CURSUL 8

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE. FACTORII GENETICI AI RELIEFULUI SI SISTEMATICA FORMELOR DE RELIEF 1.1. Definitia si obiectul geomorfologiei Geomorfologia este stiinta care se ocupa cu studiul reliefului scoartei terestre sub aspectul fizionomiei, genezei si evolutiei n timp. Relieful terestru, ca obiect de studiu la Geomorfologiei, reprezinta totalitatea formelor pozitive si negative de la suprafata Pamntului, aflate sub aer sau sub apa. Geomorfologia mbraca aspect geologic atunci cnd explica relieful actual ca rezultat al unei succesiuni paleografice, dar constituie baza a geografiei atunci cnd relieful este prezentat ca peisaj, ca suport al vietuitoarelor si societatii deci ca mediu geografic. Geomorfologia generala - studiaza relieful scoartei terestre ca rezultat al interactiunii dintre procesele geologice interne si externe submpartindu-se n : a) geomorfologia structurala (tectonica), care studiaza procesele interne ca agenti morfogenetici; b) geomorfologia climatica (sculpturala) care studiaza rolul agentilor geologici externi n modelarea reliefului. Agentii geologici interni creeaza baza geologica si structurala a reliefului terestru pe care se grefeaza actiunea complexa a agentilor externi modificndu-i continuu prin eroziune si acumulare. Astfel, cele doua subdiviziuni ale geomorfologiei generale nu se exclud ci se completeaza. Geomorfologia regionala - are drept scop cunoasterea reliefului din diferite zone ale suprafetei Pamntului realizndu-se, de obicei pe tari (relieful Frantei, Rusiei, Romniei etc.) pe unitati de relief (relief de munti, de cmpii, etc.) sau pe complexe microclimatice (relieful glaciar, relieful de dune etc). Geomorfologia aplcativa (inginereasca) are scopul de a utiliza cunostintele teoretice ale geomorfologiei n diferitele domenii de activitate: hidrotehnic, hidroenergetic, geotehnic, geologic, pedologic, geobotanic, constructii urbanistice si industriale, topografice, aerofotogrametrie, cartografie etc.

1.2. Factorii genetici ai reliefului

Releful scoartei terestre este rezultatul unei permanente interactiuni dintre agentii interni si externi. Agentii interni au ca sursa de energie dezintegrarea substantelor radioactive, caldura interna a Pamntului, tensiunile mecanice si trecerea substantelor dintr-o stare de agregare n alta. Agentii geologici interni sunt reprezentati prin procese magmatice, miscari tectonice, miscari seismice si procese metamorfice. Acesti agenti creeaza la suprafata Pamntului relieful tectonic (primar) reprezentat prin mari denivelari cu aspect pozitiv sub forma de munti si dealuri si cu aspect negativ, sub forma de depresiuni largi, zone de scufundare, fracturi etc. Agentii externi sunt n general de natura fizico-geografica apartinnd litosferei, atmosferei, hidrosferei si biosferei si actioneaza asupra formelor tectonice.

