Dadaismul

Dadaismul -provine din franuzescul dadisme( dada = clu de lemn n limbajul copiilor), denumirea micrii este arbitrar i nu are nici o legtur etimologic cu termenul respectiv. S-a lansat pe 6 februarie 1916 ca o miscare anti-artistica, in sensul ca a respins felul in care arta era definita, perceputa si apreciata in perioada contemporana. Curentul fondat la Zurich, Elvetia, a reprezentat o reactie la Primul Razboi Mondial. Nu avea elemente estetice bine definite, dar adeptii curentului impartaseau aceeasi atitudine nihilista fata de asteptarile traditionale ale artistilor si scriitorilor. Cuvantul `DADA` inseamna calut de jucarie sau tata, dar a fost ales mai mult pentru sonoritatea sa naiva. Dupa Zurich, curentul s-a raspandit cu usurinta in Berlin, Hanovra, Paris, unele parti ale Rusiei si New York. Fondatorul acestui curent este poetul de origine romana Tristian Tzara, caruia i s-au alaturat scriitorii Hugo Ball si Richard Hulsenbeck si artistul plastic Hans Arp. Pictorii romani Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamps din Statele Unite si Max Ernst, K. Schwietters din Germania. In Zurich, miscarea isi avea centrul la Cabaretul Voltaire patronat de Hugo Ball, unde adeptii se adunau pentru a-si exprima ideile. In Statele Unite, dadaismul si-a stabilit sediul central la galeria `291` Alfred Steiglitz si studioul lui Walter Aresbergs. Pentru ca si-a pastrat neutralitatea pe timpul celor doua razboaie mondiale, Elvetia a reprezentat locul ideal pentru cei care au refuzat serviciul militar sau pentru cei care doreau sa-si exprime liber ideile. Din punct de vedere artistic, dadaismul contopeste elemente ale futurismului italian, cubismului francez si expresionismul german. Pledeaza pentru neprevazut, arbitrariul total, abolirea formelor si organizeaza spectacole prin care se pronunta impotriva artei, gustului estetic sau moralei. In manifestul miscarii `Dada` se vorbeste despre delimitarea dintre gandire si expresie, se contrazice totul pana la negare: `abolirea logica, dansul neputinciosilor creatiei: dada; abolirea arheologiei: dada; abolirea profetiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinta indiscutabila in fiecare zeu produs imediat al spontaneitatii:dada. Marele secret este aici: gandirea se face in gura. Apriori, dada pune inaintea actiunii si inainte de tot: Indoiala. Dada se indoieste de tot.(T. Tzara)`. Din martie 1919, o data cu T. Tzara, miscarea se muta la Paris, unde intra in contact cu scriitorii din grupul miscarii suprarealiste Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault), cu A. Jacques Vache etc. Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia `391` (infiintata la Barcelona in 1917, transplantata la New York, Zurich, apoi la Paris) unde apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc. Se reiau spectacolele de scandal si in mai 1921 se regizeaza procesul intentat lui M. Barres acuzat de `delict impotriva securitatii spiritului`. Dupa ce in 1921 Picabia se separase de miscare, in 1922 se produce ruptura intre dadaism si grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supravietuieste inca datorita personalitatii lui Tzara abordand tendinte

protestar-anarhice (jignirea `sfintelor precepte curente` si `epatarea filistinismului` din `oroarea de academism` George Calinescu), facand din arbitrar si din hazard principii ale creatiei(Tristan Tzara: "Luati un jurnal, luati o pereche de foarfeci, alegeti un articol, taiati-l, taiati pe urma fiecare cuvant, puneti totul intr-un sac, miscati... "). Dincolo de nihilismul si de enormitatiile sale care au anulat, uneori, arta dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledand pentru o libertate absoluta promovand inventii plastice si verbale adesea seducatoare care au largit investigatia artistica si a creat o atmosfera propice pentru indrazneala si experiente uluitoare. La noi in tara, dadaismul este vizibil, partial, in unele productii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate in reviste de avangarda asa cum ar fi: `unu`, `Contimporanul`, `Integral`, `Punct`, `75 H.P.` unde alaturi de elemente suprarealiste se recunosc si cele futuriste etc. Caracteristica miscarii romanesti de avangarda literara este chiar eclectismul. De aceea un dadaism in stare pura este mai greu de descoperit.