SUPORT DE CURS BIOLOGIE

CLASA A IX-A FRECVENŢĂ REDUSĂ

PROF. VRINCEANU DANIELA
CUPRINS CAP. I. VARIETATEA VIEŢII Încrengătura virusurilor (Virophyta) pag.1
REGNUL MONERA pag. 2 REGNUL PROTISTA pag. 2 REGNUL FUNGI pag. 3 REGNUL PLANTE pag. 4 REGNUL ANIMALIA pag. 10 TEST DE EVALUARE pag. 14 CAP.II UNITATEA STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONALĂ – CELULA CELULA PROCARIOTĂ CELULA EUCARIOTĂ TEST DE EVALUARE pag. 18 DIVIZIUNEA CELULARĂ pag. 19 TEST DE EVALUARE pag. 21 CAP.III. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII pag. 22 ACIZII NUCLEICI EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LEGILE EREDITĂŢII TEORIA CROMOZOMIALĂ A EREDITĂŢII 2 pag. 22 pag.23 pag. 24 pag. 15 pag.16

.asamblarea constă în aşezarea regulată a componentelor virale pentru a constitui virionul. cancer. I. Plante. febră galbenă. cele cu genom ADN în nucleul celulei gazdă. .multiplicarea propriu-zisă – replicarea genomului viral o face celula vie atacată.pătrunderea în celulă. . entităţi genetice care vor fi tratate într-o încrengătură aparte. o structură proteică cu formă geometrică regulată care acoperă genomul formând cu el – nzcleocapsida. pojar. Celula vie oferă energia pentru sinteza constituenţilor virali. . virionul devine virus vegetativ. Fungi. cireaşă cu coadă. . Virusurile cu genom ARN se asamblează în citoplasmă. Această stare de virus se numeşte provirus. Multiplicarea virusurilor în acest mod duce la formarea unui număr mare de molecule de acizi nucleici virali şi proteine diferite.genomul reprezentat de o moleculă ADN sau ARN – niciodată ambii acizi nucleici.învelişul extern. Virionii sunt alcătuiţi din două componente esenţiale: . Protista. VARIETATEA VIEŢII Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whittaker. deoarece genomul viral se integrează în cromozomii celulei atacate şi se replică odată cu el. răceala comună. Animalia. Virusul manifestă un parazitism absolut. 3 . completat şi acceptat de un număr mare de specialişti. variolă. Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizează în mai multe etape: . rubeolă.infecţia propriu-zisă. 25 CAP. Boli virale: majoritatea virusurilor sunt patogene. La om şi animale produc: bronşită.capsida virală. etc. etc. Uneori capsida rămâne în afara celulei.pag. encefalită. totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate în 5 regnuri: Monera.acoperă capsida unor virusuri. 24 TEST DE EVALUARE pag. Virionii au forme diferite: cilindrici. oreion. sferici. . În acest sistem nu sunt tratate virusurile. Structura virusurilor: este asemănătoare şi constantă.decapsidarea –prin pierderea capsidei. Multiplicarea sau replicarea virusurilor este posibilă numai în celula vie. hepatită virală. iar majoritatea genomului este înglobat în celula atacată. Încrengătura virusurilor (Virophyta) Unitatea morfologică şi structurală a virusurilor se numeşte virion.eliberarea virusului din celulă se face: brusc prin liza celulei la virusul cu genom ARN.absorbţia şi fixarea la suprafaţa celulei gazdă a virionilor prin intermediul unor proteine. prin genomul ei. lent prin învelişul celulei în virusurile cu genom ADN. .

parazite –consumă substanţe organice din organismele vii (patogene) Creşterea: este urmarea acumulării de substanţă organică nouă. etc. prin contact sexual. înmugurire şi spori de propagare.heterotrofe: saprofite – consumă substanţe organice din cadavre. Regnul Protista Organisme eucariote: unicelulare. prin stigmă la fitoflagelate. prin fragmentare (hormogoane). Înmulţirea: prin diviziune. Excitabilitatea:: prin membrană. unele sunt mari: Collozoum (6cm). Nutriţia: polivoră (atât substanţe organice. Protozoarele parazite (patogene): Trichomonas. Amoebosporidia. la flagelate. filiformă (vibrioni). saprofită. saprofite: absorbţie. Sporozoa. Spirulina. Sarcodina. de bastonaş (bacili). În citoplasmă are: o vacuolă digestivă. spermă. Microcystis. . Ciliofora. . substanţe minerale). . Vorticelle. Bacteriile: organisme microscopice. . Mişcarea: . Clasificare: Clasele Flagellata. Sensibilitatea: prin cili tactili la ciliofore. Nostoc.flageli la flagelate: Euglena. Alcătuire: membrană. Babesia. Giardia.cili la ciliofore: Paramecium. Agenţi infecţioşi subvirali patogeni exclusiv la plante sunt: viroizii şi prionii I. Respiraţia: pe toată suprafaţa corpului. H2S. Oscillatoria. Citoplasmă.autotrofe: foarte puţine (fitoflagelatele). prin conjugare la ciliate. Evoluţie: grup închis pentru evoluţie ca şi bacteriile II. A. prin transfuzii de la donatori infectaţi. Înmulţire: amitoză. B. ingestie în vacuola digestivă (zooflagelatele). prezente în toate mediile de viaţă Formă: sferică (coci).asexuată: prin diviziune mitotică. Trypanosoma. Reproducerea: .autotrofe: folosesc lumina (E) în fotosinteză. spiralată fixă (spirili). secreţii: salivă. Se transmite: prenatal de la mamă la făt.el se găseşte în sânge. Pot fi: . citoplasmă.Virusul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) denumit HIV. Plasmodium.heterotrofe. . Giardia. 4 .pseudopode: Sarcodina. Nutriţia: autotrofă (fotosinteză). coloniale. 1/ mai multe nuclee. Cromulina. spiralată. Nutriţia: . Algele albastre-verzi: conţin pigmenţi clorofilieni şi ficocianină. Excreţia: prin vacuole pulsatile. Reprezentanţi: Chrococcus. Regnul Monera Cuprinde organisme primitive unicelulare procariote(nu posedă nucleu adevărat): bacterii şi algele albastre –verzi. flexibilă (spirochete).sexuată: prin copulaţie. oxidează NH3. vacuole pulsatile.

Mucegaiurile produc fermentaţii alcoolice sau parazitează. Aceste extremităţi multinucleate numite gametocişti se contopesc şi formează zigotul cu nuclee diploide. reprezentată de tuburi ramificate în care sunt nucleele delimitate de citoplasmă.asexuată: prin spori.III. 5 . înmugurire. Regnul Fungi Cuprinde organisme cu nutriţie heterotrofă.sexuat prin ascospori în condiţii nefavorabile. basidiospori la Basidiomycota. Ascomycetae. Clasificare: clasele Phycomycetae. Are miceliul format dintr-o singură celulă uriaşă polinucleată. Basidiomycetae. reticul endoplasmatic. este saprofit pe fructe. fabricarea brânzeturilor. În citoplasma celulară conţin: nuclee. absorbativă. Are loc în condiţii nefavorabile. foarte variate ca structură şi înmulţire. Înmulţirea: . În condiţii favorabile zigotul germinează. . Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere.asexuată: prin fragmente de miceliu. vacuole şi substanţe de rezervă. ascospori la Ascomycota. sporofitul (2n). 2. ramificaţiile verticale ale celulei diferenţiază la capete sporociştii în care se formează sporii: la maturitate sporociştii se sparg şi eliberează sporii. Nutriţia: saprofite. Majoritatea au corpul (miceliu) format din hife. zoospori. . 1. În fiecare celulă se formează 4 ascospori (h) care în condiţii bune dau indivizi noi.Sexuată: prin zigot. formează sporocistul în care prin meioză se formează sporii (h) care genearează noi micelii. are hife pluricelulare. Reproducerea: . mitocondrii.) . saprofită.sexuată: cu alternanţă de generaţii: gametofitul (n). înmulţirea : asexuată prin spori (conidii) formaţi pe un conidiofor ramificat. Reproducerea: . spori (cei mai mulţi sunt mitospori – conidie fiind forma cea mai frecventă.asexuat prin înmugurire (în condiţii favorabile). Au valoare economică: extragere de penicilină. parazite. Astfel două ramificaţii de pe micelii diferite ca sex vin în contact direct. Clasa Phycomycetae Reprezentanţi: Mucor mucedo – mucegaiul alb. ciupercă unicelulară. sporangiospori la Zygomycota. În condiţii favorabile sporii se divid şi dau noi micelii unicelulare. ascosporii se formează în sporocişti în urma diviziunii reducţionale a nucleului iniţial. Clasa Ascomycetae Reprezentanţi: Pennicillium notatum Aspergillus – mucegaiul verede-albăstrui.