Sursa de energie a agentilor externi o reprezinta energia solara, gravitatia Pamntului si forta de atractie a Soarelui si Lunii. Agentii externi sunt reprezentati de cursurile de apa, ghetari, vnturi, valuri, curenti marini, vietuitoare etc. Agentii externi au n general rol dirtuctiv, datorita faptului ca actioneaza n directia erodarii formelor pozitive create de agentii interni, dar si un rol constructiv prin transportul materialelor erodate si depunerea lor n zonele depresionare. Relieful primar si roca reprezinta factori pasivi n formarea relefului deoarece asupra lor actioneaza n directia erodarii formelor pozitive create de agentii interni, dar si un rol constructiv prin transportul materialelor erodate si dispunerea lor n zonele depresionare. Roca influenteaza nsa evolutia reliefului printr-o serie de proprietati ce vor fi prezentate ntr-un capitol urmator. Timpul - este un factor genetic important, deoarece de el depinde durata actiunii agentilor externi rezultnd relief tnar, matur sau batrn. Daca se noteaza cu T (de la tectonic) actiunea factorilor interni, iar cu D (de la denudare) actiunea agentilor externi, din raportulrile ce se creeaza ntre aceste doua grupe de factori rezulta diferite categorii de relief: Daca T > D - rezulta relief tectonic - muntii; Daca D > T - rezulta relief de eroziune (cmpiile si podisurile de eroziune); D = T - se creeaza o stare de echilibru geomorfologic, rezultnd relief structuralo - eroziv sau erozivo-structural. Dar T poate avea si sens negativ si n acest caz domina acumularea (A) rezultnd relief de acumulare. Deci: - daca T > A, rezulta cmpii cu fundul cobort, cu caracter depresionar - daca T < A, rezulta cmpii cu fundul naltat, determinnd un accentuat grad de meandrare a rurilor si de nmlastinare. - daca T = A, rezulta o stare de echilibru geomorfologic cnd cmpiile de subsidenta sunt fragmentate de reteaua hidrografica. Sub raport genetic relieful vulcanic este strns legat de relieful tectonic dar si de cel de acumulare, numai ca acesta este de origine interna. Dezagregarea si alterarea rocilor contribuie la principalele procese care pregatesc si usureaza actiunea distructiva a factorilor modelatori exogeni. Materialul dezagregat si n parte alterat este ndepartat de la locul sau de formare si deplasat la nivele hidrometrice mai coborte prin actiunea de denudatie. Gravitatia reprezinta forta motrica principala a proceselor de denudatie care actioneaza direct (prin prabusiri, avalanse de zapada, rostogoliri de grohotisuri si blocuri mari de roca etc), sau indirect prin intermediul unui alt factor de modelare (ape curgatoare, gheata) care efectueaza transportul materialului detritic. Inlaturarea materialului dezagregat este foarte enegica pe versantii abrupti unde are loc mentinerea permanenta la zi a rocilor. Drept rezultat, formele de relief pozitive se vor distruge cu att mai rapid, cu ct energia de relief va fi mai mare, n timp ce n zonele depresionare si cele periferice ale naltimilor, unde se acumuleaza material detritic, rocile vor fi protejate de eroziune. Factorii exogeni modeleaza deci relieful prin procese de eroziune, transport si acumulare. Formele de relief existente pe suptrafata Pamntului nu se datoresc unui singur factor modelator exogen ci, n mai toate cazurile, unui sistem complex de factori care au actionat cnd simultan, cnd succesiv sau alternant, ntr-o strnsa conditionare reciproca. Spre exemplu, vaile glaciare din zona montana superioara afectata de glaciatiile pleistocene rezulta din actiunea unui complex de procese care au avut loc

ntr-o anumita succesiune; formarea unei vai fluviatile evoluate, naltarea regiunii montane si accentuarea eroziunii fluviatile, dezvoltarea glaciatiunii si modelarea vaii prin eroziune glaciara. Chiar si vaile fluviatile nu apar ca rezultat exclusiv al eroziunii apelor curgatoare, ntruct modelarea versantilor se datoreste actiunii proceselor de transport n masa, independente de eroziunea fluviatila. Daca factorii externi actioneaza simultan sau succesiv si se conditioneaza reciproc, de fiecare data, unul dintre acestia devine dominant si hotartor n modelarea reliefului. Zonalitatea si etajarea elementelor climatice determina si o zonalitate si etajare geomorfologica. Spre exemplu, n zona intertropicala, agentul principal n modelarea reliefului este apa, zapada si gheata fiind inexistente. In regiunile aride, vntul este agentul principal al modelarii, iar apa joaca un rol cu totul minor. Regiunile caracterizate printr-o morfologie specifica, ca rezultat al actiunii unui factor dominant sau al unei combinatii de factori, formeaza complexe sau peisaje morfologice (landschafturi). Intr-un peisaj morfologic intra adeseori forme de relief foarte diferite sub raport morfologic dar strns dependente din punct de vedere genetic. Astfel apar peisaje geomorfologice determinate de actiunea apelor curgatoare, altele de cea a ghetarilor, peisajul regiunilor montane, peisajul regiunilor vulcanice, peisajul regiunilor de