Sandu si povestea lui

Intr-o duminica, ora 19, la metrou,in drum spre casa...apare o familie cu o bunica, un tata mandru tinandu-si comoara de 3 ani de manuta (comoara de 3 ani, imbracata intr-o rochita alb cu negru,cu codita de calut si bentita rosie cu fundita,sandalute de culoare rosie si un bolero alb...da,da...bolero)....si in spatele lor,un domn de vreo 65 de ani,slab si obosit; cei 3 se aseaza in fata mea, domnul ramane la distanta de ei( nu de frica mea, dupa cum din public se sopteste); si incep...ocheade spre fetita ( astea erau ale mele), tata isi pupa pustoaica si ea era foarte incantata, bunica o mangaia de cealalta parte, pustoiaca cu un aer superior se uita la mine si cand incepe" sanduuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!....hai aici; sandu....sanduuuuuuuuuuu....vino aici ca e un loc liber; tati....de ce nu vine sandu???". La un moment dat, in tot zgomotul dat de tren, Sandu sesizeaza ca e strigat si se face ca nu aude;la care, deodata " sandu...hai aici; hai vino te rog, ca e un loc liber"; si sandu se ridica, vine, se aseaza;dupa acest moment, printesa din poveste zice:"sandu, de ce nu ai venit de prima data?".... si sandu...." pai asa se striga???"; ea era uimita,la care tatal,un om simplu, dar foarte bine crescut si grijuliu in relatia pe care o avea cu fiica,ii spune" tati, sa tii minte ca rezolvi mai usor cu un te rog". that's all folks!