioare. unele fixate.un creier. Urechelniţa) au corpul format dintr-un număr mare de segmente articulate între ele.Cefalopodele sunt cele mai evoluate şi specializate moluşte. armatură bucală. 3. Au schelet rudimentar. cu schelet intern reprezentat de notocord.. respiraţie.

peşti dipnoi au respiraţia dublă. în condiţii normale au respiraţie prin branhii. . premolari şi molari. au glande mamare. absenţa unor organe: dinţi. Acestea sunt: insectivorele. Respiraţia pulmonară.sturionii (morun.total osoşi.) . Reptile: Sunt vertebrate terestre. absente). Mormolocii (lervele) au respiraţie branhială. ştiucă. Tegumentul cornos cu solzi sau plăci cornoase.ofidieni (şerpi).) . primate. Clasificare: . . Cele inferioare sunt: poikiloterme. Din reptile au evoluat: păsările şi mamiferele.Peşti crosopterigeni (Latimeria) Amfibieni: Sunt vertebrate cu viaţă amfibie şi respiraţie dublă: pulmonară şi tegumentară. corp acoperit cu pene. Larva-mormoloc are branhii externe. scufundătoare – înotătoare (pinguinii). pe osul stern carenat şi pe claviculele unite se prin muşchi puternici cu rol în mişcarea aripilor. membre: dispuse lateral (scurte. copite.chelonieni (broaşte ţestoase). membre anterioare transformate în aripi. vezică urinară. edentate. solzi.teleostenii (crap. celelalte sunt homeoterme. rozătoare. Clasificare: .placentare sunt cele mai evoluate. Mamifere: au corpul acoperit cu păr. carnivor. .). . în condiţii de secetă respiră prin plămâni (vezica înotătoare modificată).amfibii cu coadă. Au muşchiul diafragm. Clasificare: . Pielea prezintă diferenţieri cornoase (gheare. vulpea de mare etc.) . cegă. . care secretă lapte cu care sunt hrăniţi puii. chiroptere. canini. etc. Păsări (Aves): Vieţuitoare adaptate la zbor: forma aerodinamică. dinţii sunt diferenţiaţi: incisivi.anure.motreme – ovipare . coadă şi nu are membre. .cartilaginoşi (căini de mare.amfibii fără coadă.crocodilieni. etc.Peşti: sunt vertebrate cu formă hidrodinamică şi tegument acoperit cu solzi. iar cele mai puţine sunt alergătoare (struţii). etc. oase pneumatice (pline cu aer). cele mai multe au glande sudoripare şi sebacee. un ovar la femele. cele mai multe zburătoare.osoşi parţiali. Au respiraţie branhială. Membrele: înotătoare perechi şi neperechi. 15 .marsupiale – nasc pui incomplet dezvoltaţi. speciile acvatice sunt adaptate secundar la acest mediu. Ea suferă metamorfoză. Clasificare: .urodele.lacertilieni (şopârle).