platforma, peisajul tarmurilor etc. In raport cu natura rocilor si structura geologica, n acelasi peisaj geomorfologic, sub actiunea factorilor exogeni se dezvolta forme de relief foarte variate. Relieful nu poate fi studiat izolat, ci n strnsa legatura cu celelalte elemente naturale ce caracterizeaza un anumit mediu fizico-geografic. In raport cu predominarea factorilor endogeni sau exogeni, pe o anumita suprafata si ntr-un anumit interval de timp, dezvoltarea reliefului vai fi variabila. Atunci cnd actiunea factorilorendogeni este dominanta si miscarile de ridicare depasesc puterea distructiva a agentilor externi, suprafata terestra se va nalta, vor creste naltimile relative si absolute, versantii vor fi mai nclinati, eroziunea fluviatila se va accelera, profilele longitudinale ale vailor vor prezenta rupturi de panta, iar fruntile teraselor vor fi abrupte si nalte, datorita ridicarii rapide. Daca actiunea dostructiva a agentilor externi devine predominanta, are loc o dezvoltare descendenta a reliefului, caracterizata prin distrugerea formelor pozitive, reducerea altitudinilor absolute si relative a nclinarii versantilor, diminuarea proceselor de eroziune si denudare, aparitia unor profile de echilibru prin acumularea materialului n zonele depresionare. Cu timpul, apar suprafete structurale care nu corespund structurii geologice (apar suprafete de nivelare, peneplene). In decursul ereleor geologice, fazele de dezvoltare ascendente pot alterna cu cele descendente. Transformarile reliefului scoartei terestre, ca rezultat al actiunii antagoniste dintre agentii endogeni si exogeni, prezinta doua forme de evolutie distincte: lenta si n salturi. Cele lente determina o evolutie gradata a reliefului, pe cnd evolutiile n salturi apar ca rezultat al miscarilor orogenice. 1.3. Elemente generale de caracterizare a reliefului Notiunea de relief exprima ansamblul aspectelor pe care le prezinta terenul la suprafata Pamntului. Ea se poate referi la portiuni cu dimensiuni diferite de la cele ale unui continent si pna la cele mai mici suprafete.

Deoarece toate formele de relief rezulta din mbinarea unor planuri orizontale cu cele n panta n caracterizarea reliefului se au n vedere cele trei parti principale: partea superioare a interfluviilor, vaile (mai ales partea inferioara a acestora) si versantii ca planuri de legatura ntre primele doua. Din mbinarea lor rezulta reliefurile plate sau accidentate. Toate formele de relief se caracterizeaza prin urmatoarele elemenete: altitudine (denivelare), nclinare, geneza, evolutie si vrsta. Altitudinea exprima dispunerea pe verticala a reliefului deasupra marii (altitudine absoluta). Denivelarea reprezinta diferenta de altitudine sau de adncime n cazul depresiunilor oceanice) dintre punctele cele mai ridicate si cele mai joase. Aceasta caracteristica se mai numeste si energie de relief sau altitudine relativa. Inclinarea se exprima prin unghiul pe care l face cu orizontala, planul suprafetei formei de relief. Geneza indica modul de formare al reliefului ca rezultat al actiunii dintre agentii interni si externi. Evolutia si vrsta caracterizeaza de asemenea, formele de relief n raport de geneza, conditiile litologice, conditiile climatice etc. In raport cu altitudinea (denivelarea) si nclinarea, relieful poate fi plan (plat) si accidentat. Formele de relief plat se caracterizeaza printr-o energie de relief mica sub 30-40 m si printr-o pondere redusa a versantilor a caror nclinare nu depaseste 5o. In cadrul acestor tipuri de relief domina partea superioara a interfluviilor si fundul larg al vailor sau albiilor majore (luncile). Din mbinarea lor n diferite proportii rezulta cmpiile si luncile. Formele de relief accidentat, se caracterizeaza prin predominarea versantilor cu nclinari si expozitii variate iar partea superioara a interfluviilor se prezinta sub forma de platouri, culmi ori creste nguste. Dupa geneza releiful poate fi grupat n relief tectonic (structural) sau primar reprezentat prin structuri orizontale, monoclinale, cutate sau faliate si relief secundar care poate fi eroziv-structural, relief de eroziune si relief de acumulare (lunci, cmpii aluviale, cmpii eoliene de loess sau de dune, cmpii glaciare etc.) (fig 47). Sub raport genetic deci, relieful scoartei terestre privit n perspectiva larga a spatiului si a timpului poate fi att politectonic ct si policlimatic, cu alte cuvinte poligenetic. n functie de natura agentului extern predominant, relieful secundar poate fi relief fluviatil, relief glaciar, relief eolian, relief litoral si marin etc. In raport cu marimea si dimensiunile lor, formele de relief au fost mpartite astfel (V.C. Bodnariuc, 1948): 1. Forme mari planetare (de ordinul I) sau megarelieful, care se refera la blocurile continentale si depresiunile oceanice. 2. Forme tectogene sau de ordinul II, sau macrorelieful, care se refera la munti, dealuri podisuri si coline. 3. Forme exogene sau de ordinul III sau mezorelieful, care serefera la vai, versanti, interfluvii etc.

