ROLUL ADMINISTRAIE LOCALE N

APLICAREA POLITICII EUROPENE DE MEDIU

Tema : Principiile politice de mediu a Uniunii Europene

Intocmit de :

Profesor ndrumator : Prof. univ. dr. Raducan Oprea

Anul II , APIE

CUPRINS

1 . Introducere

2. Noiunea de principiu fundamental al dreptului mediului 3. Clasificarea principiilor dreptului mediului 4. Principiile politicii de mediu in Uniunea Europeana 5. Concluzii

Introducere

Preocuparile privind protectia mediului si expresia lor juridica au dus la formarea si afirmareaunor principii comune dreptului national, comunitar si international. Chiar daca acestea

cunosc formulari si precizari variate ale continutului concret, semnificatia lor juridica esentiala ramane aceasi, fiind numai in prezenta unor adaptari si ipostaze diferite de realizare. Principiile fundamentale domina astfel ansamblul reglementarilor juridice privind protectia, conservarea si ameliorarea mediului, conferindu-le unitate, uniformitate si tendinta permanenta de integrare, iar dreptului mediului, dimensiunea unui sistem normativ planetar. Principiile reflecta interdependenta si reprezinta primul element de realizare a unitatii continutului dreptului mediului la nivelul celor 3 ordini juridice de exprimare: nationala. comunitara si internationala. Propagarea si actiunea conjugata a acestora sunt elocvente in acest sens. Asa de exemplu, principiul precautiei si principiul dezvoltarii durabile isi au originea in dreptul international, dar au patruns apoi la nivel comunitar si national. De asemenea, regula (principiul) corectarii cu prioritate la sursa a poluarii a fost retinuta initial in plan comunitar pentru a fi preluata ulterior in dreptul international (ca de exemplu prin Conventia pentru protectia Rinului, incheiata la Berna la 12 aprilie 1999). Referitor la modul concret de recunoastere si consacrare, acesta difera in raport cu nivelul de exprimare. Astfel, in plan national, principiile sunt surprinse in legile-cadru sectoriale. La nivel comunitar, regulile cu valoare de principiu au fost formulate initial in programele de actiune, incepand din 1973, cu un continut peponderent politic si caracter progamator, fiind preluate ulterior si consacrate juridic prin mediul modificarilor succesive ale tratatelor constitutive Actul unic european (1986), Tratatul de la Maastricht (1993), Tratatul de la Amsterdam (1997) si Tratatul de la Nisa (2000).

Noiunea de principiu fundamental al dreptului mediului

La nivel general, un principiu este, dup caz, o cauz prim, o prepoziie admis ca baz a raionamentului, o regul general care ghideaz conduit, o regul elementar a unei tiine, arte sau tehnici. Noiunea (conceptul) de principiu fundamental (general) de drept cunoate accepiuni diferite de la un sistem juridic la altul, de la o ramur de drept la alta. Se adminte, de pild, definiia conform creia un principiu fundamental este acea regula de conduit egal pentru toi subiecii de drept, care insoete de la nceput pn la sfrsit orice aciune uman, excepiile fiind rarisime. Cel mai adesea se prezint sub forma unor reguli obligatorii nescrise, cu aplicare general, afirmate frecvent n jurispruden. Uneori, mai ales n cadrul dreptului internaional public, dar i al dreptului mediului, principiile sunt formulate expres ca atare i consacrate juridic