c) prezintă cap. 13. Sunt animale tridermice: a) viermii laţi şi cilindrici. tulpină şi frunze. au un nucleoid format dintr. c) Annelida. c. prezintă un fus de diviziune format din fibre contractile. b) insecte. trăiesc pe uscat şi în apă. c. b. d. b. Procariotele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. virus vegetativ-este virionul decapsidat. genomul viral asigură multiplicarea virusului de către celula gazdă. nu au aparat Golgi. cele patogene sunt saprofite. sunt talofite superioare. 2. se înmulţesc prin mitoză. au gametofitul reprezentat de protal. se stabileşte o relaţie numită simbioză sau mutualism între alge şi ciuperci. se reproduc sexuat şi asexuat. se înmulţtesc prin diviziune direactă. 8. În corpul lichenilor: a. c. d. Cormofitele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. b. b. 6. se înmulţesc asexuat şi sexuat. b. b. sunt criptogame vasculare. c. d. d) sunt metazoare didermice.Bacteriile: a. d) cefalopode. d) sunt fitofage şi carnivore (prădătoare). 5. b. sunt un rezervor uriaş care fixează razele solare şi le transformă în hrană. c. 11. 12. au nucleu cu membrană dublă. Moluştele: a) sunt preponderent terestre. Artropodele: a) au corpul segmentat. e. masă viscerală şi picior. au un nucleoid. o algă asociată. Muşchii: a. c. d. 9. b) viermii segmentaţi.Test de evaluare Alege răspunsul corect 1.. d) Cnidaria. pot fi fotoautotrofe. c) crustacee. Virusurile au mai multe stări: a. toate sunt pluricelulare. se aseamănă cu algele prin prezenţa unui cromatofor mare.un singur cromozom. se înmulţesc exclusiv prin spori. Ferigile: a. b) Nemathelminthes. b) prezintă schelet intern. c. sunt lipsite de mitocondrii. d. 4. d) celenteratele. b. 3. f. sunt plante care au organe vegetative: rădăcină. provirusul este integrat în cromozomul bacterian. se înmulţesc exclusiv prin spori. au o alternanţă de generaţii. ciuperca poate fi o zigomicetă. Clase de artropode: a) miriapode. 16 .Eucariotele: a. b) majoritatea au corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă. constituie un lichen. în anumite condiţii cu o ciupercă. 10. c) moluştele. d. virusul complet are capsidă şi genom viral. 7. au sporofitul foarte redus. c. c) populează toate mediile de viaţă.Oxiurii şi trichina aparţin filumului: a) Plathelminthes. cele fotogene produc lumină.

d) au dezvoltare larvară prin metamorfoză. Scifozoare d. râme f. Trematode a.14. meduze 2. Lamelibranhiate c. 15. b) au două perechi de antene. Hirudinee b. stridii. Turbelariate gălbează 6. viermele de 5. Asociaţi corect noţiunile Exemple de specii din cele 2 coloane: 6 XClase de nevertebrate 1. Crustaceele: a) sunt adaptate la mediile terestru şi acvatic. midii 4. Oligochete e. lipitori 17 . c) exoscheletul este impregnat cu carbonat de calciu. planarii 3.

Cromozomul bacterian este colorabil poartă în structura sa informaţia genetică care coordonează metabolismul. obişnuit sferice. anorganice (CaCO3. acizi nucleici şi diferite substanţe minerale. cu rol deosebit în respiraţie.Materialul nuclear: nucleoid sau genofor.CAP II. organismele vii se încadrează în două categorii de celule: procariote şi eucariote. nu poate realiza procese de : pinocitoză şi fagocitoză. ci se află direct în citoplasmă. glucide.5μm -3-6μm la bacterii şi 1-10μm la algele albastre. . Nucleoidul e reprezentat de un cromozom bacterian alcătuit dintr-o molecula de ADN de formă circulară. la algele albastre-verzi din: peptidoglican şi o lipopreoteină.Citoplasma este o masă densă. omogenă care conţine: proteine. . formate din ARN şi proteine. Unele sunt:organice (glicogen. creşterea şi multiplicarea celulară. După modul de organizare a materialului nuclear. .verzi. lipide. etc . . Forma celulei bacteriene diferă în funcţie de condiţiile mediului. Celula procariotă Celula procariotă este primitivă.Membrana celulară (plasmatică) este lipo-proteică (plasmalema). Acesta constă în: lamele şi vezicule care sunt invaginări ale membranei.Sistemul vacuolar cu origine tot în membrana celulară. apă. . sulf coloidal). .Aparatul fotosintetizator e legat de o membrană la bacterii.Incluziunile sunt produse metabolice. Structura celulei procariote: . produse tot prin invaginarea acesteia. . foarte mici. Ea caracterizează două categorii de organisme:bacteriile şi algele albastre-verzi. UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII – CELULA Celula este unitatea structurală şi funcţională a vieţii. Celula procariotă este sediul tuturor proceselor vitale. . amidon).Peretele celular la bacterii este format din: peptidoglican. Ribozomii participă la sinteza proteinelor.procariotele nu posedă organite înconjurate de membrane. Dimensiunile celulei procariote variază între 0. şi separat de ea la algele albastre-verzi.. el nu are înveliş nuclear. . În acesta se află pigmenţii fotosintetizatori. cu extremităţile reunite.Mezozomii sunt tot invaginări ale membranei de formă sferică. Conţin suc vacuolar format din apă şi diverse substanţe dizolvate.Ribozomii sunt particule citoplasmatice caracteristice.