4. Forme elementare sau de ordinul IV sau microrelieful care se refera la forme minore, cum ar fi dunele, vlcelele, conurile de dejectie, microdepresiunile etc.

Fig.47. Relieful iniial i evoluia lui: Irelief structural (a-structur orizontal; b-structur slab ondulat; c-structur cutat; IIrelief erozivo-structural cu sinclinale suspendate; III-relief de eroziune; IVrelief de acumulare, care fosilizeaz un relief vechi de eroziune (d-discordan). 1.4. Formele majore ale reliefului continental 1.4.1. Relieful montan Relieful montan se caracterizeaza prin altitudini absolut ridicate, prin energie de relief accentuata, cu variatii hipsometrice bruste, panta si fragmentare puternica. Reteaua hidrografica prezinta un curs rapid, cu vai adnci, cu profil transversal variat. Eroziunea este foarte intensa datorita pantelor mari.` Din punct de vedere genetic, relieful montan apare sub forma de masive de natura orogenica, epirogenica sau vulcanica. Muntii de natura orogenica, cunoscuti si ca munti de ncretire sau tipici, sunt cei mai frecventi de pe suprafata Pamntului. Datorita eroziunii care a actionat timp mai ndelungat, partile superioare ale structurii cutate au fost distruse. Prin modelarea lor de catre factorii externi, relieful montan prezinta vai foarte adnci si creste semete decupate si izolate care duc la individualizarea masivelor. In ansamblu, relieful montan este un relief tectonic iar masivele izolate alcatuiesc relieful de eroziune. Muntii de natura epirogenica sau muntii bloc, cu aspectul unei creste asimetrice, cu un versant abrupt corespunzator planului de falie de-a lungul caruia blocul s-a naltat si un versant mai putin nclinat ce reflecta ntr- anumita masura suprafata initiala. Un exemplu tipic de munti bloc l reprezinta n tara noastra masivul Rodnei, delimitat n partea nordica de abruptul faliei Dragos Voda (cca 1000 m).

In functie de structura regiunii pe care s-au format muntii bloc pot fi mpartiti n doua tipuri: muntii bloc cu structura cutata, s-au ridicat prin miscari epirogenice n zone cutate si munti bloc cu structura tabulara, care s-au format prin naltarea unor zone cu structura orizontala. Muntii vulcanici rezulta din acumulari de produse eruptive (lava, aglomerate, cenusa). Sunt alcatuiti din aparate sau conuri vulcanice si formeaza fie masive izolate, fie lanturi montane, asa cum se prezinta n tara noastra lantul Calimani-Gurghiu-Harghita. 1.4.2. Relieful de podis Podisurile sau platourile sunt acele portiuni ale scoartei terestre cu suprafata aproape plana sau larg si usor valurata nsoite de versanti fragmentati si vai adnci. Partea centrala a podisurilor este strabatuta de ape al caror curs este domol si care formeaza meandre largi si sesuri aluviale, asemanatoare rurilor din zona de cmpie. Sub raport genetic, se deosebesc doua tipuri principale de podisuri podisuri tipice si peneplene transformate n podisuri. Podisurile tipice sau propriu-zise sunt cele cu structura orizontala si corespund unui bloc al scoartei terestre naltat prin miscari epirogenice. La noi n tara, exemple de podisuri tipice sunt Podisul Transilvaniei care n raport cu arcul carpatic are aspectul unei depresiuni intracarpatice cu relief deluros si culmi rotunjite sau netede si Podisul Moldovenesc care apare ca o regiune deluroasa cu interfluvii largi si destul de plane. Peneplenele transformate n podisuri, apar n zonele de orogen peneplenizate si apoi naltate. Aceste tipuri de podisuri au o structura si o evolutie mult mai complicata dect cea a podisurilor tipice. 