Capitolul 1

9 Martie 1992. Era inceputul unui nou inceput si sfarsitul unei ierne in adevaratul sens al cuvantului , cu temperaturi care depasisera -30 C. Totul in jur se schimbase , primavara isi facea simtita prezenta prin caracteristicii ghiocei mai multi ca in orice an. Se spune ca ce e prea mult strica , si acesti ghiocei ar fi un semn rau. Nu sunt genul de persoana care sa creada in astfel de semne , dar trebuia sa admit : urmau sa aiba loc diverse lucruri si intamplari care se intamplau pentru ca nu puteau fi evitate , dar , se puneau amana pentru mai tarziu. Aceasta parere a mea nu a fost aceeasi cu cea a celorlalti , desi , stiau si ei la fel de bine ca mine ca nu o sa mai fie cum a fost. M-am ridicat cu greu din pat. Aveam greturi si dureri greu suportabile in diverse parti ale corpului . Nu iesisem de 17 zile din casa, nu am raspuns la telefon , nu am deschis usa nimanui. Nu mancasem nimic de vreo 5 zile . Absolut nimic. Nu simteam senzatia de foame, dar aveam o sete continua. Locuiam intr-o garsoniera , sarac mobilata : un pat facut din lemn de cea mai proasta calitate , acoperit de o saltea foarte veche , doua scaune ale caror picioare erau batute in podea nefiind astfel decat niste obstacole in jurul unei mese. O sa va intrebati cum si de ce am facut asta. Singur le-am batut in podea pentru ca toti prieteni mei , pe atunci cand mai treaceau pe la mine , adica in urma cu vreun an, aveau obiceiul de-a le tarai pe podea , lucru care ma scotea din minti. Asa ca , intr-o zi , n-am mai suportat si am dat gauri in podea cu ajutorul unei dalte in 4 locuri pentru fiecare picior de scaun , am bagat cuiele invers, adica cu varful in sus , si le-am cimentat in podea, apoi am batut pur si simplu scaunele in cuie. Pe unul din pereti , aveam un calendar , creatie proprie , unde erau insemnate toate zilele importante. Astazi , pe 9 Martie zona calendarului care specifica aceasta data era incercutita de 2 ori . Stiam asta , dar ignoram sau ma faceam ca am uitat , desi stiam bine : erau 2 cercuri. Doua. Unul semnifica data de nastere a lui Ironman, pe numele sau adevarat Stefan , iar celalalt, un lucru de care aflasem doar de cateva saptamani , dar mult mai important ca primul. Bineinteles , aceasta nu era parerea mea , ci a lui Pacifistul, pe numele sau adevarat Edi. Ma vizitase cu 3 saptamani in urma, gasindu-ma in acelasi loc ca si in vizita dinaintea acesteia, stand pe scaun , cu un pahar in mana , o sticla de JB alaturi, capul trantit pe masa. A ciocanit, a intrat si a venit langa mine: Cjw(eu): Stiu ce vrei sa-mi spui. Edi: Asadar, ai aflat Cjw: Da, am aflat Edi: Si?.. Vii nu? Cjw:De ce as face asta??????? , am tipat eu la el. Edi: Du-te dracului! E nunta lui ! Cum sa nu vii? Nu o sa te ierte toata viata! Nici eu ! Cjw: Foarte bine! Edi: Foarte bine? FOARTE BINE? Esti inuman! Stai aici inchis ca o fiara! Doar bei si bei si bei! Bei !!!! Nimic altceva! Nici nu stii ce ai mancat ultima data! Crezi ca rezolvi ceva cu asta? Crezi ca schimba ceva? Zi! Acum de ce taci ? Zi! Vorbeste! Cjw: Dar tu crezi ca daca vin schimba ceva? Zi-mi tu ! Edi: Asculta ! Nu e vina lui ! Stii foarte bine! Daca nu taia franghia, am fi murit toti ! Toti ma auzi! Chiar si tu ! Ti-a salvat viata! Prostule ! Si tu..