ca norme imperative, chiar dac semnificaiile lor cunosc o varietate de reguli de exprimare i realizare. n privina dreptului mediului, conceptul cunoate situaii diferite, n funcie de nivelul de recunoatere i garantare juridic. Dei nu sunt ele nsele lege, principiile servesc la sublinierea si orientarea dezvoltrii i aplicrii normelor dreptului mediului. Departe de a fi similare cu principiile clasice ale dreptului, ele contribuie la reglementarea, evaluarea i managementul riscului; iniial slogane politice, acestea au fost treptat incorporate n acte normative juridice. Astfel, legislaiile naionale recurg adesea la cosacrarea expres a principiilor dreptului mediului ca reguli de drept pozitiv i le confer statutul de norme de conduit de maxim generalitate i universalitate, obligatorii n domeniul respectiv. Adeseori, acestea se regsesc, sub formulri identice sau asemntoare, i ca principii politico-strategice. n dreptul comunitar, principiile au un statut intermediar, nefiind reguli juridice depline i direct aplicabile, ci mai degrab linii directoare pe care comunitatea poate sa-i fondeze politica sa de mediu general i fiecare dintre actele legislative n special. Dimpotriv, la nivelul dreptului internaional al mediului conceptul de principiu rmne imprecis. El este utilizat cel mai adesea pentru a desemna o constant evident, concluziile unei analize i norme generale si obligatorii. Aa de exemplu, programul de aciune Agenda 21 se refer la principii de aciune n sensul de linii directoare ce pot fi urmate i, eventual, de modaliti de realizare a acestora. n alte documente internaionale, precum Declaraia de la Stockholm din 1972 (26 de principii comune care s inspire i s ghideze eforturile popoarelor lumii n vederea prezervrii i ameliorrii mediului), Declaraia de la Rio (27 principii) ori declaraia de la Dublin asupra apei (4 principii directoare) din 1992, principiile sunt formulate sub forma unor cerine juridice, redactate in termeni normativi, dei nu dein o putere obligatorie corespunztoare. Totui, n ciuda acstei situaii diverse n privina recunoaterii i garantrii formaljuridice, sub raportul coninutului i semnificaiilor, principiile dreptului mediului au un caracter unitar.

Clasificarea principiilor dreptului mediului

n funcie de amploarea i influena lor asupra coninutului ansamblului reglementrilor juridice de mediu, principiile acestei ramuri de drept pot fi grupate n dou mari categorii: principii fundamentale si principii generale.

Primele se regsesc consacrate la toate nivelurile dreptului mediului naional, regional (comunitar) i internaional i privesc ntregul su coninut, constituind osatura care i confer unitate, coeren, stabilitate i unicitate. Fac parte din aceast categorie principiile prevenirii, (precauiei, proteciei mediului, conservarii, ameliorrii calitii mediului), principiile responsabilitii i reparrii atingerile aduse mediului, poluatorul pltete, rspunderea de mediu i principiile participrii umane (dreptul fiecruia la un mediu sntos, protecia mediului ca obiectiv de interes general, mediul ca patrimoniu comun al naiunii). Principiile generale sunt consacrate la nivelul dreptului mediului i domin materiile tradiionale ale acestuia, dreptul intern, dreptul comunitar si dreptul internaional i exprim specificul acestora. Aa de pild, sunt principii generale ale dreptului comunitar al mediului: principiul corectrii cu prioritate la surs a atingerilor aduse mediului, principiul integrrii considerentelor ecologice n toate politicile comunitare, principiul subsidiaritii. Tot asa, la nivelul dreptului internaional al mediului sunt percepute ca principii specifice: principiul cooperarii, obligatia statelor de a solutiona pe cale panic diferendele in materie de mediu, principiul responsabilitaii comune, dar difereniate a statelor, rspunderea statelor pt. pagube aduse mediului, indatorirea de asistenta ecologica .a. Dintr-o alt perspectiv, aceste principii pot fi grupate n funcie de deschiderea lor real n dou categorii, recunoaterea dreptului fiecruia la mediu sntos, dezvoltarea durabil, considerarea proteciei mediului ca obiectiv de interes public, consacrarea mediului drept patrimoniu comun, sunt principii de orientare, far o efectivitate real. Dimpotriv, aciunea preventiv i corectarea cu prioritate la surs, principiul precautiei, poluatorul plateste, informarea si participarea publicului sunt principii de gestiune, mai direct operationale. Pe ansamblu, toate aceste principii se constituie ntr-un sistem unitar, conferind coerent dreptului mediului ca ramur juridic. Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de msuri minime de protecie a mediului, ce aveau n vedere limitarea polurii, urmnd ca n anii 90 s treac printrun proces de orizontalizare i s se axeze pe identificarea cauzelor acestora, precum i pe nevoia evident de a lua atitudine n vederea instituirii responsabilitii financiare pentru daunele cauzate mediului.1 Principiile folosite n elaborarea i aplicarea politicii europene de mediu s-au conturat treptat, n procesul dezvoltrii instituionale a PEM i a aplicrii diferitelor programe comunitare de aciune .Conform Cartei Albe privind responsabilitatea la nivelul mediului(2000), principiile actuale n aplicarea PEM sunt:

Acest atitudine este reflectat de Carta Alb privind responsabilitatea la nivelul mediului (White Paper on Environmental Liability), aprut n Februarie 2000 .

- principiul responsabilitii (numit i poluatorul pltete) are n vedere suportarea de ctre poluator a cheltuielilor legate de msurile de combatere a polurii stabilite de autoritile publice; principiul asigur internalizarea costurilor de mediu (de poluare) la nivelul agenilor economici i i are originea n teoria externalitilor; - principiul aciunii preventive: se bazeaz pe regula general c este mai bine s previi dect s combai; aplicarea principiului presupune ca orice decizie de producie sau legat de noi proiecte de investiii s se raporteze la impactul de mediu anticipat; - principiul precauiei: presupune c, n absena unei certitudini cu privire la relaia cauz-efect ntre o aciune i impactul asupra mediului, dac o evaluare tiinific ofer suficiente argumente privind un posibil impact negativ pentru mediu sau sntate, trebuiesc luate msuri de siguran; n aplicarea acestui principiu i a celui anterior, un rol esenial revine asumrii responsabilitii sociale de ctre agenii economici publici i privai. - principiul coreciei, cu prioritate la surs, constnd n obligaia poluatorilor de a lua msurile necesare pentru nlturarea efectelor polurii; - principiul proximitii: are drept scop ncurajarea comunitilor locale n asumarea responsabilitilor pentru deeurile i poluarea produs; principiul are la baz ideea c n protecia mediului responsabilitatea primar revine nivelelor inferioare de decizie; - principiul proteciei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE s urmreasc atingerea unui nivel nalt de protecie (aciunea Comunitii trebuie s asigure eficiena politicilor de mediu n spaiul european i nu numai); - principiul integrrii: presupune ca obiectivele de mediu s fie luate n considerare n elaborarea i aplicarea tuturor politicilor europene care au un impact asupra mediului13. Complementar principiilor specifice politicii de mediu, pot fi menionate i o serie de principii generale cu rol important n elaborarea i aplicarea PEM: - principiul eficienei, conform cruia i adoptarea unei legi de mediu trebuie subordonat raportului cost beneficiu, cu luarea n considerare a costului de oportunitate; - principiul subsidiaritii, aezat la baza funcionrii sistemului instituional comunitar.n politica de mediu, responsabilitatea principal revine statelor membre, Comunitatea interveninddoar n msura n care aciunea la nivel comunitar este mai eficient; - principiul transparenei presupune dezvoltarea unui sistem eficace de analiz i informare asupra consecinelor aciunii diverilor actori economici i asupra politicilor adoptate la nivel comunitar i n statele membre; - principiul informrii, conform cruia cetenii au dreptul s obin n orice moment informaii privind calitatea mediului i s participe la procesul decizional; - principiul coerenei presupune dezvoltarea unor mecanisme de coordonare/armonizare ntre politicile europene, pe orizontal, ntre diversele politici sectorile i pe vertical, ntre deciziile luate la nivel comunitar, naional, regional, local, n aa fel nct s se asigure complementaritatea instrumentelor i generarea de sinergii n realizarea obiectivelor de mediu;

