Sunteți pe pagina 1din 16

http://www.universulromanesc.org/biblio/rezistenta-anticomunista/49-gsc-02-rezis tenta-anticomunista/125-rezistenta-anticomunista-din-muntii-romaniei-1946-1958-c icerone-ionitoiu-020.html?

start=3 Rezistenta anticomunista din muntii Romniei, 1946 1958-Cicerone IONITOIU {020} Gemetele poporului romn nu au fost insa auzite n lumea libera Timp de aproape 12 ani (1946-1958), luptatorii anticomunisti retrasi n sustinuti de populatia satelor din mprejurimi, au rezistat eroic atacurilor trupelor de Sec uritate. In aceasta lupta au fost implicati zeci de mii de oameni. Majoritatea a u cazut n lupta sau au fost condamnati la moarte si executati. Locuitorii satelor de la poalele muntilor, care i ajutau si i aprovizionau cu alimente, cnd nu au fos t executati, au umplut nchisorile si lagarele de exterminare. Autorul, Cicerone lonitoiu, a memorat evenimente, nume, localitati si ntmplari. Le -a memorat si apoi, dupa multi ani, le-a consemnat asa cum i-au fost povestite d e cei pe care i-a ntlnit n nchisori si lagare. In ultimii ani, cu ocazia calatoriilo r facute n tara, le-a completat cu noi date ncredintate de supravietuitori. Timpul nu i-a ngaduit o stilizare mai ngrijita, nici o sistematizare mai adecvata a materialului strns. mprejurarile au ^ facut posibile eventuale erori asupra denumirii unor localitati , a numelor unor persoane si chiar a modului cum si-au pierdut viata. Vom fi recunoscatori cititorilor care, n cunostinta de cauza, ne vor semnala even tualele inadvertente, pentru a fi corectate ntr-o editie ulterioara. Desigur, cele relatate n aceasta carte nu reprezinta dect o mica pane din epopeea rezistentei armate anticomuniste din muntii Romniei. Dar, asa cum a scris marele Alexandr Soljenitn, ca sa cunosti gustul apei de mare nu e nevoie sa bei toata marea, este de ajuns si o sorbitura. PREFATA Rezistenta mpotriva regimului comunist din Romnia a fost generala si a nceput imedi at dupa asa-zisa eliberare. Ea a nsemnat reactia de aparare a demnitatii national e mpotriva jafurilor, arestarilor si crimelor comise de ocupantii sovietici si de uneltele lor. Aceste ^ faradelegi au durat peste patruzeci de ani Poporul romn nu a acceptat niciodata sa colaboreze cu dictatura. S-au gasit si tradatori, asa cum au fost peste tot. Soarta lor este pecetluita g i nimeni nu le poate schimba denumirea. Romnia a cunoscut fi lupta de partizani - acea lupta armata care timp de peste un deceniu a cuprins ntreg teritoriul si a hartuit autoritatile vndute intereselor s traine. Am ncercat sa prezint unele episoade ale acestei lupte, care trebuie sa ramna n ist oria poporului romn, deoarece am cunoscut aceasta lupta n mod direct, fiind unul d intre aceia care au simtit n ceafa teava pistolului sovietic si au fost calcati n picioare de uneltele ocupantului vremelnic. Fugarit, am dormit sub clar de luna la adapostul padurii, avnd drept perna cetina de brad, iar pe vreme de furtuna piatra rece a grotei carpatine. I-am cunoscut pe unii din martirii acestei lupte de partizani, care s-au nfratit cu moartea, muscnd tarna, secerati de gloante sub zidul onoarei romnesti.

Ei au facut parte dintr-o generatie fara tinerete. Ei si-au dat viata ncredintati ca viitorul nu va fi prezentul pe care l traiau. Cu migala am adunat fapta lnga fapta, nume linga nume, ca sa refac o lume de eroi a devarati si de martiri. Dumnezeu ne-a nvrednicii sa avem o istorie cu multi martiri, pe care noi trebuie sa-i cinstim. Altii nu o vor face. Sapati-le adnc numele n inima si n piatra! Scrieti-l n vesnici ! Celor ce n-au auzit geamatul poporului romn, celor ce n-au vazut copiii smulsi de la snul mamei si sngele nevinovat curgnd pentru dreptate, strainilor care se-ntrea ba ce-am facut, sa le oferim dovezile pe care nici un vecin nu le poate prezenta la proportiile epopeii noastre si, purtndu-i de mna, sa le aratam ca pamntul nostr u-i plin de oseminte de la munte pna la mare, din bordei pna-n palat, si pretutind eni ntlnesti copii ce nu si-au cunoscut parintii sau mame carora li s-au uscat och ii de jalea asteptarii. Cicerone Ionitoiu ELIBERAREA A NSEMNAT JEFUIREA SI DEZORGANIZAREA TARII-Cicerone IONI TOIU n spatele frontului se ntorceau, n "furgonetele sovietice", cei o suta sau doua de comunisti ce-si gasisera adapost sub pulpana lui Stalin. Dupa acesti tradatori a i intereselor romnesti si-a facut aparitia o lume necunoscuta locurilor, cu graiu l stricat, fara ocupatie precisa, care a mpnzit Tara de Sus si Tara de Jos a scump ei noastre Moldove. Se urmarea crearea unei stari de anarhie si instaurarea unei administratii cu oameni straini de acele locuri, care nu tineau cont de legile tarii noastre. Romnia se gasea ntr-o situatie disperata. Prim-ministrul de atunci, generalul Radescu, a declarat n fata natiunii : "Ne-am gasit la un moment dat n situatia de a fi stersi de pe harta ca stat independent. Am scapat gratie ntelepciunii si curajului tnarului nostru Rege". Iuliu Maniu, n acele momente grele pentru tara, a subliniat: "Trebuie sa accentue z gestul Majestatii sale Regele, care a luat n aceasta chestiune partea leului, f iindca prin cuvntul sau, hotart, a pus la dispozitia acestei actiuni ntregul sau ap arat militar si civil. Desigur, fiecare am riscat ceva n aceasta operatiune, dar Majestatea Sa Regele a riscat cel mai mult, a riscat dinastia, tronul, si si-a r iscat chiar viata". Lucretiu Patrascanu, reprezentantul infimei minoritati comuniste puse n slujba Mo scovei, se erija n aparator al intereselor sovietice si, de pe pozitia de "procur or" pe care si-o asumase, acuza de ntindere n ncheierea armistitiului. O facea dupa ntoarcerea de la Moscova. Iuliu Maniu a tinut sa lamureasca situatia, subliniind ca nu e de vina Romnia: "D omnul Buzesti stia ca am precizat anumite modalitati si nu ni s-a raspuns din pa rtea Aliatilor sapte saptamni, dupa care s-a spus: "Faceti dumneavoastra dupa put erea dumneavoastra proprie, ca noi nu putem face nimic" si s-a facut pe putere p roprie... Am fost ntr-o situatie groaznica, tragica. Vedeam nu aveam nici un ajutor de nicaieri. Si a trebuit rivit, pe cta vreme nici de la Italia, nici de Ia uni pe puteri proprii, ci au cerut sa faca actiuni ca nu puteam ntrzia lucrurile. Si sa gasim momentul cel mai pot Franta nu au cerut sa faca acti cnd erau Aliatii acolo, cu for

