Ca urmare a nfrngerii n razboi si a presiunii minoritatilor nationale, Imperiul Aus tro-Ungar se destrama.

Partea austriaca s-a separat ntr-un mod organizat, fara vi olenta, n schimb n partea ungara a imperiului au avut loc confruntari armate, ntins e si pe parcursul anului 1919. La 29 octombrie 1918, regatul Croatiei, Slavoniei si Dalmatiei si proclama independenta, devenind ulterior parte a Iugoslaviei. La semnarea armistitiului (3 noiembrie), n Ungaria era la putere un guvern condus de Mihly Krolyi, aristocrat cu vederi pro-Antanta. (Dupa abolirea monarhiei, la 1 6 noiembrie 1918, Krolyi devine presedintele republicii, iar Dnes Berinkey prim-mi nistru). Guvernul ungar a ncercat sa ofere minoritatilor nationale autonomie cult urala si administrativa, dar acestea au refuzat, cernd separarea de statul ungar. La ntlnirea dintre generalul francez Louis Franchet d'Esperey (comandantul armatei aliate din Balcani) si contele Krolyi (Belgrad, 13 Noiembrie 1918), s-a ncheiat o conventie, n principal de natura militara, stabilindu-se o linie de demarcatie nt re Romnia si Ungaria (n Transilvania), iar la sud de Mures Banatul si Baranya au f ost puse sub ocupatie franco-srba. Viitoarele granite ale Ungariei cu Romnia, Slovacia si Iugoslavia nu erau stabili te. Tratatul de la 16 august 1916, dintre Romnia si Antanta (prevaznd ca Romnia sa primeasca toata Transilvania, Banatul, Maramuresul, Crisana, granita trecnd la nu mai ctiva kilometri de Debretin si Seghedin) nu mai era n vigoare, deoarece fusese ncalcat de Romnia, care ncheiase la 7 mai 1918 cu Puterile Centrale Pacea de la Bu curesti. La nceputul lunii noiembrie, unitati ale armatei cehe si unitati paramilitare slo vace au ncercat sa cucereasca Slovacia (nca parte a Ungariei), dar au fost respins i de armata ungara. n urma unui apel lansat de ministerul de externe al Frantei, s-a creat o linie de demarcatie a Slovaciei, iar armata ungara a parasit, incomp let nsa, teritoriul slovac. La 13 Noiembrie 1918 armata romna (remobilizata la 10 noiembrie) traverseaza Carp atii n Transilvania si intra n Trgu Mures (25 noiembrie), Bistrita (4 decembrie), B rasov (7 decembrie), nct pe la mijlocul lui decembrie atinsese linia de demarcatie fixata la Belgrad de francezi. La Sibiu s-a instalat un consiliu guvernamental. Avnd sprijinul generalului Henri Mathias Berthelot (comandantul fortelor aliate din Romnia si sudul Rusiei), romnii depasesc linia de demarcatie, desi acest lucru nu a fost agreat de Franchet d'Esperey si Georges Clemenceau, invocndu-se si dec izia Adunarii Nationale de la Alba-Iulia. La 24 decembrie este ocupat Clujul, nai ntarea continund pna la 22 ianuarie, la aliniamentul Sighetu Marmatiei-Zalau-Zam. La 28 decembrie, cehoslovacii, condusi de generalul italian Luigi Piccione, ocup a orasul Ko ice, iar la 1 ianuarie 1919 Bratislava, instalnd acolo la 4 februarie g uvernul provizoriu al lui Vavro Srobar. Pentru a-si asigura participarea armatei romne la razboiul antisovietic din est, aliatii fixeaza noi linii de demarcatie, mai defavorabile Ungariei dect precedent ele, ntre Romnia, Slovacia si Ungaria. Acestea au fost prezentate la 20 martie, su b forma de ultimatum, guvernului Krolyi. Acesta a refuzat sa semneze si si-a dat demisia. A doua zi, puterea a fost preluata de Partidul Comunist si Partidul Soc ialist, care au fuzionat si au proclamat Republica Sovietica Ungara. Presedintele noii republici era socialistul Sndor Garbai, de profesie zidar, pute rea reala avnd-o nsa ministrul de externe Bla Kun. Din cei 26 de comisari ai poporu lui, 18 erau evrei. Primele acte ale guvernarii au fost nationalizarea industrie i, abolirea titlurilor si privilegiilor aristocratiei si separea statului de Bis erica. n pofida sfatului dat de Lenin, Bla Kun a refuzat sa mparta pamnt taranilor, n departandu-si din aceasta cauza o mare parte din suportul popular. Armata, condu sa de ofiteri ai vechiului regim, a fost dezamagita de masurile comuniste luate de noul guvern.