1.4.3. Relieful de cmpie Ca forme de relief, cmpiile sunt regiuni ale scoartei terestre cu altitudini absolute si relative mici, cu energie de relief redusa si cu aspect de suprafete plane, ntinse. Sub raport genetic, cmpiile pot fi: A - cmpii aluvionare (acumulative); B - cmpii structurale; C - cmpii sculpturale. Regiunile de orogen (geosinclinal) se caracterizeaza prin prezenta cmpiilor de eroziune si acumulare (foarte rar a celor structurale) limitate ca extensiune, iar regiunile de platforma prin dominanta celor acumulative, apoi erozive si structurale. Principalele tipuri de cmpii ce apar n regiunile de platforma si geosinclinal se deosebesc prin geneza, forma, dimensiuni si altitudinea la care sunt situate. Diversitatea tipurilor de cmpii depinde de directia si amplitudinea micrilor oscilatorii, de localizarea lor n cadrul diferitelor structuri geologice. Caracterul tabular al acestor tipuri de cmpii constituie trasatura lor comuna si reflecta corelatia dintre miscarile oscilatorii ale scoartei si procesele de denudatie si acumulare. Energia proceselor de denudatie si acumulative este direct proportionala cu intensitatea miscarilor oscilatorii. Din interactiunea miscarilor oscilatorii si a proceselor de denudatie, rezulta cauzele ce duc la formarea suprafetelor de eroziune. A. Cmpiile aluvionare sau acumulative sunt acele portiuni ale scoartei terestre care, datorita unor miscari tectonice negative, au determinat scufundarea acestor portiuni si apoi sedimentarea lor cu material erodat din regiunile mai nalte, transportat si depus de catre ape.

Aceste cmpii pot fi clasificate n mai multe tipuri si anume: litorale sau marine si continentale. Cele litorale pot fi tectonice si eustatice, iar cele continentale - acumulative simple si acumulative de origine tectonica. Cele acumulative simple pot fi - lacustre si aluvilae, iar cele aluviale la rndul lor pot fi: de revarsare si de colmatare, iar cele de colmatare pot fi : intramontane, piemontane, terminale, subsidente si fluvio-glaciare. Cmpiile litorale tectonice, se caracterizeaza prin suprafete ce coboara n panta domoala catre mare si sunt alcatuite din depozite ce sunt din ce n ce mai noi pe masura apropierii de tarm. Ele au luat nastere prin exondarea platformei continentale sub influenta miscarilor epirogenice. Ele sunt deci de natura tectonica. Cmpiile litorale eustatice, iau nastere prin miscari eustatice de coborre a nivelului apelor marine, ca rezultat al unor miscari epirogenice negative ale platformei oceanice sau a glaciatiunilor care au dus la scaderea nivelului oceanului planetar cu 50 pna la 100 m fata de cel actual. Aceste cmpii eustatice apar la periferia cmpiilor litorale de origine tectonica si numai n regiunile unde panta fundului submarin este redusa. Marile cmpii litorale ale globului sunt de natura tectonica. Exemple de cmpii litorale tectonice sunt Cmpia din nordul Europei ce ncepe de la Calais si se continua n Belgia, Olanda, Danemarca, Germania, Polonia si tarile baltice (Estonia, Letonia, Lituania). Cmpiile continentale sunt de origine tectonica si au rezulta din depunerea unor sedimente n regiunile scufundate, datorita miscarilor tectonice negative. Ele pot fi: cmpii acumulative simple care la rndul lor pot fi: cmpii lacustre, rezultate prin acoperire cu depozite aluviale fluviatile si cmpii acumulative de origine tectonica. Toate depresiunile de baraj vulcanic din tara noastra (Giurgeu, Ciuc) ca si depresiunile intracarpatice sunt foste bazine lacustre transformate prin colmatare n cmpii intramontane. Cmpiile aluvionare iau nastere prin depuneri de aluviuni de-a lungul cursului de apa, dar mai ales spre gura de varsare unde acopera suprafete ntinse. Aceste cmpii se suprapun adesea