Microeconomie

OBIECT:Microeconomie

TEMA:Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Student:Manoil Tatiana

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

Planul: *Introducerea *Actualitatea temei *Rezumat *Bibliografia *Anexe

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

Introducere Legitatile economice exprima esenta fenomenelor si proceselor economice,legatura lor interna,esentiala,dependenta cauzala,necesara,proprie acestor fenomene si procese,directia si tendintele lor. Activitatea economica a indivizilor este compusa din 4 elemente(faze)de baza:
I Faza:-de productie(nemijlocit productia,interactiunea omului cu natura cu scopul de a

dobindi bunuri necesare satisfacerii nevoilor personale.Productia este o categorie Legitatile economice exprima esenta fenomenelor si proceselor economice,legatura lor interna,esentiala,dependenta cauzala,necesara,proprie acestor fenomene si procese,directia si tendintele lor. Legea economica ne descrie constant niste procese care se interprind independent de alti factori schimbatori si sunt legi obiective,care nu pot fi schimbate. In practica sociala si economica se utilizeaza acte normative,legi scrise de societate(mediul social/regulile jocului).Legile economice se deosebesc de legile naturii prin prezenta omului in procesul de productie. Productia sociala,sau activitatea economica reprezinta actiunea individului care este indreptata spre producerea bunurilor,resurselor necesare pentru a-si satisface nevoileeconomica generala,iar realizarea productiei presupune prezenta factorilor de productie a societatii: Fortele de munca-L Mijloacele de munca(capitalul tehnic)-k Obiectul muncii(materie prima)-q Productia depinde atit de factorii istorici,cit si de productivitatea fiecarui factor de productie a societatii. Productia se subordoneaza legii avansarii productivitatii factorilor de productie.In sec XVIII apare producatorul care-si propune mereu sa imbine cit mai efficient cei trei factori,astfel,creste nivelul de productivitate a societatii.
II Faza-repartitia.Abia atunci cind apare relatia de proprietate.Este o faza specifica

conditionata de aparitia proprietatii private asupra resurselor economice. Exista 2 modalitati de repartitie: -repartizarea resurselor materiale dupa necesitatea pietei si cererea ei. -repartizarea resurselor dupa limita de fonduri(se observa in tarile cu economie mixta cu character de comanda)

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

III Faza-schimbul.Este o faza specifia si apare odata cu divizarea sociala a muncii si

proprietatea private.Organizarea circiutului marfurilor prin intermediul circuitului baniloresenta schimbului,iar legea cererii si a ofertei,legea circuitului monedelor si legea valorii productiei determina organizarea schimbului.
IV Faza-consumul sau Productia cu-.Satisfacerea necesitatilor individuale sau de

productie(Lkq) prin consum de resurse si bunuri.Legile de baza in realizarea fazei este legea avansarii permanente a nevoilor umane.

Obiectivul
PRODUCIE, REPARTIIE, SCHIMB I CONSUM A produce nseamn a transforma, cu ajutorul muncii umane nsoite de cea a mainilor, materiile prime n bunuri mai elaborate. Producia implic posibilitatea schimbului, n msura n care un individ sau un stat nu poate produce singur cele necesare propriului consum. Astfel, se instaureaz o diviziune a muncii, din ce n ce mai specializat. Schimbul devine mijlocul cel mai comod pentru a face diferitele resurse s comunice ntre ele. Schimbul este totodat, o activitate economic i un liant social, cu precizarea c, n anumite societi, repartiia autoritar, sau mcar dirijat, a resurselor poate s se substituie schimbului. Economitii s-au obinuit a distinge ntre bunuri materiale i servicii, prin natura lor imateriale. Dar nu toate bunurile snt bunuri economice. Exist, spre exemplu, aerul, liber accesibil i abund ent. Un bun devine economic ncepnd din momentul n care el e dorit, solicitat, adic el prezint o utilitate, dar fiind disponibil n cantiti limitate, fiind relativ rar. Se spune c bunurile i serviciile snt mrfuri dac ele fac obiectul unui schimb pe piat, n cantiti i la preuri determinate. Bunurile, ca i serviciile, pot fi non vandabile, dac snt gratuite sau cvasi-gratuite n momentul consumului, ceea ce vrea s nsemne c ele snt fie donaii (daruri), fie producie public finanat prin impozite. A consuma n nelesul consacrat al termenului nseamn a utiliza un bun sau un serviciu, transformndu-l ntr-un produs prin ncorporare (consum intermediar), sau distrugndu-l (consum final). Cu precdere, ntreprinderile snt cele care recurg la consumuri intermediare pentru a produce, iar menajele, la consumuri finale. ntr-o economie de pia, cel mai adesea consumul implic o cheltuial. Trebuie satisfcute nevoile crescnde o dat cu nivelul de dezvoltare material a societii umane. Nevoile snt potenial nelimitate, dar ele snt socialmente definite, dincolo de cteva nevoi fiziologice elementare. Graie imaginaiei omului, expresia trebuinelor acestuia nu are limite, dar ea funcioneaz plecnd de la un model cultural i spiritual care aparine societii sau mediului nconjurtor. Sistemul trebuinelor reflect obiceiurile, nzestrrile, constrngerile i aspiraiile unei anumite conjuncturi spaio -temporale. Prin urmare, dac nevoile snt potenial nelimitate, iar resursele necesare producerii bunurilor i serviciilor snt invariabil limitate, tiina economic, ca tiin a alegerii optime, trebuie s rspund la trei ntrebri:
1. Ce producem? ce mrfuri, de ce calitate i n ce cantitate trebuie de produs pentru satisfacerea anumitor nevoi? (posibilitatea produciei corelat cu stocul de resurse existente n societate). 2. Cum, n ce mod se produc bunurile? cu ce resurse i combinaii de resurse, cu ajutorul cror tehnologii? (alegerea tehnicilor i tehnologiilor pentru producere). 3. Pentru cine se produc bunurile? cine i n ce cantitate le va consuma? (modul i criteriile distribuirii bunurilor n societate).