- principiul cooperrii. n aplicarea competenelor de mediu, Comunitatea i statele membre coopereaz cu rile tere i cu organizaiile internaionale. Principiul are la baz ideea c protecia mediului nu poate fi realizat doar n context intern (avnd n vedere externalitile de mediu care depesc graniele Uniunii) i c trebuiesc luate n considerare interesele specifice ale rilor n curs de dezvoltare. Uniunea joac un rol important n negocierea i aciunea n domeniul proteciei mediului la nivel internaional, lund parte la toate dosarele majore. Conform Concluziilor Consiliului European de la Barcelona din 2002, parteneriatul global n materie de protecie a mediului, cu un rol special acordat politicii de cooperare cu rile n dezvoltare, trebuie s urmreasc urmtoarele obiective strategice: limitarea schimbrilor climaterice, n special prin respectarea angajamentelor Protocolului de la Kyoto i prin reducerea emisiilor de gaze; limitarea impactului negativ de mediu asupra sntii; gestionarea responsabil a resurselor, conservarea i ameliorarea biodiversitii, limitarea impactului negativ al transporturilor asupra mediului; diminuarea decalajelor de dezvoltare, combaterea srciei. Se poate observa i n strategia extern aceeai abordare integrat a problemelor de mediu, prin corelare cu obiectivele economice i sociale; - principiul coeziunii. Coeziunea reprezint n Uniunea European, ca i mediul, un element de condiionalitate n adoptarea i aplicarea politicilor la toate nivelurile, fiind o component obligatorie a strategiei europene de dezvoltare durabil. Prin urmare, PEM este i ea subordonat obiectivului de coeziune. Articolul 174/3 al CE (versiunea consolidat) stabilete c n elaborarea politicii sale de mediu, Comunitatea ine cont de condiiile specifice din diversele regiuni ale rilor membre, de avantajele i costurile ce rezult din aplicarea sau din absena aciunilor de mediu i de necesitatea dezvoltrii economice i sociale echilibrate a regiunilor i a ansamblului Comunitii. n acest sens, Tratatul prevede posibilitatea unor derogri temporare pentru statele aflate n dificultate de aplicare a legislaiei comunitare, precum i sprijin financiar prin Fondul de coeziune. De la revizuirea Tratatelor de la Roma de catre Tratatul de la Maastricht si cel de la Amsterdam, articolele de la 174-176 ex articolele de la 130r la 130t 2 din Tratatul CE au reprezentat baza legala pentru politica comunitara in domeniul mediului . In conformitate cu art.174 -ex art. 130r aliniatul 2 din Tratatul CE3, politica comunitara in domeniul mediului se bazeaza pe principiile precautiei, prevenirii, remedierii poluarii la sursa si poluatorul plateste.

Principiile politicii de mediu in Uniunea Europeana

2 3

In prezent, ulterior intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, au fost inclouite prin articolele 191-193 TFUE In prezent art. 191 alin.2 TFUE

 Protectia mediului: o problema de interes general Statutul mediului, de patrimoniu comun al comunitaii, ce trebuie conservat spre binele generatiei prezente si transmis in buna stare generatiilor viitoare, face ca protejarea sa s constituie o problema de interes general, atat din perspectiva individuala, cat si din cea colectiva: comunitati, popoare si state . Principiul proteciei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE s urmreasc atingerea unui nivel nalt de protecie; Caracterul de interes general planetar al protectiei mediului, larg recunoscut la nivel mondial, a fost considerat de catre unii autori drept un concept primordial reflectat de toate principiile dreptului mediului. Din perspectiva contextului sociojuridic si a implicatiilor sale institutional-legislative, apreciem ca valoarea exceptionala pe care o reprezinta mediul pentru viata, in general, si pentru specia umana, in special, impune considerarea protectiei sale ca interes general sociouman drept un principiu esential, dominant al deptului mediului, care determina finalitatile celorlalte principii generale si ale reglementarilor componente. Importante semnificatii ale sale au fost relevate de catre Curte Internationala de Justitie in avizul sau din 8 august 1996 privind liceitatea amenintarii ori utilizarii armelor nucleare (parag.29), reafirmate prin Decizia din cauza Nagymaros-Gabcikovo din 25 septembrie 1997. Conform acestora , mediul nu este o abstractie, ci mai ales spatiul unde traiesc fiintele umane si de a carui calitate depind viata si sanatatea lor, inclusiv pentru generatiile care vor veni. Ca urmare, principiul interesului comun al umanitatii trebuie tradus in realitati concrete, inspecial in ceea ce priveste spatiul, fara a uita dimensiunea temporala. Principiul a fost exprima expres si intr-o serie de conventii internationale. Astfel, inca la 2 decembrie 1946, Conventia internationala pt. reglementarea vanatorii balenelor recunoaste ca natiunile lumii au interesul de a salva, in profitul generatiilor viitoare, marile resurse naturale reprezentate de specia baleniera. Preluata si de Conventia africana pentru conservarea naturii si a resurselor naturale din 1968, ideea a fost dezvoltata si prin Conventia de la Washington din 3 martie 1973 asupra comertului international cu specii de fauna si flora salbatice amenintate cu disparitia, Conventia de la Bonn din 23 iunie 1979 privind conservarea speciilor migratoare apartinand faunei salbatice.

