1.

Evaluarea riscului si reconstrucia ecologica

Evaluarea riscului const n analiz cauzelor apariiei lui i dimensiunilor n fiecare situaie concret. Prin administrarea riscului se subnelege analiza acestei situaii i elaborarea msurilor de diminuare a lui. Principalul criteriu de evaluare a riscului ecologic este nivelul aciunii substanelor nocive asupra sntii populaiei. Acest criteriu este utilizat n calitate de indicator al riscului ecologic. Riscul polurii mediului nconjurtor este legat de activitate agenilor economici, a obiectelor industriale, care lucreaz n regim normal, ct i n regim de avarie. De regula, pot fi evideniate urmtoarele tipuri de risc ecologic de la: avarii i catastrofe industriale dezvoltarea sectorului energetic tradiional i altor forme de obinere a energiei ramurile de baz ale industriei, agriculturii, transportului formarea, transportarea i nhumarea deeurilor poluarea surselor de ap de suprafa i subterane realizarea proiectelor mari de utilizarea a resurselor naturale aciunea concentraiilor mici ale poluanilor procesul privatizrii i formele de privatizare reducerea i utilizarea neadecvat a resurselor de flor i faun reducerea fertilitii solului reducerea capacitii de recreaie a teritoriului poluarea transfrontier problemele ecologice globale (schimbri climaterice, reducerea stratului de ozon, deertificarea, reducerea biodiversitii) etc. Necesitatea evidenierii i evalurii riscului ecologic este condiionat de faptul, c: riscul ecologic exist pe orice teritoriu riscul ecologic trebuie s fie apreciat la toate nivelele de la cel local pn la cel global deoarece limitele de influen a multor factori nu snt cunoscute, calculele trebuie s fie efectuate pentru mai multe variante trebuie s fie evaluat nu numai riscului potenial, existent n cazul funcionrii normale a ntreprinderii, dar i cel n caz de avarie trebuie s fie delimitate riscurile pentru sntatea populaiei Particularitile riscului ecologic constau n: necesitatea lurii n consideraie a cerinelor legislaiei ecologice n momentul aprecierii i evalurii lui includerea tuturor consecinelor nu numai asupra fondurilor fixe a ntreprinderii, dar i asupra populaiei, animalilor, plantelor posibilitatea urmrilor directe i indirecte

existena valorilor limit a poluanilor, dup care pot interveni consecine catastrofale legtura teritorial sau posibilitatea transportrii transfrontiere a polurii costul nalt al msurilor de protecie i termenii mari de realizarea a lor msura neeficient n termen scurt, poate fi eficient ntr-o perioada lung, iar efectul de la realizare poate fi observat n alte ramuri ale economiei naionale sau alte regiuni.n afar de acesta, efectul realizrii msurilor de protecie a mediului nu ntotdeauna poate fi exprimat n bani (mbuntirea sntii populaiei, mbuntirea posibilitilor recreaionale a teritoriului, majorarea termenului de exploatare a materialelor etc). La riscul ecologic poate fi atribuit i pericolul sau posibilitatea pierderilor n cazul unui anumit eveniment cu caracter ecologic. Astfel de cazuri pot fi: nclcarea de ctre agentul economic a legislaiei existente de mediu, ceea ce atrage dup sine plata amenzilor, sistarea temporar sau complet al activitii incidente ecologice sau catastrofe, care pot cauza prejudicii mari momentane mediului nconjurtor, averii i sntii oamenilor i corespunztor, apare necesitatea compensrii prejudiciului dat. Activitatea economic (industrial) constituie cauza a dou tipuri de risc pentru sntatea populaiei: de la nivelele obinuite (zilnice i ateptate) ale polurii i emisiilor/degajerilor neprevzute, care pot avea loc n timpul avariilor mari sau catastrofelor tehnogene. Pentru prevenirea avariilor industriale, asigurarea pregtirii pentru asemenea cazuri i lichidarea consecinelor lor este necesar realizarea urmtoarelor msuri: coordonarea eficient ntre organele naionale de specialitate i instituiile, responsabile pentru acese activitii elaborarea i aplicarea legislaiei naionale i armonizarea ei cu cea European crearea centrelor de legtur n scopul informrii operative i coordonrii aciunilor de ajutor reciproc identificarea obiectelor periculoase i genurilor de activitatede utilizarea metodelor care asigurar securitatea i tehnologiile nepericuloase pregtirea i instruirea n domeniul asigurrii securitii ecologice a tuturor prilor implicate consolidarea colaborrii internaionale n acest domeniu Pentru dezvoltarea sistemului instituional (administrativ i legislativ) este necesar de a determina greutile i barierele, existente n domeniul prentmpinrii i lichidrii consecinelor avariilor i catastrofelor ecologice. Cea mai complicat problem este evaluarea riscului pentru sntatea populaiei de la poluarea mediului. Metodologia evalurii riscului a nceput s fie utilizat de rile din vest ncepnd cu anii *70 n scopul determinrii riscului impactului poluanilor chimici la deferite nivele asupra sntii populaiei. Mai apoi au fost elaborate metode pentru diferite tipuri de riscuri. n ele a fost