produce fermentarea mustului. rezultă alcool şi CO2.asexuat: prin bazidiospori şi prin fragmente de miceliu. Atacul cu zoospori se repetă vara în condiţii de ploi. pe acestea se formează spori (bazidiospori). care fuzionează şi formează zigotul de rezistenţă (oosporul=2n). Ei pot infecta alte plante. Înmulţirea sexuată: se produce în august. iar primăvara germinează şi dau un miceliu redus pe care apar bazidiosporii.Datorită enzimelor sale drojdia de bere produce fermentaţia alcoolică. Ventral pe pălărie se află lamelele. Puccinia graminis. . Saccharomyces ellipsoideus – drojdia de vin. Vara pe frunzele de grâu apar pete roşietice în care sunt uredosporii. Ele nu au generat alte forme de organisme. închisă a evoluţiei. Ciclul se reia. Înmulţirea asexuată: din zoosporii ajunşi la maturitate pe plantă se formează miceliile intracelulare (n) pe viţă. Se înmulţeşte asexuat prin conidii şi zoospori. otrăvitoare (Amanita pantherina – burete pestriţ). sexuat prin anteridii şi oogoane – oospor (2n). De pe micelii se ridică conidiofori cu conidii (n). Toamna pe acelaşi miceliu apar teleutosporii. În oospor se produce R! Rezultând conidiile de primăvară (n) din care se formează zoosporii. Pe miceliile intracelulare se formează: anteridii (n). 6 . Reprezentanţi: Ciuperca de câmp – Agaricus campestris. În aluaturi drojdia eliberează zimaza şi determină dospirea. Bazidiosporii maturi ajunşi pe substanţe organice. Clasa Basidiomycetae (ciupercile cu pălărie) Răspâmdire: pe substanţe organice în descompunere.rugina grâului. la plante neprotejate. este o ciupercă parazită cu două plante gazdă: dracila-Berberis şi diferite soiuri de grâu.sexuat: prin fuzionarea unor celule somatice deosebite ca potenţă sexuală Evoluţia: ciupercile reprezintă o linie laterală. Din conidii se formează câte 5-7 zoospori biflagelaţi. 3. ghebe – Armillaria mellea).are un miceliu din hife pluricelulare ramificate. Ciuperci parazite: Plasmopara viticola – mana viţei de vie. În condiţii bune pe miceliu se ridică corpurile sporifere (picioruşul şi pălăria)o împletitură de hife. Acestea prin haustori secătuiesc celulele plantei (frunzelor). Importanţa: Ciupercile saprofite: comestibile (râşcovul. oogoane (n). atacă toate organele plantei. Ei infectează dracila formând un miceliu pe care apar ecidiosporii capabili să infecteze grâul. generează prin diviziune noi micelii şi noi corpuri sporifere. Reproducerea: . Aceştia trec peste iarnă.

Încrengătura Chlorophyta – alge verzi Cuprinde plante uni şi pluricelulare. Au pigmenţi verzi fixaţi în cloroplaste (cromatofori). iar de la diploidă la haploidă se face prin meioză = diviziune reducţională (R!). Încrengătura Phaeophyta – alge brune. Negre: Ceramium. În ciclul de viaţă toate plantele trec prin două etape de dezvoltare: haploidă (n). Clasificare: 1. Ulotrix sp. Reprezentanţi: Fucus sp. Încrengătura Lichenes – licheni. Sargassum sp. Încrengătura Rodophyta – alge roşii. majoritar marine. dar şi pigmentul brun – fucoxantina. 4. Cuprinde alge pluricelulare. 3. Macrocytis) au talul pluricelular alcătuit din ţesuturi caracteristice. Talofitele (alge. Chlamydomonas sp. Trecerea de la etapa haploidă la diploidă se face prin fecundaţie. cât şi pigment roşu ficoeritrina Reprezentanţi: Batrachospermum (în apele de munte). Subregnul Phycobionta sau Algaphyta Caracteristici: corpul alcătuit dintr-o celulă/ mai multe celule: cenobiu (la Pleurococcus ) sau colonie (alga Volvox). Mediul de viaţă: acvatic şi terestru. Ceramium. După alcătuire şi structură se clasifică în : talofite (plante inferioare) şi cormofite (plante superioare). Încrengătura Rodophyta – alge roşii Conţin clorofilă. Reprezentanţi: Volvox sp. Cladophora. licheni. 3. Chlorella sp. puţine sunt heterotrofe saprofite sau parazite. Au nutriţia: autotrofă. Cystoseira sp. Algele superior organizate: (Laminaria. pe litoralul românesc al M. Încrengătura Phaeophyta – alge brune. Încrengătura Chlorophyta – alge verzi. etc. Se reproduc asexuat şi sexuat. 1. 2. Pophyra. Laminaria sp. Porphyra. muşchi) Au corpul vegetativ numit tal –nediferenţiat în organe (alge). Talul: variază de lşa câtva mm la zeci şi sute de metri.IV. 2. Trăiesc în ape sau locuri umede. Ulva. A. diploidă (2n). Se numesc brune deoarece conţin cloroplaste (pigmenţi clorofilieni). Phyllophora. Majoritatea au generaţia de lungă durată reprezentată de gametofit (n). 7 . Spirogira. Regnul Plantae Cuprinde organisme eucariote: unicelulare şi pluricelulare.

