Legea atraciei + rezonanei Gndirea pozitiv- fr nu/nici Gndurile produc emoii.

i. Cnd emoiile sunt negative, i se comunic ce atrag, ceea ce gndeti atunci, nu corespunde cu ceea ce vrei cu adevrat . Ceea ce simi este oglinda perfect a devenirii tale. ncepe ziua cu veselie, Simte-te seductor, iubit, prosper- universul se manifest. Ceea ce gndeti, simi i se ntmpl, sunt o legtur. Simte-te bine. Cnd te simi ru, ascult muzic, gndete-te la un copil- du asta la inim. 1. 2. 3. Cere, Universul rspunde gndurilor Rspunsul, Universul se rearanjeaz i rspunde. Primirea, tu s te situezi pe aceeai lungime de und cu ceea ce ceri, cnd eti pe aceeai lungime de und te simi minunat, i doreti prin inim. Vorbete cu inima! Entuziasmul, bucuria, recunotina. Te blochezi cnd ai aceleai i aceleai gnduri, facturi, neplceri... Cei mai muli oameni gndesc numai ca reacie la ceea ceobserv. F o list cu lucrurile care i aduc mulumire n via. Recunotina... Vizualizeaz, cnd vizualizezi, materializezi. Mintea nu tie cnd tu doar i imaginezi (vizualizezi) sau chiar faci acel lucru. Concentreaz-te numai asupra rezultatului final.

Ca s se ntmple, triete cu bucurie i veselie vizualizarea, simi cu adevrat c eti n acea main pe care i-o doreti. S ai sentimentul plus imaginea, nu doar as vrea.. Starea de bine ! Dorina ta este lege pentru mine. Decide, crezi, merii, e posibil- vizualizeaz mulumete pentru ceea ce ai. Orice lucru conceput de minte poate fi realizat. C.Stone Cnd te simi inspirat, trebuie s fii ncreztor i s acionezi n consecin.Trebuie doar s declari ce vrei din catalogul Universului. Nu conteaz c tu spui ,, nu mai vreau datorii ,,-- se aude doar datorii. Program de plat automat a datoriilor. Gndete-te numai la prosperitate. Te pori cu tine aa cum ai vrea s se poarte alii cu tine ? Scrie aspectele pozitive ale oamenilor cu care te ntlneti. Potenialul de a te simi bine, nu mai cere celorlali s se schimbe pentru ca tu s te simi bine, nu mai cuta s controlezi totul, eti singurul care i creezi propria realitatenimeni nu poate face asta n locul tu. Iubire. Recunotin Gnduri pozitive ,, Mulumesc c sunt sntoas.,, i poi schimba viaa, te poi vindeca. Omul devine ceea ce gndete. Dac eti anti-rzboi, devin-o pro-pace, impotriva foamei pro oamenilor care au mncare din abunden, adic s te concentrezi pe ce
2

, ca i cum ai avea apoi

VREI si nu pe ceea ce NU VREI. Fii contient de ceea ce nu vrei, dar ct timp continui s vorbeti despre ce nu vrei, nu faci dect s creezi din ce n ce mai mult acel lucru. Informat nu inundat. Calm.ndeprteaz atenia de la ceea ce nu vrei i concentreaza-i atenia asupra aceea ce doreti s i se ntmple. Eti aici pentru a-i crea lumea din jurul tu,aa cum alegi tu, n vreme ce le permii i celorlali s aib lumea pe care i-o doresc. Abunden pentru toi ! Ignor ceea ce nu-i face bine ! Energie! Cmp infinit de posibiliti. S-i ghidezi gndurile ctre un scop, s fii creatorul propriei tale experiene. Armonie i fericire. Nu mbtrnesc, ntineresc ! Scopul tu este acela care spui tu c este, misiunea pe care i-o dai singur, viaa ta va fi ceea ce tu vei face din ea. Bucurie, dragoste. Urmeaz-i fericirea! Dorina de a fi aici. Bob Proctor

Bucur-te de via !
Viaa nu are un scop, are o funcie : ALEGEREA UNUI SCOP. Tu decizi cine i ce eti cu adevrat i cine intenionezi s fii. Decide i declar ce nseamn viaa pentru tine. Scopul ?
3

Scopul vieii n general ? Descoperirea interioar ? De ce am vrut sa am aceasta experienta ? De ce am vrut aceasta calatorie ? Scopul vietii in general este sa descoperi puterea sufletului. Scopul vietii mele este sa dau sanatate fiintelor.

Sunt un vindecator minunat, cu abundenta pozitiva, traiesc intr-o casa alba imaculata, am un intreg deal cu padure si apa, oamenii ma cauta pentru a le da cheia. Iubirea mea mica si Iubirea mea mare, sunt sanatoase, fericite, implinite si se bucura in fiecare clipa alaturi de mine. Sunt fericita, sanatoasa, vesela, pozitiva. Sunt plina de viata si atrag numai lucruri curate, sanatoase, implinitoare, inaltatoare, atat material cat si spiritual. Iubesc si sunt iubita. Sunt in armonie cu Universul. Sunt minunata. 03.05.2012

Ma iert. Ma iert.Ma iert. Ma iert. Ma iert. Ma iert. Ma iert. Ma iert.Ma iert. Ma iert. Ma iert. Vorbeste cu inima simte cu inima.

Drumul inimii
Sa ne educam inima. Vorbim cu inima. Sa invatam comunicarea adevarata, cu inima. Folosim gura doar pentru a transmite sunetul. Inima e cea care filtreaza propozitia. Poate ca intelegem cu creierul, mintea, insa raspunsul, reactia trebuie sa vina prin inima. Mi-am deschis perspectivele, cand asumandu-mi responsabilitatea de mama, relatia mai bine zis, comunicarea cu fiul meu, mi-a atras atentia ca relatia noastra devenea tensionata, rigida. M-am surprins, uitandu-ma la o inregistrare video, intr-o reactie asupra fiului meu, demna de un tiran. Am izbucnit in lacrimi. Lacrimile empatiei. Lacrimile constiintei. Lacrimile inimii trezite in mine. Foarte multa vreme cuvantul iubire sau te iubesc sunau reci pentru mine. Daca aceste cuvinte veneau de la altcineva in afara de iubitul meu de la acea ora, antenele mele se ascuteau, si intram ca intr-o stare de alerta. In primul rand, in minte imi venea direct ca am de-a face cu un om prefacut. Asta nu era o geseala, era o lecie invatata. Stiam ca oamenii manipuleaza, ca sunt perversi, in stare a spuna sau sa faca orice ca sa-si atinga scopul. Daca un copil imi spunea te iubesc, nu ma uitam la el ca la ceva pur, inocent, ma gandeam: ce naiv! Si inca ceva , nu puteai spune cuiva te iubesc, daca stiai ca nu vei auzi inapoi asta. Cand am inceput sa-mi maresc cercul iubirii, a fost cel putin ciudat. Spuneam te iubesc doar sotului si baiatului meu.Simteam ca ii iubesc.Vor

afla ca, in adevaratul, purul, limpedele sens, abia acum se intampla cu adevarat. Pentru ca abia acum am inceput sa simt iubirea in mine. Povestea este lunga. Povestea izvorarii iubirii in mine . Cand mi-am vazut sotul am stiut ca-l iubesc si am stiut ca ma iubeste. Am simtit cum ceva se crapa in fiinta mea cand l-am vazut. Cand l-am intalnit, baietelul nostru avea in jur de 4ani. Eu eram o mama responsabila, un general in general :))), un intelept. Unul dintre primele ciocane :))) pe care sotul mi le-a aplicat a fost: copilul are nevoie de afectiune, ofera-I afectiune. De obicei, eram un om incapatanat, dar din cauza ca simteam ca acea crapatura imi face bine, am auzit ce mi-a spus. ,,Afectiune ..am zis eu. ,,Afectiunea inseamna atingerecred. Si ce am facut? Era ora pranzului, cand micutul meu obisnuia sa doarma, ca asa invatasem eu ca se face, el era intins in pat, invelit cu un cearsaf. Vioi si plin de energie, s-a prefacut ca tocmai se invelea cand am intrat in dormitor. Mi-am aruncat privirea spre el si l-am vazut in chilotei si maiou. Ma gandeam, oare cum sa fac? Nu va ganditi ca era vreun timorat, sau lipsit de dragoste, era veselie si buna dispozitie in majoritatea timpului, insa atunci cand generalul hotara (ca asa trebuie, sau asa se face) ca e altceva de facut, asa trebuia sa se intample. De exemplu daca mergeam in parc si voia ceva, iar eu nu-i cumparam sau faceam, pentru ca stiam eu mai bine ce-i trebe sau cum si el rabufnea sau protesta, plecam efectiv, mai pe sus, mai mergand, acasa. Pot sa spun ca eram foarte admirata pentru mana de fier pe care o afisam. Revin. ntinzandu-ma langa el, l-am intrebat ce face, daca ar vrea sa-I citesc ceva. Raspunsul a fost negative. Atunci m-am ridicat intr-un cot, analizandu-l, gandindu-ma: oare cum se face cu afectiunea asta? Si el se uita intrebator la mine. Fiind cam in impas, zambind in tot acest timp, am inceput sa-l gadil si sa-I dezmierd : ,,da cine-I aici asa mic si frumos!?, manca-l-ar
7

