17.

Valoarea ABSOLUTA

Fiecare dintre noi a venit aici cu un dar al lui, un ceva de experimentat, ce tine de el. Nu e neaparat un dar exclusiv, doar punctul din care experimenteaza acel dar este exclusiv, specific numai lui, deoarece orice experienta o percepem prin prisma a ceea ce suntem si fiecare este o expresie unica.
Problema pe care o ridica aceste daruri e ca sunt ascunse, pierdute in mormanul de lucruri exterioare noua, cu care ne-am jucat in 3D. Odata regasite, ar trebui acceptate si integrate in viata noastra - doar asta am venit sa experimentam, sa-l aducem prin noi, in forma unica pe care o dam darului, aici pe pamant. Dar nu se intampla asa. Cand ne regasim darul, avem deja o viata bazata pe un anumit set de credinte si valori, toate agonisite in calatoria noastra de la nastere si pana acum, prin prisma uitarii de Sine. Iar darul nostru nu vrea nicicum sa corespunda valorilor noastre si vietii noastre 3D, par incompatibile total - si asa si sunt. Fiecare dintre noi este un Spirit, o bucatica de intreg si intregul totodata - universul este holografic - venit sa experimenteze uitarea de Sine, ca apoi sa transceada aceasta uitare, sa se regaseasca si reintregeasca si sa aduca apoi Spiritul in manifestare. Dar toti ne lovim de lumea 3D si de valorile ei si nu reusim sa vedem cum am putea noi sa ne manifestam Spiritul aici, in totalitatea lui, in libertatea totala si nelimitarea care ii sunt specifice. Asa ca, in loc sa sarim in iluminare - pentru mine iluminarea inseamna transcederea planului cu TOATE valorile lui, adanc inradacinate in noi, si aducerea Spiritului in manifestare, a nelimitarii si libertatii totale ajungem sa stam undeva intre 2 lumi - fiind constienti si de cine suntem si care ne sunt darurile, si de lumea 3D si valorile ei. Asta este un punct de maxima tensiune si frustrare, in care simti ca nu ai dreptul sa existi, deoarece nu reusesti sa-ti ASUMI ceea ce sti ca esti, nevazand cum ar putea incapea manifestarea ta in lumea asta. Este si punctul in care, cand esti in Spirit, cand in valorile 3D, cand vezi clar, cand negru, cand esti foarte sus si cand foarte jos in vibratie. Regasindu-ma de ceva vreme intr-un astfel de punct, am intors problema pe toate partile. Este frustrant sa fi in Spirit si sa te tot lovesti de o minte imbecila - a ta. Si imbecila ramane pana nu dispar toate valorile 3D din tine. Analizand, ne tot lovim de plan pentru ca inca nu am inteles ca tot jocul se desfasoara intre noi si Sursa, sau Dumnezeu daca preferati. Cred ca nu sunt singura care s-a manifestat din Spirit, APARENT daruind ceva, si care s-a lovit de valorile 3D. Am simtit nevoia sa vad cum functioneaza, sa imi conving mintea ca functioneaza si bineinteles am avut asteptari. De fiecare data cand manifestam ceva avem asteptari. Iar cand daruiesti ceva, asteptand ceva in schimb - chit ca e numai bucuria celuilalt, ca vrei sa-l vezi fericit, ca daruiesti pentru fericirea lui, neasteptand nici macar un multumesc - intorci toata Creatia impotriva ta. Noi am vrea ca darurile noastre sa aiba o valoare, sa foloseasca, nu putem accepta ca daruim nimic - asta ar insemna ca nu avem nimic si ca nu reprezentam nimic. Asa ca vrem sa vedem VALOAREA a ceea ce daruim. Numai ca in momentul in care faci un dar, il daruiesti cu tot cu credinta ta despre valoarea lui. Daca nu esti ABSOLUT CONVINS de valoarea darului tau, nici pentru ceilalti nu va valora prea mult. Si nu darul in sine este problema, ci modul in care ne pozitionam noi fata de darurile noastre si fata de valoarea care NOI suntem si pe care o avem de adus in lume.