În celulele eucariote se găsesc ca particule libere (granule dispersate) sau ataşate membranei . . Corpul celulei se numeşte protoplast. Reticulul endoplasmatic R.2-8μm. Pot fi sferice. . Datorită structurii sale.hialoplasma este hialină şi alternează între starea de plasmă-sol (fluidă) şi cea de plasmă gel (solidă). reticul endoplasmatic (R. Ea este o soluţie coloidală alcătuită din particule dispersate care nu difuzează prin membrane. La animale celulele au iniţial formă globuloasă. exemple de organite: plastide. cu excepţia bacteriilor şi algelor albastre-verzi.Mg. dar mai complexă. Sistemul de biomembrane. cilindrice. La plante celula are între 10μm şi 550mm în medie.. 250μm (milimicroni). precum şi: proteine. piramidale. realizând astfel transportul în şi din celule. etc. stelate.în interiorul acestor învelişuri se află protoplasma care cuprinde citoplasma fundamentală (hialină) şi organite celulare (cu membrane speciale şi funcţii vitale). fizico-chimice şi fiziologice ale principalelor componente celulare.totalitatea vacuolelor delimitate de citoplasmă printr-o membrană – tonoplast.Ca.membrana plasmatică. care străbat membrana şi leagă celulele între ele.proteică (fosfolipidică). componente nevii.E. Particularităţile structurale.E.mozaicului flui. Bacteriile au doar: 0.şi Fe. . învelişurile mitocondriilor şi plastidelor. Dimensiunile celulei eucariote: e foarte variată.H. delimitate de biomembrane cu rol secretor de enzime şi hormoni asociate cu vezicule. Biomembranele delimitează spaţiile de reacţie de forme şi mărimi diferite numite organite celulare: Dictiozomii –cisterne aplatizate. Proteinele străbat ambele starturi fosfolipidice. Forma lor e foarte variabilă. Cea mai mare celulă din organismul uman este ovulul (ovocitul) de cca. membranele R. este un sistem de canalicule ramificate.S. . dictiozomi.nucleul. fusiforme. Ribozomii (granulele lui Palade) se găsesc în celulele procariote şi eucariote. etc. Intră în alcătuirea tuturor organismelor. Citoplasma fundamentală. plastidele şi mitocondriile sunt organite autodivizibile. Structura şi rolul componentelor celulare: O celulă este alcătuită din componente vii.O.K. Protoplasma activă este un sistem predominant hidric (apa ocupă 60-95%). la animale de o membrană celulară. etc. ovale. potrivit căruia membrana biochimicăe formată dintr-un bistrat lipidic în care suntînglobate proteinele globulare.Celula eucariotă Celula eucariotă este asemănătoare cu celula procariotă. Sunt şi celule foarte mari – celulele cu latex ale plantei laptele câinelui (au lungimea de câţva metri).el este delimitat la plante de un perete şi o membrană. Membrana plasmatică este de natură lipo. Are rol de transport intra şi intercelular.P. acizi nucleici. Modelul de organizare moleculară este cel al . prismatice. tonoplastul.. membrana celulară asigură schimburi selective între celulă şi mediu.E. învelişul nuclear.).vacuomul. lizozomi. polizaharide. produse ale metabolismuluui celular. conţine: C. lipide. Totalitatea lor formează aparatul Golgi. ribozomi. apoi sub influenţa factorilor interni şi externi se diferenţiază.