mama pe el, si mi-am bagat capul in burtica lui si-am inceput sa-l pupacesc, in sus, pe maini si pe la gat si urechiuse . Chicotind a intrebat :Hei, dar ce faci? Bineinteles ca a inceput sa rada ca raspuns la gadilaturile provocate iar cand m-am oprit si-a ridicat manutele si stegandu-se de urmele de Ca o panza ce arde rapid, vorbele lui mi-au trezit constiinta. Afectiune un drum plin de praf , un drum la inceput de drum . Dintotdeauna am fost o femeie curajoasa, nu mi-am lasat credintele mele calcate in picioare de cei din jur.Probabil ca incapatanarea m-a ajutat. Nu prea stiu cum am fost peceputa de cei din jur, de colegi, de profesori , in schimb stiu sigur cum m-a perceput tata: niciodata destul de buna, de cele mai multe ori, cu foarte mici exceptii, tot ce faceam nu eram o multumire pentru el. Ma deranja? Desigur. Mi-am ascultat natura interioara, chiar daca nu am urmat-o tot timpul. Indragosteala nu e dragoste. Si am ramas in stadiul asta ani in sir. Dragosteanu e obisnuinta, nu e fior, nu e fluturi. Dragostea e o planta minunata, nemuritoare, care are nevoie sa fie udata si hranita, pentru a te umple de puterea infloririi ei si a te lumina cu mireasma sa. Dragostea e inima ta care asteapta sa fie folosita pentru adevaratul ei scop: sa se manifeste in toata splendoarea ei, pe toate planurile, atat in interior cat si in exterior. Dragostea nu se invata, doar te invata, dragostea e cea care te poate conduce pe adevarata ta cale: de fiinta minunata. Afectiunea e manifestarea dragostei. Din pacate dragostea nu pluteste in aer pentru ca ne-o inhibam in ratiune, ne este teama de esec, durere, dezamagire. Atunci cand gandim dragostea prin creier, minte, ea nu mai are puterea de adevar, de lider. pupaturi zise: Mami , ce-a fost asta?

Vrei sa stii daca chiar cunosti dragostea? Raspunde-mi la o intrbare: ti- e frica? Stii ce e aceea: fric? Daca ai frici, temeri, griji, raspunsul e negative - nu cunosti dragostea. Cand liderul tau este iubirea, emotiile negative nu exista, nu le cunosti, , doar le recunosti in jur si atunci nici macar nu le judeci, doar le observi. Pentru ca tot ce intra in tine intra tot prin inima si abia apoi la creier, iar raspunsul, reactia se duce inapoi in filtrul inimii. Drumul afectiunii a inceput la mine cand aveam 28 de ani.Acum am 34 si floarea mea a inflorit. Cu o floare se face primavera. O primavara permanenta, nemuritoare, o casa a Domnului, care pune in miscare rotile miracolului din tine, iar energia este Dumnezeu. Cand stii ca vorbesti cu inima? Cand simti ca prin ea respiri. Si ce inspiri? Inspiri din frunzele copacilor, din lumina ce te inconjoara. Si ce expiri? Expiri usurare, libertate, liniste, fericire, sanatate , recunostinta. Si ce simti? Eliberare. Putere. Impacare. Milostenie. Supunere supunere nobila. Intri in starea Zen, despre care probabil ati auzit, o stare de pace. O pace ca stare. In toti anii acestia, sotul meu a continuat sa dea ciocane.o)))) Am norocul sa-l am pe el, chiar pe el drept sot. Si mai am norocul c baietelul meu m-a ales pe mine sa-mi fie copil si sa-mi curete izvorul, neincetat si cu perseverenta. Cand am aparut in viata sotului meu, acesta nu si-a asumat niciun rol, ci pur si simplu ne-a primit pe amandoi cu bratele larg deschise, purtandu-se ca un adevarat mascul capetenie, ca un adevarat conducator de haita o))))(si nu vorbesc de mine!!)o))) Bland, iubitor, cald, clarvazator, ferm. I-a oferit copilului meu incredere, dragoste, sanatate, curaj.

Pe Dumnezeu Il simti cum respira, Il auzi. Dumnezeu te vrea sanatos si liber. Boala nu vine de la Dumnezeu. Cu El iti repari boala, boala pe care tiai insusit-o cu mintea ta. Dumnezeu nu a dat stresul, nervii, supararile, fricile. Pe acestea le-ai cules tu cu rol de hrana a materiei. Materia cere sacrificii, Dumnezeu nu. Dumnezeu e lumina si curcubeu, nu e tonuri si umbre. Picteaza-ti sufletul cu aceste culori. Si cum am ajuns aici? Asa cum spuneam mai devreme, de cand ma stiu am simtit in mine o putere care ma conduce, care-mi vorbeste si ma ghideaza, o voce interioara care stie mai bine ce e bun pentru mine si tot cum am mai spus, ascultare i-am dat in tot timpul. In primul rand, aceasta voce mi-a vorbit despre Dumnezeu. Am luat contact de mica cu biserica si invataturile ei, mergeam cu o vecina batrana Duminica la biserica si ce auzeam pe acolo, vocea interioara mi le explica pe adevaratul lor inteles. Mi se spunea sa am frica de Domnul, iar vocea imi spunea auzi la ei, sa-ti fie frica de Domnul!, pai daca El ne-a iertat de pacate, ne iubeste, cum sa vrea El sa ne fie frica de El ?! Cand iubesti pe cineva nu vrei ca el sa-ti raspunda cu frica! Faci un copil- devii parinte, tu il iubesti, iar drept rasplata lui ii este frica de tine?! Iar in mine concluzia se forma: oamenii astia se inseala. Asta era una mai putin grava si care se referea la oameni in general,tuturor, fie copii,femei, barbate, batrani, sa le fie frica!, Femeile sunt un caz special pentru Dumnezeul lor si nu puteam intelege cum,chiar ele care fac parte din aceiasi categorie ca si mine, pot fi de acord si mai ales sa aleaga sa creada ca Dumnezeu si-ar putea arunca asupra lor o asemenea ura.(a se vedea asa zisele texte religioase despre pedepsirea femeilor) Vocea mea imi spunea: pentru Dumnezeu nu exista femei si barbati, batrani si copii, exista doar oameni, fiinite facute din dagostea Lui, dupa chipul si asemanarea Lui. De ce ar creade o femeie ca daca face un pacat
10