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

Raritatea relativ a mijloacelor conduce la a ierarhiza nevoile i a lupta contra risipirii resurselor. n consecin, tiina economic poate fi definit i ca arta economisirii resurselor rare, pentru satisfacerea nevoilor clasate ntr-o anumit ordine de prioriti. n teoria microeconomic, consumatorul este un individ raional care tie s clasifice n ordine de preferine (sau de echivalene) bunurile disponibile n funcie de utilitatea pe care aceste bunuri i-o procur. El va cuta deci s-i maximizeze utilitatea, consumnd ct mai mult posibil din ceea ce prefer. Dar aici intervine o constrngere de natur bugetar: nu poate cheltui dect n limita venitului su. Pentru fiecare bun dorit, consumatorul va transmite ctre pia o cerere ce va crete o dat cu venitul su i va descrete cu preul bunului respectiv. Atunci cnd preul bunului variaz, cer erea va varia n consecin. Elasticitatea preului msoar proporia n care cererea variaz atunci cnd preul se modific. n general, elasticitatea preului este negativ: cnd preul crete, cererea se diminueaz. Cererea variaz, de asemenea, o dat cu venitul. Elasticitatea venitului msoar proporia n care cererea variaz atunci cnd venitul se modific. Consumul crete ntr-un ritm mai puin rapid dect venitul. Este legea psihologic fundamental a lui Keynes: Venitul = Consumul + Economiile. nclinaia medie spre consum este definit ca raport ntre consum i venit. nclinaia marginal spre consum = Variaia consumului / Variaia venitului. Dup acelai Keynes, nclinaia marginal spre consum este inferioar celei medii. Economiile cresc mai repede dect consumul atunci cnd consumul sporete. Este necesar a defini, n final, o alt noiune specific sferei consumului: cea de putere de cumprare. Puterea de cumprare a venitului msoar cantitatea de bunuri i servicii ce pot fi cumprate cu venitul respectiv. Evoluia venitului nominal nu permite cunoaterea evoluiei puterii de cumprare. n consecin, trebuie inut cont de evoluia preurilor, deci de venitul real al consumatorului.

Actualitatea temei
Analizarea si caracterizarea activitatilor economice ca forma specifica de actiune sociala are ca punct de plecare omul si nevoile sale. Prin nevoi sau trebuinte in sens economic intelegem exigente umane, individuale sau colective ce trebuie satisfacute in timp si in spatiu cu bunuri si servicii pentru a asigura desfasurarea normala a oricarei laturi a vietii si activitatii oamenilor. In functie de latura sociala nevoile finite umane pot fi: *naturale, individuale *sociale, de grup *spiritual, psihologice In functie de gradul de complexitate nevoile umane sunt : *elementare (fundamentale sau de baza) *superioare complexe Studiul nevoilor umane sta la baza intelegerii intereselor economice.Acestea reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri care determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobandirii bunurilor capabile sa satisfaca respectivele nevoi. In vederea punerii in functiune a intereselor si a satisfacerii trebuintelor exprimate de acesta se declanseaza diferite genuri de activitate umana.Orice activitate umana presupune existenta si utilizarea unor resurse specific in cantitati determinate si de o calitate adecvata.Resursele economice sunt reprezentate de
Manoil Tatiana
Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

potentialul uman, material, financiar, stiintifico-tehnic si informational de care dispune societatea la un moment dat in calitate de mijloace pentru satisfacerea trebuintelor.Premisa si sursa principala a satisfacerii celei mai mari parti a nevoilor umane o reprezinta natura ale carei elemente se constituie in resurse naturale. Desprinderea resurselor natural edin mediul lor in vederea folosirii este rodul activitatii umane conditionata de existenta resurselor umane care la randul lor depind de factorul demografic, de numar, calitatea si structura resurselor de munca.In prezent o importanta din ce in ce mai mare au capatat-o resursele informationale folosite in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune. Resursele naturale impreuna cu potentialul demografic formeaza resursele primare sau originare.Pe baza lor se formeaza resursele derivate care conduc catre o eficienta a celor dintai asemeni resurselor primare, resursele derivate pot fi material si umane.