tele lor. Noi am facut cu puteri proprii riscnd viata, existenta, dinastia si tot bunul pe care l are Romnia". Si tot n Consiliul de Ministri a facut unele precizari care lamuresc situatia dra matica din acea perioada: "Tin sa constat ca textul armistitiului nu corespunde cu acele conversatiuni si acele ncheieri pe care emisarii nostri ia Cairo le-au c onvenit cu reprezentantii Aliati... constat ca Aliatii nu si-au respectat ntelege rile. Baza acestor conditiuni era fixata n sase puncte care contineau anumite asigurari foarte pretioase pentru Romnia... am fost de credinta ca aceste stipulatiuni vor fi respectate, dar ceea ce am stabilit la Cairo nu s-a respectat de domnii de l a Moscova.. ===================== Pagina 2 din 5 Armistitiul n multe privinte se prezinta ca o capitulatiune...", Pentru a putea analiza cauzele care au generat nemultumirile poporului romn, mani festate prin rezistenta armata si revoltele generalizate pe ntreg teritoriul tari i, nu aveam dect sa retinem acuzatia fruntasului comunist Lucretiu Patrascanu adr esata reprezentantilor politici si poporului romn "care n-a stiut sa se comporte bine cu Armata Rosie eliberatoare": "Timp de ani de zile s-a dus cea mai ticaloa sa propaganda... s-a facut din prezenta Armatei Rosii un lucru de oroare: copiii vor fi spintecati, femeile vor fi siluite, sate si orase vor fi distruse...tot ce mintea omeneasca imagina ca grozavie a fost nfatisat ca perspectiva a prezente i Armatei Rosii. S-a creat n poporul romn o stare de panica ce a facilitat excesele, si nu le-a mpie dicat.. Ma adresez n special domnului Maniu si domnului Bratianu. Nu s-a interven it ca acestei panici sa i se puna capat, cu toata autoritatea Partidului Nationa l Taranesc si a Partidului Liberal, deoarece cuvntul d-lui Maniu si d-lui D. Brat ianu, n zilele de panica, ar fi adus foarte mult bine Romniei. Acest cuvint nu s-a spus... n cazul cnd conducerea partidelor politice burgheze nu va avea ntelegerea momentului politic actual, Romnia si va pierde neatrnarea". Patrascanu aducea acest cuvnt de ordine de la Moscova. n aceste momente de tragedie nationala, membrii guvernului au fost solidari n fata diversiunii comuniste, iar demnitatea romneasca si-a gasit un aparator stralucit n Iuliu Maniu: nvinuirea nu este ntemeiata. S-a facut tot ce s-a putut face. Adevarat este ca nu s -a putut face tot ceea ce se dorea sa facem. Din ce cauza? Din cauza armatei sov ietice. Domnul Patrascanu sa-si dea seama de situatia extrem de grava n fata opin iei publice romnesti. Noi am militat pentru aceasta politica, n scris si cu vorbir ea, ca sa nlaturam acea parere care exista, potrivnica Natiunilor Unite, determin ata de prezenta Rusiei Sovietice, n care Romnia avea o nencredere, sa zicem traditi onala... S i am militat, prin toate mijloacele posibile, ca sa producem un senti ment de liniste n opinia noastra. Astfel, am aratat ca nu e de prevazut o agresiune dusmanoasa din partea Sovietel or daca noi vom avea o politica prieteneasca fata de ele. Am produs an sentiment de liniste si nainte de a fi sosit armatele rusesti.. Eu e ram decis sa fac toate gesturile primitoare ca sa arat armatei sovietice ca sunt em cu toata ncrederea fata de ea si ca o primim ca pe o aliata, ca pe o tovarasa de lupta. Ce s-a ntmplat, nsa ?

S-a ntmplat mai mult dect spunea domnul Patrascanu. Conducatorii armatei sovietice au declarat, att oficial, ct si n conversatiile particulare pe care le-au avut, ca vin n Romnia ca ntr-o tara dusmana, ca o armata de ocupatie. Va sa zica, vedeti, o atitudine ofensatoare, nu numai contrara lucrurilor noastr e interioare, nu numai contrara atmosferei pe care eu ma sileam s-o produc cu to ata bunavointa, ci contrara celor mai elementare reguli de buna-cuviinta. Nu putem noi, ca guvern al Romniei pna azi libere, vedea cum ministrul nostru de R azboi, ministrul de Interne si ministrul Comertului si al Industriei nu sunt pri miti de un general rus si sunt tinuti cu ceasurile. n fata acestei atitudini a lor nu puteam face noi manifestari de dragoste si de a micitie, cnd ei ne ofensau si si manifestau n mod evident chiar dusmania A trebuit sa facem cea mai mare sfortare, morala si politica, domnul Bratianu si eu, nu stiu daca si domnul Titel Petrescu, ca sa nu scapam cumva un cuvnt de ind ignare, care stim ca ar produce mari pagube intereselor romnesti. n afara de aceasta, daca ar fi fost asa cum spunea dl Patrascanu, ca au fost exce se din partea anumitor soldati rusi, fiindca orice armata din lume are astfel de elemente fara constiinta, n-as fi spus nimic. Dar cnd nsasi conducerea suprema si Comandamentul Suprem Militar si unitatile organizate rusesti fac astfel de acte inadmisibile, atunci ce puteam face noi ? Lasa ca la toate protestele pe care l e puteam prezenta pna n ultimul moment, raspunsul era ca sunt n tara ocupata, ca su ntem tara fara armistitiu si ca, prin urmare, ei respecta punct cu punct legile militare... S titi cum au pus mna pe toate vasele noastre si au facut unele acte pna acolo inc it un amiral a trebuit sa se mpuste din cauza acelor umilinte. Ei bine, n asemenea conditii, cum poti dumneata astepta ca noi sa aducem osanale de dragoste si de prietenie, sa facem manifestari de prietenie ? Am fost fericit ca m-am putut stapni si ca dl. Bratianu s-a putut stapni, si ca lu mea romneasca si ceilalti domni ministri s-au putut de asemenea stapni ca sa nu fa cem nici un accent de revolta si nemultumire. Cte sate de ale noastre sunt aprinse ? Cnd se prapadesc averi de miliarde, cnd Coma ndamentul Militar Rus nu primeste pe membrii guvernului si evacueaza sate ntregi, ce vrei dumneata sa facem ? Manifestari de amor, dragoste si iubire ? Dar dvs. va dati seama ce nseamna acestea pentru autoritatea ministrului de Inter ne, ca sa mearga comandantul militar rus sau unitatile militare, nu particulari si soldati rusi, ci comandantul sau trupele organizate sa mearga prin sate si sa scoata pe oameni din casele lor si sa-i arunce afara, n timp de noapte ! Noi cu publicul romnesc trebuie sa traim; noi si lumea romneasca trebuie sa ne ase zam viitorul. Evident ca aceasta posibilitate, a conditiilor de viitor, trebuie sa o coordonam cu necesitatile politice, si pna ia un punct, care se poate, am si facut-o... Dar un lucru putem si noi pretinde: ca, dupa aceste ntmplari, sa nu se ceara de la noi explozii de bucurie si explozii de osanale si iubire fata de armata pe care vrem s-o servim, dar care ne ofenseaza. Mai adaug si un alt motiv : ca noi nu ne-am nascut ieri. Povestea noastra cu Rus ia si cu armata ruseasca si Aliatii ei nu ncepe de ieri sau de alaltaieri, ci mer ge de ani. Si sa nu uitati ca noi, prin marii nostri patrioti care s-au dus n str