suprem, Dumnezeu o va supune unor chinuri groaznice dupa ce moare? Cum Il vad ei pe Dumnezeu ca ar putea gandi sa lege oamenii de copaci, sa le trimita pasari sa-I sfasie de vii si alte animale nevinovate sa-I tortureze ? Care le-ar fi lectia invatata? Dupa cum zic tot ei omul e mort si nu vine sa zica: uitati ce am patit, deci voi sa nu faceti X sau Y!! Astea in conditiile in care tu te duci si te marturisesti si spovedesti de pacate! Cine a hotarat toate regulile astea, sigur nu prea iubeste oamenii si sigur nu stie ce e iubirea! De ce cand sunt in biserica trebuie sa fiu serios? De ce toti oamenii, cand sunt in biserica sunt tristi? De ce la biserica vin oamenii cu probleme? De ce vorbeste preotul despre politica? De ce cere preotul bani? De ce stai in genunchi? Ce e aia umilinta? De ce ar vrea Dumnezeu atatea probleme? De ce ne judeca?----Ca sa nu ne tihneasca viata?! Pai doar nu e misogin ! Ca asa l fac acesti oameni care-I slujez !Doar nu e barbar ! Tiran!! Sadic?!Probabil ca si El e surprins de problemele noastre, pe care cu usurinta I le plasam Lui de mult ori.Daca faci numai bine, asa cum considera ei si patesti vreun necaz, tot asa cum considera ei, ti se spune: Domnul iti pune la incercare credinta! Poftim?! Domnul acela care te-a facut pur, plin de iubire ? Care te rasplateste pentru binele ce-l faci si te pedepseste pentru greselile pe care le faci ?! Rasplatit pentru bine?! Dar normal e sa faci numai bine! Pedepsit pentru greseli?! Pedepsit si dupa pedeapsa gata?, inseamna ca sunt pur iar, mi s-a sters din psihic ?, -pedepsit ca sa traiesc in teama? M-ar tine Dumnezeu timorat? M-ar mai lasa Dumnezeu sa-mi descopar valoarea, lucirea, daca as avea atatea reguli? Natura mea umana ar mai fi naturala ? Oare Dumnezeu a putut inventa atatea reguli, stiind prea bine ce a creat, doar ca sa ne chinuie, sa nu ne lase liberi? Sau a fost vreo minte bolnava? Se hraneste Dumnezeu cu durere? E psihopat ? E vreun monstru urias, blestemat sa stea undeva, sa bata cu pumnul in masa si sa i-a decizii? E Dumnezeu imbracat sobru, lipsit de orice chef, nu doarme si hotaraste pe cine
11

sa inunde, pe cine sa imbolnaveasca, pe cine sa seceteze(?), pe cine sa urasca?! Sa fim seriosi ! Asta vrea Dumnezeu?! Sa ne nastem, sa mancam, sa mergem la scoala, la munca, sa ne inmultim, sa platim facturi, sa ne uitam la TV, sa votam, sa dormim, sa ne organizam: sa ne cumparam o casa, sa avem o masina, sa plecam in concedii, sa fim someri, sa ne platim ratele, sa ne batem pe ranguri sociale, sa ne impuscam, sa ne otravim? E cumva un copil rasfatat, care a primit un joc numit : Pamantul ? Si il joaca impreuna cu prietenul Satana? Suntem un cadou adus de Mosul lui Dumnezeu? Daca asa ar sta lucrurile, as spune : sper sa nu mai aiba si alte jucarii si cred ca parintii lui sunt disperati ! Si dupa ce am ajuns la concluzia ca oamenii din jurul meu chiar nu-L cunosc pe Dumnezeu, mi-am facut loc prin viata, mai cu coatele, mai pe jos printre picioare, pe sub scena, mai pe valurile de oameni, insa de fiecare data cand am actionat dupa vocea interioara eram chiar pe scena! Pe scena vietii mele! Apoi vocea si-a largit implicarea, insotindu-ma peste tot. In casa cand tensiunea era maxima, ai mei se bateau sau se certau, ea ma purta in locuri sigure si colorate si ma asigura ca ceea aud in fundal e din cauza ca personajele principale asta doresc sa joace, ma detasam in lumea camerei posomorate de altfel ca mobilier, transformand-o intr-un loc lipsit de gravitatie: ma urcam pe dulap si pluteam deasupra recamierului, ori de cate ori voiam, pana cand, in camera intra trantind usa, mama sau sora, niciodata tata. El nu se refugia in alta camera niciodata, pur si simplu pleca. Nu tin minte sa se fi vorbit in casa despre asta, nici cu mine, nici cu sora-mea. Dupa ce pleca sau se culca tata, mama revenea la treburile ei, sau habar nu am de fapt, iar eu tot ce simteam era neputinta. A murit la 56 de ani, doborata de un cancer la colon care i-a invadat ficatul. Din totdeauna spunea ca se simte rau; cu multi ani inainte sa afle ca are cancer, spunea ca ,,ea nu
12

merge la doctor, ca sa ce ?! sa-I spuna ca are cancer?! Nu puteam decat sa o privesc si din cauza ca eram doar un copil , nu ma simteam priceputa pentru o abordare care sa o faca sa ma auda, sa-I spun ca vorbeste tampenii si ca ar fi bine sa renunte la victimizarea asta continua. Frumusetea i-am admirat-o intotdeauna, insa am vazut ca nu era de ajuns. In ciuda faptului ca ii iubeam foarte mult, vocea mi-a spus : uite, sa tii minte, nu asta e calea. Daca vrei sa ai liniste, invata sa-ti exprimi sentimentele fara a-i judeca pe cei de langa tine. Aceeasi voce imi era partenera la scoala, colega de banca, scoala fiind pentru mine a fost o nebuloasa pana cand am ajuns in clasa a 9 a, la liceu, cand abia atunci am realizat ce e aia scoala si ce se face, pentru ce si mai ales ca nu e o pedeapsa. Mergeam la scoala, la o scoala buna, stateam de obicei cam in ultima banca si chiar daca eram cea mai mica de inaltime din clasa, eu ma faceam si mai mica, pentru ca vocea imi spunea si jucam un joc: cum ar fi daca eu as fi invizibila? Si stateam asa cate ore erau, ocazional mergeam la chiosc pentru vreo gustarica, nu vorbeam decat tot ocazional cand vreun coleg ma intreba cate ceva si eu in timp ce-I raspundeam, ma gandeam, uau: ,,asta m-a vazut si vrea sa vorbeasca cu mine- mai am de lucru! Dar sa nu va inchipuiti ca ma simteam inferioara sau data la o parte, chiar daca notele mele erau minime, nu, nici vorba, pur si simplu, probabil ca nu eram interesata de nimic de acolo, nu intelegeam ce caut acolo, iar prestatia profesorilor si a colegilor, era din punctual meu de vedere, ca de turma. Stiam ca notele sau prestatia mea de la scoala nu erau EU, stiam ca parerea celorlalti despre mine nu erau EU, stiam ca banii sau hainele pe care nu le aveam nu erau EU, stiam ca mama sau tata, sora, rudele, nu eram EU.
13

Am stiut dintotdeauna ca pe lumea asta esti tu cu tine si minunat este sa traiesti experienta vietii impreuna cu oricine te vrea asa cum esti. Ca fata nu am avut vise legate de cum imi va arata familia, cati copii voi avea, ce am sa ma fac cand voi fi mare, cum o sa fie casa in care o sa stau sau cum o sa arate sotul meu, ce masina voi conduce. Nici vorba . Stiam doar ca tot ce vreau --- am. Pot obtine. Si ce trebuia sa obtin ? Habar nu aveam: aveam sau nu dreptul sa vreau ceva? Puteam indrazni? Adevarul e ca nu prea indrazneam. Nu indrazneam sa-mi spun punctul de vedere, pentru ca stiam ca intr-un fel sau altul pierd sau sunt pedepsita, ori luata in ras. Din pedepse am invatat ca trebuie sa-mi imbunatatesc tehnicile de ascundere a faptelor ce ar conduce la pedepse sau sa mint mai ,,adevarat. Nici macar nu incercam, pentru ca stiam cum ma puteam impune: cu forta.Fizica sau psihica. Nu imi placea, dar in momentele acelea, frica facea ca eu sa nu-mi mai aud vocea, sa raspund animalic, primitiv. Frica mi-a fost dusman, asa cum de altfel e oricarei fiinite de pe acest pamant. M-am certat de multe ori cu frica mea, ne-am batut, am incercat sa o ignor, am avut rabdare cu ea, insa oricare metoda o aplicam nu ma ajuta sa o inving. Chiar voiam sa ma ajut si nu reuseam. Parca ma urmarea peste tot si cum gasea o oportunitate prelua comanda, iar eu ii deveneam supusa. Simteam cum imi era frica de frica, tocmai ca nu-I puteam face fata. Si aveam toate fricile posibile, hmm, dar nu voiam sa arat asta. Si ? De ce aveam parte? De o lupta continua. Si stiti ce era culmea ?! E ca lupta asta o simteam mai ales ca fiind exterioara, in afara mea. Era lupta data intre vocea mea, ecoul sufletului meu si frica pe care o stiam ca e straina naturii mele umane, ca e falsa si totusi speriata de ea, fiindca parea extrem de puternica. Eram ca intr-un dans agresiv, iar pe masura ce anii treceau, invatam pasii din ce in ce mai bine. Dar nu asta voiam. Nu voiam ca de fiecare data cand aveam ceva de spus sau de facut, sa o fac alaturi de frica. Nu voiam sa imi pierd vocea.
14