Orice pe lumea asta are o VALOARE INTRINSECA. Cand spun orice, ma refer la orice, nu numai la lucruri, ci si la activitati, relatii, orice va trece prin cap. Noi nu reusim sa vedem VALOAREA ABSOLUTA, intrinseca a tot si toate, pentru ca am fost conditionati sa vedem doar VALOAREA DE SCHIMB/DE FOLOSINTA. Ne impiedicam de bani, de costuri, de utilitate, de valoare, de drepturi si obligatii, etc. Ne punem mereu problema valorii noastre prin prisma a "Pot sa traiesc din asta?". Ne judecam darurile dupa valoarea pe care altii o vor da lor. Imaginati-va cea mai superba floare, care se ridica din pamant si se deschide catre soare, lume si viata in toata splendoarea ei. Nu cere dreptul sa existe, nu se compara cu alte flori, nu se deschide partial de frica ca daca straluceste poate va fi rupta, nu-si face procese de constiinta. Va inchipuiti cum ar arata natura daca nimic n-ar mai iesi din pamant decat DUPA ce e absolut convins ca are dreptul? Cum ar fi sa stam sa convingem fiecare fir de iarba ca are dreptul sa existe si sa creasca? Sa iesi in natura si sa nu gasesti nimic? Natura are probleme existentiale, nu are incredere ca expresia ei are valoare asa ca s-a inchis in Sine, totul e samanta, nimic nu creste. Cum ar fi daca pasarelele n-ar mai ciripi pentru ca cineva nu le-a zambit si nu le-a multumit pentru concert? Totul exista si are dreptul sa se bucure de existenta. Si tot ceea ce exista contine o valoare absoluta, data de Sursa. Mai mult decat atat, este sustinut de Sursa in existenta sa. Totul este interconectat, este UNUL, si ar trebui sa functioneze ca atare in perfectiunea in care a fost creat. Noi am iesit din Planul Divin, din perfectiunea noastra. Am uitat de Spirit si ne-am creat roluri in 3D de unde ne extragem valoarea si dreptul la existenta. Traim ILUZIA faptului ca putem oferi si primi ceva din afara noastra, ca putem face comert, ca eu fac asta pentru tine si atunci si tu, la schimb, faci asta pentru mine. Eu te iubesc si tu ma iubesti si facem un contract pe chestia asta. FIECARE NU SE POATE EXPERIMENTA DECAT PE EL INSUSI!!! Chiar daca avem o relatie, eu ma experimentez pe mine prin prisma relatiei cu tine, asa cum si tu te experimentezi pe tine prin prisma relatiei cu mine. Tot ce facem este sa ne experimentam pe noi insine prin diverse prisme. Nimeni nu-ti poate da si nu-ti poate lua nimic, orice se intampla in realitatea ta, TU ESTI CAUZA! Este un joc intre tine si Sursa, EU SUNT si primesc oglindirea a ceea ce eu exprim ca sunt. Daca azi nu cred in valoarea mea, voi primi oglindirea acestei credinte. Daca cred in mine, atunci asta imi va fi oglindit. Eu, din mine, imi generez experienta, nu din afara mea. Valoarea noastra si a darurilor noastre este intrinseca, ABSOLUTA. Darul meu nu valoreaza opinia ta despre el, ci are o valoare intrinseca, absoluta, prin BUCURIA pe care eu o am exprimandu-ma pe mine astfel. Eu ma hranesc cu BUCURIA INIMII mele, exprimandu-ma in toata splendoarea mea. Eu imi dau propia valoare, nu iti CEDEZ DREPTUL DE A PUNE TU VALOARE PE MINE. Exact asa ne anulam: in loc sa ne dam singuri valoarea, acceptam sa ne dea altii valoarea, ne supunem lor. Ca sa exemplificam, sa analizam un pic iubirea neconditionata si sexualitatea. Iau aceste doua exemple pentru ca aici avem lectiile cele mai dure si cele mai mari neintelegeri. Iubirea neconditionata este iubirea lui Dumnezeu pentru creatia Sa. Se regaseste in Spirit si vine din constiinta faptului ca totul este UNUL. Iubirea neconditionata este starea mea interioara de constiinta si pozitionarea mea fata de Sursa, tine de mine si nu de ceva din afara mea. Prin urmare, indiferent de ce faci tu sau de cum te pozitionezi fata de mine, starea mea de constiinta nu se schimba, eu valorez la fel de mult, valoarea mea consta in ceea ce EU SUNT si este o valoare intrinseca, absoluta. "Recompensa" iubirii neconditionate consta in starea de constiinta insasi pe care eu o traiesc. In 3D, iubirea este un raspuns la ceva din afara mea, avand valoare de schimb. Te iubesc pentru ca... Iar daca ma ranesti, sentimentul meu nu mai este la fel, se modifica, nu te mai iubesc cu fluturasi, acum te iubesc cu lacrimi. In ceea ce priveste sexul, sexualitatea este a mea, nu mi-o poate da si nu mi-o poate lua nimeni. Modul in care eu aleg sa ma experimentez pe mine prin sexualitatea mea tine de mine, iar sex fac pentru sexul insusi, valoarea absoluta a sexualitatii, "recompensa" consta in experienta insasi. In 3D, sexul are valoare de schimb, fac sex pentru ca te iubesc, pentru ca ma atragi, pentru un strop de apreciere, bani, etc. De aia nici nu are valoare, pentru ca nu facem sex pentru sexul insusi, ci pentru un ceva exterior ce speram sa obtinem pe el. Ca sa fim sustinuti de Sursa, sa ne autosustinem prin ceea ce suntem, fara a ne mai supune 3D-ului in vreun fel, trebuie sa ramanem in Spirit si sa ne manifestam de acolo, venind in fata lumii cu darurile noastre. Va trebui sa trecem de la valoarea de schimb a lucrurilor, la valoarea lor intrinseca, absoluta. Sa traim din bucuria inimii inseamna sa ne experimentam pe noi prin prisma darurilor noastre IN VALOAREA LOR ABSOLUTA. Daca ne vom hrani din posibilitatea de a ne experimenta pe noi prin prisma darurilor noastre, fara niciun fel de asteptari, ramanand deschisi si daruind in continuare INDIFERENT de orice altceva, valoarea darului nascandu-se EXCLUSIV din bucuria de a trai acea experienta, de abia atunci ceea ce noi avem de adus pe pamant va avea valoare si ne va putea sustine. Asteptarile fac ca darurile noastre sa aiba valoare de schimb, anulandu-le valoarea absoluta. Darurile ne sunt date de Sursa si tot Sursa ne va scoate in cale si posibilitatile de a darui, de a ne experimenta darul, si tot Sursa ne va sustine existenta. Sa spunem ca avem un contract cu Dumnezeu prin care noi ne angajam sa fim

cine suntem, iar el se angajeaza sa ne sustina existenta in timp ce noi facem asta. Daca ne vom lua darurile de la Sursa si le vom supune 3D-ului, le vom cauta valoarea de schimb, nu vor valora mare lucru. Daca ne vom ASUMA sa fim cine suntem si sa ne experimentam darurile conform Legilor Universale, atunci cu ele vom creea noua lume. Imaginati-va cum am trai daca fiecare ar avea ceva de daruit si s-ar hrani din insasi experienta darului respectiv, fara sa mai ceara altceva in schimb. O lume bogata este o lume in care fiecare are de daruit, si nu de luat. De luat va lua oricum, din gramada de daruri cu VALOARE ABSOLUTA pe care fiecare le va aduce in noua lume. Asa cum si o planta are nevoie de apa ca sa creasca, iar apa e bucuroasa s-o hraneasca, totul se va misca liber in Univers si va ajunge exact acolo unde trebuie, atunci cand trebuie, facand lumea sa infloreasca, dar din dar se face rai.