Granulele lui Palade conţin două subunităţi inegale constituite din :ARN şi proteine.sunt organite specifice plantelor separate de citoplasmă printr-un înveliş de două biomembrane structural diferite. . proteine. ARN mitocondrial. şi au rol în nutriţie.acoperă la exterior membrana celulelor la plante. plastidele. Toate mitocondriile formează condriozomul.Cloroplastele conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză . proteine. ovale. În interior se află matrixul ce cuprinde ADN mitocondrial. cromatină. fructelor. . Se cunosc 3 tipuri: . anorganice). 3.R.E. portocalii şi roşii. 2. nucleul reprezintă centrul de comandă şi coordonare a metabolismului celular. Au rol în sintezele proteice. Vacuolele sunt delimitate de membrane speciale (tonoplast). le conferă formă şi individualitate. Celulele au în mod obişnuit un nucleu. substanţe organice. dar unele au doi şi mai mulţi nuclei. ARN.cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni. lipide. carioplasma. Sunt: sferice.Leucoplastele sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe: amiloplastele (depozitează amidonul). dau culoarea petalelor. Perete celular . Ele conţin suc vacuolar (apă. hemiceluloză şi substanţe pectice. Nucleul are: 2 biomembrane. cromatina este alcătuită din ADN. E alcătuit din celuloză. oleoplastele (depozitează lipide). 1-3 nucleoli. Lizozomii conţin enzime şi distrug substanţele străine. Cavitatea mitocondrială e delimitată de 2 biomembrane. enzime. mitocondriile – organite cu rol în metabolismul energetic. Organitele autodivizibile 1. Lipseşte la celulele animale.

c) nucleoplasma. b) cloroplastelor. aparat Golgi d. d) depozitarea acizilor nucleici. Peretele celular lipseste la celulele : a) vegetale. c) cililor si flagelilor. mitocondrii c. 2. c) fiziologie celulara. c) este substanta fundamentala a celulei. Unele celule se pot misca activ cu ajutorul: a) mitocondriilor. c) circulatia informatiei genetica in scopul sintezei proteinelor. b) embriologie. respiratia celulara _______--------. Scrieti in fata organitelor celulare literele corespunzatoare functiilor acestora: _______--------. Recunoasteti pe desen componentele celulei animale (componentele numerotate de la 1 la 10). c) animale. d) este delimitata la exterior de membrana plasmatica. 3. b) bacteriilor. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si functiilor celulelor se numeste: a) microbiologie. 4. biosinteza proteica _______-------__4. d) curentilor citoplasmatici. b) membrana nucleara. Descopera eroarea! Nucleul are rol in: a) coordonarea activitatii celulare: b) circulatia intracelulara a substantelor. 6. circulatia intracitoplasmatica _______--------_ 3. fotosinteza C.2. 5. b) Este formata din hialoplasma si organite celulare. cloroplaste b.TEST A. Descopera eroarea! Citoplasma: a) ocupa si o parte din masa nucleului. . In structura nucleului nu intra: a) nucleoidul. Alegeti varianta corecta de raspuns: 1.1. reticul endoplasmatic e. producerea de secretii ______ -------_ 5. Indicati structura unui cloroplast. ribozomi a. Care este functia cloroplastelor (definiti procesul !) ? D. d) 1-2 nucleoli B. d) ciupercilor. d) citologie.