Sa dai vina pe altii pentru viata ce o traiesti, nu este o prostie, este un non-sens. Unii dintre dumneavoastra, probabil ca o faceti si tare ati vrea sa-mi spuneti cateva! Cum sa nu fie X sau Y vinovati pentru deciziile spre care am fost impins sa le iau? M-au obligat sa fac aia sau cealalta, mi-au spus ce profesie e buna pentru mine, ce e bine si ce e rau, sa lupt pentru o pozitie sociala mai buna ca a lor sau mai buna ca a lor, sa nu-I fac de rusine, ca daca le ies din cuvant ii dezamagesc, ca nu-I respectsi lista poate continua. Si vii tu acum sa ne spui ca ei nu au nicio treaba cu viata asta pe care o traiesc si de fapt ma nemultumeste. Ca nu este vina lor ?! Stii ce? Uite, te rog acum, sa ma vizualizezi inchizand ochii, ca stam amandoi intr-o incapere, da, tu cel ce citesti cartea si cu mine, cea pe care o tii tu in mana acum, tu esti putin iritat de conversatie, eu stau langa o masuta pe care se afla o cescuta cu ceai, din care din cand in cand iau cate o gurita, te privesc senin, iar cand ti-ai incheiat lista cu argumentarile, in loc sa te privesc plina de intelegere si sa scot un Ihi . Si cum te face asta sa te simti?, iti spun: ,,viata nu are reprosuri, nu are defecte, nu are emotii, nu are suferinte, ea doar este. Ce ai sa intelegi tu oare? Ce ai sa alegi tu oare in continuare? Iti asumi vreun rol sau renunti la orice rol? Revin. Cand eram insarcinata, am primit o carte, nici nu mai stiu de la cine, despre mame si bebelusi. Era un fel de ghid penrtru femeile ce sunt inarcinate mai ales cu primul copil. Asta se intampla in timpul cand eu eram cam in luna a 6 a. Decizia de a deveni mama am luat-o la varsta de 24 de ani, pe vremea cand ma aflam in Olanda, nici eu nu stiam de ce. Doar eram acolo, inconjurata de oameni de tot felul: de la intelectuali si hoti la milionari ponositi, de toate natiile: sarbi, polonezi, irakieni, tunisieni, algerieni, bulgari, englezi, turci, tigani, americani, norvegieni, romani si olandezi, de toate varstele: batrani, bebei,
15

copii, adulti, tineri. Savuram fiecare zi si chiar daca eram casatorita cu tatal copilului acolo, nu il simteam alaturi, cu adevarat, de mine si atunci mi-am zis ca daca nu fac acum un copil nici nu o sa mai fac. Era vocea. Vocea m-a indemnat si am ascultat-o, si am zis da cu toata fiinta mea. Casnicia era cam subreda, era ca o cru veche, insa asta nu m deranja. n schimb imi doream s o mai igrijim impreun, simteam ca ar mai trebui unsa, ca nu mai coborm din ea, c cellat a uitat c suntem doi i frumos ar fi s-l mai ntrebm si pe partener unde ar vrea sa mearga. Mi s-a spus chiar ca mi se pare ca aud ceva, ca mi se pare ca nu se tine cont si de mine, ca o sa vina si vremea cand voi fi intrebata si consultata, ca totul e perfect normal. Mi se spunea chiar si ce sa simt, ca eu nu simt ce simt. Loialitatea si rabdarea sunt doua dintre virtutile mele cu care sunt inzestrata, probabil din cauza ca provin din respectul de sine. Respectul de sine vine din bunul simt al fiecaruia. Respectul de sine e iubirea adevarata a sinelui, iubire ce i-o arati aplicand doar bunul simt. Bunul simt? Pentru a sti ce este asta trebuie sa stai in liniste si sa te asculti ani in sir . Cel putin asa a fost la mine. In ciuda tuturor dificultilor, a traumelor din via, bunul simt a tiut s supravieuiasc. Am urmat vocea si mi-am anuntat partenerul ca-mi doresc un copil, c-mi doresc s devin mam, c simt c e momentul cel mai potrivit, c dac el nu se simte pregatit pentru a fi tat, sa-mi spuna, c eu oricum fac copilul cu el dar de aici ne vedem fiecare de viaa separat, pentru ca vreau sa-mi petrec viata alaturi de copil in tihna si viata de la acea vreme nu mi-o permitea, iar in cazul in care e si el de acord si isi doreste s devin tat cu drepturi depline, e cazul s i i-a viaa n serios, s devin atent i la nevoile mele, s in cont de ele si sa-si asume responsabilitatile ce vin odata cu copilul, s devin contient de prezena noastr. I-am spus toate acestea pentru ca am fost dintotdeauna un om sincer, deschis i nu mai eram dispus nici la compromisuri. Am avut incredere in raspunsul lui afirmativ, m-a convins ca vom deveni prioritati. Aiurea ! M-am trezit ca sunt si mai singura!
16

In jurul meu s-au evaporat toti.Dar nu aveam timp sa ma gandesc la altii, eu vorbeam non-stop cu bebeul meu. Simteam ca pamantul se cutremura in jur, ca sunt judecata, ca poate m-am pripit, dar voi merge inainte cu crucea mea. Nu ma plangeam nimanui, niciodata. Probabil ca mama ma simtea si reactiile ei erau din cele mai diverse, din categoria: asta sa tii minte, tu sa nu faci asa. Ghidul acela primit era fascinant pentru mine. Nu prea vzusem bebei la viaa mea, puine femei nsrcinate, iar informaiile de acolo erau extrem de tehnice: grame, grafice, perioade, cercetari. Bine-nteles ca am studiat-o amnunit, ceea ce s-a putut observa n perioada ce a urmat. Am nscut un copil perfect sntos i din cauz c mi se spusese c momentul n care i ii copilul prima dat n brae, va fi magic, unic- abia ateptam. Abia ateptam s vd mogldeaa mea, cu care vorbisem attea i attea timp de 9 luni! Ei bine, momentul ntlnirii a fost deosebit! Eram n rezerv cu nc o mamic care tocmai mi terminase de povestit c a nscut nainte de termen, un baieel de vreo dou kilograme i ceva, dar care era bine, sntos. Mndr i-am spus c i eu tot biat am, dar nscut la termen, ludndu-m cu perfeciunea lui: ,, are 55 centimetri si 3.600 g ; cu ecou n gnd: ,,exact ca la carte. Fcut a fost ca n acea clip s intre n ncpere o infirmier cu o cocu n brae i zice : 121! Hei, sta e numrul meu!- ti i povestea cu numrul ce i este prins de mn, naite de natere, trebuie s corespund cu numarul de la mnua bebeului. De cnd mi-l puseser am tot repetat acel numr, a c atunci cnd am auzit 121, m-am uitat surprins spre infirmiereu eram numrul 121, dar ce inea ea n brae cu siguran nu era de 3600 gr. i nici 55cm!! i m-am auzit spunnd : 121 sunt eu, dar acela ce-l avei dumneavoastra in brate nu e cu siguran 121. ncurcat, ezit puin i mi se adres : Dar cum v numii? , zic : Barbu, zice: Exact, Barbu- 121. Am cntrit puin situaia, mi-am spus s am rbdare i m aud, elegant
17

