LOGOPEDIE.dap.

ro

Tulburari de pronuntie ale vocalei i

RUSU IOANA FELICIA Psihopedagogie Speciala, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, UBB Cluj Napoca Ortofonia "I" este o vocala : anterioara, dupa locul de articulare; inchisa, dupa gradul de deschidere a gurii; nerotunjita, dupa modul de participare a buzelor. Din punct de vedere acustic , face parte din grupul vocalelor acute, inalte, formatul sau caracteristic este de 2000-5000 Hz. La "i" laringele se ridica concomitent cu avansarea limbii spre partea anterioara a boltii palatine. Comisurile bucale sunt trase inapoi, camera de rezonanta ce rezulta este mai mica , iar sunetul are o tonalitate mai inalta. Articularea normala. 1. Coardele vocale vibreaza. 2. Valul palatin este ridicat. 3. Varful limbii este plasat in spatele incisivilor inferiori. Partea anterioara a limbii este boltita catre palatul dur, marginile limbii ating dintii superiori si palatul dur pe o portiune destul de mare. Se formeaza un fel de jgheab prin care se scurge aerul. 4. Buzele sunt slab apasate pe dinti, iar comisurile retrase si putin ridicate dand aspectul unui zambet. 5. Maxilarul inferior este foarte apropiat de cel superior, distanta dintre dinti fiind de 1-2 mm. Unele miscari globale ale corpului pot oferi conditii avantajoase pentru realizarea vocalelor. Vocala "i" se obtine prin balansarea corpului inainte si inapoi. In momentul in care ambele picioare se ridica pe varfuri se emite "i" incordat concomitent cu ridicarea mainilor. Din pozitia mentionata se poate recurge la saritura in sus in momentul emisiei vocalei "i". Defecte de pronuntie . 1. Pronuntia lui "i" ca si "e". Cauza: copilul coboara maxilarul realizand o deschidere mai mare , ceea ce atrage dupa sine o coborare a limbii, fapt ce da in auditie sunetul apropiat de "e". Corectarea: se face prin ridicarea maxilarului inferior. Se foloseste in practica si pronuntia tinand intre dinti un betisor foarte subtire. Dupa obtinerea emisiei corecte se trece la munca de diferentierea lui "i" de "e'. 2. Pronuntia lui "i" ca "". Cauza principala o constituie pozitia limbii.Limba se retrage putin, boltindu-se catre partea mediana a cavitatii bucale. Datorita acestui fapt apare tenta acustica foarte apropiata de ""

LOGOPEDIE.dap.ro Corectarea : se demonstreaza cu gura deschisa, pozitia corespunzatoare vocalei "". 3. Diftongarea Cauza: lipsa de coordonare dintre fonatie si ariculatie. Corectarea se face prin emiterea n trei timpi. 4. Tendinta de emitere a vocii de copil. Copilul are tendinta de a ridica prea mult laringele. Se folosesc metodele de corectare a vocii. Procedee de nvatare 1. Se poate porni de la vocala "a" -"a.....i"- atragand atentia asupra elementelor caracteristice: retragerea buzelor, pozitia limbii, dezvelirea dintilor. Se cere copilului sa reproduca modelul. 2. Se poate deriva din "e", daca aceasta vocala este bine consolidata se demonstreaza ridicarea maxilarului. Se cere copilului sa pronunte "e", iar n timpul acesta se ridica maxilarul.

BIBLIOGRAFIE

?? Anca, Maria (2002) : "Logopedie" . Editura PUC ? ? GUTU.M (1978) : Logopedia, U.B.B. , Cluj-Napoca