subliniat, c aprecierea riscului este un proces, utilizat pentru prognozarea prejudiciului cauzat sntii. Metodologia evalurii riscului conine 2 etape: aprecierea riscului gestionarea riscului. Procedura de apreciere a riscului se devizeaz n 4 etape consecutive: identificarea riscului, evaluarea impactului, determinarea dozei-efectului, caracteristica riscului. Gestionarea riscului include: metodele economice de evaluare a eficienei msurilor de reducere a riscului, informarea persoanelor cu funcii de rspundere, a populaiei i reprezentanilor publicului acordarea suportului legal pentru toate pturile sociale privind asigurarea dreptului la un mediu favorabil. Gestionarea riscului ecologic este o procedur obligatorie pentru orice societate dezvoltat.

2. Securitatea componentelor de mediu

2.1. Resurse acvatice - apele de suprafa i cele subterane. Principalele surse de poluare Monitoringul calitii apei de suprafa Msuri de protecie a resurselor acvatice 2.2. Aerul atmosferic 2.3. Compartimentul sol, subsol i deeuri 2.4. Flor-faun Fondul ariilor naturale protejate 2.5. Conservarea resurselor naturale Resursele silvice Resursele animale Resursele funciare Zcmintele minerale utile solide

2.6. Procese geologice periculoase 2.7. Impactul transfrontier

3. Securitatea energetica
Sectorul energetic este un domeniu de importanta vitala pentru dezvoltarea economica si sociala si pentru imbunatatirea calitatii vietii populatiei. Asigurarea alimentarii cu energie in volum suficient si accesul larg la serviciile energetice este o exigenta de baza in mai multe tari. Baza energiei imense este producerea energiei termice, electrice si aburului tehnologic in urma arderii carburantilor organici. Utilizarea intensa a energiei prezinta o problema acuta pentru mediul inconjurator, sanatatea populatiei si fiintelor la general. In urma arderii combustibilului fosil se degaja in atmosfera, comparativ cu alte genuri de producere, cantitati enorme de gaze de sera si alte substante nocive, care polueaza aerul la nivel local, national si regional, contribuind de asemenea la acidificarea si poluarea altor ecosisteme. Unele substante, considerate ca gaze de sera, creaza conditii care contribuie la schimbarea climei. Multe din substantele degajate prin cosurile de fum al societatilor energetice conduc la acidificarea componentelor mediului. Alte substante poluante sunt transportate cu aerul atmosferic pe distante lungi, producand prejudiciu sanatatii omului, resurselor funciare, acvatice si silvice. Combaterea emisiilor in atmosfera depinde de eficacitatea producerii, transportarii, furnizarii si utilizarii energiei, de crearea sistemelor energetice ecologic inofensive.