Trantise usa si pleca, dar se opri dupa usa sa asculte. Am aruncat paharul in usa , lovindu-se, se facu cioburi. Edi: Dute-n. De atunci nu a mai trecut nimeni pe la mine. Nici macar Edi , care se obisnuise cu tonurile mele , si trecea usor peste astfel de lucruri. Dar nu si acum . Acum era si el intradevar convins ca sunt irecuperabil, ca nu am sentimente. M-am dat jos din pat pana la urma si am ajuns la baie. Baie e un cuvant mult prea lung in comparatie cu spatial destinat acestei bai. Era doar o ghiveta si dus. Nici macar cada. Avea o oglinda pe care nu o stersesem sau spalasem intentionat. Aveam pe ea o urma de ruj in forma de buze si scris , tot cu ruj : Nu ma uita. In fiecare dimineata ma opream in fata ei un minut, parca vedeam imaginea ei. In fiecare dimineata cadea cate o lacrima , de fiecare data pe obrazul stang. M-am intors in camera si am deschis un seltar in care tineam un cutit cu manerul ros si lama ruginita de vreme, iar langa el se aflau niste ate , mai multe fasii, care candva alcatuiau o sfoara. Am luat cutitul in mana , lama era ciobita. Am inchis ochii, si mi-a aparut imaginea de atunci: Toti legati in serie pe un versant din Himalaya . Imi aduc foarte bine aminte . Primul de sus era Daniel , urmat de Octav ,Cosmin , Carcel, Andrei , eu , Ionut si in final Razvan. Ultimul, Baloo, si-a infipt pironul intr-o loc nesigur . La o miscare mai neatenta , a alunecat , dar pironul , nefiind bine prins, nu a suportat greutatea si a iesit ( trebuie sa mentionez ca versantul in acea portiune era acoperit de roca calcaroasa) iar, unul dupa altul, si ale noastre . Toti eram alpinisitii bine instruiti , o echipa valoroasa as spune , desi cu putina experienta , e adevarat. In acel moment, cand toti pironii ieseau rand pe rand, Andrei , Eu si Daniel am infipt ciocanele in roca , aproape simultan, gandind toti acelasi lucru care ne-a salvat si viata , desi nu spusese nimeni nimic. Stand suspendati toti in aer , atarnand doar in 3 ciocane , cu intreaga greutate a 8 oameni sustinuta de 3: Daniel: Nu mai pot sa tin! Andrei: Ahhh! Cjw: E mult prea grea!! Octav: Rezistati ! Ajutati-ma sa ajung la stanca si sa infing si eu ciocanul! Era un plan bun , dar sa ajungem la stanca, nici vorba de asa ceva. Atunci stiam ca nu mai exista nici o speranta, si ca bratul imi va ceda in curand. M-am uitat in sus la Andrei, care mi-a citit gandurile . Nici el nu se afla intr-o situatie mai buna. M-am uitat apoi in jos si atunci l-am vazut pe Ionut, cu un acest cutit in mana, incercand sa taie sfoara. Cjw: Opreste-te ! Ce dracu faci ???? IONUT! Daniel: Opreste-te! Ne balansezi!! Andrei: Ala taie sfoara !! Era deja prea tarziu , sfoara sa rupt, iar Baloo a cazut , disparand in cateva secunde privirii noastre. Am deschis ochii. Am pus cutitul repede la loc . Si am inchis seltarul. Am cazut in genunchi. Inca aveam fasiile de sfoara in mana stanga. M-am uitat indelung la ele apoi leam strans in pumn si am inceput sa zbier singur in camera : DE CEEE? Totusi, Edi avea dreptate. Nu puteam schimba trecutul. Am multe greseli in trecut pe care as vrea sa le schimb. Toti avem.