adresndu-m infirmierei: ,, doamn, eu am nscut un baieel de 3.600 g si 55 de cm !, or ce ineti dvs. n brae nu e nici mcar ct m a mea de acas! Probabil ca este copilul doamnei! artnd spre colega de rezerv. nfuriat, nroit, infirmiera cedeaz : Femeie! ia- i copilul c sta e copilul tu ! , eu, cu acelai calm : ,,mi pare ru , dar e o greeal ! , ea : Vrei copilul sau nu !?Aa ceva nu s-a mai ntnplat!! Descurajat n ncpnare de certitudinea dnsei, m-am ridicat uor de pe pat, cu ochii spre cocua tcut i gndeam : astea sunt nebune , copilul meu e mai mare Murdar pe fa i nfurat ntr-un cearaf murdar i la, ochii ii erau dou liniue, faa rotunjoar, nsucul mic, barbia perfecta, fruntea curat, pielea rozalie i cu pufiori pe ea. L-am luat nencrezatoare n mini, cu atenie s nu-l scap. Infirmiera zice zmbind crispat: ,, Uitai-v la el! Cum s nu fie al dvs. L-am aezat pe pat i l-am desfcut din cearaf, dac tot era al meu trebuia s treac prin chek-point: verificarea numrului de degete, de mini, picioare, urechi i restul. E! Test trecut cu bine, halal prim ntlnire! Se pare c era al meu, aa c am intrat pe programul din carte. P.S. Viaa pe pamnt e cunoatere. Descoperire. Ce po i face tu cu tine? i mai ales pentru ceilalti ? Dumnezeu i-a dat ansa s-l foloseti. Folosindui prin corp fora divin. Poate sunt oameni care cred c dac strng averi sau au cariere de succes, i vor asigura un loc mai bun dincolo , cnd vor muri , c i vor menine superioritatea fa de alte fiine. Dar cnd murim , oare acea experien lumeasc, material are putere s fac diferena ? Cnd suntem bolnavi, indiferent de diferenele de statut social , economic sau cultural, durerea de cap ne trece lund aceeai pastil; foamea ne trece chiar dac unii i-o potolesc cu cartofi i alii cu trufe; timpul cronologic se msoar la fel; soarele mngie pe toi; iarna ne e frig; aerul e transparent; Pamantul ne ine. Deci cine sau ce face diferena ? Care putere ? Se anuleaz

18

totul ? i totul ? Totul exista ? Ce sau cine este totul ? Exist ca ce fel de existen? Existena material? Spiritual ? Spiritual- un cuvnt simplu i transformat de mintea omeneasc n att de multe nuane. Te poi duce la un calugar- un om ce a decis s- i triasc viaa departe de experienele de via, s i triasc zilele n linitea sufletului su- cu pretenia de a fi: ndrumat, sftuit, cur at sau uurat, ntr-un cuvant: echilibrat n drumul tu prin viaa pe care el nu o practic. Ar putea da un brutar sfaturi unui pilot de avion, ce butoane s apese si cnd ntr-un moment de ,,pierdere, dac nici mcar nu tie cum arat cabina de pilotaj ? Da ! Dar ei s-au retras ca s fie mai aproape de Dumnezeu ! , ai putea spune sau c lor li s-a artat, nu tiu cine sau au visat nu tiu ce. i tu de ce nu o faci?! Tu de ce nu te retragi?!Dragul meu, mi spui cumva c nc mai crezi c Dumnezeu e suprat pe tine i c favorizeaz anumite persoane? nseamn c viaa ta nu e despre tine i visul ce-l traie ti e al altcuiva. Cu adevrat, tu nu exiti. Eti extensia unei mini, o marionet. Sau de fapt tii, acolo n strfundul tu, c Dumnezeu te aude i pe tine, eti i tu El, e i El tu! Dac nu tii asta am o veste bun: miracolul i se poate ntmpla, poi prinde via. Mintea are putere asupra ta prin fric. Frica c nu e ti destul de bun. Taie acele ae, c mai rau de att nu se poate. Ai ansa s primeti viaa. Ce faci cu acest dar care ateapt s-l despachetezi? Auzim de oameni care au trit o experien de moarte clinic sau chiar mai multe i aflm de la ei c au avut parte de revelaii, au trecut dincolo de corp i i-au vzut natura. Unii ne povestesc c i-au vzut vieile anterioare, deci au mai trit. Ei, de ce acum ? De ce de aceast dat au accesat aceast informai? De ce abia acum, n aceast via ? Cum de au aceste revelaii? Ce trebuie s asimilm la nivel de contiin sau la nivel de mbogire uman, pentru a avea acces din prima la aceast revelaie ?

19

Oare Budha s-a mai reincarnate? Oare Tolle se va mai ntoarce ? Si dac da, atunci ntrebarea este : ce mai mult ar mai putea accesa, nva ? i dac rspunsul este afirmativ asta ar fi o veste minunata. Ar nsemna c Pamntul a fost, este i va fi la nceput tot timpul,infinit. El doar este. i dac rspunsul este negativ, atunci ntrebarea este : atunci cnd frica dispare, cnd detaarea de corpul fizic i lumea material dispare, ne conectm la divin ? Oricare ar fi rspunsul, rezultatul poate fi accesat de oricine, oricnd. Dac ei au putut, noi toi putem! Prieteni avem cheia ! Am avut-o dintotdeauna, ns e nevoie s ajungem la yala. i pentru a ajunge la yala trebuie s cretem. i ca s cre tem trebuie s ne hrnim, iar singura hran care te ridic pn acolo este iubirea. Cum de ceva att de frumos, de nl tor ne vine a a de dificil de practicat? Sunt mirat de nverunarea cu care ne opunem. Sunt mirat de limitarea preluat ce o practicm. Aveam discuii dese i lungi cu soul meu despre asta. Despre iubire. i nc avem, acum nsa amandoi emitem la fel, fr ca el s- i aloce vreun merit.o))) i povesteam diverse mprejurri de peste zi sau ntmplri n care tratam oamenii n mod diferit: cu unii m purtam rbdtor,tolerant, pe al ii i trnteam de nu tiuau de ei, le spuneam diverse rutati; disculpndu-m n diverse moduri: cu unii erau voite c ,,i-o cereau, cu alii: ,,Ups! Nu mi-am dat seama.. Voite sau nu. Iar el mi spunea tot timpul la fel : i te consideri o persoana bun! De multe ori am rspuns din ncpnarea mea, ca un copil rsfat ,,Da! Bineinteles! A meritat asta, i-a cerut-o ! , ns acolo n strfunduri urma dojeneala: ,,Iar?! Ct i mai trebuie?! Ct timp ai s mai duci rzboiele astea cu tine?? Ce vrei s demonstrezi? Dac tii aa de bine c ai dreptate, c ,,tu tii de ce nu doar o ari? De ce foloseti fora i nu puterea? Cnd ai s ncetezi odat, nu vezi c i perturbi fiina, strarea?
20

Rdea i continua :

,, Iubirea mea, nu exist ru cu unii i bun cu al ii; ru

ntr-o situaie i bun n alta ! Ori eti bun cu toat lumea ori nu ! Ei bine, aceast propoziie a fost cu greu acceptat de mintea mea, o percepeam ca pe o naivitate, mai ales cnd continuarea era : Ori iubeti ori nu iube ti . Niciodat nu-mi pusesem mcar problema astfel .,,Adica voia s spun c nu pot fi ambele variante ? m ntebam eu, gndindu-m c ele exist n mod cert: ,,sunt oameni care fac lucruri ngrozitoare; ar trebui s-I iubim i pe ia ?! Iar rspunsul a fost tot timpul acelai . Mi-au trebuit ani de zile s reuesc s terg non-sensul valorilor i chiar, nici acum nu e ters complet. nc mai am fraciuni de miimi de secunde a acestor categorisiri, dar! le surprind i tot atunci terg, m autocorectez. i e normal, i e firesc i sunt fericit c nu mai sunt n ntuneric, c inima i-a ctigat locul! Practicarea iubirii necondiionate pare umanit ii o neputin . De sute de mii de ani ni se spune exact ce e bine si ce e ru; cum arat bunul i cum arat rul; care bun e mai bun i care ru e cel mai ru; cine merit o recompens laud si cine o pedeaps - mustrare. Ni se spune de sute i mii de ori ce e urt i ce e frumos; cine e urt i cine e frumos; care e viteaz i care e la, slab; i lista poate fi lung. Ne-am categorisit n attea feluri i privim spectacolul sta ca pe un aa firesc, i am reuit s creem atta suferin i am ajuns s ne hrnim cu ea i am uitat cu totul de noi, -- noi tia care respirm acelai aer, care privim acelai cer, care avem exact aceeai structur biologic i care mai presus de toate ne batem cu pumnul n piept c suntem cea mai inteligent form de via de pe Pmnt! M vezi diferit de tine pentru c avem parin i diferi i ? Pentru c eu sunt blond i tu eti rocat ? C eu sunt slab i tu eti gras ? C eu sunt femeie i tu eti brbat ? Sau poate c eu am dou maini i tu una ? Pentru c