La 7 aprilie, cehoslovacii avanseaza din nou spre sud, cu intentia de a ajunge l a noua linie de demarcatie. Spre est, ei ocupa Rutenia. n noaptea de 15/16 aprilie, armata ungara ataca trupele romne pe valea Crisului. A ctiunea a avut drept urmare reluarea naintarii armatei romne n Ungaria. Cu exceptia diviziei de secui, armata romna nu ntlneste o rezistenta prea serioasa. La 20 apri lie este atins aliniamentul Hust (n Ucraina subcarpatica)-Satu Mare Carei Valea lui M ihai Oradea, pe flancul sudic ajungnd la Oroshza. La 5 mai, tot teritoriul pna la Tis a, inclusiv podurile peste ru, era ocupat de armata romna, continuarea naintarii fi ind interzisa de Consiliul Suprem Aliat. n nord s-a stabilit legatura cu armata c ehoslovaca, n orasele Mukachevo (Munkcs) si Tokaj, fiind taiata astfel ruta prin c are Bla Kun ar fi putut primi ntariri de la Armata Rosie. La 6 mai se constituie la Arad un guvern maghiar contrarevolutionar, sub conduce rea lui Gyula Krolyi (var al fostului prim-ministru) si n care Mikls Horthy, conduc atorul "Armatei nationale" anticomuniste, are functia de ministru de razboi. La 30 mai, guvernul se muta la Szeged, iar la 12 iulie conducerea lui este preluata de Dezso Pattantys-brahm. Prin oprirea naintarii romne, guvernul lui Bla Kun cstiga timp. Situatia continua nsa sa fie grea. ntre comunisti si conducerea armatei persista nencrederea, iar solda tii jefuiesc populatia civila. Mobilizarea generala a muncitorimii nu aduce rezu ltatele scontate, nrolarea ncepnd sa se faca cu forta. Masurile disciplinare din ar mata se naspresc. Lenin promite sprijin Republicii Sovietice Ungare, dar acesta n u se materializeaza. Desi era comunist si evreu, Kun intentiona sa recstige terit oriile ungare pierdute, ceea ce i-a asigurat sprijin din partea nationalistilor. Kun ncepe sa manifeste moderatie fata de burghezie, sa faca opozitiei unele conce sii si sa ncetineasca programul de comunizare a Ungariei. Amenintarea ofensivei r omne totusi nu a reusit sa determine realizarea unei coeziuni ntre noua guvernare comunista si societatea ungara. O parte semnificativa a populatiei dorea interve ntia armatelor straine pentru a nlatura guvernarea comunista. La 17 mai 1919, armata romana intra n Arad, n pofida obiectiilor franceze. Cea mai slaba veriga din ncercuirea capitalista a Ungariei o reprezenta Slovacia. L a 20 mai, armata ungara ataca n acea directie si obtine succese. n iunie, ocupa or asul Ko ice si ameninta Bratislava (Pozsony, Pressburg). n est, trupele ungare ajun geau la Bardejov, scopul fiind jonctiunea cu unitatile din vestul Ucrainei ale A rmatei Rosii. Generalul Piccione este nlocuit de la conducerea armatei cehoslovace cu generalul francez Maurice Pelle, care porneste contraofensiva. La 7 iunie, guvernul Ungar iei primeste o telegrama-ultimatum din partea primului ministru francez Clemence au, n care era somat sa nceteze imediat ostilitatile, sub amenintarea unei ofensiv e generale mpotriva Ungariei. Multumita raspunsului conciliant dat de Bla Kun, gen eralul Pelle opreste contraofensiva, dar o reia cteva zile mai trziu. La 13 iunie, Aliatii decid asupra frontierei definitive dintre Ungaria si Slovac