Raritatea si alegerea

In paralel cu progresele tot mai insemnate facute de omenire pe linia descoperirii si atragerii in circuitul economic a unor noi resurse economice s-au conturat din ce in ce mai precis ceea ce a fost denumita problema fundamentala a economiei manifestata atat cantitativ cat si calitativ reprezinta principala restrictie de care trebuie sa se tina seama in organizarea si desfasurarea oricarei activitati economice, aceasta deoarece din totdeauna a existat un ecart important intre nevoile umane si resursele respective bunurile economice care raman limitate,deci rare. Cu cat este mai intensa actiunea legii raritatii, cu atat mai durabil ni se infatiseaza principiul rationalitatii utilizarii resurselor in activitatea umana in general si in cea economica in special.Rezulta prin urmare ca raritatea si rationalitatea in economie reprezinta doua principii sau legi generale in virtutea carora alegerea dintre multiplele variante de folosire a resurselor trebuie facuta intre realizarea unei anumite cantitati de bunuri cu consumul de resurse cel mai mic sau obtinerea celei mai mari productii posibile cu o cantitate data de resurse atrase in circuitul economic.Alegerea uneia sau alteia dintre alternativele de utilizarea resurselor implica in mod obligatoriu renuntarea si la alte variante. In toate aceste situatii apare costul de oportunitate care consta in aprecierea celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, cand se adopta o decizie de a realize o anumita actiune dintre mai multe posibile.Prin urmare costul de oportunitate reprezinta castigul obtinut prin pierderea celei mai bune dintre variantele la care s-a renuntat, motiv pentru care I se mai spune costul sansei sacrificate. In toate situatiile care implica alocarea de resurse fiecare alegere trebuie sa antreneze in mod obiectiv rationamente in termenii costului de oportunitate. In aceste situatii agentii economici ar trebui sa opteze intotdeauna in favoarea acelor decizii care conduc la minimizarea costului de oportunitate. Resursele de care dispune o ar sau alta sunt limitate, la un moment dat, fapt care acioneaz restrictiv asupra activitii economice; astfel, caracteruldinamic i nelimitat al nevoilor se lovete de limitele fizice ale resurselor.De aceea, capt o nsemntate deosebit utilizarea raional a resurselor, adicobinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate de cheltuial. Cu alte cuvinte, mrireacantitii de bunuri materiale i servicii, corespunztor trebuinelor, trebuie s apeleze
"Resurse limitate nevoi nelimitate"
Manoil Tatiana
Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

Raritatea resurselor constituie o caracteristic general a economiei. Legea raritii volumul, structura i calitatea resurselor economice i bunurilor se modific mai lent dect volumul, structura i intensitatea nevoilor umane. Creterea i diversificarea nevoilor umane, n condiiile raritii resurselor, oblig oamenii s se adapteze la aceast realitate, n funcie de timp i de loc. n activitatea economic apar multiple probleme, legate de lipsa i cutarea resurselor, asigurarea tehnic i organizarea procesului de producie, determinarea principiilor i mecanismelor de distribuire, schimb i consum al bunurilor produse. Oamenii sunt pui n situaia s aleag din multiplele variante de utilizare a resurselor rare. Prin urmare, problema general a economiei este cea a alegerii economice. Situaia "resurse limitate nevoi nelimitate" determin identificarea soluiilor eficiente, alegerea celei mai bune variante din toate alternativele posibile. Problema alegerii economice, Ca problem general a economiei, mai este numit "axa" n jurul creia se rotete teoria i practica economic. Este firesc c fiecare om e interesat n obinerea utilitii maxime (ctigului) cu costuri (eforturi) minime. Din aceste considerente, conform teoriei costurilor d e oportunitate, alegerea economic trebuie s se bazeze pe compararea utilitilor i dezavantajelor oricrei activiti. Autorul termenului "cost alternativ", savantul austriac, Friederich von Vieser, sublinia: "Cel care se gndete la "utilitate" i uit de "costuri" ia n calcul doar utilitatea unei producii, neglijnd-o pe alta". Ca urmare, costul devine comensurabil cu utilitatea i e posibil apariia relaiei efect cost). La evaluarea costurilor alegerii unei activiti, trebuie s se ia n cal cul beneficiile celei mai bune alternative sacrificate. Astfel, se apreciaz costul de oportunitate. Explicm: n via real ne confruntm cu preul ca form de plat pentru ceva (cltorie n autobuz, convorbire telefonic, bilet la film etc.). n cazul alegerii alternative, vorbim despre "preul pierderii (sacrificrii). De aceea, preul alternativ al mrfii A este cantitatea altui bun, producerea (sau consumul) cruia l-am refuzat (l-am sacrificat) n folosul bunului A. Varianta optimal a alegerii economice este maximizarea utilitii obinute sau minimizarea preului pierderilor a costurilor alternative. Alegerea tehnologic Alturi de alegerea economic, societatea are de efectuat i alegerea tehnologic. Presupunem c societatea trebuie s determine volumul de producie numai a dou mrfuri marfa X (case de locuit) i marfa Y (edificii de producie). Am simplificat la maximum situaia, utiliznd metoda abstraciei i cea ipotetic, pen tru a "sesiza" logica i legitile procesului de alegere. Folosind la maximum toate resursele, la nivelul tehnologiilor existente, societatea dispune de diferite variante alternative de producere a bunurilor respective. Marfa , case Marfa Y, Costul de Posibilitile de locuit, mii edificii de oportunitate o alternative de producie, mii mie mrfuri X, producie a mrfii X i exprimate n o Y Variante mie mrfuri Y
D 0 1 2 3 4 10 9 7 4 0 1 2 3 4

