05.02.

2013 neuropsihologie Modificari la nivel cerebral in schizofrenie -scaderea spatiului intra si interneuronal -scaderea densitatii dendritelor si a sinapselor in cortexul prefrontal -reducerea progrresiva a volumului hipocampusului si a amigdalei bilateral -reducerea progresiva a volumului lobilor frontali si temporal in special lobul frontal drept si lobul temporal stang -cresterea progresiva a ganglionilor bazali -reducerea impulsurilor excitatori corticali si/ sau talamice spre cortexul prefrontal in primii 2-3 ani de la debutul schizofreniei -anomalii de neurodezvoltare postnatale din perspective anatomica pot fi -de arborizatie -de marime neuronala -defecte ale integritatii complexului sinaptic -defecte la nivelul receptorilor -reducerea numarului de celule gliale -degenerare neuronala si gliala, alterarea conexiunilor la nivelul corpului calos, scaderea in volum a hipocampului realizata progresiv pe durata bolii -afectarea circuitelor glutamtergice(meorii neuroni care elibereaza glutamt) -scade volumul lobilor frontali, hipocam, thalamus, girusul cingulat si cortexul orbitofrontal -ventriculii cerebrali se maresc -cresterea volumului ventricular se asociaza cu aparitia simptomelor negative -dpdv neurochimic apare o cantitate crescuta de dopamine si un nr mai mare de receptori dopaminergici fata de subiectii normali Alte modificari apar la nivelul glutamatului, serotoninei, si gaba In schizofrenie, debitul sanguine cerebral regional este redus mai ales in lobul frontal rezulta de aici notiunea de hipofrontalitate in schizofrenie

In lobul fronta, dsc coreleaza cu simptomele positive(halucinatii) Tratamentul medicamentos vizeaza neuroleptice clasice si atipice .prin cele atipice : salprexa abilifai si solian.sedative benzodiazepine si timpoleptice Anxietate In conditiile normale anx e raspunsul de alarma al creierului in situatii de pericol si include reactii ca> hipervigilenta, evitare, cresterea a arous-alului .la unele personae, insa, acest raspuns este hiperactivat a.i. creierul trimite semnale chiar si in absenta unui pericol real asa cum se intampla in tulb anxioase.desi in DSM sunt incluse diferite tipuri de tulb anxioase, exista cateva aspect commune tuturor tulburarilor 1,majoritatea persoanelor cu o tulb de anx dezvolta si simptome specific unei alte tulburarii de anxietate 2.majoritatea tulb de anx raspund la interventii similare de tipul medicamentatiei SSRI, benzodiazepine sau terapie prin expunere 3.majoritatea tulb, cu exceptia Tulb obsess-compuls, include activarea unei arii cerebrale similare Circuitele neuronale implicate in tulburarile anxioase -formatiunile principale implicate in anxietate sunt amigdala, cortexul prefrontal, hipocampul, si axul hipotalamo-hipofizo-suprarenal; Amigdala- in anii 30 lufer si mosy identifica pt prima data aigdala ca fiid relevanat pt anxietate; intr-un stiudiu experimental, ei inlatura chirurgical largi portiuni din cortexul medial temporal; consecutive acelei interventii, apar schimbari dramatice in reactiile emotionale si comportamentale ale maimutelor; se reduce semnificativ comportamentul agresiv sau anxios al acestora, instalandus-se o placiditate emotionala. Alte simtome ale sindromului doomer busey include hipersexualitatea si explorarea orala a obiectelor. De retinut, ca anxietatea este absenta chiar si in conditii de pericol real.in prezenta unui sarpe, de exemplu, maimutele desi atacate de sarpe nu invata din experienta, la contactul ulterior cu acesta, demonstreaza un comportament de apropiere in locul celui de evitare.in anii urmatori, numeroase studii au pus in evident rolul amigdaleiin recunoasterea si managementul reactiei de frica si anume 1.stimularea electrica a amigdalei, determina reactii de frica de tipul tahicardiei sau inghetului 2.persoanele cu leziuni ale amigdalei nu mai formeaza raspunsul conditionat de frica 3.studiile de imagerie cerebral indica activarea amigdalei in experimente de conditionare la frica Implicarea amigdalei in recunoasterea pericolului-informatiile senzoriale privind un anumit stimul, ajung in thalamus de unde sunt trimise rapid la amigdala si la cortexul specific pentru analiza complete. Le doux mentioneaza ca amigdal primeste semnale rudimentare privind stimulul inainte ca acesta sa fie