Sunt socotite talofite superioare deoarece talul lor e alcătuit din ţesuturi caracteristice. . Acizii usnici au o largă utilizare în industria medicamentelor. Din talul lichenilor de la Islanda (Cetraria islandica) se extrag uleiuri eterice. Înmulţirea lichenilor: vegetativ prin fragmente de tal. (mutualism – o formă de simbioză). sunt utilizaţi ca indicatori ai gradului de poluiare a atmosferei. cel extras din Cladonia alpestris este foarte eficient în combaterea unor forme de cancer. . B. Corpul vegetativ la briofite imită organizarea cormului şi se numeşte cormoid. Din Rocella se extrage turnesolul. ci pluricelulare similare cu cele de la pteridofite. Cladonia.Importanţa algelor: . Subregnul Bryobionta Încrengătura Bryophita Cuprinde talofitele cunoscute sub numele de muşchi şi hepatice împreună briofite. Evoluţie: Algele verzi sunt primele organisme care au emers şi au colonizat uscatul planetei noastre. Ţesuturile care au apărut în structura briofitelor sunt: epidermal şi parenchimatic.în industria farmaceutică. 8 . Inferioritatea lor e dată de lipsa ţesuturilor vasculare şi a organelor vegetative adevărate. ciuperca. Încrengătura Lichenes – licheni Lichenii sunt organisme rezultate din convieţuirea permanentă dintre diferite specii de alge. Ele sunt dependente în mare măsură de apă. Alga este fotoautotrofă. Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului. ciuperci şi în unele cazuri.materia primă în extracţia de iod. . nutriţional independentă. bacterii fixatoare de azot. Br. Talul diferenţiază adesea structuri vegetative specializate pentru propagare numite izidii şi soredii. sporofitul e redus reprezentat prin sporogon nutriţional dependent (parazit pe gametofit). 4. Acestea sunt un fel de muguri detaşabili de tal care cuprind în structura lor ambii parteneri şi care în condiţii prielnice generează un nou tal.îmbogăţesc apele în oxigen. Prin modul de reproducere briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. Datele disponibile sugerează că strămoşul plantelor terestre a fost o algă similară cu Charofitele actuale. atât pentru nutriţie cât şi pentru fecundaţie. asigură algei apa necesară şi protecţia faţă de unii factori stresanţi (nocivi).în cercetarea ştiinţifică. Corpul vegetativ (tal) care poate fi: crustos la Rhiyocarpon. Alternanţa de generaţii: gametofitul e dominant reprezentat de însăşi plantula. . K.îngrăşământ în agricultură. Importanţă: lichenii din tundrele polare (Cladonia rangiferina) sunt sursa de hrană a renilor. Organele reproducătoare sexuate nu mai sunt unicelulare ca la alge. folios (foliaceu) la Lobaria sau stufos (tufă în miniatură) la Cetraria. Fiind foarte sensibil la concentraţii mici de SO2.

ţesutul conducător lemnos este format din celule moarte cu pereţi lignificaţi. Rhynia). Lycopodium sp – pedicuţa. lipsit de rădăcină şi frunze (ex.cormul la unele pteridofite este incomplet.într-un stadiu de dezvoltare apare o formaţiune numită protal asemănătoare cu algele verzi lamelare.macrosporofile → carpele. .uneori în cilindrul central se află un singur fascicul libero-lemnos. macrosporangii → ovule.coada calului. Polytricum sp. 1. dar au valoare ecologică. producătoare de seminţe). gimnosperme. Equisetum sp. Generaţia de lungă durată este reprezentată de sporofit (2n) – feriga propriu-zisă. . . angiosperme) Au corpul vegetativ numit corm. Reprezentanţi: Dryopteris sp – feriga mare. Polypodium sp – feriguţa. Ambele generaţii sunt pluricelulare şi independete nutriţional. . În cursul evoluţiei: . întotdeauna pluricelular şi diferenţiat în organe.muşchiul de pământ. nici seminţe.pteridofitele au fost primele plante care au populat uscatul o lungă perioadă de timp. numite traheide. Ferigile sunt plante sporifere (faţă de gimnosperme şi angiosperme care sunt plante spermatifere. de aceea fluxul este lent.. filogenetică. Importanţa: .ferigile străvechi. Reprezentanţi: Marchantia sp. carbonificate se găsesc astăzi sub formă de antracit şi huilă în bazinele carbonifere. concentric. . Cormofitele (ferigi. . Evoluţie: din pteridofite au derivat gimnospermele şi anume dintr-o pteridofită heterosporă (plantă care formează două tipuri de spori: mici – microspori.microsporofile → stamine. pe frunze speciale – microsporofile şi mari – macrospori pe frunze speciale – macrosporofile). .fecundaţia este o oogamie. – fierea pământului. practică prin turba care este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă: Sphagnum. anterozoidul bi sau pluricelular are nevoie de o picătură de apă pentru a ajunge la arhegon. 9 . articulate prin capetele lor. Încrengătura Pteridophita – ferigi Sunt plante vasculare inferioare. microsporangii → saci polinici. . Primitivitatea lor. În ciclul de viaţă al ferigilor alternează cele două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n).nu formează flori.ferigile actuale nu au valoare economică mare (cu excepţia celor folosite ca medicament). Soluţia minerală trebuie să traverseze pereţii despărţitori.principala formă de înmulţire este cea asexuată prin spori.Importanţa: teoretică. în raport cu celelalte cormofite rezidă din următoarele: . .

Ciclul de viaţă: alternează două generaţii: gametofitul (n) şi sporofitul (2n) (planta însăşi). Generaţia dominantă este sporofitul (planta propriu-zisă). extrem de reduşi.. Gametofitul feminin e reprezentat prin sacul embrionar. În ciclul de viaţă alternează gametofitul cu sporofitul. format din oosfera (gamet feminin) două sinergide şi 3 antipode – toate fiind celule . Toate organele acestor plante conţin răşină. . Încrengătura angiosperme Cuprinde plante lemnoase şi erbacee.embrion cu mai multe cotiledoane. .frunze mari. Gametofiţii la conifere.. fecundaţia este simplă. Nu formează fructe deoarece ovulele nu sunt acoperite de carpele (gineceu). genuri. etc. Evoluţie: gimnospermele au descins din grupe primitive de pteridofite heterospore. din ovule Fecundate. Majoritatea coniferelor au frunzele aciculare şi aparent persistente (ele se desprind succesiv după 2-3 ani de funcţionare). După numărul cotiledoanelor embrionului se deosebesc două clase (fiecare clasă cuprinde mai multe familii. sperma – sămânţă) Cuprinde plante lemnoase care se înmulţesc prin seminţe formate în flori. la gimnospermele inferioare. iar cel feminin prin endospermul primar cu cele două arhegoane. iar din carpele fructele. Gametofitul este dioic şi este reprezentat: cel masculin prin tubul polinic care conţine celula (nucleul) vegetativă cu rol trofic şi cele două celule (cei doi nuclei) spermatice. Ordinul Coniferelor (răşinoaselor) Au florile organizate în conuri. Din gimnosperme au evoluat angiospermele. După fecundaţie din ovule se formează seminţele. bradul (Abies alba).n. Importanţă: economică Reprezentanţi: molid (Picea excelsa).2. Încrengătura gimnosperme (gimnos –golaş. unisexuate. Argumentele ipotezei: . sunt reprezentaţi:cel masculin prin granulul de polen germinat. specii): 10 . Florile sunt slab diferenţiate. cu flori vizibile (cu înveliş florale divers colorate) şi ovulele închise în carpele. gametofitul feminin mai dezvoltat decât la angiosperme. 3.prezenţa celulelor protoliene în granul de polen. şi celula (nucleul) secundară a sacului embrionar care este 2n.formarea de anterozoizi la gimnospermele inferioare. . similare cu ale ferigilor.

medicamente. În evoluţia dicotiledonatelor s-a realizat o trecere de la: .. rădăcini adventive. energie.numeroase elemente florale libere (diali) (K – dialisepal. Reprezentanţi: Tulipa sp. materiale de construcţie.dialisepală. Quercus sp.erbacee. Galanthus sp. . etc.în timp ce rădăcinile şi tulpinile la dicotiledonate de regulă cresc în grosime. A – gamostemon. corolă. Reprezentanţi: Magnolia sp. C. frunze cu nervaţiune penată sau palmată. 4 sau multiplu al acestora. Helianthus sp.plante erbacee şi lemnoase cu rădăcină pivotantă. . De obicei au învelişul floral diferenţiat în caliciu.În tulpină vasele conducătoare sunt dispuse în cercuri concentrice. coloranţi. rar penate şi sesile. . G – gamocarpel/ sincarp.. 11 .Solanus sp.Clasa magnoliate (Dicotiledonate) .gamopetal.embrionul e alcătuit din: hipocotil. tulpina neramificată la partea superioară. la flori zigomorfe. la monocotiledonate aceste organe rămân toată viaţa cu structură primară. C.. Rosa sp. cu rădăcină fasciculată. Ulmum sp. cilindrică. . la flori cu ordonare ciclică. muguraş şi 2 cotiledoane . Oryza sativa. Secale sp. Ranunchulus sp.. pe un receptacul aplatizat sau concav. A – dialistemon. cu frunze liniare şi nervuri lineare. flori de tipul 3 sau 4. Etc Clasa Liliate (Monocotiledonate) .. pe un receptacul alungit. alimente.de la flori cu simetrie radiară. etc.) importanţa: furnizează O2. Fagus sp.florile sunt de tipul 5. .florile cu ordonare spirociclică a elementelor florale. G – dialicarpel sau apocarp) la elemente florale concrescute (Kgamosepal.