21

avem concepii diferite; pentru c provenim din ri diferite; pentru c eu stau la munte iar tu stai la mare ?! Cum de am reuit s ne debarasm( debranm) de valoarea de fiin ? Atta timp ct vom promova categorisiri,ne vom raporta la ele i vom pstra golul creat de acestea, spaiul (distana, separarea) dintre noi se va mri, iar diferena dintre mainarie i om nu va fi foarte mare. Aceste diferenieri duc la neacceptare, iar neacceptarea duce la intrig interioar.Diferentele sunt cu mult prea mari. Dac i alte forme de via ne-ar urma exemplul, imaginai-v puin cum ar arata lumea. Dac celulele noastre s-ar apuca s practice categorisirea, s nceap s se organizeze n funcie de mrime, de culoare; s-si creeze afiniti, fiecare s se perceap individual, s cread n simul proprietii, s intre n competiie: inima s stea cu fric de hormoni,rinichi; ficatul s se simt superior, colonul s cad n dizgra ie, gura s auda si cte alte variaiuni,c ear mai fi de noi?! Ele sunt o alt lec ie pentru noi, ele i practic menirea,doar / dar i n funcie de suinerea noastr. Ce spunem ? : nu pot, nu poi, nu se poate, nu ai cum, nu e posibil, eheee, pi aa. Ba se poate. Eu sunt dovada vie, i pe lng mine cu siguran mai sunt extrem de multe alte persoane. nainte, iubirea, era pentru mine un sentiment ce l aveai fa de prini, bunici, frai sau surori, Dumnezeu, iubit, so. Mai puteai iubi vreun animal de companie 0))),o persoan care rspunde cerinelor tale- pn la proba contrarie cnd aprea dezamgirea i cam asta era lista . Pe restul i acceptam sau nu n fel i chip. Bine, trebuie s mentionez, ca s n elege i profund, c pn i iubirea fa de cei mai sus menionai era arhivat ntr-un anume sistem. Sunt convins c cei mai muli dintre dvs. tiu la ce m refer. Bun. i ce am fcut? Sau poate prima intrebare ar trebui s fie : De ce am vrut altceva ? Pentru c dezechilibrul m deranja i deranja lini tea spre care tindeam, linitea la care am rvnit i care m cuta, care m gsea , iar eu o tot pierdeam.
22

Putem cdea de acord c toat lumea i caut lini tea de fapt n viaa, nu ? Linitea care pentru fiecare e unic : ce consider eu linite pentru mine, nu se aplic i la tine sau invers, corect ? Vorbeam mai devreme de diferene: pe mine m linisteste muzica clasic, i poate pe tine jazz-ul; pe mine s stau sub un copac, pe tine o carteetc. Lini tea asta ne nchipuim c o putem avea atragnd-o din afara noastr -nuntru, i ne fixm un el din a o dobndi, iar n funcie de acel el ne punem n micare rotiele i alimentm cu toat priceperea noastr scopul: o cas, o nevast, o posesiune, o vacana, etc. Cnd reuim, mai devreme sau mai trziu (asta ntr-un caz fericitdac nu, frustrrile noastre sunt transmise mai departe, direcionate spre alii: blamm i artm c ceilali sunt vinovai de ,,rul ce ni se ntmpl), trim reu ita o perioad, apoi ca din senin parc uitm, se dizolv i vrem ,, alt linite, intrnd iari n agitaie. E un joc de-a oarecele i pisica, cnd n loc s abandoneze oarecele pentru laptele dat de stpn, pisica prefer s se oboseasc i s triasc dup vorba: scopul scuz mijloacele. Vorbeam cu o veche amic, cu care nu m vazusem demult, despre iubire. Am ntrebat-o dac-si iubete copiii i mi-a replicat: Ce ntrebare e asta? Normal c-mi iubesc copiii ! Am ntrebat-o n continuare: Eti sigur c-I iubeti ? i a zis : Pi normal c-I iubesc ! Sunt via a mea ! Fac totul pentru ei ! Zic : Buuun, i pe tine te iubeti? i zice : Ei, despre mine am o parere proast .Chiar foarte proast n continuare , eu : Dar ntre noi dou vezi vreo diferen? Zambind mi trntete un da convins i puternic . ,,Care ? Viaa ta e mai u oar. De ce crezi asta ? ,,Ca ai mai multa liniste. Viata ta e mai usoara. ,,Dar amandoua locuim n acela i ora , pe aceeai strad, ba mai mult, n acelai bloc i eu am facturi de pltit i eu am un copil, adevrat tu doi ..de ce viaa mea o consideri diferit de a ta ? Nu mi-a mai rspuns i am continuat: ,,Oare nu e vorba de ce alegem? De alegerile pe care le facem ? zice: ,,Dac a putea da timpul napoi. Zic ,,De
23

ce ? , Pi ce, acum nu mai pot s-mi schimb deciziile, e prea trziu . ,, Aha, consideri c eu am luat deciziile corecte n trecut, de aceea acum viaa mea e mai usoar. Dar e vorba oare de reuita deciziilor ? Adica deciziile mele, ntr-un procentaj mai mare dect al tau, au fost mult mai bune? Iar liniste, de aceea am continuat : gandete-te puin, e vorba de deciziile luate sau de acceptarea rezultatelor, a situaiilor. Nu oare abia atunci cnd ne acceptm rezultatele, nseamn c suntem responsabili de orice decizie i nu am mai gndi niciodat: s dm timpul napoi sau c e prea trziu. Nu suntem oare contienti c o decizie poate s aib sau nu rezultatul ateptat? Asta nseamna c lum decizii incontient i se vede ! Deciziile luate ne sunt induse , nu ne aparin, funcionm dup tipare; alii au decis ce e frumos, bun, calitativ, correct; tu doar te pliezi, caui apartenena. Cariera ta e un eec, copiii ti te nemulumesc, caui cusur pn i partenerului; altcineva e vinovat, din cauza altuia tu nu i gseti linitea i tot a a. ntruna fugi de tine, de fapt. Ce nu e evident?! Nu e evident c ne perpetum durerea, e ecul, situaii ce s-au petrecut n trecut, le aducem n clipa de fa i vedei voi, le lsm s ne conduc viaa? Copiii notri nu sunt viaa noastr. Fiecare e via a lui: noi suntem viaa noastr, ei sunt viaa lor, doar traiul este comun, iar traiul -a tri, nu e totuna cu viaa- a fi. i trieti viaa sau viaa te trie te ? Iar n condi iile acestea, nici nu m mai mir c ai/au impresia c faci totul pentru ei. Hei ! Dar tii ce ? i ai ti au fcut totul pentru tine! i ? E i totul tu? Ne purtm cu copii notri ca i cum ar fi din alt specie, de pe alt planet i trebuiesc dresai. Le anulm capacitile nscute, simurile, i sufocm cu a a da i a a nu, asta poi- aia nu poi, recompense cnd fac ceva conform ateptrilor noastre, cnd rspund n conformitate cu valorile noastre i pedeapse cnd i fac de cap .