peste deltele existente si patrund adnc n mare prin depunerea aluviunilor fluviatile. Cmpiile aluviale (fluviatile) pot fi de revarsare si de colmatare. Cmpiile fluviatile de revarsare rezulta din asociarea formelor de acumulare elementare (ostroave, conuri de dejectie, prispe de pornituri, depozite de confluenta etc) prin suprapunerea lor n cadrul vailor fluviatile. Meandrarea si despletirea rurilor, rectificarea meandrelor, variatiile debitului lichid, fac ca formele acumulative sa se uneasca prin depunerea materialului aluvionar si ca urmare, ntreaga suprafata sa capete aspectul unei cmpii. In cazul n care acumularea se reduce la aluvionarea fundului de vale si la depozitele provenite n urma inun7datiilor se va forma o cuvertura subtire (1-2 m) de depozite aluviale care acopera o suprafata de eroziune sau structurala. Aceste cmpii apar de-a lungul vailor fluviatile mari din regiunea montana si deluroasa si sunt formate din prundisuri. Cmpiile de colmatare, apar tot ca rezultat al suprapunerii unor forme elementare de acumulare (conuri de dejectie, ostroave, grinduri) dar cu grosimi mai mari de zeci sau sute de metri. In raport cu locul n care iau nastere acestea pot fi: montane (intermontane), piemontane, terminale, de subsidenta si fluvioglaciare. 1. Cmpiile intramontane, se formeaza prin aluvionarea depresiunilor intramontane sau de baraj vulcanic. Depozitele lacustre colmatate sunt foarte groase si ele au continuat sa se acumuleze si dupa disparitia lacurilor, mai ales la periferia bazinului unde s-au format conuri de dejectie ngemanate ct si spre interior, unde s-

au acumulat depozite mai fine. Datorita acestui mod de acumulare, cmpiile intramontane prezinta o forma convexa. 2. Cmpiile piemontane iau nastere ca rezultat al acumularii depozitelor fluviale (torentiale), la zona de contac dintre doua unitati morfologice deosebite ca altitudine si panta (munte-deal, deal-cmpie sau ntre munti, dealuri si depresiuni intramontane si piemontane). Ele sunt alcatuite din numeroase conuri de dejectie suprapuse de grosimi foarte mari (sute de metri) si sunt nclinate, comparativ cu cele intramontane si fragmentate de vai radiale. Un exemplu tipic de cmpie piemontana l reprezinta Piemontul Getic, modificat nsa mult prin eroziunea apelor curgatoare. 3. Cmpiile de nivel de baza (terminale) sunt formate din delte juxtapuse care patrund de-a lungul vailor continentale. Aici se include cmpia ncadrata de actuala vale a Dunarii pna n amonte de Giurgiu. Ea a luat nastere dupa cum arata V. Mihailescu, prin colmatarea unui fost golf marin ce avansa adnc n ntinsul Cmpiei Romne. In general, ntreaga cmpie a Dunarii inferioare si mijlocii este o cmpie de colmatare n cadrul unei depresiuni tectonice transgresata de apele marii. Tot cmpii termale sunt si Cmpia Amazonului si a fluviului Mississippi. 4. Cmpiile de subsidenta, sunt cmpii acumulative cu depozite tasate si ondulate n timpul depunerii aluviunilor n depresiunile intramontane, n zonele piemontane sau a cmpiilor de nivel de baza. Grosimea depozitelor poate atinge sute sau mii de metri. In tara noastra este considerata cmpie de subsidenta, cmpia dintre Siret si Arges din zona vailor fara terase, formata aproape exclusiv din lunci pe care G. Vlsan a numit-o cmpie de divagare ntruct aici rurile si schimba frecvent cursul. 