Digestivă) 12 .în organism ţesuturile se grupează în organe care formează sisteme.fagocitoză (particole înglobate în plasmă – vacuole digestive – unde sunt digerate) la rizopode. Metazoarele primitive au digestie intracelulară. viermi paraziţi).coordonarea diferitelor funcţii ale organismului se realizează pe cale hormonală şi nervoasă. nervos) pentru îndeplinirea unor anumite funcţii. parazită. Animalele sunt diploide. Procurarea hranei din mediul de viaţă se realizează prin: .etapa postembrionară – dezvoltarea ulterioară a embrionului. . Alcătuire: .în structura lor au apărut ţesuturi diferenţiate (epitelial. prin meioză se formează gameţii. cele mai multe au digestie cavitară. . Reproducerea: sexuat şi asexuat prin înmugurire. Au peretele corpului din două straturi de celule între care se află substanţa gelatinoasă (spongina). De la stadiul de ou la cel de adult se petrec diviziuni celulare ireversibile – în două etape distincte. Reproducerea: predominant sexuată. . muscular. Nutriţia: metazoarele au nutriţie heterotrofă: saprofită. Încrengătura Spongieri Metazoare acvatice primitive. ci numai celule specializate. . sporozoare. conjunctiv. . . Încrengătura Celenterate Au peretele corpului din două straturi de celule intern şi extern şi între care se interpune o substanţa gelatinoasă (mezoglee).embriogeneza – dezvoltarea embrionului. Regnul Animalia (Metazoare) Metazoarele sunt organisme eucariote pluricelulare. Cavitatea corpului e simplă (c. Există două tipuri fundamentale de animale: didermice (animale primitive) şi tridermice (mai evoluate) Nevertebrate Animale didermice Nu au organe. După fecundaţie se formează oul – germenele noului individ.V. Stratul intern este tapisat cu celule speciale ciliate şi flagelate (coanocite) cu rol în prinderea şi digerarea hranei.ingestie la formele superioare.osmoză (flagelate.

Digestia este extra şi intracelulară. Tubul digestiv are două orificii. Clasificare: . Anelidele au tegumentul subţire. Segmentarea externă se reflectă şi în organizarea internă. masă viscerală şi picior. chemoreceptorii. Reprezentanţi: Hydra virid. orificiile corpului. Au corpul format din:scolex. Nu au aparat digestiv. Majoritatea moluştelor prezintă o membrană (manta) care secretă cochilia. Oxyurus.viermii liberi (Rotifere) . cu rol în respiraţie. sol umed sau sunt paraziţi.viermele de gălbează: parazit în ficatul oilor. o pereche de organe excretoare. Încrengătura Nemathelminţi (viermi cilindrici) Clasificare: . Larva moluştelor (trocoforă) se aseamănă foarte mult cu larva anelidelor. peri chitinoşi şi cheţi. terestre. caracatiţa). .paraziţi (Nematode): Ascaris. Încrengătura Mollusca (moluşte) Cuprinde animale marine şi dulcicole. Aurelia aurita (meduza). Fiecare inel (metamer) are: o perche de ganglioni nervoşi. Clasificare: gasteropode (melci). Lumbricus terrestis – are sânge cu hemoglobină. unde se găsesc: branhiile. În tegument pot avea apendici: parapode. Hirudo medicinalis – parazit temporar. lamelibranhiate (scoici) şi cefalopode (sepia.planariile: apare capul cu doi ochi primitivi şi aparatul excretor. În structura peretelui corpului apare mezodermul.sau e compartimentată şi un singur orificiu (buco-anal) înconjurat de tentacule cu celule urticante (cnidoblaste). . au bine dezvoltat aparatul reproducător. Animale tridermice Viermii sunt încadraţi în trei încrengături: platelminţi. umed. Limbricul prezintă dimorfism sexual Încrengătura Anelida (viermilor inelaţi) Cuprinde animale celomate cu corpul format din segmente. Reprezentanţi: Nereis. Au corpul moale alcătuit din: cap. Corallium rubrum (coral). Trichinella. gât şi strobil format din proglote.teniile parazite: în intestinul gazdei. Sunt animale libere care trăiesc în apă. Între marginea liberă a mantalei corpului se află cavitatea paleală. Încrengătura Plathelminţi (viermi laţi) Sunt primele animale cu organe. Celenteratele au două forme alternative: polip şi meduză. 13 . nematelminţi. Reproducerea: asexuat şi sexuat. anelide.

reptile. Ascidia seamănă cu un spongier. La vertebrate se păstrează în faza embrionară. Prezintă memorie. Încrengătura Arthropoda Cuprinde organisme cu corpul segmentat: cap. acoperit cu un înveliş din chitină împregnat cu săruri minerale. deuterostomiene. 3. Sunt sedentare.. Alte caracterii definitorii pentru cordate: tubul nervos situat dorsal. cefalocordate: Amphioxus – păstrează notocordul şi în stare adultă. Apendicele sunt formate din segmente articulate între ele. arici de mare. Insecte: sunt cele mai numeroase şi adaptate la toate mediile. Au şi glande sericigene pe abdomen. Au schelet rudimentar.un creier. 14 . cu schelet intern reprezentat de notocord. La cefalocordate notocordul este prezent şi la adult. Au exoschelet şi structură internă complexă. Miriapode (ex. Arahnide (păianjăni): au corpul format din cefalotorace şi abdomen. provenit din cefalizarea ganglionilor. 3. 2 perechi de aripi). păsări. La urocordate notocordul este prezent doar în stadiul larvar. torace (3 segmente cu 3 perechi de picioare. Încrengătura Echinodermate Cuprinde specii marine. Urocordate (Tunicate): sunt cele mai primitive cordate. Piciorul formează 10 tentacule în jurul gurii. antene). dar are şi caracterenoi. Gnatostomate – cuprind vertebrate cu fălci (maxilare): peşti cartilaginoşi. Au ochi cu structură similară cu a mamiferelor. Urechelniţa) au corpul format dintr-un număr mare de segmente articulate între ele. torace şi abdomen. Reprezentanţi: stele de mare. mamifere). tetrapode (amfibii. Au însuşiri de animal prădător. Au 5 perechi de apendice şi două perechi de antene. Vertebrate a. În stadiul de adult pierde coada şi notocordul. celomate. Cordate Sunt animale: tridermice.. fantele branhiale derivate din faringe au rol respirator. Sunt metazoare (tridermice. pentaradiară. deuterostomiene). abdomen. unele fixate. Crustacee (ex. Caracteristic este sistemul ambulacral cu rol în: locomoţie. Au corpul format din: cap (ochi compuşi. Clasificare: 1. osoşi. respiraţie. b. Au apendice specifice (Chelicere) cu glanda veninoasă la baza lor. fiind lipsite de maxilare (fălci). au . 2. Abdomenul din 11-12 segmente. la adult e înlocuit de coloana vertebrală. Au simetrie radiară. 2. Raci) au crusta împregnată cu calciu. etc. Clasificare: 1. Înmulţire: prin ouă şi dezvoltare cu metamorfoză. Agenate (ciclostomi): cuprind forme asemănătoare peştilor. 4.Cefalopodele sunt cele mai evoluate şi specializate moluşte. cartilaginos şi aparat bucal adaptat pentru supt. crini de mare. armatură bucală.