Principiul responsabilitatii ( numit si poluatorul plateste ) Adoptat mai intai de catre Consiliul Organizaiei pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) n mai 1972, principiul semnifica initial cerinta imputarii poluatorului a cheltuielilor privind masurile adoptate de catre autoritatile publice pentru ca mediul sa fie mentinut intr-o stare acceptabila.

El se inspira din teoria economica potrivit careia costurile sociale externe, care insotesc productia, trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de toti agentii economici in costurile lor de productie. Intr-adevar, multe activitati economico-sociale antreneaza externalitati negative sub forma poluarii, afectand populatia si factorii de mediu. Existenta acestora duce la o adevarata dedublare a realitatilor privind costurile si profitul agentilor economici . Astefel, pe ansamblu, economia trebuie sa acopere atat costurile de productie, cat si pe cele legate de existenta externalitatilor (poluarii). Generatorii poluarii au costuri proprii diminuate datorita economisirii cheltuielilor de prevenire a poluarii ( dotarea cu dispozitive si filtre, adaptarea tehnologiilor, etc.), societatea in ansamblul sau, imediat sau in timp, suportand costul privind combaterea efectelor negative ale poluarii asupra sanatatii uname, activitatilor economico-sociale ori mediului in intregul sau. Pentru a se evita o asemenea situatie si pt. a se corecta inechitatile pe care le determina, costurile externalitatilor se internalizeaza pe calea recunoasterii juridice a principiului poluatorul plateste . Proclamarea si recunoasterea principiului cunosc situatii diferite in legislatiile nationale ale statelor, la nivel comunitar european si in cadrul OCDE. Principalul obiectiv al reglementarilor internationale in domeniu il constituie armonizarea politiciolor interne , astfel incat diferentele legislatiei antipoluante de la o tara la alta sa nu antreneze distorsiuni in avantajele comparative si schimurile comerciale. In acelasi timp, principiul a fost larg acceptat de guverne, care s-au inspirat din semnificatiile sale in elaborarea politicilor lor ecologice. Totusi continutul sau este, intr-o oarecare masura imprecis. Astfel, in sens larg, principiul urmareste imputarea poluatorului a costului social al poluarii pe care o provoaca. Aceasta implica antrenarea unui mecanism de responsabilitate pentru daune ecologice, care sa acopere toate efectele unei poluari, atat cele produse asupra bunurilor si persoanelor, cat si cele produse asupra mediului ca atare. In acest sens, in plan juridic, se recunoaste dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat din punct de vedere ecologic. Dimpotriva, in sens restrans, acesta presupune obligarea poluatorilor la a suporta numai costul marfurilor antipoluante si de curatire. Intr-o asemenea situatie este vorba numai despre o internalizare partiala, care permite impunerea de taxe ori redevente de catre autoritatile publice. Realizarea semnificatiilor acestui principiu poate imbraca mai multe forme, precum: instituirea de norme antipoluare, utilizarea unei fiscalitati incitative, definirea unui regim de raspundere obiectiva, independenta de culpa prentru prejudiciul ecologic. La nivel comunitar, principiul a fost consacrat prin Actul unic european (1987) si Tratatul de la Maastricht (1993). Directiva Nr.2004/35/CE (referitoare la raspunderea fata de mediul