Un cromozom e reprezentat de o macromoleculă de ADN formată din două catene complemetare de nucleotide legate între ele prin punţi de hidrogen. se individualizează cromozomii.fragmentare în urma apariţiei unui perete despărţitor care împarte conţinutul celulei în două celule fiice (la unele alge verzi). bacterii. sunt în număr constant şi caracteristic pentru fiecare specie.diviziunea celulară Diviziunea indirectă se clasifică în: A. Diviziunea indirectă se desfăşoară în mai multe faze succesive în care au loc transformări ale substanţei nucleare. . au număr redus la jumătate de cromozomi (n) (celule haploide). răsucite unul în jurul celuilalt numite cromoneme. Ciclul celular de viaţă al unei celule are două etape: . Datorită poziţiei centromerului. Autoreproducerea cromozomilor se produce semiconservativ. Celulele somatice (2n) au un număr dublu de cromozomi. pe fusul de diviziune se fixează cromozomii 2. în celulele fiice se păstrează număr diploid de cromozomi. se despart cromatidele. Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei care poartă informaţia ereditară. etc. cromozomii apar formaţi din două braţe egale sau inegale. anafaza: cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei . gameţii. se dublează cantitatea de cromatină (ADN. se divide centru celular. celulele reproducătoare. Cromonemele complementare sunt unite între ele printr-un singur punct centromerul sau centrul de mişcare al cromozomului. se fragmentează şi apar două celule fiice – la drojdia de bere. Cromozomii au înveliş fin care închide substanţa fundamentală în care se află două filamente spiralate. La diviziune participă cromozomii şi fusul de diviziune. etc. De-a lungul lor acestea au îngroşări numite cromomere care sunt bucle ale spiralelor cromonemelor.ştrangulare (gâtuire) la mijloc celula se subţiază. Sunt două tipuri de diviziune: directă şi indirectă. semnificativă fiind individualizarea cromozomilor. 3. profaza în care dispare membrana nucleară şi nucleolii. apar doi cromozomi monocromatici.Diviziune celulară Celulele mature dau naştere la noi celule asemănătoare cu celula mamă prin procesul numit diviziune. proteine. ARN. Mitoza are patru faze succesive: 1. Funcţia lui este de a repartiza în mod egal cromozomii fii în cele două celule fiice rezultate în urma diviziunii celulare. Diviziune directă se realizează prin: . Diviziunea mitotică – mitoza se produce în celulele somatice (2n).interfaza: este cea mai activă fază deoarece între două diviziuni în celulă au loc sinteze complexe. Sunt vizibili la microscop în timpul diviziunii celulare.). . Fusul de diviziune: structură în formă de fus formată din fibre proteice contractile. Se produce la majoritatea organismelor vii. metafaza: cromozomii se aşează în plan ecuatorial. Fusul se formează numai în timpul diviziunii la începutul metafazei.

telofaza: dispare fusul nuclear. fiecare cu n cromozomi.meioza duce la formarea celulelor reproducătoare. . deci cele două celule fiice. În interchineză nu mai are loc sinteza de ADN şi proteine. Cromozomii bicromatidici sunt modificaţi după schimbul de informaţie genetică petrecut în profază. se desfăşoară în două etape. doi nuclei cu nucleoli.telofaza: la cei doi poli ajung câte doi cromozomi bicromatidici. Interfaza: celulele noi asimilează activ. apare membrana nucleară.anafaza: din tetrade se desprind cromozomii biocromatidici şi migrează la polii celulei. În a doua etapă: are loc diviziunea mitotică atfel că la sfârşit iau naştere 4 celule. . dublează cantitatea de ADN B.4. Aceste celule haploide (gameţi) nu se mai divid. Diviziunea meiotică. . .metafaza tetradele se aliniază în zona ecuatorială a fusului. Această etapă are 4 faze: . membrana celulară. În prima etapă dintr-o celulă (2n) se obţin două celule (n). Acum cromozomii se despiralizează.profaza individualizează cromozomi omologi biocromatidici care se unesc în perechi formând tetrade.