) .chelonieni (broaşte ţestoase).crocodilieni.sturionii (morun. pe osul stern carenat şi pe claviculele unite se prin muşchi puternici cu rol în mişcarea aripilor. Pielea prezintă diferenţieri cornoase (gheare. scufundătoare – înotătoare (pinguinii). chiroptere. absente).peşti dipnoi au respiraţia dublă. Cele inferioare sunt: poikiloterme. .anure. Membrele: înotătoare perechi şi neperechi. coadă şi nu are membre. ştiucă. Ea suferă metamorfoză. oase pneumatice (pline cu aer). etc. cele mai multe au glande sudoripare şi sebacee.total osoşi. speciile acvatice sunt adaptate secundar la acest mediu.) .lacertilieni (şopârle). Au respiraţie branhială. Clasificare: . . un ovar la femele. iar cele mai puţine sunt alergătoare (struţii). Reptile: Sunt vertebrate terestre.teleostenii (crap. dinţii sunt diferenţiaţi: incisivi. vezică urinară. cegă. copite.). Clasificare: . Tegumentul cornos cu solzi sau plăci cornoase. care secretă lapte cu care sunt hrăniţi puii. absenţa unor organe: dinţi. Respiraţia pulmonară. vulpea de mare etc.amfibii fără coadă. solzi.cartilaginoşi (căini de mare. corp acoperit cu pene. celelalte sunt homeoterme. Păsări (Aves): Vieţuitoare adaptate la zbor: forma aerodinamică.amfibii cu coadă. . Larva-mormoloc are branhii externe. Clasificare: . edentate. rozătoare.urodele. 15 . cele mai multe zburătoare.motreme – ovipare . Mormolocii (lervele) au respiraţie branhială.marsupiale – nasc pui incomplet dezvoltaţi. . Acestea sunt: insectivorele. primate. carnivor. în condiţii normale au respiraţie prin branhii. etc. . .placentare sunt cele mai evoluate. Din reptile au evoluat: păsările şi mamiferele. Clasificare: .Peşti crosopterigeni (Latimeria) Amfibieni: Sunt vertebrate cu viaţă amfibie şi respiraţie dublă: pulmonară şi tegumentară. au glande mamare. membre: dispuse lateral (scurte.osoşi parţiali.ofidieni (şerpi). premolari şi molari.Peşti: sunt vertebrate cu formă hidrodinamică şi tegument acoperit cu solzi. în condiţii de secetă respiră prin plămâni (vezica înotătoare modificată). etc. canini. Au muşchiul diafragm.) . membre anterioare transformate în aripi. Mamifere: au corpul acoperit cu păr.

au nucleu cu membrană dublă. e. nu au aparat Golgi. prezintă un fus de diviziune format din fibre contractile. au un nucleoid format dintr. 12. 7. genomul viral asigură multiplicarea virusului de către celula gazdă. d. b) majoritatea au corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă.un singur cromozom. d) sunt metazoare didermice. 4. se înmulţesc exclusiv prin spori. c. cele patogene sunt saprofite. cele fotogene produc lumină. provirusul este integrat în cromozomul bacterian. se înmulţesc asexuat şi sexuat. o algă asociată. c. d. În corpul lichenilor: a. d) cefalopode. Virusurile au mai multe stări: a. d) Cnidaria. c. b.. d. se înmulţtesc prin diviziune direactă. b. se reproduc sexuat şi asexuat. c. b. 5. ciuperca poate fi o zigomicetă.Eucariotele: a. d. au gametofitul reprezentat de protal. Procariotele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. 2. Muşchii: a.Test de evaluare Alege răspunsul corect 1. virus vegetativ-este virionul decapsidat. c) prezintă cap. au o alternanţă de generaţii. b) viermii segmentaţi.Bacteriile: a. Artropodele: a) au corpul segmentat. c. trăiesc pe uscat şi în apă. Cormofitele au următoarele caracteristici cu o excepţie: a. sunt un rezervor uriaş care fixează razele solare şi le transformă în hrană. masă viscerală şi picior. b. b. 13. Sunt animale tridermice: a) viermii laţi şi cilindrici. în anumite condiţii cu o ciupercă. se înmulţesc prin mitoză. sunt plante care au organe vegetative: rădăcină. c. virusul complet are capsidă şi genom viral. d. 10. f. b) insecte. Moluştele: a) sunt preponderent terestre. 8. d) celenteratele. Ferigile: a. au un nucleoid. constituie un lichen. sunt criptogame vasculare. d) sunt fitofage şi carnivore (prădătoare). 3. d. c. 11. pot fi fotoautotrofe.Oxiurii şi trichina aparţin filumului: a) Plathelminthes. 16 . se aseamănă cu algele prin prezenţa unui cromatofor mare. tulpină şi frunze. au sporofitul foarte redus. se stabileşte o relaţie numită simbioză sau mutualism între alge şi ciuperci. sunt talofite superioare. toate sunt pluricelulare. b. 9. b. b) Nemathelminthes. c) moluştele. sunt lipsite de mitocondrii. c) populează toate mediile de viaţă. b. c) crustacee. c. c) Annelida. b) prezintă schelet intern. 6. Clase de artropode: a) miriapode. se înmulţesc exclusiv prin spori.

Scifozoare d. Crustaceele: a) sunt adaptate la mediile terestru şi acvatic. midii 4. viermele de 5. Oligochete e. Turbelariate gălbează 6. d) au dezvoltare larvară prin metamorfoză. b) au două perechi de antene.14. Hirudinee b. 15. Trematode a. stridii. Asociaţi corect noţiunile Exemple de specii din cele 2 coloane: 6 XClase de nevertebrate 1. c) exoscheletul este impregnat cu carbonat de calciu. planarii 3. lipitori 17 . meduze 2. Lamelibranhiate c. râme f.

. cu extremităţile reunite. Conţin suc vacuolar format din apă şi diverse substanţe dizolvate. formate din ARN şi proteine. . Dimensiunile celulei procariote variază între 0. anorganice (CaCO3.5μm -3-6μm la bacterii şi 1-10μm la algele albastre. Celula procariotă Celula procariotă este primitivă.Incluziunile sunt produse metabolice.Peretele celular la bacterii este format din: peptidoglican. glucide.CAP II.Ribozomii sunt particule citoplasmatice caracteristice. omogenă care conţine: proteine. acizi nucleici şi diferite substanţe minerale. ci se află direct în citoplasmă. foarte mici.Sistemul vacuolar cu origine tot în membrana celulară. nu poate realiza procese de : pinocitoză şi fagocitoză. la algele albastre-verzi din: peptidoglican şi o lipopreoteină. apă. Structura celulei procariote: . . .procariotele nu posedă organite înconjurate de membrane. şi separat de ea la algele albastre-verzi.Mezozomii sunt tot invaginări ale membranei de formă sferică. . Acesta constă în: lamele şi vezicule care sunt invaginări ale membranei. Nucleoidul e reprezentat de un cromozom bacterian alcătuit dintr-o molecula de ADN de formă circulară. creşterea şi multiplicarea celulară. obişnuit sferice. În acesta se află pigmenţii fotosintetizatori. etc .. lipide. . Unele sunt:organice (glicogen. amidon). UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII – CELULA Celula este unitatea structurală şi funcţională a vieţii.Aparatul fotosintetizator e legat de o membrană la bacterii. organismele vii se încadrează în două categorii de celule: procariote şi eucariote. . Forma celulei bacteriene diferă în funcţie de condiţiile mediului. Ribozomii participă la sinteza proteinelor. Ea caracterizează două categorii de organisme:bacteriile şi algele albastre-verzi. produse tot prin invaginarea acesteia. După modul de organizare a materialului nuclear. .Materialul nuclear: nucleoid sau genofor. Celula procariotă este sediul tuturor proceselor vitale.Membrana celulară (plasmatică) este lipo-proteică (plasmalema). el nu are înveliş nuclear. . cu rol deosebit în respiraţie.verzi. Cromozomul bacterian este colorabil poartă în structura sa informaţia genetică care coordonează metabolismul. sulf coloidal).Citoplasma este o masă densă.