inconjurator in lagatura cu prevenirea si repararea degredarii mediului) stabileste un cadru pentru raspunderea pentru mediul inconjurator pe baza principiului poluatorul plateste. Directiva se aplica in cazul degradarii mediului sau al unei amenintari iminente precum poluarea cu un element difuz4, daca este posibila stabilirea legaturii de cauzalitate intre prejudiciu si activitatile operatorilor individuali. Din pacate, principiul poluatorul plateste a ramas in prezent mai putin un instrument juridic care sa-i oblige pe cei responsabili sa-si asume consecintele actelor lor, ci mai degraba un mijloc comod de a finanta politicile in materie de mediu.

Principiul prevenirii Practica in domeniu a demonstrat ca cea mai buna strategie de mediu consta in a preveni producerea poluarilor si a vatamarilor ecologice de orice fel, mai degraba decat sa incerca sa se remedieze efectele acestora. Prevenirea implica, pe de o parte, evaluarea riscurilor pentru a evita pericolele, iar pe de alta parte, actiuni bazate pe cunoasterea situatiei prezente, pentru neproducerea degradarii mediului. In continutul semnificatiilor sale, principiul presupune atat actiuni asupra cauzelor care produc poluarea sau degradarea ( prin retehnologizarea ecologica a proceselor de productie), cat si activitati de limitare a efectelor distructive sau nocive pentru factorii de mediu. Este edificatoare in acest sens obligatia de a evalua si de a lua in calcul cerintele protectiei mediului cu ocazia oricarei actiuni publice sau private care risca sa aiba un impact asupra calitatii factorilor mediului. Astfel, se afirma din ce in ce mai mult o serie de proceduri administrative, precum studiile de impact ori bilantul de mediu si programul de conformare sau preocuparea de a stabili regimuri speciale de desfasurare a unor asemenea activitati (precum cel al deseurilor toxice, ingrasamintelor chimice si pesticidele etc. ) Principiul a fost evocat si in jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie, care a statuat ca.nu pierde din vedere ca , in domeniul protectiei mediului, vigilenta si preventia se impun mai ales ca urmare a caracterului adesea ireversibil al prejudiciilor cauzate mediului si a limitelor inerente mecanismelor de reperare a acestui tip de pagube.

Principiul precautiei

Recunoasterea juridica si realizarea concreta a semnificatiilor sale au loc in stransa dependenta cu cele ale principiului prevenirii.

Sursele difuze de poluare reprezinta emisiile evacuate in mediu in mod dispers .

Prevenirea presupune un stiudiu de risc, care sa permita evitarea pagubelor si o actiune bazata pe cunoastere. Numai ca nu intotdeauna consecintele deciziilor si actiunilor pot fi cunoscute , total sau partial, dinainte, iar absenta certitudinii stiiintifice nu poate constitui un pretext pentru a nu lua masuri adecvate pentru prevenirea atingerilor grave si inevitabile aduse mediului. In fata acestei realitati, in adoptarea deciziilor trebuie sa se manifeste precautie, prudenta, o diligenta maxima, sa se adopte masuri preventive care sa elimine pe cat posibil orice risc de degradare a mediului. Precautia reclama deci ca masurile de precautie a mediului sa fie adoptate, chair daca nici o paguba nu se prefigureaza la orizontul apropiat. Sub aspectul probei, sarcina efectuarii acesteia se inverseaza: ea revine acum celui are sustine ca activiatatea sa nu are ori nu va avea nici un impact, pana cand acumularea de date stiintifice va proba ca exista o relatie de la auza la efect intre actiunile de dezvoltare din degradarea mediului. La nivel comunitar european, Tratatul de la Maastricht cuprinde regula precautiei in art. 130 R, iar directivele comunitare privind utilizarea si diseminarea organismelor modificate genetic din 1990 o aplica corect. Ea permite statelor comunitare o actiune fara a astepta ca toate probele care sa concluzioneze in sensul existentei pericolului pentru mediu sa fie stiintific stabilite. In sfarsit, principiul 15 al Declaratiei conferintei ONU de la Rio de Janeiro (1992) afirma ca, in caz de risc de pagube grave ori inevitabile, absenta certitudinii stiintifice absolute nu poate servi ca pretext pentru a amana adoptarea de masuri efective privind prevenirea degradarii mediului, teza reluata si in Conventia asupra biodiversitatii. Acest principiu s-a dezvoltat in ultimi ani si in alte documente ONU, fiind plasat in contextul preocuparilor vizand asigurarea unui viitor durabil si al promovarii unor principii integrate, care sa duca sub aspect economic la o crestere reala, in termeni verzi.