In Declaratia de la Sofia, aprobata de Conferinta Ministrilor Mediul inconjurator pentru Europa in 1995, in mod deosebit a fost accentuata necesitatea promovarii politicii privind utilizarea efectiva a energiei ca o veriga care ar imbina problemele ecologice cu cele energetice. In corespundere cu aceasta Declaratie guvernele au fost de acord de a aproba masuri pentru a atinge in 2010 un nivel mai inalt privind eficacitatea energetica. Ideile cu privire la eficacitatea si economisirea energiei, considerate ca pargii importante in domeniul protectiei mediului , de asemenea si alte directii de combatere a poluarii de la obiectele energetice, sunt reflectate intr-un sir de tratate internationale si declaratii. Acordul pentru Carta Energetica si Protocolul privind eficienta energetica si aspectele ecologice respective, Protocolul de la Kyoto si Conventia CEE ONU asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi cu Protocoalele anexate, impun Tarile care le-au ratificat sa-si asume obligatiuni legislative, inclusiv si promovarea politicii privind eficacitatea si conservarea energiei. Carta Energetica Europeana a fost elaborata ca declaratie politica in scopul stimularii colaborarii intre Est si Vest in domeniul energeticii. Acordul catre Carta Energetica este document multilateral juridic obligatoriu, unicul in acest sens, dedicat colaborarii interguvernamentale in sectorul energetic. Principiile Acordului se refera la colaborarea tarilor in domeniile transportarii si comercializarii energiei, investitiilor, eficacitatii energeticii si solutionarea litigiilor. Acest document contribuie la aplicarea standardelor internationale recunoscute privind dezvoltarea durabila ca, de exemplu, poluatorul plateste si practica deschisa privind evaluarea impactului asupra mediului inconjurator. Conform acestui Acord eficacitatea energetica se considera ca pirghie importanta pentru atingerea scopurilor ecologice. Participantii Acordului au convenit la urmatoarele: De a colabora pentru obtinerea dezvoltarii durabile si respectarea normelor ecologice internationale.

De a majora nivelul de informare a populatiei privind consecintele producerii energetice. Schimb de informatii stiintifice si de cercetari privind tehnologiile, practica si procedeele care la minim diminueaza impactul negativ asupra mediului si contribuie la eficacitatea energetica. Schimb de informatii privind metodele si tehnologiile ecologice fundamentate si economic eficiente in politica energetica. Acordul este completat cu Protocolul privind eficienta energetica si

aspectele ecologice respective, care impune Partile Protocolului sa elaboreze principiile eficacitatii energetice si dezvoltarii durabile. Protocolul este document juridic special, care contribuie la colaborarea internationala si stimuleaza includerea problemelor eficacitatii energetice in politica de stat. Sporirea eficacitatii si conservarii energiei este un procedeu prin care Partile Protocolului de la Kyoto si Conventiei asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi si Protocoalelor catre aceasta Conventie i-si vor onora obligatiile. Scopul principal al politicii nationale in energetica trebuie sa devina asigurarea dezvoltarii social-economice a tarii in baza asigurarii eficace, stabila si inofensiva cu energie cu cheltuieli minime pentru producerea, transformarea, transportarea consumul agentilor termici, de asemenea, pentru un nivel de impact asupra mediului tehnologic convenabil. Masurile pentru promovarea acestei politici trebuie sa fie bine organizate. Conceptia principala a securitatii energetice Masurile politice: actele legislative si normative; instrumentele economice; activitatea informationala etc. Masurile privind reglementarea utilizarii resurselor energetice: conservarea energiei si eficienta energetica; structura resurselor energetice (includerea surselor de energie fara combustibil in bilantul energetic); Masurile tehnologice: trecerea la alte tipuri de combustibil; epurarea combustibilului; tehnologiile avansate de incinerare; modificarea proceselor de ardere (masurile preliminare); procesele de desulfurizare a gazelor de evacuare si epurarea acestora (masurile secundare); metodele rationale de gospodarire (de exemplu, deservirea la timp, controlul potrivit etc). Masurile cu caracter structural: dezvoltarea sistemelor de alimentare cu caldura centralizate; reducerea consumului de combustibil etc. Masurile nontehnice. 6