24

Cum s ne mai cunoa tem copiii, dac noi cunoa tem dinainte ce vrem de la ei? Ce mai rmne din ei dac noi i ndopm cu temerile noastre? Pentru ei, am putea face ceva cu adevarat i anume renun area la roluri. Nu suntem femei si barbai, mame sau tai; nu avem un regizor, un scenarist, un cameraman sau un productor; nu trebuie s stim niciun text! Viaa- a fi, are mai multe roluri ? Poi fi n mai multe roluri deodat? Poi fi i femeie i soie i mam i fiic i vecin i iubit i muncitoare, toate n acelai timp? i tu, cnd mai eti ?! Fiina minunat care eti tu, doar tu, cnd mai eti? Renunarea la roluri nu nseamn abandon, nu nseamn delsare, nu nseamn iresponsabilitate, nu nseamn fug; reprezint doar ntoarcerea la natura ta de a fi om, la a te manifesta n echilibru. Dezechilibrul se produce inevitabil la to i oamenii, deoarece rolurile sunt informaii: despre cum trebuie s fim, cum s ne purtm/ reacionm i atunci ne desprindem de fiina noastr, ne nstinm de miracolul din noi. Pn la decizia de a avea un copil, eu nu am trit dect n felul meu, fentnd situaiile spre a-mi atinge propriul interes; mai mult martor la lumea nconjurtoare, ghidndu-m n cea mai mare msura dup instinct. Cutam linitea i o vedeam cucerind-o prin lupt, prin for , prin impunere, pentru ca acesta era tiparul n jurul meu, asta vedeam c se practic. Ca s ai trebuie s munceti din greu. Tot ce se poate mai adevrat, dar nu i n cazul linitii adevarate. Linitea adevarat nu te obosete, nu i cere sacrificii,nu se cucerete, nu te mbolnavete, nu te face s vrei s te refugiezi n ceva sau altcineva. Linitea adevrat este iubirea necondi ionat, iubirea de tine, iar eu credeam c m iubesc i c e timpul s fiu mam, s iubesc i mai mult; pentru c simeam c pot s iubesc i mai mult; s mi iubesc copilul aa cum a fi vrut eu s fiu iubit i s-l cresc a a cum mi-ar fi

25

placut i mie s fiu ngrijit i ocrotit. Chiar aa sim eam atunci i nu aveam nicio ndoial. Treptat ns, lucrurile au nceput s se schimbe. Odat cu naterea copilului, n mine s-a trezit o responsabilitate,care a luat clar locul iubirii. Nu mai era bucuria de a fi mam, nu triam minunea ce se petrecuse i se manifesta,ci era grija- grija pe care ntr-un mod bizar am preluat-o din afara mea, pe un fond de oboseal psihic ,transformndu-m far a bag de seam ntr-un om grijului, mereu n alert- alert de orice fel, pur si simplu prins pe un val involburat. Gndeam aa : acum nu mai sunt doar eu, eu care pot trece peste multe, puternica; acum sunt eu i copilul, copilul sta mic i neajutorat, cruia trebuie s-I ofer o via fr lipsuri; s am grij s nu se mbolnveasc, s am grij s fie hrnit bine; s am grij din timp sa-I plac scoal, s am grij s nu-l strice anturajul; s am grij s ajung cineva; s am grij s nu I se ntample ceva ru; s am grij s nu-l supere cineva; s am grij sa nu supere pe cineva; s am grij s-l nv cum s se ngrijeasc, s am grij s-l nv cum s se apere i lista era tare lung, dup cum probabil stii i voi. ERAM UN MIC DUMNEZEU! i ce e anormal n toate astea, poate se ntreab unii dintre dvs? Aa cum am spus mai devreme, totul devenise un rzboi: eu pe de o parte, micuul meu pe alta i parc cu ct vorbeam mai mult i-mi practicam ,,grijile cu micuul meu, cu att nu auzea i fcea total pe dos, parc dinadins. Orict de multe explicaii ddeam, orict de mult teorie i prezentam, practica era a lui i doar a lui, proprie i personal. Culmea era c doar cu noi era n ncontrarea asta continu. Asta am contientizat-o pe deplin ntr-o var, pe cnd avea 8 aniori, aproape 9. Micuul nostru era ntr-o tabar, iar noi, eu i taic-su, am hotrt s-I facem o scurt vizit -plecam i noi ntro scurt escapad, iar tabra era pe traseul nostru . Am cumprat vreo doi pepeni verzi i nc ceva fructe, (pentru noi mncarea sntoas reprezint un mod de via i nu se punea astfel problema de cumprat dulciuri pentru cei
26

mici) i odat ajuni n tabr, civa dintre colegii lui,vzndu-ne, au i nceput s strige :,, Duu! Duu! Au venit prinii ti ! Unde e Duu ? Au venit prinii lui ! Noi stteam nu chiar la vedere, voiam s-l pndim pu in , s-l vedem cum se manifest departe de prezena noastr,de ochii notri ,,ocrotitori, s ne savuram roadele ,,educaiei cum ar veni, s surprindem practica dup atta teorie! Ei bine, copilul nostru era pe una din alei, pitit i el ntr-un fel, auzind vestea c suntem acolo i , dragilor, grbit s- i ndese - i nu exagerez- un corn cu ciocolata pe gt - ce informaie avea el? : ,,S nu fiu prins! Ne-a bufnit rsul i am spus amandoi : ,, Ce fraier ! Ce sim eam eu? Frustrare! L-am lsat s termine i ne-am prefcut c nu am vzut. Pn la faza asta, eram ferm convins c el nelesese din explicaiile noastre c genul acela de produse conine o mulime de substane nocive i c noi nu cumprm, tocmai, pentru c inem la sntatea noastr. A aprut murdar de ciocolata pe obraz i pe la guri fr s realizeze-, cu hainutele de pe el ponosite, dar cu un zambet larg i ncntat s ne vad. Vreo urm de remucare? Nimic! 0)) Camera n care sttea mpreun cu ali trei copii era un haos, abia puteai deschide ua ! i nimic din toate astea, pentru el nici nu existau, ce s m mai ntreb dac-l deranjau! Clar ne fcuserm treaba! 0)) Ar fi multe exemple de acest gen de dat,exemple care mi-au nruit iluzia de prini model. Ideea este c soul meu a spus ntr-o zi, stul de atta razboi: eu pe un front i copilul pe cellat, declanat n ,,procesul de educaie; rzboi n care ncepusem s-l atrag aliat i pe el : ,,Gata cu metodele tale! De azi nainte Duu este liber s fac ce vrea! Totul din convingere, nimic din constrngere ! A continuat : Tu renun i la rolul sta de mam, cu toate ideile astea cu care vii i cu tot programul tu! Atat eu cat si copilul eram nedumeriti ! ,, Cum adic totul din convingere, nimic din constrngere !? , am ntrebat noi, iar explicaia nu s-a lsat ateptat: L-ai nvat n toate felurile; ai aplicat toate metodele de prin toate crile, ori ia scriu tmpenii, ori tu nu ai priceperea s pui n aplicare!
27

Eu te-am susinut c aa am considerat firesc. Tot ce aud e c se ip n continuare! Ne folosim de for! Tu te enervezi, el se enerveaz! A continuat spre micu: ,, Tat, tu tii ce te-am nvat noi; ce credem noi c e bine. Te ncontrezi cu mama cteodat i se ajunge la situaii de astea de impunere; tu devii nemulumit de orice am face; noi spunem alb , tu negru, noi spunem somn tu film i tot asa..Am ajuns s ni le tot ntoarcem: ,,A, dac el nu a vrut aia, i fac i eu la fel i nu se mai terminAccept asta i drept urmare consider c de acum nainte e timul s devii responsabil de alegerile tale, de faci tu, ca tine . Cel mic, puin speriat ntreb: ,, Adica nu m mai iubi i ? Nu o s mai avei grij de mine ? i tot tac-su i-a explicat i l-a lmurit: ,,Tat, cum s ne oprim din a te iubi! Tocmai c te iubim i dm libertate total. Adic nu o s-i mai spunem noi cnd s te culci, cnd s-i faci temele, cnd s mnnci, c te-ai uitat prea mult la TV i tot restul care declan eaz discuiile astea i ne impart n dou tabere! Nu mai spunem noi: f-i ordine, f aia, aia aa se face - nu aa. Gata cu poliistii! Copilul , cu pupilele vii i mrite , mai cere o lmurire : ,, Adic pot s fac ce vreau eu ?! etalnd un zambet larg pe fa, zmbet ntmpinat de egoul meu: ,,s-o credei voi! i m aud spunnd : ,, Cum s fac ce vrea el?! Pi nu mai face nimic !! Exact ! a spus tac-su: De ce ?! Am rmas tacut. Chiar a a: de ce? De ce mi era fric? De ce tiam c nu o s mai fac ,,nimic? De unde venea frica? Unde era rzboiul? La cine?! Doar n sufletul meu dragilor, doar al meu, eu cu mine! Faza aceasta se ntmpla ntr-o duminica, spre sear, aproape de vacana de Crciun. V pot spune c pentru mine a urmat o perioad de ,,nghi iri n sec, de transpiraii, de mucri ale limbii, de urlete interioare : copilul facea aproape totul pe dos! Totul pe dosul meu! Era plata ce o primeam pentru ceea ce eu credeam c se cheam a educa. Atunci am inteles c educaia nu se face cu vorbe ci cu fapte. i ceream copilului meu s nu se uite la TV pn seara trziu, in schimb eu m uitam, i
28