Are rol de transport intra şi intercelular. Dimensiunile celulei eucariote: e foarte variată.hialoplasma este hialină şi alternează între starea de plasmă-sol (fluidă) şi cea de plasmă gel (solidă). Ribozomii (granulele lui Palade) se găsesc în celulele procariote şi eucariote. Modelul de organizare moleculară este cel al . care străbat membrana şi leagă celulele între ele. învelişul nuclear. polizaharide.E. Cea mai mare celulă din organismul uman este ovulul (ovocitul) de cca.membrana plasmatică. cilindrice. la animale de o membrană celulară. etc. membrana celulară asigură schimburi selective între celulă şi mediu. Particularităţile structurale. Sistemul de biomembrane. stelate. etc. acizi nucleici.proteică (fosfolipidică). Reticulul endoplasmatic R. membranele R. Citoplasma fundamentală.şi Fe. apoi sub influenţa factorilor interni şi externi se diferenţiază. .K. conţine: C. exemple de organite: plastide.Celula eucariotă Celula eucariotă este asemănătoare cu celula procariotă. potrivit căruia membrana biochimicăe formată dintr-un bistrat lipidic în care suntînglobate proteinele globulare. tonoplastul. Biomembranele delimitează spaţiile de reacţie de forme şi mărimi diferite numite organite celulare: Dictiozomii –cisterne aplatizate.O.în interiorul acestor învelişuri se află protoplasma care cuprinde citoplasma fundamentală (hialină) şi organite celulare (cu membrane speciale şi funcţii vitale). Structura şi rolul componentelor celulare: O celulă este alcătuită din componente vii. Totalitatea lor formează aparatul Golgi. ribozomi. . Pot fi sferice.. În celulele eucariote se găsesc ca particule libere (granule dispersate) sau ataşate membranei .vacuomul.mozaicului flui.totalitatea vacuolelor delimitate de citoplasmă printr-o membrană – tonoplast.nucleul. La plante celula are între 10μm şi 550mm în medie. La animale celulele au iniţial formă globuloasă. lipide.P. etc. Sunt şi celule foarte mari – celulele cu latex ale plantei laptele câinelui (au lungimea de câţva metri). . învelişurile mitocondriilor şi plastidelor. fusiforme.). prismatice.. Datorită structurii sale. 250μm (milimicroni). Ea este o soluţie coloidală alcătuită din particule dispersate care nu difuzează prin membrane. Membrana plasmatică este de natură lipo.Ca.E. plastidele şi mitocondriile sunt organite autodivizibile. realizând astfel transportul în şi din celule.S. Protoplasma activă este un sistem predominant hidric (apa ocupă 60-95%).el este delimitat la plante de un perete şi o membrană. dictiozomi. . componente nevii. produse ale metabolismuluui celular.Mg. lizozomi. este un sistem de canalicule ramificate. ovale. Intră în alcătuirea tuturor organismelor. cu excepţia bacteriilor şi algelor albastre-verzi.H. Bacteriile au doar: 0.2-8μm. delimitate de biomembrane cu rol secretor de enzime şi hormoni asociate cu vezicule. precum şi: proteine. fizico-chimice şi fiziologice ale principalelor componente celulare. piramidale. Forma lor e foarte variabilă. dar mai complexă. reticul endoplasmatic (R.E. Proteinele străbat ambele starturi fosfolipidice. Corpul celulei se numeşte protoplast.

ovale. 1-3 nucleoli. cromatina este alcătuită din ADN. fructelor. ARN. enzime. oleoplastele (depozitează lipide). Nucleul are: 2 biomembrane. proteine. şi au rol în nutriţie. Ele conţin suc vacuolar (apă. Lipseşte la celulele animale. anorganice). dar unele au doi şi mai mulţi nuclei. 3. Granulele lui Palade conţin două subunităţi inegale constituite din :ARN şi proteine. dau culoarea petalelor. În interior se află matrixul ce cuprinde ADN mitocondrial. Organitele autodivizibile 1.Leucoplastele sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe: amiloplastele (depozitează amidonul).acoperă la exterior membrana celulelor la plante. portocalii şi roşii. E alcătuit din celuloză. Au rol în sintezele proteice. . nucleul reprezintă centrul de comandă şi coordonare a metabolismului celular. mitocondriile – organite cu rol în metabolismul energetic. Cavitatea mitocondrială e delimitată de 2 biomembrane. substanţe organice. Sunt: sferice.E.Cloroplastele conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză . 2. Vacuolele sunt delimitate de membrane speciale (tonoplast). cromatină.sunt organite specifice plantelor separate de citoplasmă printr-un înveliş de două biomembrane structural diferite. le conferă formă şi individualitate.R. Celulele au în mod obişnuit un nucleu. hemiceluloză şi substanţe pectice. Se cunosc 3 tipuri: .cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni. Lizozomii conţin enzime şi distrug substanţele străine. proteine. Toate mitocondriile formează condriozomul. ARN mitocondrial. carioplasma. plastidele. lipide. . Perete celular .

d) depozitarea acizilor nucleici. b) cloroplastelor. 4. Alegeti varianta corecta de raspuns: 1. reticul endoplasmatic e. c) fiziologie celulara. d) 1-2 nucleoli B. producerea de secretii ______ -------_ 5. 6. fotosinteza C. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si functiilor celulelor se numeste: a) microbiologie. b) bacteriilor. Indicati structura unui cloroplast. Descopera eroarea! Citoplasma: a) ocupa si o parte din masa nucleului. b) Este formata din hialoplasma si organite celulare. b) embriologie. c) circulatia informatiei genetica in scopul sintezei proteinelor. Peretele celular lipseste la celulele : a) vegetale. cloroplaste b.1. . respiratia celulara _______--------. Descopera eroarea! Nucleul are rol in: a) coordonarea activitatii celulare: b) circulatia intracelulara a substantelor. d) citologie. d) este delimitata la exterior de membrana plasmatica.2. aparat Golgi d. Care este functia cloroplastelor (definiti procesul !) ? D. Scrieti in fata organitelor celulare literele corespunzatoare functiilor acestora: _______--------. mitocondrii c. circulatia intracitoplasmatica _______--------_ 3. 2. Unele celule se pot misca activ cu ajutorul: a) mitocondriilor. c) animale. c) cililor si flagelilor. d) ciupercilor. In structura nucleului nu intra: a) nucleoidul. c) nucleoplasma. 3. Recunoasteti pe desen componentele celulei animale (componentele numerotate de la 1 la 10). ribozomi a. 5. d) curentilor citoplasmatici. biosinteza proteica _______-------__4.TEST A. b) membrana nucleara. c) este substanta fundamentala a celulei.