Ciclul celular reprezintă perioada de timp dintre: a) două diviziuni celulare b) două interfaze c) formarea zigotului şi începutul diferenţierii celulare d) formarea unei celule şi terminarea diviziunii acesteia 6. Mitoza asigură: a) păstrarea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN din celula mamă b) înjumătăţirea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN c) recombinarea genetică intra. d) metafazei 2.şi intercromozomială d) biodiversitatea 3. c) de transport. Cromozomii eucariotelor: a) prezintă două cromatide c) totalitatea lor formează cariotipul b) au un singur centromer d) eucariotele nu au cromozomi 9. Celulele corpului (somatice): a) au număr dublu de cromozomi b) se numesc diploide c) au număr de cromozomi redus la jumătate d) se numesc haploide 10. Încercuiţi răspunsul corect: 1. Meioza: a) se desfăşoară în două etape succesive (ecvaţională şi reducţională) b) se desfăşoară atât în celula procariotă cât şi în celula eucariotă c) se desfăşoară în celulele reproducătoare cu n cromozomi d) conduce la formarea celulelor reproducătoare asexuate şi sexuate 4. d) viral 7. b) ribozomal. b) anafazei I. Ciclul cromozomial: a) cuprinde două faze (haplofaza şi diplofaza) b) reprezintă ciclul de evoluţie individuală c) fiecare organism prezintă un alt tip de ciclu cromozomial d) este identic la majoritatea organismelor 8. Nucleul interfazic la eucariote prezintă: a) un înveliş nuclear format din două biomembrane b) nucleoplasmă c) cariolimfă d) nucleoli 5. c) anafazei II. Cromozomii omologi se separă în timpul: a) profazei. Acizii dezoxiribonucleici: a) sunt localizaţi mai ales în nucleu b) se găsesc şi în citoplasmă c) la nivelul lor este codificată informaţia genetică d) nici o afirmaţie nu este corectă . Care dintre următoarele reprezintă tipuri de ARN în celula eucariotă: a) mesager.Test de evaluare I.

ARN-transport (ARN-t) care transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. există mai multe tipuri de ARN: .adenina ARN Acid fosforic riboza Citozina . pe suprafaţa ribozomilor. . localizaţi în nucleu şi citoplasmă. În acest fel dintr-o macromoleculă de ADN iau naştere două catene noi. un rest de acid fosforic. III. antiparalele. Nucleotide Acizi Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice nucleici ADN Acid fosforic dezoxiribozriboza Citozina.CAP. 1. În structura ADN intră A. adenina Există două tipuri de acizi nucleici: acizii ribonucleici (ARN) şi acizii dezoxiribonucleici (ADN). capetele libere îşi refac nucleotidele complementare pe baza materialelor existente în celulă.C. legate între ele prin punţi de hidrogen. Pe măsura desfacerii catenelor. având rol în sinteza proteinelor. ei realizează procesele eredităţii şi evoluţiei. timina Guanina.ARN-ribosomal (ARN-r) care intră alături de proteine în compoziţia ribozomilor. ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice răsucite în spirală. Acizii nucleici sunt substanţe macromoleculare.ARN-mesager (ARN-m) care conţine mesajul genetic pentru ordinea aminoacizilor în molecula proteică . Ordinea bazelor azotate în ADN-reprezintă înscrierea informaţiei ereditare în această macromoleculă. După rolul îndeplinit în celula eucariotă. acizii dezoxiribonuleici (ADN). 2. acizii ribonucleici(ARN). respectiv două macromolecule de ADN identice din care una este mai nou sintetizată. În cursul acesteia catenele macromoleculei de ADN se separă progresiv prin ruperea legăturilor de H dintre catene. ei sunt substanţe polinucleotidice. Deci.G. alcătuite din unităţi structurale numite nucleotide. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII Acizii nucleici şi rolul lor genetic Acizii nucleici deţin cel mai important rol în depozitarea şi transmiterea informaţiei genetice. localizaţi în principal în nucleu. O nucleotidă e constituită din: o bază azotată (purinică sau pirimidinică). la nivelul cărora se codifică informaţia genetică pentru realizarea diferitelor structuri şi funcţii ale organismului.uracil Guanina.T. cealalta reprezentând catena-matriţă . un zahar (pentoză). Transmiterea informaţiei ereditare de la o generaţie la alta se realizează datorită reacţiei de replicare a ADN-ului.

Interacţiunle genelor cu mediul extern. Funcţia de mutaţie: constă în modificări sau leziuni ale ADN-ului la nivelul genelor. fiecare genă ocupând o anumită poziţie numită locus. Ereditatea şi variabilitatea sunt două componente genetice şi factori ai evoluţiei care determină unitatea şi diversitatea lumii vii. orientează desfăşurarea proceselor metabolice şi deci de sinteză a diferitelor substanţe care participă la funcţionarea şi edificarea organismului. Un caracter nu este controlat de o singură genă. funcţia de recombinare. O genă prin schimbarea poziţiei faţă de alte gene din cromozom modifică fenotipul respectiv. Pe cromozomii omologi. Factorii mutageni: radiaţii ionizante. Genotipul: cuprinde toate structurile celulare capabile să transmită urmaşilor informaţia ereditară. funcţia fenotipcă.Ereditatea şi variabilitatea lumii vii Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice de la părinţi la urmaşi de-a lungul generaţiilor.variaţii neereditare – nu se transmit . ecologice. Funcţiile genelor: funcţia de mutaţie. Caracterele individuale şi de specie care se transmit sunt caractere ereditare. Fenotipul are caracter dinamic. plastic. Funcţia fenotipică: trăsăturile fenotipice se află sub controlul genotipului. Distingem o variabilitate la nivel individual şi la nivel populaţional Tipuri de variaţii: . Când genele alele sunt identice din punct de vedere genetic individul este homozigot. Factorii mediului pot să influenţeze fenotipul fără să afecteze structura genotipului. Genele sunt aşezate liniar în lungul cromozomului. dacă nu sunt identice. ci de mai multe gene.variaţii ereditare – se transmit ereditar descendenţilor . Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informaţiei genetice este reprezentată de genă. Ea cuprinde un număr mai mare de perechi de nucleotide. El este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi condiţiilede mediu. individul este heterozigot. Variabilitatea diferenţele existente între indivizii aceleaşi specii sub raportul însuşirilor genotipice şi fenotipice. Gena este un segment de ADN sau ARN care controlează sau condiţionmează manifestarea uneia sau mai multor însuşiri ale unui organism în anumite condiţii de mediu. Genele determină sinteza substanţelor organice (şi a enzimelor). În prima etapă a meiozei recombinarea genelor nu le modifică schimbă doar modul lor de grupare în genotip. comportamentale). ci în corelaţie unele cu altele. Fenotipul: totalitatea caracterelor unui organism (fizice. Funcţia de recombinare: se realizează prin combinaţia de caractere care are loc în urma schimbului de nucleotide dintre cromozomi. o pereche de gene alele afectează mai multe caractere fenotipice diferite. raze ultraviolete. genele pereche care ocupă acelaşi loc sunt gene alele. unele substanţe chimice. Inetracţiunile dintre gene Genele nu funcţionează separat. adaptativ.