ainatate ca sa lucreze n acest sens, prin emisarii nostri care au discutat cu rep rezentantii Sovietelor, Angliei si Americii, am precizat anumite conditiuni clar e, care nu puteau sa fie discutabile, si care au stabilit anumite lucruri ce nu se pot pretinde false. S i atunci, va rog, ma trezesc aici cu o armata care vine n tara dusmana si care nu stie nimic de treaba aceasta; vine ca o armata de ocupatie, nu ca soldati par ticulari, cum ati spus dvs., ci ca unitati organizate si comandate face lucruri de acestea. Am nchis ochii si am nghitit. Eu multe nghit, n-aveti idee cte pot sa nghit cnd trebui e sa fie n interesul tarii noastre. Am facut declaratii cinstite si am avut toata ntelegerea domnului ministru de Externe, care stie cum am facut aceste declarati i. Nu mi se poate pretinde ca eu sa spun: Te salut, domnule ocupant al nostru atun ci cnd lumii ntregi, ncepnd de la rege si pna la ultimul om cu care am vorbit, i-am s pus ca am conditiuni linistitoare de la Aliati, iar armata aceasta vine si face ceea ce a facut". Modul cum se comportau trupele sovietice pe teritoriul Romniei depasea orice ntele gere, iar cuvintele de jaf, prada, barbarie calificau actele savrsite de ele pe o riunde treceau. Oamenii erau rapiti n vagoanele de vite ce se ndreptau spre Rusia. Ostasii care depusesera armele conform Mesajului Regal ("Nu este dect o singura cale pentru salvarea tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din aliant a cu puterile Axei si imediata ncetarea razboiului cu Natiunile Unite... Ele ne-a u asigurat independenta tarii si neamestecul n treburile noastre interne") erau d usi cu forta n lagarele de exterminare sovietice. Pe urmele lor erau trimisi germ anii si basarabenii din Romnia. Iuliu Maniu, adresndu-se autoritatilor sovietice n legatura cu aceasta problema, a scris : "Potrivit conditiunilor armistitiului, soldatii romni care au depus arme le dupa 24 august, ora 4 a.m., nu snt considerati prizonieri de razboi. Aceste tr upe urmau nsa sa fie predate guvernului romn si n acest sens au fost realizate o se rie de ntelegeri ntre autoritatile romne si delegatia sovietica, n Comisia de armist itiu. Cu toate acestea, cnd generalul romn care fusese nsarcinat cu primirea acestor trup e (potrivit acordului convenit) s-a dus n zona, a fost informat ca 20.000 din ace sti soldati fusesera transportati dincolo de Prut. Ulterior delegatia sovietica a declarat ca aceste trupe, ntruct nu mai snt n Romnia, nu mai pot face obiectul pred arii... Nepredarea acestor trupe a creat emotie n ntreaga tara, iar transportarea lor n teritoriul sovietic a provocat o adnca tristete familiilor acestora". O situatie dureroasa exista si n legatura cu Basarabia si Bucovina de Nord, cu ac ei frati care au avut att de mult de suferit din cauza Rusiei si continuau sa poa rte jugul asupririi, desi Aliatii se angajasera n razboi pentru a restabili state le n hotarele lor si a garanta fiecarui popor dreptul de a-si alege forma de guve rnamnt dorita. Refuzul comunistului Lucretiu Patrascanu de a accepta discutarea a cestei probleme "de stat" era n vederile stapnului de la Kremlin, care, n anul 1943 , declarase ca nu mai discuta statutul Basarabiei dect atunci cnd Statele Unite vo r consimti sa discute statutul Californiei. Cum la aceasta n-ar fi putut nici sa se gndeasca Roosevelt, sovieticii au mers si mai departe, decretnd repatrierea oricarei persoane care a parasit teritoriul ru s dupa anul 1917. n acest timp (1944), mii de persoane straine locurilor si faceau aparitia. Veneau de aiurea; numai Stalin le stia urma. Acestia complotau mpotriva tarii pe al caru i teritoriu se instalasera ca la ei acasa; si organizau o administratie proprie. Oficialitatile locale si legale erau arestate si izgonite. Se urmarea crearea un

ei stari de anarhie n tara Moldovei. ========================= Pagina 3 din 5 Se vorbea de constituirea unei asa-zise republici a Bacaului. Daca aici, n sud, s e petreceau astfel de fapte anarhice, cu ct mergeai spre nord aveai impresia ca t e gasesti ntr-o "gubernie" ale carei treburi erau dirijate de Moscova. Cei nou veniti si aliatii lor fara de capati erau narmati cu armament confiscat de la nemti. Erau instruiti, dupa care cutreierau Moldova, teroriznd populatia. Sub pretextul rechizitiei au fost luate de la populatie: tractoare, trasuri, car e, boi, distrugndu-se astfel si inventarul agricol. Rusii urmareau sa dizolve armata romna, care ncerca sa instaureze ordinea n spatele frontului, si sa o nlocuiasca cu una dupa modelul sovietic. Cu toate eforturile guvernului romn de a obtine trupe pentru asigurarea linistii, i-au fost lasate do ar trei divizii cu cte trei mii de oameni fiecare. Era o parodie de armata, n aces t timp, circa optzeci de mii de dezertori sovietici cutreierau tara, constituind un element turbulent care ngrozea populatia. Dinu Bratianu a declarat n Consiliul de Ministri : "La Stefanesti, lnga mine, au f ost mpuscati trei rusi fiindca se duceau sa violeze fete". Iuliu Maniu a facut cunoscut lui Visinski urmatoarele, referitor la situatia din Moldova : " Desi au trecut doua luni de la semnarea armistitiului si desi armis titiul prevede ca administratia romneasca sa fie reinstalata n ntreg teritoriul romn esc , cu exceptia unei zone de 50-100 km n spatele frontului, n Moldova autoritati le romne au putut doar partial sa o faca. Exista cazuri cnd functionarii trimisi n Moldova fie ca au fost obligati sa se ntoarca nainte de a ajunge la destinatie, fi e ca au fost mpiedicati de autoritatile militare sovietice sa-si intre n atributii , n acelasi timp s-au primit informatii ca n diferite regiuni din aceasta provinci e au fost operate unele deportari". Jaful si abuzurile se instalasera peste tot. Cine se opunea era tratat drept fas cist. Delatiunea ncepuse sa se extinda. Razbunarile erau la ordinea zilei. "Elibe ratorii sovietici" ncarcau si carau tot ce gaseau. Totul li se cuvenea, totul era al lor! Pentru a se face fata cerintelor nesatioasei Rusii, s-a trecut la construirea un ei cai ferate cu ecartament largit, pe liniile principale, ntre Ungheni-Buhaiesti si Ungheni-Adjud, corespunzator ecartamentului liniilor ferate rusesti. Astfel, pe lnga bunurile noastre, ncepusera sa se scurga, zi si noapte, bunurile u nei jumatati de Europa "eliberata". Toate caile ferate erau ticsite. Liniile sec undare din Moldova erau paralizate. Garnituri de 50-60 de vagoane, nchise sau pla tforme, se scurgeau prin Ghimes-Palanca, nghesuindu-se pe Valea Trotusului, ocupnd liniile de garare din statii. Trenurile erau nsotite de cte un vagon de clasa cu 8-10 rusi narmati, care asigurau transportul prazii. Uneori, din cauza aglomerati ei, stationarea prin gari dura cteva zile. Atunci "eliberatorii" se napusteau pri n casele oamenilor, pe care le goleau de bautura, de mncare si de tot ce credeau ca le este folositor. Oamenii pagubiti de pe traseu, de la Asau, Comanesti, Darmanesti, Trgu Ocna, au nc eput sa reactioneze. Asa a luat fiinta o prima forma de rezistenta si de riposta mpotriva celui ce se dovedea a fi invadator. Se organizau cte 3-4 persoane si doa r i auzeai: "Hai sa-i pedepsim pe rusnaci". La jaful facut de rusi se raspundea cu atac narmat. Tinerii, mai ales, narmati cu cte o dalta solida si un ciocan greu n servieta si cu un pistol n buzunar, se strec