ia. Avnd aproximativ doua treimi din Slovacia sub controlul lor, comunistii instaurea za la 16 iunie 1919 n acest teritoriu Republica Sovietica Slovaca. Aceasta format iune statala nsa se desfiinteaza la 7 iulie, dupa retragerea armatei ungare (30 i unie-3 iulie) si revenirea fortelor cehoslovace. La 24 iunie 1919 a avut loc o lovitura de stat esuata, organizata de social-demo crati. A fost format un nou guvern comunist, condus de Antal Dovcsk, care declans eaza teroarea rosie . Au fost constituite asa-zise tribunale revolutionare care au or

donat executarea persoanelor suspecte de implicare n lovitura de stat. Detasament ul Lenin-fik (Baietii lui Lenin), condus de Jzsef Cserny si compus din 200 de insi na rmati, jefuieste si terorizeaza populatia. Reorganizata si ntarita, armata ungara declanseaza la 20 iulie atacul mpotriva uni tatilor romne stationate de-a lungul Tisei. Unicul scop declarat al atacului era obligarea romnilor de a se conforma deciziei Antantei privind linia de demarcatie . Atacul a fost pornit n zona de sud (Mindszent Csongrd) si n centru (Szolnok), unde s-a si concentrat atacul. n primele patru zile ale ofensivei, ungurii au obtinut cteva succese. Armata romna se retrage organizat, apoi, la 25 iulie, contraataca. Avansul este foarte rapid. La 1 august este ocupat orasul Mezokvesd, la 2 august orasul Cegld. Armata ungara se dizolva, la 4 august fiind ocupata capitala Budapesta, n care armata romna org anizeaza o defilare. La 1 august, Bla Kun fuge la Viena, unde este arestat. Se formeaza un guvern nou, condus de socialistul Gyula Peidl. La numai 6 zile este nlaturat de un alt guver n, condus de Istvn Friedrich. Armata romna nainteaza spre vest, pna la 28 august, cnd atinge linia dintre orasele Gyr si Veszprm. Potrivit memoriilor generalului american Harry Hill Bandholtz, reprezentantul mi siunii militare interaliate din Ungaria, armata romna a rechizitionat material ru lant, cai de rasa, etc. sub motivatia de a recupera daunele provocate de perioad a de ocupatie germana din Romnia. n memoria lui Bandholtz, la Budapesta i-a fost r idicata o statuie, n fata ambasadei SUA. Retragerea armatei romne din Ungaria a nceput la 4 octombrie 1919. La 18 noiembrie s-a ncheiat evacuarea pna la Tisa, iar la 30 martie 1920 toate trupele romne erau retrase. La 16 noiembrie 1919, amiralul Mikls Horthy, fost comandant al marinei imperiului Austro-Ungar, preia puterea la Budapesta. La 1 martie 1920, Adunarea Nationala a Ungariei restabileste Regatul Ungariei, dar hotaraste sa nu-l recheme din exil pe Carol al IV-lea al Ungariei, ci l alege pe Horthy ca regent pe o perioada ned eterminata. Horthy instituie teroarea alba mpotriva comunistilor si evreilor. Banatul, ocupat de trupe franceze si srbe, a fost mpartit ntre Romnia, Serbia si Ung aria (august 1919), ca urmare a hotarrii Conferintei de Pace. n 1924 a avut loc o modificare minora a frontierei, Romnia primind Jimbolia, iar Serbia Modosul (azi Jasa Tomic). La 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de la Trianon, care a stabilit granitele Ungariei, n vigoare si astazi. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Ungara_a_Sfaturilor