5. Cmpiile fluvio-glaciare, denumite si sandre se formeaza la periferia morenelor terminale unde apar mari suprafete nisipoase usor nclinate, asa cum e cazul Cmpiei Germano-Poloneze, acoperita cu dune de nisip. Cmpiile acumulative de origine tectonica se formeaza prin depunerea de aluviuni n zonele depresionare rezultate prin miscari tectonice negative. B. Cmpiile structurale, au ca suport o placa din roci dure de pe care eroziunea a nlaturat depozitele friabile si ele se pot forma att n regiunile cu structura monoclina ct si n regiunile cutate, pe flancurile anticlinalelor si a sinclinalelor. C. Cmpiile sculpturale (de eroziune) sau tectono-erozive, sunt acele cmpii rezultate prin procese de eroziune (sculptogeneza). In raport cu agentul extern ce determina eroziunea, acestea pot fi marine, n cazul n care fostele platforme submarine exodante sunt supuse eroziunii; glaciare, formate n zonele de actiune a ghetarilor, constituind cmpii de eroziune lacustro-morenice si fluviatile nivelate prin eroziunea apelor curgatoare. Din aceasta ultima categorie fac parte platformele de eroziune din Carpati - Gorivnita, Rul Ses si Borascu. Cmpiile se caracterizeaza printr-o suprafata morfologica ce nu coincide cu structura geologica, iar la cele structurale, suprafata morfologica corespunde planului de stratificatie. Suprafetele peneplenizate (nivelate prin eroziune) se deosebesc de cmpiile acumulative prin energia lor de relief redusa si forma usor valurata, ca urmare a faptului ca n timpul modelarii, nu a mai avut loc miscari tectonice. Spre deosebire de cmpiile acumulative, ocupate cu depozite recente orizontale sau suborizontale, peneplenele reteaza orizonturi diferite, cutate, nclinate sau orizontale, relieful lor prezentnd un aspect mai ondulat.

Prin urmare, prin miscari orogenice rezulta relief montan sub forma de catene orogenice, prin miscari epirogenice pozitive rezulta cmpii litorale, platouri, domuri, munti bloc, iar prin miscari negative - cmpii continentale. Dintre formele de rel;ief de ordin inferior specifice reliefului continentale sunt: depresiunile, vaile, versantii si interfluviile. Depresiunile sunt forme negative de relief care apar ca rezultat al miscarilor tectonice, al proceselor vulcanice sau a celor de eroziune. Depresiunile tectonice au luat nastere prin scufundarea unor compartimente ntregi ale scoartei terestre n lungul unor linii de falie. O asemenea depresiune o constituie Depresiunea Transilvaniei scufundata la sfrsitul cretacicului. Ele au functionat ca golfuri marine sau lacuri n care a avut loc o sedimentare intensa. Dupa retragerea apelor relieful acestor depresiuni mbraca aspecte de podisuri sau de dealuri, n functie de stadiul de evolutie. Depresiunile de eroziune sunt rezultatul actiunii agentilor externi (ruri, ghetari, vnt) au dimensiuni mai mici, iar modelarea lor depinde de diferenta de facies petrografic. Depresiunile de baraj vulcanic reprezinta spatiul nchis dintre un lant muntos de ncretire si un lant de munti vulcanici (ex. Depresiunile Giurgeului si Ciucului). Vaile sunt forme de relief negative, rezultate n urma actiunii de eroziune a unui singur factor extern sau a mai multor factori. De aceea se deosebesc vai fluviatile, vai glaciare sau vai fluvio-glaciare. Versantii sunt forme elementare de relief cu suprafete nclinate care fac racordul ntre interfluvii si vai. Versantii rezulta att n urma miscarilor de ridicare a unor portiuni ale scoartei terestre (versantii laturilor muntoase) n urma proceselor vulcanice sau a cutremurelor, dar mai ales n urma adncirii retelei hidrografice n scoarta, proces care duce la formarea vailor fluviatile. Interfluviile reprezinta spatiile situate ntre vai, avnd caracter de forme de relief pozitive. Cu ct reteaua hidrografica este mai densa si mai adnca cu att interfluviile sunt mai dese si mai nalte. Evolutia lor depinde de eroziunea verticala si laterala si a proceselor de pe versanti.