Eficienta energetica si conservarea energiei Politica mai desavarsita a tarii in domeniul eficientei energetice si conservarii energiei poate asigura mai efectiv utilizarea resurselor limitate. Aceasta va contribui la o eficienta economica si ecologica incontestabila, va majora siguranta si securitatea alimentarii cu energie. Utilizarea efectiva a energiei, folosirea tipurilor de combustibil mai pur si surselor renovabile de energie pot in conditiile respectarii efecientei energetice, ce conduc de obicei la reducerea folosiri si/sau substituirea tipurilor de combustibil fosile, ceea ce va conduce la imbunatatirea starii mediului, micsorarea ritmurilor schimbarilor climaterice si la majorarea efecientei energetice. Aceasta politica permite tarilor-importatoare de energie s-a micsoreze cheltuielile pentru resursele importate, de a majora siguranta alimentarii cu energie si de a imbunatati calitatea mediului. Majorarea nivelului eficientei energetice permite de a amana necesitatea punerii noilor capacitati. Ca rezultatul acesteia poate fi reducerea totala a cheltuielilor economice pentru consumatori, industrie si guvern, si, de asemenea, permite de a transfera investitiile de la oferta la cerere. Promovarea politicii privind majorarea efecientei energetice si conservarea energiei in sectorul energetic poate contribui la dezvoltarea durabila, la crearea situatiei, cand folosirea potentialului economic va favoriza starea mediului si folosirea mai efectiva a resurselor. In acest scop sunt necesare urmatoarele: Determinarea directiilor principale ale politicii in domeniul eficientei energetice in aspect strategic, organizational, economic, reglementar si tehnologic Implementarea prevederilor Planului de actiuni pentru reducerea emisiilor gazelor de sera in sectorul energetic, care au tangenta la aspectele eficientei energetice. Elaborarea propunerilor de proiect si expedierea acestora organizmelor internationale financiare, luand in consideratie, ca eficienta energetica si

conservarea energiei este un domeniu prioritat pentru obtinerea suportului financiar din partea organizmelor internationale financiare. Majorarea eficientei de folosire a energiei in gospodaria comunala, transport, industrie si sectorul agricol Efectuarea masurilor privind eficienta energetica in gospodaria comunala si industrie. Utilizarea tipurilor de combustibil mai pur Este evident, ca cantitatea formarii emisiilor nocive in mare masura depinde de continutul chimic al combustibilului. Asa, formarea compusilor sulfului in rezultatul arderii combustibilului fosil direct depinde de continutul sulfului in combustibil, ir a substantelor solide (prafului) - de continutul cenusii in combustibil. Emisiile pentoxidului de vanadiu, substanta de prima clasa de pericol, de asemenea, depinde de continutului de sulf si cenusa in combustibil. Poluarea mediului cu emisiile metalelor grele si, in particular a plumbului, in mare masura depinde de continutul plumbului in combustibil in primul rand, de continutul lui in combustibilul lichid si lubrifianti. In legatura cu acesta este necesara efectuarea unei politici clare indreptata spre: Interzicerea importului, depozitarii, distribuirii si folosirii tipurilor de combustibil etilat Importul, depozitarea, distribuirea si folosirea tipurilor mai pure de combustibil si majorarea cotei tipurilor de combustibil gazos in bilantul energetic Elaborarea si implementarea standardelor care stabilesc cerinte drastice in domeniul calitatii combustibilului si lubrifianti (privind continutul componentelor toxice in combustibil si lubrifianti) Modificarea si completarea Legii privind plata pentru poluarea mediului cu masuri de reglementare in domeniul produselor si in particular, combustibilului si lubrifiantilor, indreptate pentru stimularea folosirii tipurilor de combustibil mai pur Energetica netraditionala

Insuficienta resurselor energetice si pericolul pentru mediu si sanatatea omului a metodelor traditionale de producere a energiei tot mai frecvent atrag atentie specialistilor, savantilor si publicului asupra energeticii netraditionale. De regula, reducerea emisiilor substantelor nocive in mediu poate fi obtinuta prin majorarea cotei surselor energiei in bilantul energetic, care nu prevede arderea si anume: energia raurilor mici energia vantului energia biomasei energia soarelui etc. Vantul, soarele, sursele de apa si biomasa sunt materia prima energetica usor accesibila. Totodata multi specialisti din ramura energetica confirma, ca tipul de energie fara combustibil renovabil si eficienta folosirii lor nu compenseaza cheltuielile si nu pot asigura economia nationala.