urau n vagoane si-n mersul trenului distrugeau tot ce se putea: aparate de preciz ie, ceasuri de control, glisiere, lanturi de transmisie, ntr-un cuvnt scoteau din u z multe lucruri pradate din Europa Si pornite pe drumul Rusiei. Trenurile erau nc arcate cu de toate, lucruri vechi si lucruri noi, luate de peste tot sub titlul de despagubire de razboi: lighene, paturi, palarii, utilaje, roti de bicicleta, cerneluri, suluri de hrtie, truse cu scule, vesela, covoare, scaune de tot felul, masini de cusut, lustre, stofe, acordeoane, costume, rochii, lenjerie, fierastr aie, nasturi, frnghii, oboaie, cotete cu gaini, gste, porci, colivii cu canari, pi ane, tobe, pantofi, tablouri, masini de tuns, toate aruncate de-a valma. Au fost cazuri cnd oamenii decisi sa riposteze au dat peste rusi beti. I-au dezar mat si i-au batut bine, drept pedeapsa pentru furturile savrsite prin sate. Pe un rus, de exemplu, care se mai tinea pe picioare, l-au obligat sa duca n spate but oiasul de tuica la locul de unde l furase. Si n acest fel, lumea si procura arme si grenade, pregatindu-se sa se apere mpotriv a acestor creaturi salbatice. Timp de doi ani, rusii au furat tot ce le-a picat n mna. Romnia a ajuns de nerecunoscut. Nelinistea domnea peste tot, foametea-si arata co ltii n Moldova. Tifosul, semnul cruntei mizerii, ncepuse sa apara, iar "patriotii" narmati si faceau de cap sub obladuirea "Comisiei Aliate de Control" care repreze nta de fapt numai Rusia. Ceilalti "doi", reprezentantii Angliei si S.U.A., cauta u sa nu-i supere pe noii democrati ai Europei. Asistau la faradelegile savrsite n numele coalitiei antihitleriste si si spuneau parerea numai verbal, n scris o face au catre Washington si Londra. n aceasta situatie, Iuliu Maniu l-a ntrebat pe Burton Barry, reprezentantul S.U.A, daca America si Anglia doreau ca Romnia sa devina o parte a Uniunii Sovietice, a daugind totodata ca, daca se intentiona abandonarea ei, aveau obligatia s-o spun a. Burton Barry, n raportul naintat, spunea: "Departamentul stie foarte bine ca Maniu s-a distins ca un curajos campion al actiunilor si sentimentelor pro- aliate di n Romnia, chiar si n zilele sumbre ale dictaturii. El are un numar de adepti polit ici n tara si eu cred ca respectul pe care-l au toti romnii pentru el umbreste pe acela avut de oricare alt romn. Pentru ceea ce a fost el si pentru ceea ce este, pare important ca el sa fie fer it sa alunece spre a mpartasi convingerea generala ca dizolvarea statului romn est e n curs n prezent. Avnd n vedere cele de mai sus, sunt de parere ca orice mesaj de care Maniu ar putea lua cunostinta ar fi oportun". Reprezentantul Angliei, viceamiralul Stevenson, relata ca si Regele se temea ca poate fi dus n Rusia n orice moment. Regina mama i-a facut remarca plina de demnitate: "Ceea ce ti se poate ntmpla cel mai rau este sa fii pus la zid si mpuscat, si daca aceasta se va ntmpla, ti vei fi facut, cel putin, datoria fata de tara si nimeni n l ume nu poate face mai mult. Poporului romn nsa i-a ramas ultimul cuvnt. Fiii lui se vor bate, pe viata si pe mo arte, cu ce vor avea: cu furci si coase, cu grenade si pistoale. Se vor bate pe strazi, pe ulite, pna si n creierul muntilor. Au murit cu arma n mina sau executati la zidul onoarei, dar n-au acceptat colabor area cu dusmanii neamului. Comunistii erau huligani si asasini

O parte din muncitori au fost scosi din productie; bine platiti si constituiti n echipe de soc, ei cutreierau satele noaptea, n jeepuri provenite din ajutorul dat Rusiei pentru "eliberarea Europei". Asaltul se dadea mai ales asupra sudului Mo ldovei. Se ncerca sa se creeze o stare de anarhie n aceasta regiune pentru a putea fi nghitita mai usor. n acelasi timp se urmarea formarea unei militii populare cu un efectiv de 100.000 de comunisti. Muncitorii scosi din fabrici erau antrenati de instructori soviet ici, sub acoperirea pompoasei denumiri de "aparare patriotica", si formau o rete a ce acoperea ntreaga tara. Starea haotica n care fusese adusa tara este relatata de primul ministru de atunc i, general de armata Nicolae Radescu: "Timp de trei luni, ct a durat guvernarea mea, trupele sovietice s-au dedat la ja furi si omorrea oamenilor la ntmplare. In fiecare zi, eram obisnuit sa primesc rapo arte asupra furturilor si asasinatelor savrsite timp de 24 de ore. Nici un membru sovietic al Comisiei Aliate de control, nici reprezentantii diplomatici sovieti ci n-au luat n considerare numeroasele mele plngeri; n loc sa se ia masuri pentru a pune capat terorii exercitate de trupele rusesti, aceleasi autoritati sovietice pretindeau ca Ministerul de Interne sa ordone executarea oricarui romn care ar nc erca sa se apere n cazul ca ar fi atacat de soldati rusi. Paralel cu aceasta teroare, membrii comunisti organizau, sub privirile binevoito are ale autoritatilor sovietice, bande de huligani pe care ei nsisi le conduceau n atacurile mpotriva autoritatilor... Trupele sovietice mpiedicau armata romna si po litia sa impuna respectarea legii. La Constanta au fost instalate mitraliere n ju rul cazarmii, si comandantul sovietic de acolo a dat ordin ca armata si fortele de politie sa fie consemnate pentru a nu mpiedica pe comunisti sa ocupe prefectur a. Comunistii au nceput sa puna mna pe sindicate si sa le transforme n masa de manevra n vederea instaurarii dictaturii. Pentru a exemplifica crearea acestei stari de anarhie, amintesc de situatia de l a ntreprinderea Creditul Carbonifer din Comanesti, care a dat un mare numar de hu ligani angajati de partidul comunist n vederea dezorganizarii societatii si seman arii groazei n lumea cinstita. narmate cu saculete de 40-50 de cm lungime si cu un diametru de 5 era, confection ate din pnza tare si pline cu nisip, echipele formate din 3-4 huligani - "muncito ri", intrau noaptea n casele oamenilor si ncepeau sa-i bata cu aceste "arme", nlocu itoarele bastoanelor de cauciuc. Era o metoda de a nu lasa urme, dar leziunile i nterne erau mult mai grave. Cte 4-5 echipe de acest fel terorizau peste noapte un ntreg cartier. Dezlantuirea instinctelor animalice ale noilor membri ai partidului comunist se n drepta mai ales asupra membrilor si simpatizantilor partidelor de opozitie. Razb unarile sau denunturile duceau la schingiuirea adversarilor personali sau ai reg imului. mpotriva acestor derbedei, ajutati de multe ori si de ostasi sovietici, oamenii a u reactionat si multi au fost sanctionati. Acesti huligani au devenit cadrele Si gurantei Statului, dupa 6 martie 1945, care a luat ulterior numele de Securitate si, n aceasta situatie oficiala, au savrsit faradelegi ce nu se pot uita. Vaile Oituzului, Casinului, Aslaului sau Tazlaului gemeau de durere. Cele petrecute aici, ca de altfel pe tot cuprinsul tarii, vor genera miscarea de

rezistenta. Veti vedea ca peste tot se vor gasi elemente hotarte sa riposteze si sa pedepseasca pe cei vnduti elementelor rusesti. ============================== Pagina 4 din 5 Gemetele poporului romn nu au fost insa auzite n lumea libera. Studentii si spun cuvntul nca din primul trimestru al anului 1946, guvernul comunist a dovedit ca nu are de gnd sa respecte angajamentele internationale. Conform hotarrii de la Moscova, rep rezentantii celor doua partide de opozitie, prezenti n guvern, nu puteau face alt ceva dect sa protesteze mpotriva opresiunii, abuzurilor de tot felul si a crimelor premeditate. O lectie data guvernului a venit din partea studentilor, care, cu ocazia zilei d e 10 mai 1946, au manifestat pentru libertate, n toate centrele universitare. La Bucuresti, guvernul a organizat sarbatoarea zilei Independentei n Piata Victor iei. Studentii si-au dat ntlnire la Statuia lui Mihai Viteazul, de unde s-au ndreptat sp re Piata Palatului Regal, pentru a sublinia contributia Coroanei la actul de ind ependenta nationala din 1877. Regele nu si-a facut aparitia. Centrul Capitalei v uia de dorinta de libertate, strigata din piepturile a mii de tineri. Aceasta studentime, pastratoare a traditiilor romnesti si garantia continuitatii peste veacuri a independentei si demnitatii nationale, s-a ndreptat, prin strada Clemenceau, spre Piata Victoriei. Coloana era foarte mare si crestea n spirit de n fratire cu populatia, care arunca flori si se atasa trup si suflet manifestatiei ce treptat, treptat a prins conturul unei demonstratii de masa. Spre a se evita o ciocnire cu "patriotii" regimului comunist, studentii s-au ndre ptat spre Statuia Aviatorilor, de unde, alergnd, au pornit n directia tribunei ofi ciale, trecnd peste masinile care ncercau sa bareze drumul. Soseaua Jianu vuia de strigatul: "Libertate pentru tara subjugata". Nimeni si ni mic n-a mai putut opri aceasta masa de oameni pusa n miscare de un singur cuvnt: " Libertate". Ajunsa n fata tribunei, multimea s-a oprit, strignd o lozinca ce a facut sa se nneg reasca fetele membrilor guvernului: "Jos guvernul Groza!". Regele Minai a asistat la scena penibila n care se gasea guvernul si a plecat la Palat. Cei din tribuna nu puteau sa dispara prea repede. Protocolul i tinea pe loc, n tim p ce urechile li se mpuiasera cu cuvntul "Libertate" dorita de o tara ntreaga. Odata tribuna golita, studentii au plecat din nou spre Palat. Dar si Siguranta, dezmeticindu-se, a pornit la vnatoare arestnd pe cine gasea si putea. Ministrul de Interne a hotart ca studentimea national-taranista sa fie facuta raspunzatoare d e aceasta manifestatie antiguvernamentala. Pe data de 18 mai a fost emis un mandat de arestare mpotriva mea, a doctorului Ma rcel Radulescu, a lui Victor Novac, de la Academia Comerciala, si Vladimir Mihai l, de la Facultatea de Drept, socotiti ca organizatori. Cei peste 20 de tineri a restati au suferit chinuri ngrozitoare. Fiind informati de ce se ntmpla cu cei ares tati si cercul strngndu-se n jurul nostru, am fost nevoiti sa luam calea codrului. Pe data de 22 iunie s-a publicat sentinta prin care eram condamnati la cte doi an i de nchisoare.

Masivul Piatra Craiului ne-a servit drept prim adapost. Aici am mngiat pusca-mitra liera Beretta si am mnuit Parabellumul, Steyerul, Browningul sau bijuteria Walter . Ele ne dadeau un plus de siguranta si cu ele ne procuram vnatul de care aveam n evoie. Aici, n tara de piatra, ne-am amenajat pitoreasca ascunzatoare "Cabana Asc unsa" de pe spinarea Galbenoasei, loc ce-si merita pe drept cuvnt numele. Tot prin aceste tinuturi am depistat si cteva mii de pesteri necesare ca rezerve, temporare. Aici am trait ascunsi n cele doua zile de aplicatii ale Scolii de sub ofiteri de jandarmi. Acest colt minunat al naturii l-am rascolit n toate sensuril e, pentru a-i patrunde toate intimitatile. Cercetarea pozitiilor din jurul prapa stiilor, cabanelor Admira si SKV, precum si din jurul grotelor Turnurilor, ne sc osese la iveala o serie de noutati n folosirea terenului, ct si n depistarea locuri lor prielnice vnatului. De aici descindeam n campania electorala cu alte identitati. Unul se numea Chindr is, din Maramures, altul Vasilescu, din Prahova, iar n mine se ngemanau Jean Dumit rascu din Constanta si Eugen Rades din Brasov. Binenteles ca toate actele erau co mplete, inclusiv livrete militare sau certificate de nastere cu sigiliile si sem naturile oficiale ale celor care le eliberasera. Personal, un rnd de acte l aveam asupra mea, iar altul, de schimb, la Bucuresti. Pe aceste meleaguri au mai trecut si alti fugariti care au gasit adapost si ajut or. Dar, ca peste tot, si aici s-a gasit o iuda care a denuntat. Fusese adus de Puiu Beldeanu. Desigur, acesta nu-si daduse seama ca avea de a face cu un neom. In iulie 1947, jandarmi straini de aceasta regiune au reusit sa aresteze trei pe rsoane si sa distruga unele obiective ce fusesera amenajate. A ramas de pomina scena identificarii lui Chindris la Ministerul de Interne, dup a arestare. Anchetatorul l-a ntrebat: -Cum te cheama ? -Chindris, raspunde sigur de el (doar avea si acte!). -Nu e adevarat, minti, nu te cheama asa. -Ba Chindris ma cheama, doar aveti si actele. -Nu te cheama Chindris, cum nu ma cheama pe mine Popescu. Minti din nou, vrei sa -ti spun eu cum te cheama ? - Spune, raspunse Chindris plin de el. -Te cheama Victor Novac. -Dar pe tine cum te cheama ? ntreba revoltat Chindris Pe mine ma cheama Bulz. Pai daca pe tine te cheama Bulz, atunci si pe mine ma cheama Victor Novac" ... De abia atunci si-a dat seama ca iuda ii spusese numele adevarat, doar traise cu el n munti peste sase luni, iar Bulz, calaul Bulz, ne fusese coleg de camin si d e facultate, ceva mai mare ca vrsta. Ordinele Ministerului de Interne din anul 1946 devenisera drastice. Opozitia tre buia mpiedicata cu orice pret sa-si desfasoare campania electorala. Elementele ac tive urmau sa fie lichidate. Depistarea acestora se facea cu ajutorul agentilor infiltrati n rndurile partidelor de opozitie. Pentru ilustrare prezentam doua docu mente strict secrete ale Partidului Comunist:

I.

Partidul Comunist Romn. Secretariatul General N r. 3/456 S.S.

Catre responsabilul de... Trebuie sa luati masurile necesare pentru extinderea propagandei asa cum a fost decisa de P.C.R. Sefii de echipa care au fost infiltrati n gruparile reactionare urmeaza sa-si int ensifice activitatea provocnd disensiuni printre membrii partidelor de opozitie: Maniu, Bratianu, Titel Petrescu. Totdeauna trebuie sa raspndeasca suspiciunea printre membrii reactiunii si sa rap orteze saptamnal sciziunile obtinute. Munca trebuie ndeplinita de asa natura ca sa mpiedice descoperirea membrilor infil trati, dar daca sunt descoperiti, un atac viguros trebuie dus prin presa contra membrilor influenti ai reactiunii.

Secretari generali: ss. Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca

II.

Motto: Nu trebuie permis nici unui reactionar sa nchida calea P.C.R.

Comitetul Central P.C.R. Strict confidential Nr.4.573/23.11.1946 Secretarilor responsabili ai P.C.R. din regiunea... Urmare a deciziei Comitetului Central al P.C.R. de a constitui o garda narmata, d e ncredere, va informam prin prezenta de planul pe care trebuie sa-l executati cu minutiozitate: Garda narmata, de ncredere, trebuie sa fie recrutata din membrii de ncredere ai Tin eretului Comunist, care sa ndeplineasca urmatoarele conditii:

De preferinta necasatorit; Sa aiba serviciul militar satisfacut si cunostinta perfecta a folosirii armament ului greu de. infanterie; Sa fi dat dovada ca este un om de ncredere; Sa fie gata sa ndeplineasca orice misiune. Garda narmata trebuie sa fie la dispozitia partidului, dar pentru a preveni prote stele reactiunii, trebuie tinut cont de urmatoarele reguli: Pentru un scurt timp politia se va abtine de la orice activitate de securitate p ermitnd hotilor sa fure bunurile cetatenilor, Lumina strazilor trebuie neglijata n asa fel ca cetatenii sa ceara ntariri politie nesti pentru a face fata hotilor, n acest scop trebuie sa luati masuri necesare i ncitnd presa locala sa ceara constituirea de garzi narmate;

Aceste garzi trebuie formate tinnd cont de prevederile paragrafului mentionat mai sus si trebuie sa actioneze numai n interesul partidului; Trebuie sa se narmeze un numar ct mai mare de muncitori care vor fi folositi la ti mpul potrivit pentru interesul partidului; Odata constituita garda narmata, ne veti trimite listele aderentilor pentru a aut oriza att dispozitiunile pentru garda muncitoreasca, ce pot fi aduse la cunostint a populatiei, ct si cele confidentiale privind garda de siguranta. Secretar general: ss. Gh. Gheorghiu-Dej ================= Pagina 5 din 5 Sumanele negre Dupa confiscarea puterii politice de catre un numar foarte mic de politicieni ro mni, care au acceptat sa devina agenti ai intereselor rusesti sub masca unui fron t national democrat condus de comunisti, si dupa acea rusinoasa zi cnd Vsinski a b atut cu pumnul n masa si a trntit usa ncaperii unde fusese primit de Rege, s-a vazu t clar intentia Uniunii Sovietice de a transforma tara noastra ntr-o "gubernie " a Kremlinului. Eforturile adevaratilor reprezentanti ai poporului romn s-au nmultit n scopul infor marii responsabililor anglo-americani despre adevarata situatie creata dupa "eli berarea popoarelor" de sub o dictatura si acceptarea trecerii lor sub o alta. Partidul National Taranesc, sub conducerea lui Iuliu Maniu, si cel National Libe ral, prezidat de Dinu Bratianu, au facut front comun n fata abuzurilor crescnde al e comunistilor, care se materializau n crime savrsite n plina zi pentru a intimida populatia. Faptul ca la 8 noiembrie 1945 s-a tras din Ministerul de Interne n populatia Capi talei, care cerea libertate si-si ovationa Regele, era cunoscut de reprezentanti i straini si probat cu fotografii. S-a constatat ca n fata celor ce foloseau mitr alierele au aparut imediat cordoanele rusesti, cu alte mitraliere, pentru a apar a pe criminalii din jurul lui Teohari Georgescu. Cam n acelasi timp, generalul Aurel Aldea, fost ministru de Interne, s-a gndit la un Comandament restrns, de 4-5 persoane, ca un nucleu al unei Miscari Nationale d e Rezistenta. Acest nucleu urma sa mbine punctele de vedere ale partidelor politi ce cu adevarat reprezentative si necesitatea pregatirii unei riposte la ingerint ele sovietice exercitate prin trupele de soc comuniste, care se nmulteau si se ex tindeau pe ntreg teritoriul. Pentru aceasta, n cursul lunii martie 1946, ntr-o cladire din strada Dinicu Golesc u a avut loc o discutie ntre generalul Aurel Aldea si George Kintescu, fost direc tor general al Serviciilor Secrete ale Armatei. Cu aceasta ocazie s-a citit un f el de proiect de organizare a unei miscari de rezistenta, care prevedea mpartirea tarii pe zone de actiune. Se preconiza ca din Comandamentul restrns sa faca parte ofiteri de specialitate, un civil specialist n probleme de informatii si un observator cu legaturi n strain atate, unde se aflau Grigore Niculescu-Buzesti, Constantin Visoianu si Alexandru Creteanu, mputerniciti din partea celor trei partide de opozitie cu prezentarea situatiei reale din tara, n fata strainatatii. Discutiile n legatura cu necesitatea crearii miscarii de rezistenta izvorau si di

ntr-un alt motiv: desi anglo-americanii obtinusera la Conferinta de la Moscova n umirea cte unui reprezentant al Partidului National Taranesc si Partidului Nation al Liberal n guvern, acest lucru nu a dat rezultate. Prezenta lor a fost sortita esecului deoarece guvernul instaurat de Kremlin la Bucuresti s-a dovedit, n conti nuare, a fi un guvern al terorii, care urmarea (prin varsari de singe) sa nspaimnte si sa nabuse orice manifestare de libertate. Faptele au dovedit-o la Trgoviste, l a Bucuresti (cu ocazia zilei de 10 mai), la Craiova (Padurea Bucovat), la Pitest i (pe salile Tribunalului) etc. In paralel, la Bistrita - Nasaud, sub numele padurarului Ion Muresanu se ascunde a Gavrila Olteanu, fostul conducator al Garzilor Iuliu Maniu, care ncerca sa cree ze o organizatie denumita "Sumanele Negre". Aceasta problema a fost discutata ntmp lator cu ocazia Congresului Partidului National Taranesc din acest judet. Din pa rtea conducerii Partidului au fost prezenti: Ilie Lazar si fratii Caius Pop, Cor nel Pop, Leonid Pop si Marius Pop. De asemenea, a participat si Hamilton, un ame rican, observator al abuzurilor guvernului pro-comunist care nu respecta angajam entele luate pentru garantarea libertatii n campania electorala. La Vatra Dornei, pe data de 1 mai 1946, n casa avocatului Octavian Fedorciuc, vic epresedintele Partidului National Taranesc din judetul Cmpulung Moldovenesc, unde se gasea locotenentul american Bill Hamilton cu interpretul Theodor Manicatide, si-au facut aparitia studentii Dumitru Steanta si Nicolae Paleacu, sub numele c onspirative de Oprea si respectiv Moldoveanu, ambii fosti participanti n Garzile Iuliu Maniu. Despre aceasta ntlnire a aflat si Ministerul de Interne, care urmarea sa scoata di n arena politica ct mai mai multi fruntasi de elita ai Partidului National Tarane sc, daca nu reusea sa compromita chiar partidul, declarndu-l initiator al unor or ganizatii paramilitare. Dumitru Steanta ncearca de trei ori, ntre 5 si 27 iulie 19 46, sa ajunga la Iuliu Maniu pentru a discuta aceasta problema. Presediatele P.N .T. nu i-a acordat nici o consideratie, cu toate ca venise o data cu o doamna di n partea lui Gavril Olteanu, iar alta data cu o scrisoare tot din partea lui. De fapt, curnd s-a dovedit ca cei doi tineri, Steanta si Paleacu, reprezentau inter esele Sigurantei si erau folositi ca momeala. In cursul acestei luni, Gavrila Olteanu a fost arestat n vederea nscenarii unui pr oces politic pentru discreditarea partidelor de opozitie n fata strainatatii, nain tea alegerilor fixate pentru 19 noiembrie 1946. La putin timp dupa arestare, Gav rila Olteanu s-a sinucis ntr-o celula din Ministerul de Interne, lund o fiola de s tricnina, si daduse seama de angrenajul n care fusese trt. Pe Ilie Lazar (Tribunul Maramuresului) au reusit sa-l lege de procesul ce se urz ea pe doua cai: printr-o ntlnire pe care Smaranda Braescu i-a facilitat-o cu capit anul parasutist Mihai Tantu, la dorinta acestuia din urma, si prin alta, cu gene ralul Aurel Aldea, mijlocita la initiativa locotenent-colonelului Eugen Plesnila . Dar pentru nceperea unui proces cu scopul dorit de comunisti si cu nume de supraf ata politica a fost necesar ca un grup de ofiteri de la Regimentul de Garda din Sinaia sa fie nvinuiti ca ascunsesera armament pentru conservare, zidindu-l n pest eri. In grupul militar au fost inclusi urmatorii: generalii Aurel Aldea, fost ministr u de Interne si Constantin Eftimiu, fost ministru al Economiei nationale, care, n tr-un memoriu adresat strainatatii, arata ca n doi ani Romnia platise de trei ori despagubirea impusa prin armistitiu; colonelul Al. Evolceanu, locotenent-colonei i Eugen Plesnila, Dumitru Sorescu (din Craiova) si Constantinescu; maiorii Breze anu si Gertner; capitanii Mircea Criveanu, Cochinos, Mantu (parasutist), Victor Sasu, Victor Toma (preot) si Mihai Tantu (parasutist); locotenentii V. Ciofan si Mircea Holban; N. Alexandrescu, I. Alexandrescu, N. Chisalicescu.

Latura politica, cea care constituia obiectul procesului, a fost aranjata prin i mplicarea reprezentantilor Partidului National Taranesc: llie Lazar (fost minist ru), Rosca Malin, Cornel Pop, Marius Pop, avocat Octavian Fedortiuct; din partea Partidului National Liberal au fost implicati: Mihail Farcasanu si Vintila V.I. Bratianu, ambii reusind nsa sa paraseasca tara. Pentru a face impresie n opinia publica, printre personalitatile condamnate au fo st: generalul Nicolae Radescu, fost presedinte al Consiliului de Ministri, Vaier Pop, fost ministru, amiralul Horia Macelaru si altii. Ancheta nu a reusit, cu toate presiunile facute, sa descopere fapte cu caracter militar si atunci a nscenat un proces cu caracter politic. Sentinta s-a pronuntat la ora trei noaptea, pe data de 19 noiembrie 1946, data la care aveau loc alege rile, iar condamnarile au fost majorate fata de cele publicate n presa, pentru ca "acuzatii nu au fost ntelegatori", adica nu si-au nsusit acuzatiile mincinoase al e anchetei si au refuzat propunerile compromitatoare facute fiecaruia n parte de Emil Bodnaras, n tribunal, nainte ca ei sa depuna marturie. Dar faptul ca regimul comunist n-a reusit sa descopere un complot nu nseamna ca r omnii nu erau preocupati si interesati de nlaturarea dictaturii impuse tarii. NCERCAREA DE COORDONARE A UNEI MISCARI DE REZISTENTA NATIONALA n timp ce unii reprezentanti straini socoteau ca alegerile vor fi pierdute din ca uza ingerintelor Moscovei prin agentii ei comunisti din Romnia, ntre 18 si 30 sept embrie 1946 ctiva functionari ai Ministerului de Externe: Victor Radulescu - Pogo neanu, Grigore Niculescu - Buaesti, Ion Mocsonyi-Strcea si ofiterii americani Hal le si Bill Hamilton au ntocmit un Memorandum prin care se prevedea crearea unui c omitet politic, a unuia militar si a altuia de coordonare, pentru a se actiona mp otriva faradelegilor comuniste. Urma ca toate comitetele de tineret active n campania electorala sa se pregateasc a pentru vremurile de clandestinitate ce se ntrevedeau. Grigore Niculescu-Buzesti a propus ca scheletul acestei organizatii sa fie const ituit de Partidul National Taranesc, al carui tineret se angajase ntr-o lupta org anizata si hotarta. Specialistii au sustinut ca accentul sa se puna pe cadrele ti nere din armata, care erau n legatura permanenta cu masa ostasilor si aveau cunos tinte privind lupta combinata cu diferite arme. Se mai prevedea o coordonare intre statele vecine si chiar instruirea unor eleme nte in cadrul unor cursuri speciale.n caz de declansare a unui razboi, urma ca or dinele sa vina din exterior, n timp ce n tara va fi doar un comitet restrns de trei - patru persoane.Dar totul a ramas pe hrtie si documentul a ajuns in ghearele Se curitatii. Numai Grigore Niculescu-Buzesti a reusit sa plece n strainatate, evitnd arestarea. Trotilistii Sub aceasta denumire, de trotilisti, au fost arestati, n noaptea de 1 spre 2 dece mbrie 1947, peste 200 de tineri national-taranisti dintre care mentionam: Diacon escu Ion, Puiu Ion, Adamescu N., Macarie Sergiu, Martin Nicolae, Nicolae Virgil, Adel Mircea, Bclea Gh., Berindei Ion, Ciato Mircea, Dumitrescu Alex., Dumitrescu llie, Dragomir Alex., Evolceanu Nicolae, Grasu Ion, Ionescu Nieolae-Galbeni, Ne delcu Gheorghe, Nistorescu Mircea, Oanta Nicolae, Petreanu Nicolae, Seramat Constantin, Tricorache Ecaterin, Tompea Ghita, Turcu Nicolae, Tomaziu Nicolae, F lorescu Gica, Radulescu Ion. Acesti tineri erau organizati pentru a actiona si p rotesta mpotriva arestarilor succesive ale opozantilor si fruntasilor politici di

n Partidul National Taranesc. Cu ocazia procesului lui Iuliu Maniu, s-a recurs la mprastierea de manifeste cu a jutorul unor cutii aruncate n aer cu exploziv. Astfel de actiuni au avut loc n Obo r, la Gara de Est, n Piata Natiunii si la Statuia Bratianu. Hotarrea de continuare a activitatii fusese luata imediat dupa dizolvarea Partidu lui National Taranesc. Un grup de actiune, din care faceau parte Alexandru Bratu , Sergiu Macarie, Nicolae Adamescu, Ion Diaconescu si Ion Puiu, s-a ntlnit pe stra da Fabrica de Chibrituri si a trecut la pregatirea activitatii n clandestinitate. De fapt, o masura n acest sens fusese luata imediat dupa alegerile din 19 noiemb rie 1946, cnd activitatea tineretului universitar se desfasura pe grupe, n toata C apitala, pentru a evita urmaririle Sigurantei Statului. Arestarile "trolilistilor" s-au putut face ca urmare a infiltrarilor politiei pr in fratii Stejarel si Paul Sava, care lucrau mna n mna cu Alexandru Dragulanescu. Cu ocazia arestarilor, s-a descoperit si trotilul ce urma sa fie folosit si n alt e mprejurari. Printre cei arestati si condamnati s-au numarat: Alexandru Bratu, la 25 de ani (n contumacie); Ion Puiu, la 20 de ani; Ion Diaconescu si Nicolae Adamescu, la cte 15 ani; Nicolae Evolceanu, la 15 ani (n contumacie); Nicolae Martin, la 8 ani. Pregatiri pentru plecarea in munti Imediat dupa lovitura din 17 august 1947, cnd au fost ridicati 15 milioane de lei (stabilizati) de la casieria centrala a Garii de Nord, grupul care a actionat a trecut la procurarea a tot felul de arme ce le puteau gasi, n special pistoale d e buzunar. Situatia n tara se nrautatise dupa arestarea fruntasilor national-taranisti, iar a restarile continuau zi si noapte. Libertatea fusese sugrumata si partidele polit ice fusesera dizolvate sau reduse la tacere. Un grup de tineri, elevi si studenti, au nceput antrenamentul de tragere la tinta , la Ciorogirla, sub conducerea lui Ionut Stoica si Nelu Jijie, ambii legionari si studenti la Politehnica din Bucuresti. Ceilalti erau n majoritate elevi: Nelu Dumitru-Dumitrescu, pilot al aviatiei civile, Costel Lazar, Nelu Moldovan, Bobi Munteanu, Puiu Munteanu, Sandu Popa si nca vreo doi-trei elevi. Pna la Corogrla se m ergea n mars, iar luminarea aprinsa servea drept tinta. Ionut Stoica era motorul acestei actiuni. Totul parea ca se desfasoara normal, pn a la sfrsitul anului 1948. Acest grup reusise sa procure planurile subterane ale cablurilor telefonice, prima grija ntr-o actiune de rasturnare a unui regim, pent ru a-i paraliza legaturile. n acelasi timp, Ionut Stoica urmarea sa regaseasca legaturi n Muntii Fagaras si Bu cegi, n eventualitatea retragerii din Bucuresti si pregatirii n continuare a unor elemente noi. n Capitala ncepusera sa circule manifeste prin care se aratau abuzur ile regimului comunist si se protesta mpotriva arestarilor si condamnarilor. Prin cutiile postale si prin curti se raspndeau mii de manifeste. n ajunul Craciunului din 1948, Ionut Stoica si Misu Iliescu au facut o deplasare la munte. Nelu Dumitrescu i-a condus cu masina si, n calitate de presedinte al Cl ubului Aviatic P.T.T., i-a gazduit la Predeal, la vila Telecomunicatiilor, n cont inuare au mers cu trenul la Brasov. De aici li s-a luat nsa urma. Au reusit totus i sa scape si au ajuns napoi la Bucuresti. Cu toate masurile de precautie, Ionut Stoica a fost ncoltit n cartierul Grand. La

mijloc era tot o tradare. A ncercat sa se salveze. Fiind urmarit, a deschis focul . Pe data de 30 ianuarie 1949, Ionut Stoica a murit n lupta cu securistii. Dupa doua zile a fost arestat Misu Iliescu, la care s-a gasit agenda cu toate ntln irile programate de Ionut Stoica si la aceste ntlniri s-au prezentat, binenteles, s ecuristii. La cimitir, imediat dupa nmormntarea lui Ionut Stoica, s-au operat arestari. Inter ogatoriile au fost dure, peste 50 de persoane au cunoscut barbaria anchetatorilo r. Cu aceasta ocazie au fost descoperiti si o parte din banii ridicati de la C.F .R. O alta parte din ei fusese investita n unele imobile, pentru a nu se devalori za. Se vor pronunta trei condamnari la moarte: Serban Secu, Spiru Obreja si Flor escu. Din cauza schingiuirilor va muri si Nelu Jijie. CICERONE IONITOIU. Rezistenta anticomunista din muntii Romniei, 1946 - 1958. Edit ia a II-a, revizuita si completata. "Gndirea Romneasca", 1993, 140 p. ISBN 973-956 88-1-2 Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/marturii/default.as p.htm