ceream s fie calm i s vorbeasc frumos nsa de multe ori eu nu o faceam, i ceream foarte multe, fr a realiza c eu practicam de multe ori contrariul i m mai miram de unde acel razboi?! Spuneam una i fceam alta. A c am trecut la fapte. Voiam sa fie ordine n camera lui, pur i simplu fceam eu fr sa-l mai cicalesc, fr s-l mai ironizez; voiam s stea la mas i doar s mnnceam nceput s stau la mas i doar s mnnc; voiam s aib nelegere i rbdare fa de semenii siam nceput eu s fiu nelegtoare i rbdtoare i uite aa, fr s-mi dau seama mi-am deschis inima i am devenit persoana care mi-ar fi plcut s fie el i continui zi de zi s fiu ce vreau s vd n jurul meu, la orice fiin! Transformarea este uria , este eliberatoare. Am descoperit n aceast perioad adevaratul sens al : Ori eti bun- ori nu; ori iubeti pe toat lumea - ori nu. Odat ce m-am eliberat din rolul de mam, am devenit mai contient de mine i de ce se ntmpl cu adevrat n jurul meu; am intrat mai adnc n mine i am descoperit mai mult frumusee. De asta o numesc cltorie, o cltorie a inimii spre ea! Am nceput s-I spun lui taic-miu : Te iubesc., la nceput sfios; apoi prietenilor; apoi sor-mii; apoi cunotinelor; apoi necunoscuilor. Mergeam pe strad i parc vedeam oamenii pentru prima dat. M gndeam: ,,Cum de am putut s-I vd diferii de mine? Cum de am putut s-I judec i s-I dispreuiesc? Realizam ct de incontient fusesem cu mine; ct critic miam adresat; n ct arogan fa de propria-mi persoan am zcut! Din cauz c vedeam lucrurile mai clar, mai repede dect ceilali; din cauz c tiam cam ce au n minte i i ,,citeam foarte uor, ani n ir m sim isem superioar! Faptul c spuneam lucrurilor pe nume; c nu m feream s-mi spun prerea, c demascam ncercrile celor din jur de a m ,,aburi cu povestile lor, fceau din mine o persoana de temut pentru unii, pentru al ii nebun i cine mai tie cum. De ce? Pentru c preluasem duritatea, fora din jur, pentru c nu tiam s practic altceva dect ce vzusem. i mai departe ce
29

fceam de fapt, eu care mi spusesem de mic: ,,Aa s ai grij s nu faci!? i spunnd asta, singur m menineam n zona de fric: frica s nu fac; n loc s-mi ntorc ochii spre lumin, s ies din temerile mele i s triesc ce voiam s triesc. A durat ceva timp pn am lsat din mn bagajul acela greu, dar n final am reuit s umblu liber. Chiar taic-miu mi spunea : ,,nseamn c tu nu tii ce privire ai cnd te uii cteodat la oameni . Acum el este cel care bnuiete c am intrat n vreo sect, iar alii c am luat-o pe droguri! o))) Ce pot s spun ? i iubesc! ntr-una din dimine i, dup ce m-am trezit, am mai lenevit n pat. Soul mi era plecat, iar copilul dormise la soacra mea. M-am trezit i mi-am zis: ,,mai stai aa,cu ochii nchisi. Abia descoperisem ce nseamn s vorbeti cu inima; parc m nteam din nou; revelatia avusese loc cu cteva zile mai nainte , aa c de atunci practicam ntruna! Stteam atunci, acolo i m gndeam la copil : treceam gndurile prin inima; apoi la so; apoi la restul familiei; apoi la prieteni; apoi la cunoscui; apoi la omenire n general. Le mulumeam, mi ceream iertare, i iertam i apoi le transmiteam : ,, V iubesc. ntradevr aceste propoziii sunt cu adevrat puternice, atunci cnd sunt transmise prin inim! Corpul a nceput s-mi vibreze, tot, fiecare prticic din el! Simeam c iubirea e infinit! Valuri de bucurie, exaltare, fericire si eliberare! Am simit c trebuie s scriu puterea ce o sim eam( vezi fragmentul de la sfrit), aa c am luat un caiet i am scris. Pe msur ce niram cuvintele pe hrtie, vibraia fizic se estompa. Am terminat de scris i am recitit. n timp ce reciteam,n fundal auzeam o melodie cntat la pian, o melodie plcut, inspirat, o melodie ce prea c acompaniaz textul meu. Distrndu-m coincidena,m-am ntrebat de unde se aude i am devenit atent nspre vecini: singura variant posibila ns lini te totala aa cum e de obicei, de altfel. i muzica a disprut. Era muzica din mine! Era muzica mea! Am rmas n acea stare ncercnd s o aduc napoi, dar fr success.
30

Pe ntreg parcursul zilei m-am simit puternic; eram condus de o euforie interioar; m bucuram de oameni,de copaci, de tot! i muzica a revenit la un moment dat, n timp ce conduceam, de data aceasta fiind o muzic de orchestr; care a disprut odat cu ntrebarea mea: ,,De unde muzic de orchestr?! Ce lume! Parfum de flori i muzic! Muzic i parfum de flori! I-am mprtit sor-mii ,,nefirescul, simeam nevoia s-I spun ei, fiinei cu care impart aceiai mam! A urmat un mic interogatoriu gen: pastille, droguri, ceva?, iar apoi: ,,Eu, cnd o s nnebunesc vreau ca tu s ai grij de mine! Dup o pauz scurt, timp n care eu ncercam s ghicesc ce vrea s spun, a continuat: ,,Dar dac innebuneti tu prima? Ce ai vrea ca eu s fac? S m gndesc eu pn la vorbele acelea c poate innebunesc de fapt? i dac e nebunie mi-e bine lume! E sntos s innebuneti! Am rs,iar ea a spus:,,Cteodat m enervezi! Rzi aa de orice! Parc ai tri n afara oamenilor! Am ntrebat-o i eu:,,Oare de ce rd? i zice: ,,Nu tiu! Eti aa.., ntr-o stare de graie! I-am transmis cu inima blndee, cldur. I-au dat uor lacrimilei a continuat: ,,Eu nu-s aa! O s ajungem i noi restul aa, probabil! Cu toii putem: renunnd la fric, la roluri, prsind zona interesului personal i mai ales la categorisiri! Practicnd categorisirile, acceptndu-le n viaa voastr; privindu-le ca normale/ naturale nu facei altceva dect s oferii ntreaga voastr fiin n mna celor care de secole conduc sociatatea la nivel global ntr-un scop de interes propriu; celor care v spun cum i ce trebuie s trii; ce merita i i ce nu meritai.Deschidei ochii; doar voi ,procednd astfel, le dai putere: ascunzdu-v n spatele confortului fals,ce Dzeu o mai fi nsemnnd i asta! Confort = Ansamblu de condiii care constituie comoditatea vieii materiale. Materiale=
Care aparine realitii obiective, existnd independent de contiin i n afara ei; care este alctuit din materie. Adic, vrei s spunei c v natei ca s tri i confortabil?

31

S trii confortul? ,, Ei bine, am o cas, o main, un job, mi permit o vacan, mi pltesc facturile, mi cumpr ce vreau, etco mulime de altfel de exemple de ,,confort. Te ntrebi probabil de spun eu ,,fals confort. Pi pentru c mi pun ntrebri: Cnd i-ai fcut casa,oamenii care au muncit la ea, aveau de asemenea confortul tu?Atta timp ct trieti n visul altuia- nu e ti dect figurant; iar cnd crezi tu c ar trebui s trieti visul tu? Partea trist este c o oferi i pe ceaa copiilor ti

32