4. Securitatea radiaional
Radioactivitatea natural, component a mediului nconjurtor, este determinat de prezena n sol, aer, ap, vegetaie, animale, precum i n corpul omenesc a substanelor radioactive de origine terestr, existente n mod natural din cele mai vechi timpuri. Radiaiilor emise de aceste surse naturale se adaug i radiaia cosmic precum i produsele longevive ale radionuclizilor 90Sr i 137Cs, aprute n rezultatul testrilor armelor nucleare n anii 1950 1970 i la nceputul anilor 1980, i a accidentului de la CAE Cernobl din 1986. Componentele de baz ale polurii radioactive sunt elementele

radioactive 3H, 7Be, 14C, 22Na, 14P, 40K, 60Co, 90Sr, 131I, 35S, 134/137Cs, 144Ce, 140Ba, 197Hg, 198Au, 210Po, 226Ra, 232Th, 238U, 239Pu . a. Componena cosmic a fondului radioactiv natural este o mrime constant i contribuie cu cca. 10% n iradierea populaiei.

Fondul radioactiv variaz n dependen de nivelul de ptrundere al radionuclizilor n biosfer i este determinat la momentul actual de degajrile n mediul ambiant a produselor de ardere a combustibilului organic al centralelor termoelectrice, a materialelor de construcie, a gazelor de eapament de la transportul auto, a depunerilor globale din atmosfer, precipitaiilor rezultate ca urmare a accidentului Cernobl.

5. Securitatea ecologic n domeniul transporturilor

Aspecte ale polurii aerului atmosferic de la transportul auto n ultimii 15 ani numrul autovehiculelor n ar s-a majorat de cca de 2,0 2,5 ori i aceast tendin este n cretere continu. Conform datelor statistice n Romanian sunt nregistrate peste 4 mil uniti de transport, dintre care circa 70 % au o vechime de peste 15 20 ani. Cota emisiilor sumare de poluani de la unitile de transport auto pe parcursul unui constituie 118833,0 t tone de substane nocive, s-au 87,2 % din volumul sumar de poluani ai aerului atmosferic, inclusiv : particule solide 3690 t dioxid de sulf - 3850 t oxizi de azot - 9860 t oxid de carbon - 80700 t hidrocarburi volatile - 20720 t plumb - 13 t Actualmente, fiecrui locuitor din ar i revine n mediu cte 60 kg/an de substane nocive ale emisiilor auto, ne lund n consideraie emisiile transportului feroviar i cel aerian. n oraele mari aceast cot atinge cifra de 115-120 kg/an. O asemenea situaie constituie un pericol serios pentru securitatea ecologic a statului i sntatea populaiei. 10

Factorii de baz, care provoac poluarea mediului cu substane nocive de la transportul auto snt: exploatarea parcului de transport auto cu o uzur sporit creterea brusc a numrului mijloacelor de transport auto importate n ar cu o vechime de 10 i mai muli ani calitatea joas a carburanilor importai n ar i lipsa de control din partea organelor statale abilitate cu acest drept scderea brusc a controlului asupra securitii tehnice i ecologice a autovehiculelor n procesul de exploatare, ceea ce duce la depirea normelor admise de emisii a substanelor poluante prevzute de standardele naionale nerespectarea prevederilor legislaiei ecologice i a standardelor naionale cu privire la pstrarea puritii i ameliorarea calitii aerului atmosferic, prevenirea i reducerea efectelor nocive asupra mediului lipsa de supraveghere i control a polurii aerului atmosferic de ctre transport att n sectorul privat ct i cel public lipsa aparatelor de control moderne care ar permite reflectarea realitii polurii aerului atmosferic cu emisii de noxe din gazele de eapament.

6. Influena sectorului agroidustrial asupra securitii ecologice

Resursele funciare sau nveliul de sol snt avuia natural de baz a tarii. n legtur cu intensificarea presingului antropic asupra mediului, protecia i gospodrirea raional a fondului funciar devine una din principalele sarcini ale politicii de stat. Factorii antropici ce conduc la degradarea nveliului de sol snt: organizarea i profilarea incorect a terenurilor agricole, hidroameliorrile nejustificate, prelucrarea incorect a solurilor; chimizarea excesiv sau lipsa chimizrii, dezechilibrul bilanului humusului etc. 11

Aceti factori determin manifestarea proceselor de degradare a solurilor: eroziunea hidric i eolian, nmltinirea, salinizarea, soloneizarea, tasarea, dehumificarea, poluarea chimic etc. n procesul promovrii reformei funciare s-au creat condiii de intensificare

a degrdrii solurilor prin mprirea incorect a terenurilor privatizate fr o organizare antierozional a teritoriului comunelor i efectuarea nechibzuit a reformei funciare. Agricultura intensiv a condus la sporirea produciei, ns interveniile abuzive asupra terenurilor agricole au avut numeroase urmri negative de lung durat asupra mediului i ndeosebi asupra solului - resurs principal pentru susinerea procesului de producie n agricultur. Drept alternativ la agricultura convenional a aprut conceptul de agricultur durabil. Dezvoltarea durabil n agricultur nseamn meninerea securitii alimentare naionale concomitent cu evitarea epuizrii bazei de resurse naturale, n primul rnd , a resurselor de sol. Activitatea ntr-o gospodrie cu agricultur durabil trebuie s se bazeze, n primul rnd, pe folosirea proceselor naturale, pe resursele biologice i pe cele regenerabile ale gospodriei i numai n al doilea rnd pe resursele procurate. Premisele principale ale agriculturii durabile sunt: aplicarea ngrmintelor organice provenite de la toate sursele-posibile stocarea i ncorporarea resturilor vegetale, gunoiului de grajd,

ngrmintelor verzi- sideratile, culturilor intermediare, nmolurilor de la complexele de cretere a animalelor (numai dup o pregtire special)

12

aplicarea ngrmintelor chimice n doze moderate numai ca supliment la celelalte msuri introducerea managementului integrat de protecie a plantelor pentru diminuarea folosirii pesticidelor, dnd prioritate msurilor agrotehnice i biologice, biopreparatelor, folosirii unor soiuri i hibrizi rezisteni genetic i altor msuri ce conduc la combaterea bolilor, duntorilor, buruienilor.

folosirea resurselor interne (a energiei solare i a pmntului, efectuarea reformei funciare, aplicarea bacteriilor fixatoare de azot, care triesc liber n sol, cultivarea unor soiuri i hibrizi rezisteni la boli, duntori, secet i temperaturi extreme, aplicarea unor metode de folosire economic a apei de irigare etc.) i reducerea ponderii celor importate (ngrminte, pesticide). Ca rezultat al scderii nivelului de chimizare n agricultur de cca 10-20

ori, problema polurii solurilor pe terenuri mari nu exist. Suprafeele mici de soluri poluate cu substane chimice toxice pot fi evideniate n jurul prezentelor i fostelor depozite de pesticide i ngrminte minerale. Msura principal pentru refacerea solurilor puternic poluate pe suprafee mici este decopertarea startului poluat de sol, nmormntarea acestuia n locuri speciale, recultivarea terenului prin aport de sol fertil (suprafaa terenurilor ce necesit aceast intervenie nu depete 500 ha). n caz contrar, terenurile puternic poluate se conserveaz prin nierbare sau mpdurire cu interzicerea oricrei activiti economice (punatul, cositul fnului, colectarea fructelor i a plantelor medicale). n condiiile actuale, cnd aplicarea ngrmintelor industriale a sczut pn la valori minime, folosirea pe larg i eficiena resurselor locale are o importan deosebit de mare pentru agricultur. Aplicarea ngrmintelor organice este un factor hotrtor i de nenlocuit n agricultur, indiferent de cantitatea de ngrminte chimice folosite. Aciunea lor asupra solului este multilateral i complex datorit coninutului de substane organice, ce servesc pentru refacerea humusului i celorlalte elementelor necesare pentru nutriia plantelor.

13

ngrmintele naturale favorizeaz mbuntirea asigurrii plantelor cu substane nutritive i ap, sporirea strii generale de fertilitate a solului, mbogirea lor cu microorganisme folositoare. n agricultur modern ele servesc nu numai ca surs de elemente nutritive pentru plante, ci i ca mijloc de mbogire a solului cu humus, favoriznd ameliorarea structurii, funciei biotei i proprietilor fizice. ngrmintele organice mai fregvent se depoziteaz pe malurile rurilor i rpilor, n fii forestiere i pe marginea drumurilor. ncorporarea lor s-a redus considerabil. Calitatea satisfctoare a resurselor acvatice permite efectuarea irigaiei fr a polua solurile i recoltele, fr a provoca degradarea terenurilor asigurnd o nalt calitate a produciei agricole.. n tara este elaborat Concepia Naional a agriculturii ecologice, fabricrii i comercializrii produselor alimentare ecologice i genetic nemodificate. Agricultura ecologic se deosebete de cea tradiional prin producerea unor modificri att practice ct i psihologice. Producerea ecologic este un sistem care asigur excluderea folosirii substanelor chimice i a altor substane neadmise la creterea, prelucrarea, transportarea i pstrarea produselor agricole. Pentru producerea produselor agroalimenatre ecologice, se folosesc ngrminte organice, composturi etc., pe cnd creterea tradiional se bazeaz pe factorii cunoscui (ngrminte minerale, pesticide, erbicide). Fertilizarea mineral trebuie folosit numai ca un mijloc suplimentar. Este necesar prevenirea acumulrii metalelor grele sau a altor poluani. Micorarea la minimum a pierderilor din cauza bolilor, duntorilor i buruienilor se va asigura prin folosirea culturilor i soiurilor adaptate la condiiile pedoclimaterice, precum i prin aplicarea sistemelor integrate, preponderent ecologice. O influen nefavorabil asupra conservrii i dezvoltrii durabile a diversitii biologice pot avea organismele modificate genetic, innd cont i de riscurile pentru sntatea omului.

14

Legea privind securitatea biologic reglementeaz activitile privind testarea, utilizarea i comercializarea organismelor modificate genetic. Activitile menionate snt supuse unui regim special de reglementare, autorizare i administrare cu scopul ca acestea s se desfoare n condiii de securitate biologic care s previn, elimine sau s reduc riscurile de producere a unor efecte negative asupra sntii oamenilor, diversitii biologice, echilibrului ecologic i calitii mediului.

7. Securitatea industrial o component de baz a securitii ecologice

Prin semnarea Declaraiei Naiunilor Unite pentru Mediu i Dezvoltare (Rio de Jainero, 1992), Conveniei de la Stockholm cu privire la Poluanii Organici Persisteni, Protocoalele de la Aarhus privind Poluanii Organici Persisteni i Metalele Grele, Romania, la rnd cu alte ri, s-a angajat s colaboreze i s realizeze strategii, programe i planuri de aciuni, prin care s-ar integra n procesul global de dezvoltare durabil a umanitii. n Declaraia aprobat la Conferina Naiunilor Unite pentru Mediu i Dezvoltare (UNCED) a fost confirmat faptul c dezvoltarea economic n ultimele secole s-a realizat cu precdere pe seama utilizrii, preponderent iraional i degradrii capitalului natural, ceea ce a condus la nrutirea mediului de trai i afectarea sntii omului. Activitatea societii umane n domeniul industriei trebuie reorientat spre alt model de dezvoltare socio-economic, definit de UNCED ca dezvoltare durabil, prin care s-ar obine neutralizarea /diminuarea impactului acestei activiti asupra mediului. Conform Legii privind securitatea industrial a obiectelor industriale periculoase la categoria obiectelor industriale periculoase se atribuie instalaiile tehnologice a cror ieire din funcie poate provoca avarii, precum i obiectele la care se:

15

produc, utilizeaz, prelucreaz, formeaz, depoziteaz, transport, nimicesc urmtoarele substane periculoase: inflamabile, oxidante, combustibile, explozive, toxice i de nalt toxicitate.