Diferenta dintre prevenire si precautie rezida in continutul specific al fiecaruia. Astfel,atunci cand exista o certitudine asupra unui fenomen si in privinta consecintelor unei actiuni fata de acesta, ne vom afla intr-o situatie de preventie. Cunoscand riscul, dorind sa-l stapanim, vom lua masuri in raport cu riscul cunoscut si masurabil. Dimpotriva, precautia eate o atitudine care consta in a lua masuri fata de un risc necunoscut ori rau cunoscut.

Principiul protectiei mediului Reprezinta substanta insasi a dreptului mediului si cunaoste expresii juridice diverse in planul legislatiilor nationale, reglementarilor comunitare si a dreptului international. In sens larg,

el cuprinde semnificatiile principiilor anteriaore (prevenirii, precautiei, conservarii), dar nu se reduce la ele si presupune elemente in plus. El implica in esenta eviatrea actiunilor novice pentru caliattea mediului si adoptarea de masuri pozitive pentru a impiedica si a preintamina deterioarea acestuia. Statutul de principiu-obiectiv il il cunoaste in dreptul comunitar, art 130 R parag.2 din Tratatul de la Maastricht, precizand ca politica comunitatii in domeniulmediului vizeaza un nivel de protectie ridicat, tinand cont de diversitatea situatiilor in diferitele regiuni ale Comunitatii Europene

Principiul conservarii Obiectivul fundamental al problematicii protectiei mediului, conservarea urmareste sa mentina un nivel durabil al resurselor ecologice. Aceasta presupune in aceast sens un management adecvat al resurselor renovabile si o atentie deosebita utilizarii resurselor nerenovabile. Potrivit Strategiei mondiale de conservare a UICN (1980) conservarea presupune: Mentinerea proceselor ecologice esentiale si a sistemelor care reprezinta suportul vietii; Prezervarea diversitatii genetice; Realizarea dezvoltarii durabile a speciilor si ecosistemelor.

La randul sau, Strategia europeana de conservare adoptata in cadrul Consiliului Europei (1990) isi propune ca scop sa promoveze respectarea naturii pentru ceea ce este, si nu pentru ceea ce asteptam de la ea, respectiv satisfacerea nevoilor si aspiratiilor legitime ale cetatenilor. In cadrul politicilor de mediu trebuie sa se acorde preferinta strategiilor preventive si active, mai degraba decat celor corective si reactive. Asadar, intr-o acceptiune generala, conservarea presupune mentinerea nivelurilor cantitative si calitative durabile ale rsurselor mediului; ea nu vizeaza in general caliattea mediului , ci numai mentinerea condistiilor minimale necesare pentru xistaneta resurselor permanente. In textele juridice mai recente, conservarea este completata si chiar inlocuita cu referirile la conceptul de dezvoltare durabila, inteles ca asigurare a productivitatii continue a resurselor naturale exploatabile si prezervare a speciilor faunei si florei.

Principiul ameliorarii calitatii mediului

Ameliorarea presupune imbunatatirea starii si calitatii mediului, a factorilor sai componenti, prin actiuni socioumane. Consacrarea acestui principiu este mai evidenta la nivel comunitar, fiind expres prevazut in art. 130 R din Tratatul CE introdus prin Actul unic european din 1987. Urmarind un obiectiv superior deopotriva prevenirii, conservarii si protectiei, care presupun, in cele din urma, numai asigurarea unui statu quo durabil, ameliorarea reclama actiuni si rezultate pozitive, sporirea datului natural.