pe fusul de diviziune se fixează cromozomii 2. bacterii.Diviziune celulară Celulele mature dau naştere la noi celule asemănătoare cu celula mamă prin procesul numit diviziune. Se produce la majoritatea organismelor vii. proteine.interfaza: este cea mai activă fază deoarece între două diviziuni în celulă au loc sinteze complexe. se dublează cantitatea de cromatină (ADN. se fragmentează şi apar două celule fiice – la drojdia de bere. semnificativă fiind individualizarea cromozomilor. Diviziunea mitotică – mitoza se produce în celulele somatice (2n). Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei care poartă informaţia ereditară. apar doi cromozomi monocromatici. Autoreproducerea cromozomilor se produce semiconservativ. cromozomii apar formaţi din două braţe egale sau inegale.fragmentare în urma apariţiei unui perete despărţitor care împarte conţinutul celulei în două celule fiice (la unele alge verzi). 3. metafaza: cromozomii se aşează în plan ecuatorial. etc. Celulele somatice (2n) au un număr dublu de cromozomi. Mitoza are patru faze succesive: 1. Sunt vizibili la microscop în timpul diviziunii celulare. profaza în care dispare membrana nucleară şi nucleolii. ARN. Sunt două tipuri de diviziune: directă şi indirectă. Diviziunea indirectă se desfăşoară în mai multe faze succesive în care au loc transformări ale substanţei nucleare. se individualizează cromozomii. Funcţia lui este de a repartiza în mod egal cromozomii fii în cele două celule fiice rezultate în urma diviziunii celulare. La diviziune participă cromozomii şi fusul de diviziune. Cromozomii au înveliş fin care închide substanţa fundamentală în care se află două filamente spiralate. Fusul se formează numai în timpul diviziunii la începutul metafazei. sunt în număr constant şi caracteristic pentru fiecare specie. se divide centru celular. Cromonemele complementare sunt unite între ele printr-un singur punct centromerul sau centrul de mişcare al cromozomului. De-a lungul lor acestea au îngroşări numite cromomere care sunt bucle ale spiralelor cromonemelor. Datorită poziţiei centromerului.). Diviziune directă se realizează prin: . Fusul de diviziune: structură în formă de fus formată din fibre proteice contractile. în celulele fiice se păstrează număr diploid de cromozomi. .diviziunea celulară Diviziunea indirectă se clasifică în: A. celulele reproducătoare.ştrangulare (gâtuire) la mijloc celula se subţiază. Ciclul celular de viaţă al unei celule are două etape: . au număr redus la jumătate de cromozomi (n) (celule haploide). gameţii. se despart cromatidele. . răsucite unul în jurul celuilalt numite cromoneme. etc. Un cromozom e reprezentat de o macromoleculă de ADN formată din două catene complemetare de nucleotide legate între ele prin punţi de hidrogen. anafaza: cromozomii monocromatidici migrează spre cei doi poli ai celulei .

telofaza: la cei doi poli ajung câte doi cromozomi bicromatidici.meioza duce la formarea celulelor reproducătoare. . Interfaza: celulele noi asimilează activ.profaza individualizează cromozomi omologi biocromatidici care se unesc în perechi formând tetrade. apare membrana nucleară. În interchineză nu mai are loc sinteza de ADN şi proteine. Diviziunea meiotică. membrana celulară. . doi nuclei cu nucleoli. Cromozomii bicromatidici sunt modificaţi după schimbul de informaţie genetică petrecut în profază. În prima etapă dintr-o celulă (2n) se obţin două celule (n). Această etapă are 4 faze: . deci cele două celule fiice. Acum cromozomii se despiralizează. fiecare cu n cromozomi. telofaza: dispare fusul nuclear. dublează cantitatea de ADN B. Aceste celule haploide (gameţi) nu se mai divid. În a doua etapă: are loc diviziunea mitotică atfel că la sfârşit iau naştere 4 celule. .anafaza: din tetrade se desprind cromozomii biocromatidici şi migrează la polii celulei.metafaza tetradele se aliniază în zona ecuatorială a fusului.4. se desfăşoară în două etape. .

Cromozomii omologi se separă în timpul: a) profazei. d) viral 7. b) anafazei I. Acizii dezoxiribonucleici: a) sunt localizaţi mai ales în nucleu b) se găsesc şi în citoplasmă c) la nivelul lor este codificată informaţia genetică d) nici o afirmaţie nu este corectă . Meioza: a) se desfăşoară în două etape succesive (ecvaţională şi reducţională) b) se desfăşoară atât în celula procariotă cât şi în celula eucariotă c) se desfăşoară în celulele reproducătoare cu n cromozomi d) conduce la formarea celulelor reproducătoare asexuate şi sexuate 4. Ciclul celular reprezintă perioada de timp dintre: a) două diviziuni celulare b) două interfaze c) formarea zigotului şi începutul diferenţierii celulare d) formarea unei celule şi terminarea diviziunii acesteia 6. b) ribozomal. Încercuiţi răspunsul corect: 1. Celulele corpului (somatice): a) au număr dublu de cromozomi b) se numesc diploide c) au număr de cromozomi redus la jumătate d) se numesc haploide 10. d) metafazei 2. Care dintre următoarele reprezintă tipuri de ARN în celula eucariotă: a) mesager. Nucleul interfazic la eucariote prezintă: a) un înveliş nuclear format din două biomembrane b) nucleoplasmă c) cariolimfă d) nucleoli 5.Test de evaluare I. c) de transport. Mitoza asigură: a) păstrarea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN din celula mamă b) înjumătăţirea numărului de cromozomi şi a cantităţii de ADN c) recombinarea genetică intra. Cromozomii eucariotelor: a) prezintă două cromatide c) totalitatea lor formează cariotipul b) au un singur centromer d) eucariotele nu au cromozomi 9.şi intercromozomială d) biodiversitatea 3. c) anafazei II. Ciclul cromozomial: a) cuprinde două faze (haplofaza şi diplofaza) b) reprezintă ciclul de evoluţie individuală c) fiecare organism prezintă un alt tip de ciclu cromozomial d) este identic la majoritatea organismelor 8.

localizaţi în principal în nucleu. acizii ribonucleici(ARN). cealalta reprezentând catena-matriţă . ei realizează procesele eredităţii şi evoluţiei. localizaţi în nucleu şi citoplasmă. Deci. legate între ele prin punţi de hidrogen. În cursul acesteia catenele macromoleculei de ADN se separă progresiv prin ruperea legăturilor de H dintre catene. capetele libere îşi refac nucleotidele complementare pe baza materialelor existente în celulă. un zahar (pentoză). 2. O nucleotidă e constituită din: o bază azotată (purinică sau pirimidinică). NOŢIUNI DE BAZĂ ALE GENETICII Acizii nucleici şi rolul lor genetic Acizii nucleici deţin cel mai important rol în depozitarea şi transmiterea informaţiei genetice. având rol în sinteza proteinelor. Nucleotide Acizi Acid fosforic Glucid Baze pirimidinice Baze purinice nucleici ADN Acid fosforic dezoxiribozriboza Citozina. pe suprafaţa ribozomilor. respectiv două macromolecule de ADN identice din care una este mai nou sintetizată. Transmiterea informaţiei ereditare de la o generaţie la alta se realizează datorită reacţiei de replicare a ADN-ului. ADN este alcătuit din două catene polinucleotidice răsucite în spirală. antiparalele. acizii dezoxiribonuleici (ADN). adenina Există două tipuri de acizi nucleici: acizii ribonucleici (ARN) şi acizii dezoxiribonucleici (ADN). ei sunt substanţe polinucleotidice.uracil Guanina.G. În structura ADN intră A. Ordinea bazelor azotate în ADN-reprezintă înscrierea informaţiei ereditare în această macromoleculă. După rolul îndeplinit în celula eucariotă. III. Pe măsura desfacerii catenelor. .ARN-ribosomal (ARN-r) care intră alături de proteine în compoziţia ribozomilor. alcătuite din unităţi structurale numite nucleotide. există mai multe tipuri de ARN: . timina Guanina.T. un rest de acid fosforic.adenina ARN Acid fosforic riboza Citozina . În acest fel dintr-o macromoleculă de ADN iau naştere două catene noi.ARN-mesager (ARN-m) care conţine mesajul genetic pentru ordinea aminoacizilor în molecula proteică .C. 1.ARN-transport (ARN-t) care transportă aminoacizii la locul sintezei proteice. la nivelul cărora se codifică informaţia genetică pentru realizarea diferitelor structuri şi funcţii ale organismului. Acizii nucleici sunt substanţe macromoleculare.CAP.