utilizeaz instalaii ce funcioneaz sub o presiune de peste 0,07 megapascal sau la temperatura de nclzire a apei ce depete 115 grade Celsius, precum i conducte de aburi i ap fierbinte

obin topituri de metale feroase i neferoase i aliaje pe baza acestor topituri: efectueaz lucrri miniere, lucrri de forare a sondelor cu adncimea de peste 100 metri, lucrri de mbogire a minereurilor, precum i lucrri n subteran folosesc instalaii i utilaje cu grad sporit de pericol. n conformitate cu datele statistice pe ultimii 5 ani n structura produciei

industriale predomin urmtoarele tipuri de activiti industriale: energie electric, gaze i ap industria prelucrtoare % din volumul total

%, din care:

Conform Legii sus menionate obiectele cu astfel de tipuri de activiti sunt considerate ca obiecte industrial periculoase. Din punct de vedere ecologic un eventual pericol ecologic -l au i alte ramuri ale industriei cu toate c ponderea lor n volumul total al produciei industriale este redus: tbcirea i prepararea pieilor, producerea mobilierului, fabricarea hrtiei i cartonului, fabricarea produselor chimice, farmaceutice i medicale, producerea articolelor din cauciuc i material plastic, fabricarea de maini i echipamente, prelucrarea metalelor, fabricarea produselor textile etc. O atenie deosebit se acord polurii mediului cu poluani organici persisteni (POP). Conform definiiei din Protocolul de la Aarhus al Conveniei de la Geneva asupra polurii atmosferice la distane lungi poluani organici persisteni snt substane organice care:

16

au caracteristici toxice snt persistente au capacitate de bioacumulare pot fi uor transportate n atmosfer la distane lungi i se depun departe de locul emisiei; pot produce efecte negative grave asupra sntii umane i mediului, fie aproape sau departe de sursele lor. Periclitatea POP rezult din urmtoarele proprieti:

hipertoxicitatea la concentraii extrem de mici rspndirea pretutindeni n mediul ambiant i n produse alimentare de origine natural persistena la influena factorilor naturali (oxidare, hidroliz, aciunea acizilor i bazelor etc) liposolubilitatea, care contribuie la hiperacumularea i migrarea n lanul trofic. n condiiile Romaniei o atenie deosebit trebuie acordat prevenirii

polurii

mediului

cu

urmtoarele

substane

chimice

industriale:

bifenili

policlorurai (PCB), dioxine i furane i hidrocarburi aromatice policlorurate, considerate periculoase de convenia de la Stockholm cu privire la POP (Stockholm 2001) i Protocolului de la Aarhus privind POP al Conveniei din 1979 asupra polurii atmosferice transfrontaliere la distane lungi aprobat la Aarhus n 1998. Sursele principale de poluare a mediului cu bifenili policlorurai snt emisiile industriale. PCB nimeresc n mediu n urma scurgerilor din transformatoare, condensatoare, schimbtori de cldur i sisteme hidraulice, splrii i evaporrii lor din diferite instalaii tehnice, deversrilor deeurilor industriale lichide, n urma incinerrii deeurilor depozitate etc. Sursele principale de poluare a mediului cu dioxine i furane snt: incinerarea deeurilor, inclusiv i coincinerarea procesele termice din metalurgie

17

instalaiile de producere a energiei care utilizeaz anumite tipuri de combustibil nclzirea rezidenial anumite procese de natur chimic ce degajeaz intermediari i subproduse producerea solvenilor producerea i utilizarea pesticidelor vopsirea i finisarea n industria textil i pielriei producerea polimerilor unitile de transport i alte surse. Ca indicator pentru caracteristica hidrocarburilor aromatice policiclice

(PAH) se consider benzo(a) pirenul (BaP). Sursele principale de poluare a mediului cu BaP snt: emisiile industriale de la ntreprinderile cocsochimice i metalurgice, de rafinare a petrolului, sistemele de termoficare i termoenergetice, transportul auto, aerian i naval.

8. Schimbarile climatice si securitatea mediului

9. Securitatea mediului component fundamental a securitii naiunii

18