procesat complet la nivelul cortexului visual,astfel amigdala trimite semnale la musculature, la sist nervos simpatico si hipotalamus, permitand o reactive rapida in situatii de pericol, persoana reactioneaza inainte sa fie complect constienta de ceea ce a vazut. In tulburarile de anxietate apare o hiperactivare a amigdalei si respective o reactive exagerata inconstienta la un posibil pericol Amigdala mai este implicate si In anxietatea anticipatorie , care apare in situatii sociale, respective in tulb de tip anxietatii sociale sau fobie sociala.anxietatea anticipatorie, in mod normal, pregateste organismul pentur a performa efficient, insa la nivele crescute ale anxietatii interfereaza cu un comportament optim. Studii de imagerie cerebral au demonstrate ca in anxietatea anticipatorie sunt activate amigdala hipocampul si insula.tratamentul medicamentos cu antidepresive sau cu interventie cognitiv comportamentala in fobie sociala reduce activitatea amigdalei asigurand remiterea eficienta a simptomelor.amigdala mai este implicate si in formarea erorilor emotionale ale evenimentelor, in special in memoria evenimentelor traumatice sau care provoaca frica. Studiile pe soareci au pus in evident 1.mecanismul potentarii de lunga durata(mecanismul biologic al invatarii si memoriei) poate fi Indus la nivelul amigdalei 2.injectarea unor inhibitori ai sintezei proteice , impiedica conditionarea la frica 3.stresul cronic determina cresterea ramificatiilor dendritice in amigdala Aceste studii demonstreaza modificari structurale specific formarii de noi memoriii la nivelul amigdalei in situatii de pericol.Stocarea acestor memorii se realizeaza rapid si durabil atat la nivelul amigdalei cat si in neocortex. Cortexul prefrontal o trasatura clinica relevanta a anxietatii este sentimentul lipsei de control in diferite situatiin(deex la inchiderea usilor avionului, a liftului sau in diferite situtii socialesenzatia de control, pe de alta parte, reduce anxietatea.abilitatea de a reinterpreta o situatie dificila in termini mai pozitivi depinde de functionarea executiva deservita la nivel biologic de cortexul prefrontal.in terapia cognitive-comportamentala a anxietatii, o component centrala o reprezinta reevaluarea rationala a unei situatii amenintatoare realizata cu sprijinul cortexului prefrontal.formatiunea prefrontala indicata in gestionarea anxietatii este cortexul prefrontal medial, in speial girusul cingular care are numeroase conexiuni cu amigdala. Studiile au pus in evidenta urmat 1.lezarea cortexului prefrontal medial, duce la incapacitatea de a stopa reactia de frica 2. stimularea cortexului prefrontal medial diminueaza anxietatea 3.la subiectii sanatosi , la evocarea unei reactii de frica, se activeaza cortexul prefrontal medial, puse in evident de studiile de imagistica vizuala 4.pers cu tulburari anxioase au o activitate redusa la nivelul cortexului prefrontal medial

Alte studii realizate pe vetereani cu stress posttraumatic au pus in evidenta la prezentarea unor stimuli anxiogeni (fete ce prezinta reactii de frica) o hiperactivare a amigdalei si subactivarea cortexului prefrontal medial Hipocampul s-a pus in evidenta o asociere itre volumul hipocampic redus si tulburarile anxioase. Ipoteza initiala ca traumele ar induce volum hipocampic mai redus nu se sustin.mai degraba persoanele cu volum hipocampic mai redus si cu experiente traumatice in istoric au sanse mai mari de a dezvolta tulburari de anxietate de tipul stresului posttraumatic aspect legate de neurochimia tulb anx neurotransmit gaba (acidgaba aminobutilic)- este cel mai imp neurotransmitator cu actiune inhibitorie la nivel cerebral.activarea foarte intense a gaba poate sa duca la coma.etanolu, barbituricele si benzodiazepinele se fixeaza pe receptorii gaba avand efecte anxiolitice (rsic de abuz de substante) in tulb de anx apar modificari in structura sau concentratia receptorilor benzodiazepinici gaba norepinefrina-neuronii norepinefergici au corpul cellular in locus coreuleus si sunt implicate in raspunsul la stres si in anxietate.doveziile experimentale in acest sens include: 1.neuronii norepinefergici proiecteaza in amigdala 2soarecii cu nivele crescute de stress, prezinta nivele crescute de norepinefrina, 3norepinefrina activeaza axa hipotalamo-hipofizo-suprarenala 4norepinefr periferica de la nivelul sist nerv autonom produce simptome somatic de anxietate, respective ritm cardiac accelerat, transpiratie , senzatie de uscaciune a gurii BDNF-factor de crestere neuronala; acest factor stimuleaza cresterea celulei nervoase la nivel cerebral Antidepresivele determina o crestere a productiei de BDNF cerebral Tulb obsesiv-compulsiva-structura subcorticala cea mai importanta asociata cu TOC sunt ganglioii bazali implicate in miscare si control motor; studii de imagerie cerebral pe pacientii cu toc in timpul ideatiei obsessive au pus in evidenta cresterea activitatii cerebrale la nivelul cortexului orbitofrontal, girusului cingulat anterior si la nivelul ganglionilor bazali Tratamentul efficient fie medicamentos fie psihoterapeutic determina scaderea activitatii cerebrale la nivelul ganglionilor bazali.