Ea cuprinde un număr mai mare de perechi de nucleotide. Ereditatea şi variabilitatea sunt două componente genetice şi factori ai evoluţiei care determină unitatea şi diversitatea lumii vii.variaţii ereditare – se transmit ereditar descendenţilor . funcţia fenotipcă. Factorii mediului pot să influenţeze fenotipul fără să afecteze structura genotipului. Fenotipul are caracter dinamic. Factorii mutageni: radiaţii ionizante. Când genele alele sunt identice din punct de vedere genetic individul este homozigot. ci în corelaţie unele cu altele. Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informaţiei genetice este reprezentată de genă. În prima etapă a meiozei recombinarea genelor nu le modifică schimbă doar modul lor de grupare în genotip. o pereche de gene alele afectează mai multe caractere fenotipice diferite. fiecare genă ocupând o anumită poziţie numită locus. Gena este un segment de ADN sau ARN care controlează sau condiţionmează manifestarea uneia sau mai multor însuşiri ale unui organism în anumite condiţii de mediu. Pe cromozomii omologi. O genă prin schimbarea poziţiei faţă de alte gene din cromozom modifică fenotipul respectiv. Genotipul: cuprinde toate structurile celulare capabile să transmită urmaşilor informaţia ereditară. comportamentale). raze ultraviolete. Funcţia de recombinare: se realizează prin combinaţia de caractere care are loc în urma schimbului de nucleotide dintre cromozomi. Genele sunt aşezate liniar în lungul cromozomului.variaţii neereditare – nu se transmit . Funcţia de mutaţie: constă în modificări sau leziuni ale ADN-ului la nivelul genelor. Fenotipul: totalitatea caracterelor unui organism (fizice. genele pereche care ocupă acelaşi loc sunt gene alele. adaptativ. Variabilitatea diferenţele existente între indivizii aceleaşi specii sub raportul însuşirilor genotipice şi fenotipice. plastic. Un caracter nu este controlat de o singură genă. ecologice. orientează desfăşurarea proceselor metabolice şi deci de sinteză a diferitelor substanţe care participă la funcţionarea şi edificarea organismului. Distingem o variabilitate la nivel individual şi la nivel populaţional Tipuri de variaţii: . ci de mai multe gene. Caracterele individuale şi de specie care se transmit sunt caractere ereditare. El este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi condiţiilede mediu. Genele determină sinteza substanţelor organice (şi a enzimelor). dacă nu sunt identice. Interacţiunle genelor cu mediul extern. Funcţiile genelor: funcţia de mutaţie. Inetracţiunile dintre gene Genele nu funcţionează separat. funcţia de recombinare. individul este heterozigot. Funcţia fenotipică: trăsăturile fenotipice se află sub controlul genotipului.Ereditatea şi variabilitatea lumii vii Ereditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice de la părinţi la urmaşi de-a lungul generaţiilor. unele substanţe chimice.

Morgan a observat că nu întotdeauna genele ce aparţin acelueaşi grup de linkage se transmit înlănţuite. substratul chimic al eredităţii la toate organismele. 1 recesiv. În F 2 sunt 9/16 homozigoţi dominanţi. Conform acestei legi gameţii conţin doar unul din factorii ereditari pereche deci sunt puri din punct de vedere genetic. Pentru monohibridare raportul de segragare fenotipic 3:1 adică 3 dominant.Legile transmiterii caracterelor ereditare Hibridarea şi hibrizii Hibridarea este procesul de încrucişare între indivizi deosebiţi genetic. ele se transmit descendenţilor înlănţuite. Tezele teoriei cromozomiale ale eredităţii Genele sunt aşezate pe cromozomi liniar. genele care se află pe acelaşi cromozom şi se transmit de la celula mamă la celulele fiice sunt gene înlănţuite. Descendenţii se numesc hibrizi. permiţând totodată un schimb reciproc între ele. Aşezarea liniară a genelor în croozomi. Această lege arată că prin încrucişarea hibrizilor din F1 rezultă o generaţie uniformă (F2). 3/16 heterozigoţi. păstrându-şi integritatea structurală. din care genotipic – toţi sunt heterozigoţi. După numărul de perechi de caractere ale părinţilor care se încrucişează există: monohibridare şi dihibridare.Legea segregării caracterelor la hibrizii celei de a doua generaţii (F 2). Acest fenomen de linkage are ca substrat celular faptul că în cursul diviziunii cromozomii se comportă ca o unitate. În F 2 prin monohibridare:25% sunt homozigoţi dominanţi. Transmiterea în bloc (înlănţuită) a genelor aflate în acelaşi cromozom poartă numele de linkage. Teza II. Teza I. ADN-ul este substanţa ereditară. În monohibridare în F 1 rezultă 4 hibrizi uniformi dominanţi. 1. În F2reapar caracterele recesive. 2. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare. . Ele se transmit în bloc. Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. în dihibridare în F1 hibrizii sunt 100% heterozigoţi dominanţi.crossing-over. 3/16 heterozigoţi şi 1/16 homozigot recesiv. cromozomii omologi pereche (parentali) se apropie foarte mult şi formează multe puncte de contact în care se rup şi are loc schimbul de gene. El a explicat fenomenul astfel: în timpul meiozei la formele heterozigote. Legile transmiterii caracterelor ereditare Legile eredităţii se aplică organismelor care se reproduc pe cale sexuată şi care au au în ciclul de viaţă procesele: fecundaţia şi meioza. Teza III. Pentru dihibridare raportul de segragare fenotipic 9:3:3:1. 50% sunt heterozigoţi dominanţi şi 25% homozigoţi recesivi. Legea puurităţii gameţilor.

totalitatea factorilor ereditari dintr-un organism c. Kimura 9. Bazele azotate pirimidinice sunt: a.adenina şi citozina b. Hibridarea este: a. Avery B – Th. încrucişarea între părinţi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere. c.Fenotipul reprezintă: a. suma însuşirilor morfologice fiziologice.guanina şi adenina 2. Legea purităţii gameţilor stabileşte: A – gameţii sunt impuri genetic B – gameţii sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic C – segregarea în F2 este de 3 dominant la 1 recesiv D – segregarea genotipică este de 3: 1 în monohibridare . Avery B – Th.Test de evaluare 1.Tezele teoriei cromozomiale a eredităţii au fost formulate de: A – G. 6. încrucişarea între părinţi care se deosebesc prin două perechi de caractere ereditare. noţiune introdusă de Mendel c. biochimice şi de comportament 5. citozina şi timina b. adenina şi guanina c. totalitatea genelor dintr-un organism b. Mendel C – O. Mendel C – O.adenina şi timina c. Morgan D – M. Morgan D – nici un răspuns nu este corect 8. în generaţia F2 (2n) este: A – 3: 1 C – 50% : 25% B – 1: 2: 1 D – 1: 1 7. timina şi uracil d.Segregarea fenotipică în monohibridare. totalitatea genelor dintr-un organism b. totalitatea factorilor de mediu care modifică fenotipul 4.Bazele azotate purinice sunt: a.Primele mecanisme de transmitere a caracterelor ereditare au fost formulate de: A – G. adenina şi citozina 3. fenomenul prin care se încrucişează doi indivizi care se deosebesc prin unul sau mai multe caractere ereditare. b.adenina şi uracil d. Genotipul este: a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful