Manifestul literar al romantismului este considerat Prefaţa la drama Cromwell, a scriitorului

francez Victor Hugo:

Tema, eroii, conflictul, subiectul au o structură afectivă. Eroii au trăsături excepţionale şi

acţionează în împrejurări excepţionale. Ca surse de inspiraţie sunt căutate istoria, folclorul şi
frumuseţile naturii. Se cultivă specificul naţional, se exaltă trecutul glorios şi se critică prezentul
decăzut. Romanticii preferă evaziunea în vis, în trecut, într-un decor exotic ( de basm oriental ). Se
cultivă fantasticul prin eroi, prin teme, procedee. Cadrul preferat este nocturn, apar elemente specifice:
luna, noaptea, lacul, steaua. Natura nu mai este surprinsă din perspectivă statică, ci răspunde la
sentimentele celui care se înscrie într-un anumit cadru natural. Sentimentele eului liric şi peisajul
descris intră în consonanţă, întrucât natura oferă protecţie.
Personajele sunt complexe, reunesc trăsături pozitive şi negative, sunt surprinse în evoluţie.
Romanticii preferă contrastul dintre aparenţă şi esenţă, de aceea le atribuie uneori personajelor trăsături
fizice respingătoare, care contrastează cu nobleţea caracterului.
Dintre procedeele de creaţie, este preferată antiteza. Specific acestei perioade de creaţie este
retorismul, care permite exprimarea intensă a sentimentelor.
.