Capitolul 2
Era o seara minunata de primavara desi temperatura era abia cu cateva grade peste 0. Invitatii soseau rand pe rand in fata restaurantului Bellaria. Primul care ajunsese fusese Cosmin: Cosmin: Sa ne traiasca! Felicitari Ionut! Ionut: Da , mersi. Tu ce mai faci? Nu te-am mai vazut de cateva luni. Cosmin: Ce sa fac, uite.. m-am apucat de raliu. Stii.. e pasiunea mea de cand eram un mic copil si ma pupam cu Babata prin fan pe la bunicii mei la tara. Ionut: Da, e bun atunci! Si merge treaba? Cosmin: Merge , merge. E mai greu acum la inceput dar.. O! Ia uite-l pe Andrei. Ce faci frate? Andrei: Uite , vin inspre voi. Ionut: Tot aceleasi glume ? Andrei : Tot aceeasi femeie? Ionut: Ce-ai spus? Te omor! Intre timp ajunsese si Edi, care auzise ultima parte a conversatiei. Edi:Uou!Uouuu! Calmati-va ! Ce ai ma ? Iar ai baut? Cosmin: Uite-l si pe asta. Ionut: Ce dobitoc . A venit aici sa-mi strice cea mai frumoasa zi din viata. Andrei:Macar tu mai ai de trait! Nu iti taie nimeni franghia. Edi: Gata! Ajunge! Terminati! Andrei:Mda.. Ionut: Nu vreau sa va mai vad. Intradevar, plecase si nu mai vorbira nici ceilalti. Urmase o tacere pana cand , Carcel: Da cei cu voi? De ce taceti toti? Unde e ginerica?? Cei cu voi? Ce-i linistea asta? E nunta sau inmormantare? Hai , zambiti la poza! Edi: Da ai dreptate. Tu ce mai faci ? Ai ajuns in sfarsit? Carcel: Da.. Am ajuns. Dar ia spune.. ce se intampla? De ce nu vorbesc astia? Edi: S-a certat Arabu cu Ionut.. Carcel: OMFG! Cum sa te certi cu el Andrei? Nu puteai sa astepti alta zi! Fix azi ti-ai gasit ! Despre ce e vorba ? Cosmin: Eh.. stii tu.. franghia. Carcel: Iar ? Ai venit sa-i strici nunta? Crezi ca el nu regreta ce a facut ? Ai venit si tu acum.. sa-i aduci aminte cum s-ar spune. Andrei: Taci dracului! Cosmin: Nu ! Tu sa taci! Faci numai pagube. Edi: Incetati! Parca sunteti niste soldati chinezi prosti! Cosmin: Mda.. M-a enervate Arabu asta. Carcel: Hai ! Liniste ! Hai inauntru. Dan: Iauite-i ! Toti: oo! Cine vine?! Dane! Hai cu noi inauntru!

Din coincidenta, sau din obisnuinta, se asesasera in aceeasi ordine ca si atunci , in acea zi blestemata de zei. Dan: Nu e bine. Stam in aceeasi ordine ca si in ziua aceea cu Baloo.. Cosmin: Gata ! Termina! M-am saturat de subiectul asta ! Sa mor eu de nu il bat pe ala care il mai deschide! Octav: Ati ajuns? Domnilor?? Andrei: Opa.. Auziti-l : domnilor Octav: Tot sugubat ai ramas. Andrei: Nu pot spune acelasi lucru despre tine. Octav: Suntem toti.. stai asa.. cj? Unde e? Stiti ceva de el? Edi: Am trecut acum 3 saptamani pe la el. Nici nu a vrut sa auda. Nu ai ce discuta cu el. Punct. Intre timp aparu-se si Ionut , acum mult mai vesel decat atunci cand plecase: Ionut: Ce ? Nu vine? Mda.. Sa-i spuneti ca ma-m suparat pe el! Sa nu-l mai vad! , si iarasi pleca. Iar urma o tacere lunga.. Edi: Auziti melodia? E melodia mea .. E Michael Bolton When a Man loves a Woman! Apropo .. stiti ca si eu urmeaza sa ma casatoresc? Cosmin: wow! Ce veste! Si tu iti pui streangu? Edi: Da.. poti sa-i spui si asa. Urmeaza.. In Iunie. Octav: Felicitari domnu Edi.. Andrei: Auzi-l, iar incepe cu domnu. Dan: Ia gata. Hai, ne vedem mai incolo. Ma duc sa dansez. A fost o seara de pomina. Dintre toti , Edi era cel mai atent la ce se intampla in jur. El era urmatorul . Trebuia sa fie peste nunta lui Ionut, sau macar la nivelul acesteia. Isi facea griji degeaba , el era Omul-Petrecere. Dadea cele mai bune petreceri. Nu aveai cum sa nu te distrezi la petrecerile lui. Toti stiau asta. Dar el era mereu in cautarea perfectiunii. Era un perfectionist infocat. Dar stiti cum e , cand te straduiesti mult prea mult , s-ar putea sa nu-ti iasa nimic. Un gand, ii fulgera mintea , fara voia lui : Cjw chiar nu vine. Era sigur ca o sa-si faca aparitia, dar s-a inselat. Daca nu vine nici la nunta lui? Il va invita? Nici el nu stie.. Da.. indiferent de situatie.. il va invita. Dar.. merita? Va veni? Nu ar lipsi la asa ceva la el

Capitolul 3
23 Iunie 1993. Se face un an de la nunta lui Edi. Cineva bate la usa. Cjw: Intra! In usa isi face aparitia Andrei. Era imbracat intr-un tricou camasa neagra, pantaloni negrii si pantofi negri , doar palaria si ceasul erau complet albe. Andrei: Salut.. Ce mai faci? Nu primise nici un raspuns. Andrei: Te-am deranjat? Pot sa revin .. Cjw: Nu. Nu e nimic. Ia spune.. tu ce mai faci? Cum mai e cu piciorul ? Am auzit despre accident. Andrei: Eh, nu a fost asa grav. Era fracturat doar. Nu primi nici un raspuns. Iar. Andrei: Altceva, nu ai sa ma intrebi? Nu esti curios de ce am venit? Am venit sa-ti spun ca.. Cjw: Nu. Nu sunt curios. Nu se asteptase la un asemenea raspuns. Andrei: Oricum.. sa stii ca Edi are probleme. A fost rapit de Al-Quida, il legatura cu un proces .. a aparat un client stii.. si a bagat in puscarie unul dintre oamenii lor de baza. I-am zis de la inceput ca job-ul asta o sa-l distruga! Nu a gasit altceva decat avocat? Cjw:Dar trebuie sa recunosti ca are stofa.. Andrei: Da dar.. Cjw: Si de unde stiti ca e Al-Quida? ,il intrerupse. Andrei : Au lasat un mesaj.. uite, si ii intinse un plic. Cjw: Lasa asta .. Spune-mi tu mai bine. Andrei: Pai ti-am zis.. a ajutat un client la un proces.. Cjw: Atat stiti? Andrei: Da.. Doar ca acum stim vag unde e. E in X . Vor rascumparare. 200 Milioane de euro. In lingouri. Cjw:.. Restu stiu? Andrei: Da , stiu. Toti. Acum vin de la Dan. Toti sunt la el.. Cjw: Atunci.. hai si noi acolo. Sa gasim o solutie. Nu se astepta nici la asta. Se astepta la un raspuns gen Nu stiu.. Faceti tot ce puteti.. o sa va ajut si eu .. de aici . Dar nu. La asta nu se astepta. Urcasera in masina. Cjw: Ti la-i luat pana la urma? Andrei: Ce sa-mi iau? Cjw: Masina.. Kamaro-ul. Andrei: Da.. Ti-am zis.. era visul meu. Cjw: E frumoasa. Uite.. stiu ca nu am fost alaturi de voi in ultimii ani. Dar pur si simplu nu pot sa trec peste ziua aceea blestemata. S-a rupt ceva din mine atunci. Andrei: Da.. Sa stii ca nici eu nu l-am iertat pe Ionut. Din toti s-a rupt cate ceva.

Cjw: Sa stii ca noi gresim. Edi avea dreptate. Ionut ne-a salvat pe toti prin acest sacrificiu. Andrei: Poate ca ai dreptate. Cjw: Am. Credema. Mi-a luat mult sa ma conving si eu cu ideea. Apropo cand leai spus ca vrei sa ma chemi , cum au reactionat restu? Andrei: Ca dracu. Au zic ca : Nu, nu el. Nu iarasi. Nu! Ajunsera la scara blocului unde locuia Daniel. Urcasera scarile in graba si intrara fara sa bata la usa. Primul care intrase fusese Andrei , lasand usa deschisa in spatele sau. Cosmin: Deci? Nu stiu.. Faceti tot ce puteti.. o sa va ajut si eu .. de aici ..? Cjw intrase atunci pe usa. Urma o liniste lunga. Se asezase pe scaun langa Cosmin. Nimeni nu zicea nimic. Asa sa scurs mult timp. Extrem de mult. Au fost vreo 10 minute, dar parusera ore. Octav: Ti-a explicat Arabu care-i treaba? Cjw:Da. Dan: Bun. Uite de ce te-am chemat. Vrem sa ne ajuti sa gasim o solutie. Cjw: Voi aveti vreo idee? Ceva? Ionut: Da. Ar fi ceva. Sa reluam convorbirea cu teroristii. Sa speram ca vor suna din acelasi loc. Sa-I tinem de vorba si sa-I localizam. Odata localizati, ne va fi mult mai usor. Am mai facut asta. Nu-I prima data cand salvam pe cineva. Cosmin:Al plan ar fi sa le rapim si noi unul dintre lideri . Poate chiar capul. Dar la el e mai greu.. Andrei: Sau sa platim? Ce ar fi sa platim? Octav: Heh, da .. e usor de zis. Dar cu ce dracu platesti? Ai tu atatia bani? Andrei: N-am. Dar putem face rost. Vindem tot ce avem. Tot.. masini tot. Nu acoperim intreaga suma e adevarat dar poate mai negociem. Cosmin: Arabu-I tot tigan pana la urma. Esti prost? Cum sa negociezi? Il ucid pe loc! E usor de zis! Nu e viata ta in joc! Urmase o tacere lunga. Octav, singurul mai optimist dintre noi scoase o chitara si incepu sa cante.. sa fredoneze o melodie de dragoste usor.. punand accentul pe unele cuvinte , transmitand astfel un mesaj. Andrei: Ia da-mi putin chitara aia Desi nu e momentul potrivit Se apuca sa cante . Inceputul fusese ceva deosebit dar ce a urmat a fost epic : He was a friend that nobody deserves , He always helpt us in our problems in loves.. He was a dreamer and he taught us to fly He was the person who always knew when you lie, But why Im speaking about him at the past tense ? He is the person who always gives you another chance, Another chance Another chance Ohh , He is our friend. He is our friend. We must be with him to the end. Cosmin: Dar ce-mi aud urechile? Bai afonule , de cand stii tu sa canti? Andrei:Eh.. Nu chiar cantat as zice.. Ceva acolo.. Octav: Termino, chiar ai talent arabule. De ce nu mi-ai zis ca stii sa canti la chitara? Oricum felicitari.

Fiecare in parte il felicita. Chiar si Ionut. Dar la el se intampla ceva ciudat. Simtise asta. Atunci cand li se intalnisera privirile parca ii venea sa se dea inapoi. Parca stia dinainte despre secretul sau. E adevarat , cantase si dupa acea zi blestemata. Cand si eu exact in cele mai nepotrivite momente ii trecu un gand prin cap. Oare ma auzit atunci? Imposibil. Toti dormeau. M-am asigurat de asta. Dar el? Ce-i drept , pe el nu l-am vazut in seara aceea. Si e mai bine ca nu l-am vazut pentru ca cred ca l-as fi omorat , alt gand ii fulgera prin minte. Cand si-a revenit se uita in ochii lui Cj. Si in ei vazu o sclipire. De ea nu se temea. Era exact opusul. Il cunostea prea bine pe omul acesta. Erau prieteni de nedespartit candva. Cj ii zambise intr-un fel pe care Andrei il cunostea. Il mai vazusera uneori inainte. Stia ca atunci cand vede un astfel de zambet acesta isi aduce aminte de anumite lucruri din trecut. Melodia sa il miscase. Dar stia foarte bine ca aceasta nu e tot. Stia. Il cunostea prea bine. Abia acum isi aminti ca , atunci cand el cantase , acesta se uita cu totul in alta parte, cufundat in ganduri. Stia de asemenea ca a ascultat melodia sa. Il miscase, era sigur de asta. Dar mai era ceva Era sigur de asta. Il privi iar. Inca avea acel zambet: gasise o solutie.

Capitolul 4
Cjw: Am gasit si eu o solutie.. De fapt.. o rezolvare a unei solutii. Dar va fi greu. Foarte greu. Urma o pauza. Octav: Deci? Cjw: Vom Urma alta pauza. Dan: Vom.. ? Vorbeste odata! Cjw: Vom sparge o banca. Alta solutie nu vad sa facem rost de bani. Ionut: E nebun! Cosmin: Sa-l culce unu! Octav: Gura! A fost doar o propunere. Dan: Nu stiu ce sa spun. Andrei: Eu zic sa o facem. Am facut atatea. Nu ar fi rau sa adaug si asta la CV. Octav: Si eu m-as baga.. Ionut: Nu pot sa va las de capul vostru. Aveti nevoi de un lider capabil. Dan: Ala sigur nu esti tu . Sunt cu voi , oricum. Cosmin: Fie. Fac asta pentru Edi. Daca cu Baloo nu am facut nimic, nu am sa fac aceeasi greseala si cu Edi. Cjw: Deci , Dragos? Carcel: Da. Normal ca vin. Nu ma lasati deoparte. Dan: Bun. Mergem toti . Asta e bine macar.. Octav: Ai un plan? Cjw: Nu inca. Cosmin: Ce banca alegem? BNR? Andrei: Termino cu glumele. Nici daca spargi toate bancile din Romania nu aduni atatia bani. Cosmin: Tu vorbesti? Care vroiai sa vinzi 3 masini? Octav: Iar ati inceput , domnilor?? Andrei : Ce ma enerveaza asta cu domnii lui! Cjw: Eu as zice The Bank of Bangkok. Banii sunt deja in lingouri. Chiar mai multi decat ne trebuie. Dan: In sfarsit ramanem si noi cu ceva. Cjw: Deci.. sa studiem ce si cum. Ajunge cu vorba. Daniel ce zici , te descurci cu sistemul de securitate ? Ai 2 zile. Dan: Cum sa ma descurc?! E cel mai sofisticat din lume! 2 zile???? 2 zile nu imi ajung sa inchid un server de la NASA. Cjw: Ne bazam pe tine. Andrei: Ok. Cred ca are nevoie de liniste. Noi il incurcam mai mult. Haideti la mine sa ne apucam de antrenament si studiem ce si cum. Octav: Ar mai fi ceva. Avem nevoie de planul cladirii.

Dan: Da normal. Tot eu nu?! In cat timp? 2 ore nu? Pai da.. ca doar eu sunt Nemessis sau Xculptura . Cosmin: Esti mai ceva ca ei la un loc. Avem incredere in tine. Dan: Da mersi.. Dar tot nu ma ajuta. Cjw: Cat timp ai nevoie pentru a face rost de planul complet cu pozitia gardienilor , a camerelor , a laserelor? Dan: Am sa incerc sa rezolv in 2 ore.. Dar nu promit. Lasati-ma singur. Octav: Noi am plecat atunci. Te sun peste 2 ore. Ionut: Avem si noi treaba. Trebuie sa facem rost de echipament. Arme , grenazi, NV , tot pachetul. Si inca pentru 6 oameni. Chiar 7 daca-l punem si pe Daniel. Si plecara lasandu-l pe Daniel singur , care sa si apucat de munca dupa plecarea lor. Ionut isi sunase un prieten din armata care se ocupa cu distribuirea de arme. La rugat sa faca rost de echipament pentru 7 oameni. Din cate mi-a dat de inteles , pe cand era in armata , erau prieteni foarte buni. Chiar frati. Erau de nedespartit. Mai tarziu, dupa ce s-a gratiat Ionut, a aflat ca prietenul sau fusese dat afara deoarece era banuit ca din cauza lui disparea armament din baza. Atunci cand l-a sunat acesta era foarte bucuros ca isi reaude prietenul incat nu cred sa mai fi auzit si numarul de persone pentru care trebuie sa faca rost de echipament : sapte. Dar se pare ca acest prieten al lui Ionut era un om cu multe relatii. A facut rost de echipament pentru 7 oameni in 20 de minute. In jumatate de ora eram complet echipati : 7 Kevlar Full Equip ,2 Maverick M4A1 Caliber 5.56 NATO , 1 Magnum Sniper Caliber .338 , 2 KM Sub-Machines Caliber 9MM , 3 x Night&Lasers VISION , 8 SG Grenades , si gloante cat sa omori 500 de tauri furiosi. Nu as vrea sa ma cert cu acest prieten al lui Ionut. Echipamentul ne venea de minune . Singurul care avea probleme era Cosmin: -Fratilor da eu inot in papucii astia! Bluza asta .. uitate la ea. Incap cu tot corpul intr-o maneca! Ionut: Fa rost tu de altele mai bune. Octav: Sunt foarte bune ! Nu e vina lui ca tu stai in picioare la masa cand mananci. Cosmin: Mamica ta e de alta parere. Andrei: Wow! Gata .. fara mame. Carcel: Unde-s NV alea? Vreau si eu una. Ionut: I-a de-aici. Carcel: Mersi. Asa e mai bine . Auzi-ti de echipament am facut rost dar cum dracu ajungem pana acolo?! Andrei: Ma ocup eu de asta. Nu am facut parasutism degeaba. Fac rost imediat de un elicopter echipat cu tot ce ne trebuie. Octav: Gura ! Ma suna Daniel. Il pun pe speaker. Octav: Da. Daniel: Am rezolvat frate!! Intr-o ora! Tine cont . Mai ceva ca Nemessis sau Xculptu Octav: Da da. Am prins ideea . Esti mare domnule. Poti sa vii la Andrei acasa cu planurile alea? Si noi ajungem in vreo 10 minute. Dan: Da. Dar trebuie sa fac un dus. Am transpirat tot. Octav: Ok. Ne gasesti acolo. Andrei: Hackerii astia.. se bucura din orice.

Capitolul 5