Pila electrica

~ referat ~

Iacob Andrei Clasa a IX-a A

Sistemele in care energia chimica se transforma in energie electrica se numesc pile electrice. Experimental s-a constatat inca din anul 1800 ca reactiile redox permit transformarea energiei chimice in energie elcrica. Dispozitivul in care se petrece aceasta transformarea se numeste element galvanic. In principiu functionarea unui element galvanic se datoreaza traditiei diferite a metalelor de a se transforma in ioni pozitivi. La cei doi electrozi si pile electrice au loc reactii redox: - la catod (polul pozitiv) se produc reactii de reducere a ionilor metalici in solutie: - in anod (polul negativ) se produc reactii de oxidare. Analogia cu reactiile redox de la electrozii celuleor electrolitice este perfecta; deosebirea consta in faptul ca polul pozitiv este anodul iar catodul este negativ. Galvani a observat (in 1789) ca un picior de broasca jupuit (in scopul unor experiente fiziologice) si atarnat de un nerv, prin intermediul unui carlig de arama, de un grilaj de fier, sufera o contractie a muschilor cand vine in contact cu fierul. Volta a aratat, mai tarziu, ca excitatia nervoasa, care comanda contractia musculara, este declansata de un curent electric ce ia nastere intre cele doua metale in contact cu un electrolit, in acest caz lichidul din muschiul broastei. Prima pila electrica, al carei autor este chiar Volta, se compunea dintr-o vergea de cupru si una de zinc, scufundate in acid sulfuric diluat. Mai tarziu s-a dat pilelor electrice forma unui teanc (in limba franceza "une pile") de discuri de cupru si zinc, separate prin cartoane imbibate cu acid sulfuric. Aceste pile se polarizau repede, incetand sa mai produca curent electric. Existenta unei relatii intre energia reactiei chimice din pila si energia electrica produsa de aceasta a fost recunoscuta de lordul Kelvin in 1851. Relatia termodinamica dintre aceste doua forme de energie a fost stabilita de Helmholtz (1882) si de Nernst (1889).

Pila Lenclanche
Cea mai comuna forma de pila galvanica este pila Leclanche inventata de chimistul francez Georges Leclanch n 1860. In limbaj popular este numita pila uscata sau baterie proiectoare. Pila Leclanche utilizata ln zilele noastre este foarte similara inventiei originale. Electrolitul consta dintr-un amestec de clorura de amoniu si clorura de zinc facuta pasta. Electrodul negativ este facut din zinc ca si carcasa externa a pilei, iar electrodul pozitiv, o tija de carbune nconjurata de un amestec de carbon si dioxid de mangan. Pila Leclanche produce circa 1.5V. Pila Leclanch este frecvent utilizata pentru alimentarea aparatelor de radio cu tranzistori, a lanternelor de buzunar, la instalatii de semnalizare etc. Reactiile care au loc la electrozi sunt complexe, si se pot reprezenta astfel:

Forta electromotoare a acestei pile este de 1,5 - 1 ,65 V, si scade pe masura ce pila se descarca. In mod frecvent, se leaga in serie mai multe astfel de baterii. O alta ntrebuintare este in bateriile de acumulatoare. Astfel de baterii sunt dezvoltate pentru uz electric pentru a fi folosite ca nivelatoare de ncarcatura, pentru a compensa fluctuatiile momentane de capacitate ale sistemului. Astfel de baterii ar putea fl instalate aproape de locurile cu cerinte speciale. Acestea cauzeaza putine probleme de mediu si ocupa putin spatiu.

Pila Weston.
Este compusa din doi electrozi compusi dintr-un metal, o sare greu solubila a acestui metal si un electrolit(o sare sau un acid) avand anionul comun. Forta electromotoare dezvoltata este de 1,01864 volti, aceasta valoare fiind aproape independenta de conditiile de temperatura. De obicei pila Weston are forma literei H si este complet inchisa. Formula pilei: 12,5% Cd in Hg | CdSO4 8/3H2O (s) || CdSO4 sol.sat. | Hg2SO4 (s) | Hg.

Pila voltaic
Aceast invenie const dintr-o coloan vertical compus dintr-o succesiune de 1 disc de cupru/1 disc de hrtie mbibat n soluie salin/1 disc de zinc. La extremit ile coloanei era ataat cte un fir metalic ntre care se producea un curent electric continuu de joas intensitate. Alessandro Volta, fizician italian, a inventat pila electric, iar numele su a fost dat unitii de tensiune electric (volt) Volta descria invenia sa ca un "organ electric", similar celui al pe telui-torpil. La originea inveniei se afl teoria "electricitii animale" i experien ele asupra broa telor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetnd experienele acestuia, Volta a avansat ipoteza c originea curentului electric aprut cnd muchiul este n contact cu dou metale diferite nu este esutul organic, ci contactul ntre metale i a demonstrat aceast ipotez nlocuind esutul broatei cu bucele de hrtie nmuiate n solu ie salin (conductoare) i obinnd astfel curent electric, infirmnd teoria lui Galvani. Pila voltaic marcheaz o epoc n teoria fizicii, ca i n aplica iile tiintei puse n slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei n oxigen i hidrogen pure cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaic) de ctre A. Carlisle i W. Nicholson n 1800, apoi a separrii sodiului (Na) i potasiului (K) din srurile lor, de ctre Sir Humphry Davy n 1807, i n sfrit a descoperirii efectului magnetic al curentului electric de ctre Oersted n 1820.

Pila Voiltaica