Costul de oportunitate: coninutul, Legea creterii Costurile sacrificrii unor poteniale anse Alegerea nseamn o decizie "dubl": una "pro" i alta "contra". n activitatea economic, ca urmare a raritii resurselor, de asemenea, se iau decizii "duble": ce trebuie de produs i ce produs trebuie refuzat. Fermierul, utiliznd pmnturile sale pentru plantarea viilor, nu are posibilitate s sdeasc o livad de meri. n procesul alegerii, pentru a primi rezultatul scontat (marf, serviciu), oamenii neaprat pierd ceva, sacrific ceva. Economitii numesc pierderile legate de alegere costuri de oportunitate (alternative) sau costurile anselor sacrificate. De exemplu, studentul, pe banii de care dispune, poate procura sau o carte, sau un bilet la discotec. Procurarea biletului (satisfacerea necesitii de distracie) este legat de sacrificarea ansei utilizrii crii neprocurate sau cu costurile alternative (costul de oportunitate).

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

Rezumat:
Activitatea economica a indivizilor este compusa din 4 elemente(faze)de baza:
PRODUCIE, REPARTIIE, SCHIMB I CONSUM * A produce nseamn a transforma, cu ajutorul muncii umane nsoite de cea a mainilor, materiile prime n bunuri mai elaborate * repartitia.Abia atunci cind apare relatia de proprietate.Este o faza specifica conditionata de aparitia proprietatii private asupra resurselor economice. * Schimbul este totodat, o activitate economic i un liant social, cu precizarea c, n anumite societi, repartiia autoritar, sau mcar dirijat, a resurselor poate s se substituie schimbului. *A consuma n nelesul consacrat al termenului nseamn a utiliza un bun sau un serviciu, transformndu-l ntr-un produs prin ncorporare (consum intermediar), sau distrugndu-l (consum final). Dac nevoile snt potenial nelimitate, iar resursele necesare producerii bunurilor i serviciilor snt invariabil limitate, tiina economic, ca tiin a alegerii optime, trebuie s rspund la trei ntrebri: 1. Ce producem? ce mrfuri, de ce calitate i n ce cantitate trebuie de produs pen tru satisfacerea anumitor nevoi? (posibilitatea produciei corelat cu stocul de resurse existente n societate). 2. Cum, n ce mod se produc bunurile? cu ce resurse i combinaii de resurse, cu ajutorul cror tehnologii? (alegerea tehnicilor i tehnologiilor pentru producere). 3. Pentru cine se produc bunurile? cine i n ce cantitate le va consuma? (modul i criteriile distribuirii bunurilor n societate).
Oamenii sunt pui n situaia s aleag din multiplele variante de utilizare a resurselor rare. Prin urmare, problema general a economiei este cea a alegerii economice. Situaia "resurse limitate nevoi nelimitate" determin identificarea soluiilor eficiente, alegerea celei mai bune variante din toate alternativele posibile.

Bibliografie:
Introducere in teoria economica,, Olga Sorocean,Nelly Filip www.referate.ro www.curseconomic.ro http://ebooks.unibuc.ro

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,

Microeconomie

10

Manoil Tatiana

Legitatile organizarii economice a societatii si problema alegerii,,