permiţând totodată un schimb reciproc între ele. În F 2 prin monohibridare:25% sunt homozigoţi dominanţi. Acest fenomen de linkage are ca substrat celular faptul că în cursul diviziunii cromozomii se comportă ca o unitate. După numărul de perechi de caractere ale părinţilor care se încrucişează există: monohibridare şi dihibridare.Legea segregării caracterelor la hibrizii celei de a doua generaţii (F 2).Legile transmiterii caracterelor ereditare Hibridarea şi hibrizii Hibridarea este procesul de încrucişare între indivizi deosebiţi genetic. Descendenţii se numesc hibrizi. În monohibridare în F 1 rezultă 4 hibrizi uniformi dominanţi. Pentru dihibridare raportul de segragare fenotipic 9:3:3:1. Pentru monohibridare raportul de segragare fenotipic 3:1 adică 3 dominant. păstrându-şi integritatea structurală. 1. Teza II. Legea puurităţii gameţilor. 2. 3/16 heterozigoţi. 3/16 heterozigoţi şi 1/16 homozigot recesiv. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare. În F 2 sunt 9/16 homozigoţi dominanţi. Legile transmiterii caracterelor ereditare Legile eredităţii se aplică organismelor care se reproduc pe cale sexuată şi care au au în ciclul de viaţă procesele: fecundaţia şi meioza. 1 recesiv. Această lege arată că prin încrucişarea hibrizilor din F1 rezultă o generaţie uniformă (F2). Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. Tezele teoriei cromozomiale ale eredităţii Genele sunt aşezate pe cromozomi liniar.crossing-over. El a explicat fenomenul astfel: în timpul meiozei la formele heterozigote. Ele se transmit în bloc. în dihibridare în F1 hibrizii sunt 100% heterozigoţi dominanţi. din care genotipic – toţi sunt heterozigoţi. 50% sunt heterozigoţi dominanţi şi 25% homozigoţi recesivi. substratul chimic al eredităţii la toate organismele. genele care se află pe acelaşi cromozom şi se transmit de la celula mamă la celulele fiice sunt gene înlănţuite. Teza I. Teza III. ADN-ul este substanţa ereditară. cromozomii omologi pereche (parentali) se apropie foarte mult şi formează multe puncte de contact în care se rup şi are loc schimbul de gene. ele se transmit descendenţilor înlănţuite. . Morgan a observat că nu întotdeauna genele ce aparţin acelueaşi grup de linkage se transmit înlănţuite. Aşezarea liniară a genelor în croozomi. Transmiterea în bloc (înlănţuită) a genelor aflate în acelaşi cromozom poartă numele de linkage. Conform acestei legi gameţii conţin doar unul din factorii ereditari pereche deci sunt puri din punct de vedere genetic. În F2reapar caracterele recesive.

citozina şi timina b.Bazele azotate purinice sunt: a. 6.guanina şi adenina 2. încrucişarea între părinţi care se deosebesc prin două perechi de caractere ereditare.adenina şi uracil d. noţiune introdusă de Mendel c. c. totalitatea genelor dintr-un organism b.adenina şi timina c. suma însuşirilor morfologice fiziologice.adenina şi citozina b. totalitatea factorilor ereditari dintr-un organism c. Morgan D – M. Kimura 9.Primele mecanisme de transmitere a caracterelor ereditare au fost formulate de: A – G.Fenotipul reprezintă: a. b. Mendel C – O.Segregarea fenotipică în monohibridare.Tezele teoriei cromozomiale a eredităţii au fost formulate de: A – G. timina şi uracil d. adenina şi guanina c. Bazele azotate pirimidinice sunt: a. Genotipul este: a. în generaţia F2 (2n) este: A – 3: 1 C – 50% : 25% B – 1: 2: 1 D – 1: 1 7. Hibridarea este: a. Avery B – Th. Morgan D – nici un răspuns nu este corect 8. totalitatea factorilor de mediu care modifică fenotipul 4. Avery B – Th. Legea purităţii gameţilor stabileşte: A – gameţii sunt impuri genetic B – gameţii sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic C – segregarea în F2 este de 3 dominant la 1 recesiv D – segregarea genotipică este de 3: 1 în monohibridare . Mendel C – O. biochimice şi de comportament 5. încrucişarea între părinţi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere.Test de evaluare 1. adenina şi citozina 3. totalitatea genelor dintr-un organism b. fenomenul prin care se încrucişează doi indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere ereditare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful