13.

ADMINISTRAREA OXIGENULUI - OXIGENOTERAPIA

1. Scop: administrarea de oxigen la pacienti are un scop terapeutic. Aceasta actiune terapeutica are drept tinta: - imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor) - ameliorarea concentratiei de oxigen in sange Hipoxia poate fi: - anemica - prin reducerea hemoglobinei - histotoxica - prin blocarea la nivelul celulelor - circulatorie - prin tuburari de circulatie La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea fiind de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8 - 2,2 ml la 100 ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera. 2. Indicatii: - hipoxie circulatorie - insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic - hipoxie respiratorie - soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti Surse de oxigen: - statie centrala de oxigen sau microstatie - butelie de oxigen (de 300 - 10.000 litri oxigen comprimat la 150 atm.) Pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului (vezi fig.).

81a butelia de oxigen cu : 1 robinetul bombei ; 2 reductor de presiune ; 3,4 manometre ; 5 robinet de nchidere ; 6 robinet de reglare a presiunii de iesire a oxigenului ;7 lant de fixare b umidificator (detaliu) cu 8 oxigen de la butelie ; 9 tub spre bolnav. Administrarea oxigenului se face cu: - sonda sau cateter nazal - ochelari - masca - cort de oxigen - balon Ambu sau Ruben a. Cateterul nazal (sonda) - are orificii laterale multiple. Se introduce in nara pana in faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe. Tehnica: - se dezobstrueaza caile aeriene - se masoara lungimea sondei pe obraz de la nara la tragus - se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza superioara - se fixeaza sonda cu leucoplast - se fixeaza debitul la 4-6 l/minut - se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor - se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul. b. Ochelari pentru oxigen - se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati. c. Masca pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare (vezi fig.). Tehnica:

82- se verifica scurgerea oxigenului din sursa - se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana. Debitul de 10-12 l/minut. - se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura - cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului d. Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata. Trebuie respectate cateva reguli: - nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie) - bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile - oxigenul nu se foloseste fara manometru - barbotorul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului 3. Incidente la administrarea oxigenului: - distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag - enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei. 83TEST 1. Scopul si indicatiile oxigenoterapiei 2. Modalitati de administrare a oxigenului 3. Incidente in administrarea oxigenului