Concluzii
Spre deosebirede situatia din celelalte ramuri de drept, principiile generale si fundamentale au un rol important in precizare continutului si trasaturilor definitorii ale dreptului mediului. Ele prezinta mai intai reguli juridice de maxima generalitate si universale pentru domeniu, de finalitate, fiind circumscrise promovarii protectiei mediului,in contextul realizarii dezvoltarii durabile. Din aceasta perspectiva, principiile constituie un criteriu de determinare a apartenentei celorlalte norme si reglementari juridice la ramura dreptului mediului, precum si de reper de interpretare a semnificatiilor acestora in raport cu finalitatea urmarita. Se remarca, de asemenea, caracterul preponderent tehnic al cerintelor generale exprimate, ceea ce confera principiilor si ramurii de apartenenta o pronuntata unitate, exprimata deopotriva la nivel national,regional(comunitar) si international. Prin continutul lor, principiile fundamentale ale dreptului mediului ridica si impun protectia mediului la rang de interes general si preocupare majora, prioritare in raport cu interese si preocupari de alta natura vizand elementele componente ( economica, utilitarista etc.) . Constituirea si manifestarea lor ca un sistem favorizeaza solutiile strategico-politice si juridice integrate, cele mai adecvate interdependentei naturale dintre diferitele sectoare are mediulu, manifestarii inter si pluri medii a poluarii etc. In sfarsit, recunoasterea faptului obiectiv ca interdependenta naturala nu se opreste la frontierele politico-militare ale statelor, ci confera principiilor dreptului mediului un caracter transfrontalier si chiar universal. La actualul stadiu de dezvoltare a reglementarilor juridice in domeniu, cele mai importante principii si-au gasit deja o consacrare expresa, iar continutul si semnificatiile lor, notabiule precizari. Ramane ca, in perspectiva, alaturi de afirmarea deplina a acestora, sa se contureze si sa se dezvolte noi reguli generale circumscrise obiectivului esential al protectiei mediului . In raport cu tendintele mondializarii (in principal economice), universalizarea principiilor dreptului mediului genereaza doua fenome relativ contradictorii. Pe de o parte, cele doua evolutii apar drept convergente, in masura in care permit surprinderea si abordarea problematicii

ecologice in dimensiunile sale globale, iar pe de alta parte, constrangerile de mediu se pot manifesta ce restrictii ale abolitizarii comertului si ofensivei economice. Principale evoluii la nivelul principiilor n aplicarea politicii de mediu la nivel comunitar sunt: - trecerea de la abordarea ex-post la abordarea ex-ante; - orientarea ctre acordarea de prioritate principiilor de prevenie i precauie, principiului poluator pltitor (la mod n primii ani de aplicare a PEM,) revenindu -i mai curnd rolul de responsabilizare dect cel de asigurare a proteciei mediului; - trecerea de la o abordare sectorial la o abordare orizontal (protecia mediului ca principiu de integrare, cu subordonarea elaborrii tuturor politicilor europene, indiferent de nivelul i domeniul adoptrii, considerentelor de mediu); - includerea proteciei mediului n categoria obiectivelor strategice (art. 2 al Tratatului Uniunii Europene); - creterea rolului indivizilor, att n calitate de productori, ct i n calitate de consumatori, prin implicarea n actele decizionale, orientarea ctre modificarea atitudinilor, educaie, responsabilizare social; - creterea dimensiunii externe, ca urmare a contientizrii necesitii aciunii la nivel global n rezolvarea problemelor de mediu.

Bibliografie
1. Mircea Duu - Dreptul mediului,Editia 2, Editura C.H.Beck, 2008 2. Dr. Negru V ,Dr.Alexandrina Zaharia Dreptul mediului, Editura Fundaia Dunarea de Jos, 2003 3. Sorina Lucretia Dragan, Dreptul mediului note de curs, Cluj-Napoca 4. Raluca Velicu, Dacian Cosmin Dragos Principiul precautiei in politica de mediu a Uniunii Europene