DREPT CIVIL Curs I

Notiunea Dreptului Civil romn: Dreptul Civil este o ramur a sistemului de Drept romnesc, adic o totalitate de norme juridice. Dreptul Civil romn cuprinde ansamblul de norme juridice care reglementeaz raporturile patrimoniale i personal nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice i/ sau juridice aflate pe pozitie de egalitate juridic. Normele Dreptului Civil sunt ordonate in institutiile Dreptului Civil (Raportul juridic civil, Actul juridic civil, Prescriptia extinctiv, Subiectele Dreptului Civil, Drepturile reale, Obligatiile civile, Contracte civile, Succesiunile). Obiectul de reglementare o categorie omogen de relatii sociale care cad sub incidenta acestei ramuri de Drept. Obiectul de reglementare al Dreptului Civil este constituit din raporturi patrimoniale i raporturi personal nepatrimoniale. Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi care pot fi evaluate in bani (pecuniare). Raporturile personal nepatrimoniale nu pot fi evaluate in bani. Raporturile patrimoniale se impart in: - raporturi reale (acele raporturi care au in continutul lor drepturi reale dreptul de proprietate) - raporturi obligationale (acele raporturi care au in continutul lor drepturi de creant). Raporturile personal nepatrimoniale: - raporturi privind existenta i integritatea subiectelor de Drept Civil (dreptul la viat, la sntate etc) - raporturi de identificare a persoanei in societate (dreptul la nume, la domiciliu, la stare etc) - raporturi care se nasc din creatia intelectual (dreptul de autor) Dup felul subiectelor, raporturile juridice se clasific in: raporturi juridice stabilite numai intre persoane fizice raporturi juridice stabilite intre persoane fizice i persoane juridice raporturi juridice stabilite numai intre persoane juridice

Rolul Dreptului Civil: Dreptul Civil ca ramur de Drept constituie Dreptul Comun al celorlalte ramuri de Drept in sensul c in ipoteza in care o ramur de Drept nu contine norme care s reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic se face apel la norma corespunztoare din Dreptul Civil. Dreptul Civil imprumut normele sale i altor ramuri de Drept. Principiile Dreptului Civil: Orice ramur de Drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adic idei cluzitoare, idei care se completeaz cu principiile generale ale sistemului de Drept. In Dreptul Civil ii gsesc aplicare urmtoarele categorii de principii: 1. Principii fundamentale Dreptului romn, adic principii care se gsesc in intreaga legislatie romneasc (principiul democratiei, principiul egalittii in fata legii, principiul separatiei puterilor in stat). 2. Principii fundamentale ale Dreptului Civil (principiul propriettii, principiul egalittii in fata legii civile, principiul imbinrii intereselor individuale cu cele generale obteti). 3. Principii ale unei/unor institutii de Drept Civil (principiul consensualismului). Principiile Dreptului Civil: Principiul propriettii: Potrivit art. 480 din Codul Civil, proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura i a dispune de un lucru in mod liber i absolut, ins in limitele determinate de lege.

Dreptul Civil reglementeaz continutul dreptului de proprietate (posesia, folosinta i dispozitia) precum i mijlocul juridic de realizare i de ocrotire a acestui drept, respectiv actiunea in revendicare. Principiul egalittii in fata legii civile: Acest principiu este consacrat in Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice i juridice care prevede c sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultur sau origine nu au nicio inrudire asupra capacittii. Principiul imbinrii intereselor individuale cu cele generale: Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul 31/1954 drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale, materiale i culturale in acord cu interesul general obtesc, potrivit legii i regulilor de convietuire sociala. Principiul ocrotirii sau garantrii drepturilor subiective civile: Acest principiu esre consacrat in Constitutie i in Drecretul 31/1954. Delimitarea Dreptului Civil de alte ramuri de Drept 1. Obiectul de reglementare 2. Metoda de reglementare 3. Calitatea subiectelor 4. Caracterul normelor 5. Specificul sanctiunilor 6. Principiile 1. Obiectul de reglementare reprezint un criteriu determinant, hotrtor in constituirea i delimitarea ramurilor de Drept, reprezentnd o categorie omogen de relatii sociale reglementate de un ansamblu de norme juridice, care la rndul lor sunt unitare. 2. Metoda de reglementare reprezint modalitatea de influentare a raporturilor sociale de ctre stat prin edictarea normelor juridice. Specific Dreptului Civil este metoda egalittii juridice a prtilor (a subiectelor de Drept Civil). 3. Calitatea subiectelor: Dreptul Civil nu pretinde o calitate special subiectelor sale fiind necesar i suficient simpla calitate de persoan fizic sau juridic. 4. Caracterul normelor: in Dreptul Civil predomin normele dispozitive (adic acele norme de la care se poate deroga) 5. Specificul sanctiunii: pentru Dreptul Civil specific este restabilirea Dreptului Subiectiv Civil contestat sau inclcat. 6. Principii: fiecare ramur de Drept are o serie de principii specifice in functie de care poate fi delimitat de celelalte ramuri de Drept. I. Delimitarea Dreptului Civil de Dreptul Constitutional: Dreptul Constitutional este acea ramur a Dreptului care reglementeaz relatiile fundamentale care apar in societate in procesul instaurrii, mentinerii i exercitrii puterii de stat. 1. Dac in Dreptul Civil raporturile patrimoniale sunt majoritare, in Dreptul Constitutional sunt dominante raporturile personal nepatrimoniale. 2. Dac in Dreptul Civil prtile (subiectele) se afl pe pozitii de egalitate juridic, in Dreptul Constitutional functioneaz metoda subordonrii. 3. In Dreptul Constitutional subiectele au calitti speciale. 4. Normele de Drept Constitutional sunt norme imperative, adic norme de la care nu se poate deroga. In Dreptul Civil majoritatea normelor sunt dispozitive. 5. Dreptul Constitutional are sanctiuni specifice. Ex: suspendarea preedintelui din functie. II. Delimitarea Dreptului Civil de Dreptul Familiei: Dreptul Familiei este acea ramur a Dreptului care reglementeaz raporturile ce rezult din rela iile de familie (cstorie, adoptie etc). Asemnri i deosebiri: 1. In ambele ramuri de Drept avem raporturi patrimoniale i raporturi personal nepatrimoniale. 2. Ambele ramuri de Drept folosesc metoda egalittii juridice a prtilor. 3. In Dreptul Civil nu se pretinde o calitate special a subiectelor. 4. Norme de la care nu se poate deroga.

5. Dreptul Familiei are sanctiuni specifice. Ex: decderea din drepturile printeti. III. Delimitarea Dreptului Civil de Dreptul Muncii Ambele ramuri de Drept au in continutul lor raporturi patrimoniale i raporturi personal nepatrimoniale. Sfera subiectelor de Dreptul Muncii este mult mai restrns dect in Dreptul Civil. In Dreptul Muncii, pe lng rspunderea material exist i rspunderea disciplinar.

Curs II
Norma juridic este o regul de conduit cu caracter general i impersonal a crui aplicare este impus prin forta de constrngere a statului. Norma juridic are o ipotez, o dispozitie i o consecint. Norma juridic se deosebete de norma moral (Decalogul). Institutia juridic este un grup de norme juridice care reglementeaz un domeniu mai restrns de activitate. Ex: Institutia Actului Juridic Civil, Institutia Prescriptiei Extinctive, Institutia Dreptului de Proprietate. Ramura de Drept: este un ansamblu de norme juridice care reglementeaz un domeniu mai larg de relatii sociale cu trsturi comune. Ex: Dreptul Constitutional, Penal, Civil, Familiei etc. Izvoarele Dreptului Civil: Izvorul de Drept in sens material care reprezint conditiile de existent care genereaz normele ramurii de Drept. Izvorul de Drept in sens formal care reprezint forma de exprimare a normelor Dreptului Civil. Nu trebuie sa confundm izvoarele Dreptului Civil cu izvoarele raportului juridic civil concret (adic acele acte sau fapte de care legea civil leag naterea unui raport juridic civil concret). Formele de exprimare a izvoarelor Dreptului Civil: In Dreptul Civil normele sale imbrac denumirea generic de acte normative. Acte normative: acele acte care eman de la organele de stat investite cu prerogativa reglementrii. Actele normative, izvoare de Drept Civil sunt constituite intr-un sistem, astfel inct intre ele exist o ierarhie determinat in esent de ierarhia organelor de stat de la care acele acte normative eman. In consecint, actele normative inferioare trebuie s fie conforme actelor normative superioare. Aceast ierarhie privete numai raportul dintre actele normative care au aceeai fort juridic fat de destinatarii lor. 1. Parlamentul: Potrivit art. 61 din Constitutie, Parlamentul este organul reprezentativ al poporului romn i este unica autoritate legiuitoare a trii. Parlamentul emite: legi, hotrri, moiuni. Legile sunt: Constitutionale, adic cele de revizuire a Constitutiei Organice, adic cele care sunt adoptate in anumite domenii de activitate expres prevzute de lege. Ordinare, adic celelalte legi adoptate de Parlament. Constitutia Romniei este un izvor de Drept Civil deoarece reglementeaz drepturi fundamentale ale cettenilor care sunt in acelai timp i drepturi subiective civile. Ex: dreptul de proprietate este reglementat de art. 44. In al doilea rnd, Constitutia este un izvor de Drept Civil deoarece principiile Dreptului Civil ii au izvorul primar chiar in textele constitutionale. In al treilea rnd, normele constitutionale care reglementeaz organele statului intereseaz Dreptul Civil sub aspectul regimului persoanelor juridice.

Ex. de lege organic: Legea 18/1991 legea fondului funciar; Codul Civil Romn principalul izvor de Drept Civil; a fost adoptat in 1864 i a intrat in vigoare in 1865. In perioada comunist Romnia a fost singura tar din est care nu a adoptat un Cod Civil comunist. Codul Civil Romn a avut la baz Codul Civil al lui Napoleon. Alte izvoare de Drept Civil din categoria legilor: Decretele fostului Consiliu de Stat: Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice i la persoanele juridice. Decretul 32/1954 de punere in aplicare a Codului Familiei i a Decretului 31/1954. Decretul 167/1958 privind prescriptia extinctiv. In aceeai categorie intr i decretele legi emise imediat dup 1989 de ctre Consiliul Frontului Salvrii Nationale. Ex: Decretul legii 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului ctre populatie. In categoria izvoarelor Dreptului Civil trebuie incluse i reglementrile internationale, adic pactele, conventiile, acordurile la care Romnia este parte: Declaratia Universal a Drepturilor Omului, Conventia European a Drepturilor Omului etc. 2. Preedintele Romniei: care emite decretele prezidentiale; Acestea sunt izvoare de Drept Civil numai dac au ca obiect de reglementare relatii sociale care intr in obiectul de reglementare a Dreptului Civil. 3. Guvernul: autoritatea public a puterii executive; a) Guvernul emite in principal Hotrri. Ex: Hotrrea 498/2003 privind emiterea normelor metodologice de aplicare unitar a legii 10/2001 privind regimul imobilelor nationalizate. b) Guvernul emite Ordonante, care sunt emise in temeiul unei legi speciale de abilitare. Ex: Ordonanta 40/1999, privind protectia chiriailor i stabilirea chiriei pentru spaiile cu destinatia de locuint. 4. Autorittile administratiei publice centrale: ministerele care sunt in subordinea Guvernului, agentiile i alte autoritti administrative autonome. Conductorii acestor autoritti emit de regul ordine. Ex: Ordinul nr. 710/C din 1995 pentru adoptarea regulamentului de punere in aplicare a legii notarilor publici i activittii notariale. (Ministerul Justitiei). 5. Autoritti ale administratiei publice locale: consiliile locale, judetene, primarul, preedintele consiliului judetean. Consiliile locale i judetene emit hotrri iar primarul i prefectul emit dispozitii i ordine.

Probleme speciale privind izvoarele Dreptului Civil: 1. Obicei/cutum obiceiul reprezint o regul de conduit stabilit in practica vietii sociale i respectat un timp indelungat ca o norma socotit obligatorie. Obiceiul are dou elemente: Obiectiv acea regul de conduit stabilit prin practica indelungat; Subiectiv const in respectarea acestei reguli ca o norm obligatorie. Obiceiul nu reprezint un izvor de Drept Civil distinct ci este incorporat in norma civil care face trimitere la el. Ex: Art. 970 Cod Civil, potrivit cu care conventiile trebuie executate cu bun credint. Ele oblig nu numai la ceea ce este expres intr-insele dar la toate urmrile pe care echitatea, obiceiul sau legea d obligatii dup natura sa. Exist situatii in care obiceiul sau cutuma reprezint un important criteriu de interpretare in anumite ramuri de Drept, cum ar fi Dreptul Maritim in care uzurile interpretative sunt chiar codificate in regulamente ale uzurilor diferitelor porturi.

2. Regulile de convietuire social: sunt acele reguli care circumstantiaz interpretarea normei juridice, de ex: potrivit art. 5 din Codul Civil nu se poate deroga prin conventii de la legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri (reguli de convietuire social). 3. Jurisprudenta (precedentul judiciar): este alcatuit din hotrrile judectoreti care sunt pronuntate de ctre instantele de judecat in solutionarea litigiilor. In sistemul nostru de Drept, jurisprudenta nu reprezint izvor de Drept dar are un rol important in ceea ce priveste interpretarea i aplicarea unitar a legii civile. 4. Doctrina i principiile de Drept: Doctrina se compune din lucrrile scrise prin care se interpreteaz i se comenteaz normele juridice. Doctrina nu reprezint izvor de Drept, ci are un rol important in aplicarea i interpretarea normelor juridice.

Curs III
Aplicarea legii civile presupune trei aspecte: 1. Un prim aspect se refer la aplicarea legii civile in timp. 2. Al doilea aspect se refer la aplicarea legii civile in spatiu. 3. Al treilea aspect se refer la aplicarea legii civile asupra persoane I. Aplicarea legii civile in timp: Avem un principiu i exceptii: 1. Principiul neretroactivittii legii civile in care legea civil se aplic numai situatiilor ivite dup adoptarea ei, iar nu i situatiilor anterioare. Acest principiu este prevazut in mod expres in art. 15 alin. 2 din Constitutie, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. In materia Dreptului Civil nu exist nicio exceptie de la principiul neretroactivittii legii. 2. Principiul aplicrii imediate a legii noi: Potrivit art. 78 din Constitutie legea se public in Monitorul Oficial i intr in vigoare la 3 zile de la data publicrii sau la o dat ulterioar prevazut in textul ei. Ieirea din vigoare a unei legi se realizeaz prin abrogarea ei, care poate fi expres (ex: la intrarea in vigoare a legii X se abrog urmatoarele dispozitii/legi: y, z se numesc legile care se abroga) sau implicit (ex: la intrarea in vigoare a legii X se abrog dispozitiile contrare fr a se numi legile). Unii autori includ in modalittile de ieire din vigoare a legii i cderea in desuetudine. Acest principiu este regula potrivit cu care de indat ce a fost adoptat legea nou se aplica tuturor situatiilor ivite (nscute) dupa intrarea lor in vigoare, excluznd aplicarea legii vechi. Exceptie de la acest principiu este ultraactivitatea legii civile, respectiv supravietuirea legii vechi dei a intrat in vigoare legea noua la unele situatii expres prevazute in legea nou. II. Aplicarea legii civile in spatiu: 1. Aspect intern 2. Aspect international 1. Aspectul intern se refer la situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de Drept de cettenie sau nationalitate romn pe teritoriul Romniei. Regula in aceast materie este aceea c actele normative civile emise de un organ central se aplic pe intreg teritoriul trii iar cele emise de un organ local se aplic pe teritoriul unittii administrativ-teritoriale respective. Exceptie: se mai aplic in prezent Decretul lege 15 din 1938 privind unificarea dispozitiilor privitoare la crtile funciare. Acest act normativ se aplic in Transilvania, in Banat i in Nordul Moldovei. In restul trii se aplic Codul Civil i Codul de Procedur Civil, situatie care va dura pn la finalizarea lucrrilor de cadastru i registrelor de publicitate imobiliar. 2. Aspectul international care se refer la raporturile civile cu element de extraneitate. Acest element de extraneitate poate fi cettenia, nationalitatea, locul incheierii sau executrii unui contract etc. Acest aspect international se rezolv de ctre normele conflictuale ale Dreptului International Privat. Ex. de reguli de Drept International Privat: 1. Pentru imobile se aplic legea trii pe teritoriul creia se afl -> Rex Lex Citae. 2. In materia strii civile i capacittii persoanei fizice se aplic legea cetteniei -> Lex Personalis/ Lex Partie.

3. In ceea ce privete forma actului juridic se aplic legea locului unde se incheie actul juridic -> Locus Regit Actum. III. Aplicarea legii civile asupra persoanei: Exist trei categorii de legi: 1. Cu vocatie general de aplicare, adic se aplic att persoanelor fizice ct i persoanelor juridice. Ex. : Codul Civil, Decretul 31/1954. 2. A doua categorie de legi sunt cele care se aplic doar persoanelor fizice. Ex. : Codul Familiei. 3. A treia categorie de legi sunt cele care se aplic doar persoanelor juridice. Ex. : Legea 15/1990 sau Legea 31/1990 privind Societtile Comerciale. Interpretarea normei juridice civile: Interpretarea este acea operatiune logico-juridic de lmurire a continutului i sensului normelor de Drept Civil in scopul justei lor aplicri prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practic in ipotezele ce le contin. Necesitatea interpretrii: 1. Legea poate fi depit de dinamica vietii sociale. Ex: Art. 1000 alin. 1 Cod Civil reglementeaz rspunderea pentru fapta lucrului. 2. Legiuitorul utilizeaz termeni generali pentru a gsi o aplicabilitate ct mai mare normei respective. Ex: Art. 19 alin. 1 din Decret 167/1958 care se refer la cauzele temeinic justificate pentru repunerea in termenul de prescriptie (3 ani). 3. Necesitatea rezult din utilizarea unor termeni sau expresii tehnico-juridice care au un alt inteles decat cel comun. Ex: mobil, imobil, fort major, cazul fortuit. Modalitti de interpretare: 1. In functie de sursa de la care eman interpretarea i de forta ei juridic distingem intre: Interpretarea oficial, care eman de la un organ de stat competent i are fort obligatorie. Interpretarea neoficial/ doctrinar care nu are fort obligatorie dar care se poate impune prin forta argumentelor. 2. In functie de rezolvarea sau concluzia la care se ajunge in urma interpretrii in ceea ce privete raportul dintre continutul literal (formularea normei juridice) i continutul real, urmrit de legiuitor, distingem: Interpretarea literal, atunci cnd exist o concordant intre formularea normei i sensul ei real; Interpretarea extensiv, atunci cnd continutul literal al normei este mai restrns decat cel urmrit de legiutor, deci trebuie lrgit; Interpretarea restrictiv, atunci cnd formularea normei juridice exprim mai mult dect sensul urmrit de legiuitor; 3. Dup procedeul sau metoda de interpretare, avem: Interpretarea gramatical care presupune utilizarea sintaxei i a morfologiei in interpretarea unui text de lege; Interpretarea sistematic, care presupune interpretarea unei norme juridice in contextul intregului act normativ; Interpretarea teleologic, adic determinarea scopului urmarit de legiuitor in momentul edictrii normei respective; Interpretarea istoric, care presupune analiza concret a conditiilor social-istorice in care legea a fost edictat; Interpretarea logica;

Curs IV
I. Regulile de interpretare logic 1. Exceptiile sunt de strict interpretare O aplicatie special a acestei reguli este reprezentat de raportul dintre legea general i legea special. Legea general reglementeaz un domeniu mai larg de relatii sociale. Legea special reglementeaz un domeniu mai restrns de relatii sociale, diferit fat de legea general.

Ex: Codul Civil reprezint legea general i Codul Comercial reprezint legea special. In ceea ce privete raportul dintre cele dou regula este ca legea special derog de la cea general ( specialia generalibu derogant) iar legea general nu derog de la legea special (generalia specialibus non derogant). 2. Un text formulat in termeni generali de regul nu poate fi restrns prin interpretare: Unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge (Ubi lex non distinquit, nec nos distinquerem debemos). 3. O norm juridic se interpreteaz in sensul de a produce efecte juridice i nu in sensul de a nu produce efecte juridice (Actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat). II. Argumentele de interpretare logic Argumentele sunt acele regului logice adoptate la necesitatea interpretrii normei juridice. 1. Argumentul PER A CONTRARIO (argumentul terului exclus): atunci cnd o lege afirm un lucru se presupune c exclude contrariul. Ex: Potrivit art. 5 din Codul Civil nu se poate deroga prin conven ii de la regulile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri. PER A CONTRARIO Se poate deroga prin convenii de la regulile care nu privesc ordinea public i bunele moravuri. 2. Argumentul A FORTIORI (cu att mai mult): o norm juridic este aplicat la un caz neprevzut pentru c raiunile avute in vedere de legiuitor la redactarea normei se intrunesc cu att mai mult in cazul dat. Ex: numele sotului supravieuitor in cazul decesului celuilat so . Observaie! O aplicaie a acestui argument, A FORTIORI este i regula potrivit cu care cine poate mai mult, poate i mai puin ( Qui potest plus, potest minus). 3. Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum): cel ce interpreteaz o norm juridic arat c numai un anumit sens al interpretrii este absurd. 4. Argumentul analogiei: unde exist acceai raiune a legii trebuie s existe aceeai solu ie (Ubi aedaem este ratio aedaem solutio esse debit).

Raportul juridic civil

Raportul juridic civil este o relaie social patrimonial sau personal nepatrimonial reglementat de norme de Drept Civil la care particip persoane fizice i persoane juridice aflate intre ele pe pozi ie de egalitate juridic. Elementele raportului juridic civil sunt urmtoarele: 1. Subiectele raportului juridic civil, adic persoanele intre care se leag raportul juridic civil 2. Coninutul raportului juridic civil care este alctuit din drepturile i obligatiile pr ilor 3. Obiectele raportului juridic civil care inseamn aciunile sau inac iunile par ilor la care se refer drepturile i obligaiile

1.

Subiectele raportului jurdic civil

Subiectul raportului juridic civil este acea persoan care particip la raportul juridic civil, deci are calitatea de titular al drepturilor i obligatiilor care intr in con inutul raportului juridic civil. Intr-un raport juridic exist: - un subiect activ, adic persoana creia ii aparin drepturile care intr in con inutul raportului juridic civil (ex: creditorul, care are dreptul de a i se restitui suma) - un subiect pasiv, adic persoana creia ii incumb obliga iile care intr in con inutul aportului juridic civil (ex: debitorul, care are obligaia de a restitui suma creditorului) Observaie! In raporturile juridice obligaionale subiectul activ se numete creditor, iar subiectul pasiv se numete debitor. In raporturile care izvorsc din anumite contracte creditorul i debitorul poart denumiri specifice; Ex: vanztor cumprtor, locator locatar, deponent depozitar, mandant mandatar, donator donator. Observaie! In anumite contracte, respectiv contractele bilaterale sau sinalagmatice aceeai persoan are in acelai timp i calitatea de debitor i calitatea de creditor. In raporturile juridice simple exist doar dou subiecte. Exist ins i raporturi juridice cu pluralitate de subiecte. In consecin, trebuie s facem distincie intre noiunea de subiect i no iunea de parte. Astfel, o parte conine unul sau mai multe subiecte care au acelai interes juridic.

2.

Coninutul raportului juric civil:

Reprezint totalitatea drepturilor subiective i a obliga iilor pe care le au subiectele acelui raport juridic civil.

In ceea ce privete relaia dintre drepturi i obligaii oricrui drept subiectiv ii corespunde o obligaie corelativ. Dreptul subiectiv civil este acea posibilitate recunoscut de legea civil subiectului activ al unui raport juridic de a avea el insui o anumit conduit in limitele dreptului obiectiv i de a pretinde subiectului pasiv s aib o conduit corespunztoare acestui drept, adic s dea, s fac sau s nu fac ceva putnd apela in caz de nevoie la fora coercitiv a statului. Clasificarea drepturilor subiective civile: a) In funcie de gradul lor de opozabilitate: Drepturi absolute - relative Dreptul absolut: Este exercitat de titularul su singur, celelalte persoane care nu sunt determinate avnd numai o obliga ie negativ de a nu face nimic de natur a aduce atingere titularului dreptului absolut. Ex: dreptul de proprietate, drepturile personal nepatrimoniale. Caracteristicile drepturilor absolute: 1. Numai subiectul activ este determinat, subiectul pasiv fiind nedeterminat. 2. Obligaia corelativ dreptului absolut este obligaie general (apar ine tuturor celorlalte subiecte de Drept) este obligaie negativ, adic de a nu face, obligaie abstract respectiv de a nu face nimic de natur a aduce atingere dreptului subiectiv. Drepturile relative: Sunt acele drepturi care nu pot fi exercitate dect cu concursul unui alt subiect de Drept (ex: dreptul de impurmut). Caracteristicile drepturilor relative: 1. Att subiectul pasiv ct i cel activ sunt determinate. 2. Obligaia corelativ unui drept relativ este obligaie particular, pozitiv sau negativ, concret in sensul c ea are un coninut diferit de la caz la caz. Concluzie: Drepturile absolute sunt opozabile erga omnes (tuturor oamenilor) iar drepturile relative sunt opozabile doar subiectului pasiv determinat.

Curs V
b)In funcie de natura coninutului, avem: Drepturi patrimoniale - personal nepatrimoniale

Drepturile patrimoniale: Care au un coninut economic i sunt evaluabile in bani. Drepturile patrimoniale se subclasific in: - drepturi reale - drepturi personale sau de crean Drepturile reale: Sunt acele drepturi al cror titular poate s exercite atributele asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocit fr a fi nevoie de intervenia altei persoane (ex: dreptul de proprietate). Drepturile de crean: Titularul drepturilor de crean, care se numete creditor, poate pretinde subiectului pasiv, care este debitorul s dea, s fac sau s nu fac ceva din ceea ce debitorul ar fi putut s fac dac nu s-ar fi obligat (ex: dreptul imprumuttorului). Comparaie intre drepturile reale i drepturile de crean:
Din punct de vedere al asemnrilor, ambele sunt drepturi patrimoniale. Deosebiri: - drepturile reale sunt drepturi absolute, iar drepturile de crean sunt drepturi relative; - drepturile reale se bucur de dreptul de urmrire i dreptul de preferin (prerogative urmririi i a preferinei);

Dreptul de urmrire: posibilitatea subiectului activ de a urmri bunul in minile oricui s-ar afla. Dreptul de preferin: posibilitate a titularului dreptului real de a se indestula cu preferin din valoarea obinut prin instrinarea bunului (ex: dreptul de ipotec, dreptul de gaj). in funcie de numrul lor, drepturile reale sunt limitate ca numr, iar singurul lor izvor este legea, pe cnd drepturile de crean sunt nelimitate ca numr iar izvorul lor pot fi in afar de lege, i actele juridice civile precum i faptele licite i ilicite.

Drepturile personal nepatrimoniale:

Sunt acele drepturi care ocrotesc anumite valori care sunt strns legate de via a omului i care nu au un coninut economic. Drepturile personal nepatrimoniale se subclasific, dup obiectul lor in trei categorii: a) acele drepturi care privesc existena i integritatea fizic i moral a persoanei (dreptul la via , la sntate, la libertate, la reputaie, la secretul vieii private, la propria imagine etc). b) drepturile care privesc individualizarea persoanei: - persoan fizic (dreptul la nume, la domiciliu, la stare civil etc) - persoan juridic (dreptul la denumire, la sediu etc) c) drepturile care privesc latura personal nepatrimonial a drepturiloe de crea ie intelectual (dreptul de autor, de inventator etc). c)Dup cum au sau nu o existen de sine stttoare, distingem intre: - drepturi principale - drepturi accesorii Drepturile principale au o existen de sine stttoare, ele nu depind de existen a altui drept. Ex: drepturile reale principale (dreptul de proprietate, dreptul de crean , drepturile personal nepatrimoniale) Drepturile accesorii nu au o existen de sine stttoare. Ex: dreptul de gaj, dreptul de ipotec.

Obligaia civil:
Obligaia civil este indatorirea pe care o are subiectul pasiv al raportului juridic de a avea o anumit conduit, respectiv de a da, a face sau a nu face, conduit corespunztoare dreptului subiectului activ care poate fi impus, la nevoie prin fora coercitiv a statului. Clasificarea obligaiei civile, in funcie de obiect, distingem: - obligaia de a da (dare) - a face (facere) - a nu face (non facere) Obligaia de a da: obligaia de a constitui sau transmite un drept real (Ex: obliga ia vnztorului de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului vndut ctre cumprtor; la fel, obliga ia cumprtorului de a emite suma de bani vnztorului). Obligaia de a face: obligaia de a efectua o anumit presta ie sau de a predda un bun (Ex: obliga ia vnztorului de a preda bunul vndut ctre cumprtor; obliga ia antreprenorului de a excuta o anumit lucrare sau a presta un serviciu). Obligaia de a nu face: este obligaie negativ i const in obliga ia debitorului de a se ab ine de la svrirea unei anumite aciuni.

3. Obiectul raportului juridic civil:

Reprezint conduita prilor respectiv aciunea sau inaciunea la care este indrept it subiectul activ i obligat subiectul pasiv. Obiectul derivat al raportului juridic civil il constituie lucrurile sau bunurile. Acestea nu sunt prin ele insele singurele elemente ale raportului juridic civil. Raportul juridic civil este un raport social, el se nate intre oameni i nu intre oameni i bunuri. Bunurile: Legislaia civil nu prevede o definiie a noiunii de bunuri. In Codul Civil i in legile civile speciale noiunea de bun are dou sensuri: - in sens restrns (stricto sensu) prin bun inelegem lucrul material asupra cruia poate exista un drept patrimonial.

in sens larg (lato sensu) prin bun inelegem att lucrul material ct i dreptul patrimonial privitor la acel bun.

Un bun este o valoare economic, care este util satisfacerii nevoilor materiale i spirituale ale oamenilor i care este susceptibil de apropriere sub forma unui drept patrimonial. Corelaia dintre noiunea de bun i cea de patrimoniu : Patrimoniul reprezint totalitatea drepturilor cu valoare economic (inclusiv a bunurilor stricto sensu la care aceste drepturi se refer) i a obligaiilor cu valoare economic, care apar in unei anumite persoane. Noiunea de bun se include in noiunea mai larg de patrimoniu care aparine unei persoane. Orice patrimoniu cuprinde dou laturi: - latura activ format din drepturi patrimoniale i bunurile asupra crora acestea poart; - latura pasiv alctuit din obligaiile patrimoniale ale unei persoane; 1. Dup natura bunurilor i calificarea dat de lege, distingem intre: - bunuri imobile - bunuri mobile Bunurile imobile sunt acele bunuri care nu pot fi transportate dintr-un loc in altul, i se subclasific in trei categorii: - bunurile imobile prin natura lor: terenuri, cldiri, recoltele i fructele neculese inc. - bunurile imobile prin desteinaie: acele bunuri care sunt bunuri mobile prin natura lor dar legea le consider imobile deoarece prin voina proprietarului lor sunt destinate pentru serviciul sau exploatarea unui bun imobil prin natura sa. O condiie a existenei acestor bunuri esre ca att bunul mobil ct i bunul imobil pe care il servete s apar in aceluiai proprietar. Legtura dintre bunul mobil i bunul imobil pe care il deservete poate fi numai o legtur intelectual, ca de exemplu: uneltele i mainile agricole destinate unei exploata ii agricole (ex: stupii de albine) dar poate fi i o legtur material, respectiv un liant care leag bunul mobil prin natura lui de bunul imobil (ex: oglinzile sau statuile care sunt incastrate intr-o construcie). bunuri imobile prin obiectul la care se aplic: includem drepturile reale imobiliare i ac iunile in justi ie privitoare la aceste drepturi. Bunurile mobile sunt bunurile care pot fi micate dintr-un loc in altul, fie prin putere proprie fie deplasate. Acestea se subclasific in: - bunuri mobile prin natural or - bunuri mobile prin anticipaie: sunt bunuri imobile prin natura lor dar care pr ile dintr-un act juridic le privesc ca fiind bunuri mobile in virtutea a ceea ce vor deveni in viitor (Ex: recoltele) - bunuri mobile prin determinarea legii, adic sunt drepturi reale mobiliare i ac iunile in justi ie privind aceste drepturi mobiliare (Ex: prescripia achizitiv)

Curs VI
2. Dup natura bunurilor i dup voina exprimat de pr i intr-un act juridic, distingem intre: - bunuri individual determinate (rescerta) - bunuri determinate generic (bunuri de gen sau resgenera) Bunurile individual determinate sunt acele bunuri care sunt determinate prin trsturi proprii, specifice, care le fac s fie unice in felul lor (ex: o suprafa de teren, o construc ie etc) Bunurile de gen sunt bunurile care fac parte dintr-o categorie avnd anumite trsturi comune, iar cnd formeaz obiectul unui act juridic civil acestea trebuie individualizate prin numr, cantitate, msur sau alte criterii (ex: banii, produsele agricole, carile dintr-o bibliotec etc). Prile, prin voint lor, pot conveni ca un bun care prin natura lui este un bun de gen s fie considerat un bun individual determinat (ex: un autoturism, care este individualizat prin numrul de inmatriculare). Importana clasificrii: a) In primul rand, obiectul actelor juridice il pot forma numai bunurile certe, iar bunurile de gen trebuie individualizate. b) Momentul transferului dreptului de proprietate, astfel in cazul bunurilor certe transferul dreptului de proprietate se realizeaz in momentul incheierii actului juridic.

10

In ceea ce privete bunurile de gen, transferul dreptului de proprietate se realizeaz in momentul individualizrii bunurilor. 3. Dup cum se pot inlocui sau nu in executarea unei obliga ii, clasificm: - bunuri fungibile - bunuri nefungibile Bunurile fungibile pot fi inlocuite in executarea obligaiei, iar bunurile nefungibile nu pot fi inlocuite in executarea obligaiei.

De regul, bunurile de gen sunt bunuri fungibile, iar cele individual determinate sunt bunuri nefungibile.
4. Dup cum se consum sau nu la prima intrebuniare, avem: - bunuri consumptibile (se consum la prima intrebuinare; ex: banii, combustibilul). - bunuri neconsumptibile (nu se consum la prima intrebuin are; ex: teren, cas etc). Importana clasificrii rezid in distincia din materia imprumutului, intre imprumutul de consuma ie (mutuum) i imprumumutul de folosin. Ex: - imprumut de consumaie: banii (in acest caz se transmite dreptul de proprietate) - imprumut de folosin: bunul se restituie (in acest caz nu se transmite dreptul de proprietate) 5. Dup cum pot fi sau imprite (divizate) fr a se schimba destina ia lor, distingem: - bunuri divizibile (ex: un teren) - bunuri indivizibile (ex: un apartament, o main etc) 6. Dup cum au sau nu o intrebuinare independent, avem: - bunuri principale pot fi folosite independent (ex: televizorul) - bunuri accesorii pot fi folosite dect o dat cu bunul principal (ex: telecomanda) In aceast materie se aplic regula potrivit cu care bunul accesoriu urmeaz calea bunului principal (accesorium sequiter principalem). 7. Dup cum sunt sau nu productoare de fructe, avem: - bunuri frugifere (produc fructe) - bunuri nefrugifere (nu produc fructe) Fructele pot fi: - naturale (se produc fr interven ia omului; ex: fructele de pdure) - industriale (se produc prin intervenia omului; ex: recoltele de orice fel) - civile (acele foloase trase de pe urma folosirii unui bun; ex: dobnzile sau chiriile)

Trebuie s facem distincie intre fructe i producte. Spre deosebire de fructe, productele au ca efect
consumarea substanei bunului care le produce (ex: piatra dintr-o carier, crbunele dintr-o min). 8. Dup cum bunurile sunt private in sens material sau abstract, distingem: - bunuri corporale: bunurile materiale (stricto sensu) - bunuri incorporale: drepturile patrimoniale privitoare la bunuri

Izvoarele raportului juridic civil:

Pentru ca un raport juridic civil s se nasc, s se modifice sau s se sting este necesar producerea unui fapt social de care norma juridic civil leag un asemenea efect. Acest fapt social constituie izvorul raportului juridic civil. Definiia raportului juridic civil: Acele fapte de care legea civila leag naterea, modificarea sau stingerea raportulurilor juridice civile. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridic civil: I. Dup natura faptelor juridice (lato sensu) distingem intre: - evenimente - aciuni omeneti

11

 Evenimentele sunt acele fapte naturale care se produc independent de voina omului i de care legea leag
naterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil. Ex: - Naterea unui copil o dat cu naterea, inecepe capacitatea de folosin a persoanei fizice - Moartea unei persoane incetarea capacitii de folosin a persoanei fizice - deschiderea succesiunii persoanei fizice - Evenimente naturale de ex. un cutremur care conduce la distrugerea unor bunuri -> se stinge dreptul de proprietate asupra acelor bunuri.

Aciunile omeneti sunt fapte voluntare de care legea leag naterea, modificarea sau stingerea unui raport
juridic civil. Aciunile omeneti se subclasific in dou categorii: 1. Aciunile omeneti svrite cu intenia de a produce efecte juridice: actele juridice civile. 2. Aciunile omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice, efecte juridice care se produc ins in temeiul legii (ope legis). Aceste aciuni se mai numesc i fapte juridice stricto sensu.

In concluzie, faptele juridice lato sensu cuprind evenimentele i faptele juridice stricto sensu.
Faptele juridice stricto sensu se subclasific in: a) Fapte juridice licite: - gestiunea de afaceri - plata lucrului nedatorat - imbogirea fr just cauz b) Fapte juridice ilicite, productoare de prejudicii (rspunderea civil delictual).

Curs VII Actul juridic civil

Prin act juridic civil inelegem manifestarea de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice, respectiv de a da natere, modifica sau stinge un raport juridic civil.
Nu exist o definiie legal a actului juridic civil, ci numai o defini ie a contractului in art. 942 Cod Civil, contractul fiind o specie a actului juridic. Terminologie: Exist dou sensuri ale termenului de act juridic: 1. Act juridic in sens de operaiune juridic negotium juris acest sens este sensul din defini ie. 2. Actul juridic in sens de instrument probator instrumentum probationis inscrisul in care esye consemnat operaiunea juridic i care este mijlocul de prob al acelei opera iuni.

Obs! In continuare vom discuta despre actul juridic in sens de negotium juris.

Clasificarea actelor juridice civile:

1. In functie de numarul partilor, distingem intre:

- acte juridice unilaterale care presupun manifestarea de voin a unei singure pr i. Ex: oferta de a contracta, promisiunea public de recompens, testamentul, opera iunea succesoral etc. - acte juridice bilaterale care presupun acordul de voin a dou pr i. Ex: contractul civil. - acte juridice multilaterale/ acte juridice uniune. Ex: contractul de societate civil, care presupune existen a a trei sau mai multe pri. Subclasificarea contractelor: Contractele sunt cele mai importante acte juridice i se clasific in: 1. Contracte unilaterale: care dau natere la drepturi i obliga ii pentru o singur parte. Ex: contractul de imprumut de folosin/ comodatul, contractul de imprumut de consuma ie, donaia fr sarcini. 2. Contracte bilaterale sau sinalagmatice: acele contracte care dau natere la drepturi i obliga ii pentru ambele pri. Ex: contractul de vnzare cumprare, contractul de schimb.

12

 Obs! Nu trebuie s confundm clasificarea actelor juridice civile, in unilaterale i bilaterale, cu clasificarea
contractelor in unilaterale i bilaterale. Contractele se clasific dup un alt criteriu, respectiv dup cum dau sau nu natere la obligaii in sarcina uneia sau a ambelor pri.

2. Dupa scopul urmarit de parti in momentul incheierii contractului, distingem:

- acte juridice civile cu titlu oneros - acte juridice civile cu titlu gratuit Actele juridice civile cu titlu oneros: Acele acte juridice civile in care partea care le incheie umrrete ca in schimbul folosului procurat unei alte persoane s obin o contraprestaie de la aceasta. Ex: contractul de vnzare cumprare. Actele juridice civile cu titlu gratuit: Acele acte juridice civile in care partea care le incheie procur altei persoane un folos fr a urmri ob inerea unei contraprestaii. Actele juridice civile cu titlu gratuit sunt fcute in sensul de a gratifica (se numete animus donandi). Ex: contractul de donaie, comodatul.

Obs! In ceea ce privete contractele, oneros sau gratuit, poate fi de esen a sau de natura contractului. Atunci
cnd este de esena contractului lipsa caracterului oneros sau gratuit conduce la inexisten a acelui tip de contract. Caracterul oneros este de esena contractului de vnzare cumprare, a contractului de schimb, a contractului de inchiriere. Caracterul gratuit este de esena imprumutului de folosin (comodatului). In alte situa ii caracterul oneros sau gratuit este de natura contractului, in sensul c acesta poate lipsi fr s se schimbe tipul de contract. Ex: imprumutul de consumaie cu dobnd, donaia cu sarcin. Actele juridice cu titlu oneros se subclasific in: - acte juridice civile comutative - acte juridice civile aleatorii Actele juridice civile comutative sunt acele acte juridice care existena i intinderea obliga iilor sunt cunoscute de pri din chiar momentul incheierii contractului. Ex: contractul de vnzare cumprare, contractul de schimb. (majoritatea contractelor sunt acte juridice civile comutative). Actele juridice civile aleatorii sunt acele acte juridice in care existena i/sau intinderea obliga iilor nu sunt cunoscute de pri in momentul incheierii contractului, ele depinznd de hazard. Ex: contractul de rent viager, contractul de intreinere, contractul de asigurare de bunuri sau de via . Actele juridice civile cu titlu gratuit se subclasific in: - liberaliti - acte dezinteresate Liberalitile sunt acele acte juridice civile cu titlu gratuit prin care se transmite gratificatului un bun, o frac iune de patrimoniu sau un patrimoniu al gratificantului. Ex: dona ia, testamentul. Actele dezinteresate sunt acele acte juridice civile cu titlu gratuit prin care o parte procur celeilalte pr i un folos fr ca acest lucru s aib ca efect micorarea patrimoniului su. Ex: imprumutul de consuma ie fr dobnd.

3. Dupa efectele pe care le produce actul respectiv, distingem:

- acte juridice civile constitutive - acte juridice civile translative - acte juridice civile declarative

13

- acte juridice civile confirmative Actele juridice civile constitutive sunt acele acte juridice prin care se creaz drepturi i obliga ii noi, inexistente anterior. Ex: contractul de ipotec. Actele juridice civile translative sunt acele acte juridice prin care se transmite un drept dintr-un patrimoniu in altul. Ex: contractul de vnzare cumprare. Actele juridice civile declarative sunt acele acte juridice civile prin care se definitiveaz drepturi preexistente. Ex: contractul de partaj.

Obs! Spre deosebire de actele juridice constitutive i translative care produc efecte pentru viitor ( ex nunc =
pentru viitor), actele juridice declarative produc efecte pentru trecut, adic retroactive ( ex tunc = pentru trecut). Actele juridice civile confirmative sunt acele acte juridice prin care persoanele care au dreptul s cear nulitatea relativ a unui act juridic civil confirm actul respectiv, intrindu-I valabilitatea.

4. Dupa importanta pe care actul juridic respectiv o are in raport cu un anumit bun sau cu un anumit patrimoniu, distingem:
- acte juridice civile de conservare - acte juridice civile de administrare - acte juridice civile de dispoziie

Actele de conservare sunt acele acte juridice care au ca obiect o msur de preintmpinare a pierderii unui bun. Actele de conservare sunt intotdeauna avantajoase pentru persoanele care le face. Ex: inscrierea unei ipoteci. Actele de administrare sunt acele acte juridice prin care se pune in valoare un bun sau un patrimoniu.

Obs! Actele de administrare pot fi calificate si ca acte de dispoziie in msura in care se refer la un bun privit
in mod individual. Actele de dispoziie sunt acele acte juridice care au ca rezultat ieirea unui bun din patrimoniul unei persoane sau grevarea lui cu o sarcin real.

5. Dupa modul lor de formare, avem :

- acte juridice civile consensuale - acte juridice civile solemne - acte juridice civile reale Actele consensuale sunt acele acte juridice care se incheie prin simpla manifestare de voin a pr ilor fr s fie nevoie de vreo form special. In Dreptul Civil romn incheierea actelor juridice civile este guvernat de principiul consensualismului. Actele solemne sunt acele acte juridice civile pentru a cror incheiere valabil legea prevede o form solemn. Ex: contractul de donaie, testamentul, contractul de vnzare cumprare al unui teren. Actele reale sunt acele acte juridice pentru a cror incheiere valabil este nevoie de remiterea material a bunului. Ex: contractul de imprumut, contractul de gaj, contractul de depozit.

6. In functie de momentul in care isi produc efectele, distingem:

- acte juridice civile intre vii (inter vives)

14

- acte juridice civile mortis cauza (pentru cauza de moarte) ex: testamentul

7. Dupa cum au sau nu o existenta de sine statatoare, distingem:

- acte juridice civile principale - acte juridice civile accesorii Accesorium sequitur principalem.

8. Dupa cum sunt sau nu expres reglementate de lege, distingem:

- acte juridice civile numite/ tipice (care sunt expres reglementate) - acte juridice civile nenumite/ atipice (Ex: contractul de vnzare cumprare)

9. Dupa modul lor de executare, avem:

- acte juridice civile cu executare dintr-o dat ( uno ictu) - acte juridice civile cu executare succesiv (presupune o ealonare in timp a executrii obliga iilor; ex: contractul de inchiriere)

Curs VIII Conditiile actului juridic civil

Clasificarea condiiilor actului juridic civil:

1.

Dup caracterul lor obligatoriu, avem:

condiii eseniale (de validitate) trebuie s existe in mod obligatoriu intr-un act juridic civil, lipsa lor atrgnd nulitatea actului respectiv. Condiiile eseniale sunt prevzute in art. 948 Cod Civil: - capacitatea de a incheia actul - consimmntul - cauza - obiectul actului juridic civil - forma actului juridic civil, cnd aceasta este cerut ad validitatem - modalitile actului juridic civil (termenul, condiia, sarcina) in acele acte juridice in care existen a lor este de esena actului. condiii neeseniale acele condiii care pot lipsi dintr-un act juridic civil fr ca acesta s ii piard valabilitatea. - forma actului juridic civil atunci cnd ea nu este cerut ad validitatem. - modalitile actului juridic in acele acte in care existen a lor nu este de esen a actelor juridice respective.

Obs! Condiiile eseniale au un caracter legal in sensul c ele sunt expres prevzute de lege, dar prile prin
voina lor pot ridica o condiie neesenial la nivelul unei condiii esen iale dac ii manifest voin a in acest fel.

2.

In funcie de aspectul la care se refer, avem:

condiii de fond - cele care privesc coninutul actului juridic respectiv: art. 948, Cod Civil, i modalit ile i actele juridice in care ele sunt eseniale. condiii de form - modalitatea de exteriorizare a coninutului actului juridic: forma actului juridic civil.

Capacitatea prilor (art. 948, Cod Civil):

Capacitatea civil este aptitudinea general i abstract a unei persoane de a avea drepturi si obliga ii civile i de a-i exercita drepturi i asuma obligaii prin incheierea de acte juridice civile. Capacitatea civil este de dou feluri:

15

Capacitate - de folosin - de exerciiu Capacitatea de folosin este aptitudinea general i abstract a unei persoane de a avea drepturi i obligaii. Capacitatea de exerciiu este aptitudinea general i abstract a unei persoane de a-i exercita drepturi i asuma obligaii prin incheierea de acte juridice civile. Orice persoan are capacitate civil. In aceast materie capacitatea este regula, iar incapacit ile reprezint excepii, care trebuie s fie expres prevzute de lege. Nicio persoan nu poate renun a in tot sau in parte la capacitatea civil. Capacitatea de exerciiu este de trei feluri: a) minorii pn la 14 ani i persoanele puse sub interdicie judectoreasc nu au capacitate de exerci iu. b) capacitatea de exerciiu restrns de care beneficiaz minorii intre 14 i 18 ani. c) capacitatea de exerciiu deplin de care beneficiaz persoanele majore, precum i femeia care s-a cstorit de la 16 ani sau cu dispens, de la 15 ani. Relaia dintre capacitate i discernmnt: Discernmnt: calitatea unei persoane de a fi contient, respctiv de a avea reprezentarea consecin elor de ordin juridic ale actelor i faptelor sale. Spre deosebire de discernmnt, care este o stare de fapt, capacitatea este o stare de drept.

Consimmntul
Voina juridic: este un aspect al voinei omului in general i presupune un process psihologic, format din mai multe etape: - punctul de pornire in formarea voinei juridice il reprezint contientizarea unei nevoi pe care omul tinde s o satisfac. - deliberare, adic in cntrirea avantajelor i dezavantajelor diferitelor mijloace de satisfacere acelei necesit i. Deliberarea se incheie prin luarea unei hotrri in sensul c individul decide s incheie un anumit act juridic in vederea unui scop propus. Tot acest proces psihologic este un process intern care devine fapt social in momentul exteriorizrii hotrrii luate. Din tot acest proces psihologic dreptul nu re ine dect dou elemente, i anume: 1. Scopul, adic motivul determinant urmrit la incheierea actului juridic civil. 2. Exteriorizarea hotrrii de a incheia actul juridic, exteriorizare care reprezint consimmntul. Principiile voinei juridice: 1) Principiul libertii de voin a prilor actului juridic civil: acest principiu este o expresie a principiului constituional mai larg a principiului libertii persoanei. Acest principiu se exprim: - prile sunt libere s incheie sau s nu incheie un act juridic civil - prile sunt libere s incheie orice act juridic civil - prile sunt libere s stabileasc coninutul actului juridic civil, respectiv clauzele lui.

Obs! Principiul libertii de voin este limitat de normele imperative i de regulile de convieuire social.
2) Principiul prioritii voinei interne/reale: Exist situaii in care voina intern a subiectului unui act juridic civil nu corespunde cu voin a declarat. In aceast situaie se ridic problema prioritii dintre voin a real (intern) i voin a declarat. In Dreptul Civil Romn s-a adoptat soluia prioritii voinei interne fa de voina declarat. Acest principiu al voin ei interne nu este prevzut expres in Codul Civil, ele rezultnd din interpretarea unor texte. Ex: Art. 977 Cod Civil potrivit cu care interpretarea contractelor se face dup inten ia comun a prilor contractante iar nu dup sensul literal al termenilor; ex: reglementarea viciilor de consimmnt.

16

Consimmntul este exprimarea hotrrii unei persoane de a se angaja din punct de vedere juridic. Etimologic: cum + sentire = a simi impreun Exist dou accepiuni: - manifestarea unei singure persoane - acordul de voin a dou sau mai multe persoane

Obs! Noi utilizm termenul de consimmnt in primul sens.

Condiii de valabilitate ale consimmntului: 1. Consimmntul nu exist in cazul incheierii unui act juridic s-a omis luarea lui de la o persoan care potrivit legii trebuia s il dea. Ex: in materia adopiei se cere consimmntul prin ilor naturali ai copilului. 2. Consimmntul trebuie s fie exteriorizat in forma prevzuta de lege sau de pr i. In Dreptul Civil Romn exist principiul consensualismului, in sensul c actele juridice sunt valabile prin simpla manifestare de voin a prilor fr s fie nevoie de vreo form special. Dup modalitatea de exprimare, consimmntul poate fi: - expres - tacit Este expres atunci cnd este cunoscut in mod direct i nemijlocit de ctre cealalt parte i de ctre ter i. Acesta poate fi: - verbal - in scris Este tacit atunci cnd partea care incheie un act juridic svrete anumite ac iuni din care se poate prezuma intenia de a incheia actul juridic civil. Trebuie s facem distincie intre consimmnt tacit i tcere. In Dreptul Civil romn nu se aplic principiul potrivit cu care qui tacit consentire videtur (cine tace consimte). In consecin, tcerea nu valoreaz consimmnt. Pe cale de excepie, tcerea valoreaz consimmnt atunci cnd legea, obiceiul sau pr ile dau tcerii valoare de consimmnt. (Ex: Art. 1437 Cod Civil care reglementeaz tacita reloca iune). 3. Consimmntul trebuie s provin de la o persoan cu discernmnt. Persoanele care nu au discernmnt se afl intr-o stare denumit incapacitate natural (beia grav, hipnoza, mnia puternic, aliena ia sau debilitatea mintal, dac persoana nu a fost pus sub interdicie). 4. Consimmntul trebuie s fie dat cu intenia de a produce efecte juridice (respectiv de a da natere la drepturi i obligaii civile). Cazuri in care consimmntul nu este dat cu inten ia de a produce efecte juridice: a) cnd manifestarea de voin a fost fcut numai din prietenie sau din complezen . b) cnd manifestarea de voin a fost fcut in glum. (jocandi cauza) c) cnd manifestarea de voin s-a fcut cu o rezerv mintal cunoscut de ctre cealalt parte. d) cnd manifestarea de voin s-a fcut sub o condiie pur potestativ din partea debitorului (aceast condi ie este o condiie a crei indeplinire depinde in mod exclusiv de voin a debitorului): Ex: i i vnd casa, dac vreau. e) cnd manifestarea de voin este foarte vag: Ex: o ofert reprezentat de un pliant in care marfa este reprezentat grafic. 5. Consimmntul nu trebuie s fie alterat de vicii de consimmnt. Viciile de consim mnt sunt acele imprejurri care afecteaz caracterul liber i contient al voin ei in sensul incheierii unui act juridic civil. Viciile de consimmnt sunt reglementate de art. 953 i urmtoarele, Cod Civil. Viciile de consimmnt sunt: I. Eroarea II. Dolul III. Violena IV. Leziunea

17

I. Eroarea: art. 954, Cod Civil

Eroarea este o reprezentare inexact (fals) a realitii la incheierea unui act juridic civil.

Obs! Eroarea, spre deosebire de celelalte vicii de consimmnt are un singur element constitutiv care este de
natur subiectiv i anume greita reprezentare a realit ii. Clasificarea erorii: 1. Dup natura realitii fals reprezentate, distingem intre: - eroarea de fapt reprezint greita reprezentare a unei situa ii de fapt la incheierea actului juridic civil. Ex: o persoan vrea s cumpere o vaz de cristal i cumpr o vaz de sticl se afl in eroare asupra calit ii substaniale ale bunului respectiv. - eroarea de drept greita interpretare a con inutului unei norme juridice. In principiu, ca regul, eroarea de drept nu este viciu de consimmnt deoarece in Drept nimeni nu poate invoca necunonoaterea legii ( Nemo consectu ignorare legem). Excepie! eroarea de drept este considerat viciu de consimmnt atunci cnd ea are ca obiect o norm dispozitiv. 2. Dup gravitatea erorii, respectiv dup consecinele asupra consim mntului, distingem intre: - eroare obstacol - eroare viciu de consimmnt - eroare indiferent Eroare obstacol: este acea eroare de cea mai mare gravitate care are ca efect distrugerea consim mntului. Sanciunea care intervine este nulitatea absolut a actului juridic civil. Exist dou forme ale erorii obstacol: - eror in negotium eroare asupra naturii juridice a actului incheiat. - eror in corpore eroare asupra identitii obiectului actului juridic. Eroare viciu de consimmnt: este mai redus ca i gravitate dect eroarea obstacol; consimmntul exist dar el este alterat. Sanciunea care intervine este nulitatea relativ a actului juridic civil. Formele erorii viciu de consimmnt: - eror in substantia eroare asupra calitilor substan iale ale obiectului actului juridic civil. - eror in personam eroare asupra identitii sau calit ilor unei persoane. Eroare indiferent: acea eroare care poart asupra unor elemente lipsite de importan ale actului juridic civil i nu are niciun efect asupra valabilitii acestuia. Condiiile erorii viciu de consimmnt: 1. Elementul asupra cruia poart eroarea s fie hotrtor, determinant la incheierea actului juridic civil, astfel inct partea aflat in eroare nu ar fi incheiat actul juridic dac ar fi cunoscut adevrata realitate a lucrului. Caracterul determinant al elementului se face cu no iunea de cauz (scop) mediat i se determin de la caz la caz in concret. 2. In cazul in care actul juridic este un contract cu titlu oneros, este necesar ca cealalt parte s fi tiut sau s fi trebuit s tie c elementul asupra cruia poart eroarea a constituit motivul determinant al incheierii actului juridic de ctre partea aflat in eroare. Pe cale de excepie, aceast condiie nu trebuie indeplinit in cazul actelor cu titlu gratuit deoarece spre deosebire de gratificat, care opunndu-se la anularea actului urmrete s pstreze un avantaj, dispuntorul cernd anularea actului urmrete s evite o pagub.

II. Dolul: art. 960

- este utilizarea de mijloace viclene pentru inducerea in eroare a unei persoane, in scopul de o determina s incheie un act juridic.

Obs! Din punctul de vedere al victimei, dolul este o eroare provocat.

Elementele dolului: Elementul material, obiectiv: const in utilizarea de mijloace viclene. Acest element poate consta intr-o

18

aciune, respectiv utilizarea de mainaiuni, abiliti, iretenii, manopere dolozive. Ac iunea poate consta intr-o captaie sau sugestie care se intlnesc in materia liberalit ilor (dona ii, testamente). De ex: specularea afec iunii unei persoane in scopul de a o determina s fac o liberalitate. Elementul obiectiv poate consta intr-o inac iune, cnd o persoan pstreaz tcerea asupra unei imprejurri care intereseaz cealalta parte, imprejurare care ar fi trebuit s o aduc la cunotina celeilalte pri. Dolul prin inac iune se mai numete idol prin reticen . - Elementul subiectiv, care are dou aspecte: o din punct de vedere al autorului dolului, elementul subiectiv const in inten ia de a induce in eroare o alt persoan pentru a o determina s incheie un act juridic civil. Per a contrario provocarea unei erori fr intenie nu este dol. o din punct de vedere al victimei dolului, elementul subiectiv const in eroarea provocat ca urmare a utilizrii de mijloace viclene de ctre autor. Clasificarea dolului: 1. Dup elementul asupra cruia poart, dup efectele asupra consim mntului i dup sanc iunea actului juridic civil, avem: - dolul principal (dolul viciu de consimmnt) - dolul incident/ secundar Dolul principal (viciu de consimmnt) poart asupra unui element determinant la incheierea actului juridic civil, altereaz consimmntul iar sanciunea care intervine este nulitatea relativ a actului juridic civil. Dolul incident/ secundar poart asupra unui element nedeterminant la incheierea actului juridic, nu esti viciu de consimmnt i nu atrage nicio sanciune asupra actului juridic. Condiiile dolului viciu de consimmnt: 1. Dolul trebuie s cad asupra unui element determinant la incheierea actului juridic civil. 2. Dolul trebuie s provin de la un cocontractant. Aceast condi ie este considerat a fi indeplinit i atunci cnd dolul provine de la un ter, dar cocontractantul a avut cunotin de el (situa ia complicit ii la dol a cocontractantului) i de asemenea dac dolul provine de la reprezentantul cocontractantului.

19