Despre

Buna tuturorsunt tot eu, Antonia Deoarece Noapte fara luna s-a incheiat, vreau sa va spun ca ma apuc de citit, documentat, notat, scris Breaking Dawn, binenteles tot din perspectiva lui Edward. Imi pare rau, daca va dezamagesc si nu continui cu Eclipsa, dar sincer, mult mai mult ma atrage volumul 4 al seriei si sunt mult mai curioasa in privinta gandurilor, reactiilor lui Edward si a celorlalte personajesper ca si voi imi impartasiti aceasta curiozitate :D Sunt constienta si sunt sigura ca si voi sunteti, ca e foarte mult de munca la acest proiectcartea este voluminoasa si stiu ca va fi greu, dar sper sa o terminnu va dau un termen limita pentru ca imi este imposibil, dar sper, dupa ce termin cititul si documentatul, sa pot scrie cate un capitol pe saptamanadar nu promit, asa ca imi doresc sa fiti intelegatoare cu mine M-am gandit la un titlu pentru aceasta carte si mi-a placut foarte mult Dincolo de amurgvoi ce ziceti? Va place? Credeti ca se potriveste? Astept cu nerabdare reactiile voastresper totusi ca vor veni

Capitolul 1- Pregatiri

- Edward, te rog nu te mai misca atat si stai drept, ma certa Alice. Se invartea in jurul meu tinand intre buzele stranse un set de ace. Statul in picioare, ar trebui sa fie o sarcina simpla pentru un vampir, dar Alice deja incepea sa ma exaspereze. Fie ca erau nervii sau anticipatia, nu eram sigur, dar simteam cum fiecare celula din corpul meu statea sa exploadeze. Orele au inceput sa treaca, ceasul ticaia, facand timpul sa fuga pana la momentul nuntii mele cu Bella. Gndul asta ma si ingrozea, ma si incanta. La fel de mult pe cat imi doream ca Bella sa fie sotia mea, promisiunea ce i-o facusem era o preocupare mereu prezenta in mintea mea. La scurt timp dupa ce angajamentul nostru a fost anuntat, am nceput sa fac pregatirile pentru luna de miere. Cei mai multi miri ar ncepe prin a face rezervari hoteliere si de zbor, dar sarcina mea primara si cea mai importanta era conversatia cu tatal meu. n dimineata de dupa anuntul cu nunta, eram deja la usa cabinetului tatalui meu, de la Spitalul comunitar Forks. Carlisle ridica privirea de la biroul lui - Ei bine, asta chiar este o surpriza! Asistenta mi-a spus ca am o consultatie n aceasta dimineata, dar acest lucru este neasteptat. Totul este n regula?

 Da. Am dat din cap si m-am asezat in scaunul de piele din fata biroului. Trebuie sa vorbesc cu tine despre ceva... Carlisle ma privi atent. - Stii ca poti vorbi mereu cu mine, dar de ce aici? Am vrut sa vorbesc cu tine ntr-un cadru mai privat, am raspuns. Privat? El arcui o sprnceana si se lasa pe spate n scaun. Mi-am trecut palma peste frunte, nefiind sigur cum sa incep. Eram atat de nelinistit si aveam nevoie disperata de un sfat. Am tras aer in piept si mi-am cuprins capul cu mainile. Edward? Poti sa vorbesti cu mine Mi-am ridicat ochii pentru a-l vedea pe Carlisle apleacat n fata n scaunul sau, cu o privire grava pe chipul lui. - Eu nu sunt sigur de unde sa ncep, am recunoscut eu. Ce zici de nceput, a zmbit. Am rs usor si a clatinat din cap. Cel mai bun loc pentru a ncepe ar fi fatala noapte cnd promisiunea a fost facuta. - Iti amintesti seara, nainte de lupta cu nou-nascuti noaptea n care am cerut-o in casatorie pe Bella? El a dat din cap, se apleaca n fata si isi apasa buzele cu degetele. Mi-am aplecat capul pe spate si am nchis ochii, dorindu-mi sa fiu oriunde, dar nu aici. Cum am putut fi att de prost pentru a face o promisiune ce nu o puteam pastra? Edward, tu ma ngrijorezi gandi tatal meu. Am pastrat ochii nchisi cand am vorbit. - n noaptea aceea, i-am promis Bellei ceva ce probabil nu ar fi trebuit sa fac si am nevoie de sfatul tau. Carlisle a ramas tacut, dar am putut auzi lista de ntrebari cladita n mintea lui. Daca eram nca om, probabil inima mea s-ar fi smucit in pieptul meu. Mi-am cobort capul si a deschis incet ochii, pregatindu-ma pentru reactia cuvintelor mele. - Exista anumite experiente pe care Bella vrea sa le aiba cat timp este nca umana, am nceput.

- Asta e perfect de nteles, Carlisle dadu din cap. Sacrificii oricum va face atata vreme cat ea a decis sa devina una dintre noi, asa ca eu as incuraja-o sa ia parte la cat mai multe activitati inainte de a fi prea tarziu... - Nu, nu e asta, am dat din cap. Vreau ca ea sa aiba parte de fiecare experienta umana. Vreau sa stea umana, dar ea mi-a cerut ceva ce eu nu sunt sigur ca-i pot da. - Ce te face sa spui asta? ntreba el, cu o privire nedumerita n ochii lui. Obrajii mi s-au umplut cu aer in timp ce ma luptam sa spun cuvintele. - Bella vrea o luna de miere, am spus pe nerasuflate. Carlisle se lasa pe spate n scaun, incrucisindu-si bratele, cu un zmbet mic pe fata. - Asa se obisnuite intre tinerii casatoriti, nu? Te-ai hotarat unde vrei s-o duci? a ntrebat el. - Nu e asta. Am dat din cap, frustrat de incapacitatea mea de a comunica n mod eficient si Carlisle clar nu ntelegea conotatiile subtile. - Bella vrea o luna de miere reala! Zmbetul lui sovai cand realizarea a nceput sa-l lumineze. - Vrei sa spui? Am oftat si inchizandu-mi ochii, am dat din cap, confirmand. - Oh, murmura lasandu-se pe spate, n scaunul sau. Este posibil? - Asta e ceea ce trebuie sa stiu. - Asta trebuie sa stii? s-a uitat n sus la mine. Oh, da. Ei bine El ezita, frecandu-si barbia cu degetul mare. Ei bine, fiule, atunci cnd un barbat si o femeie se iubesc - Cred ca amndoi stim ca nu am nevoie de aceasta explicatie, am mormait atingandu-mi tampla cu degetul aratator. Am vazut si auzit multe in toata existenta mea - Corect, a dat din cap. Ce anume i-ai promis? - Bella e ngrijorata ca, in urma schimbarii, nu va simti la fel dupa aceea ca mintea ei nu va fi decat la sange. - Dar stii ca are dreptate, nu? interveni Carlisle. - Stiu ca, la nceput, ea va fi preocupata cu setea, dar n timp, va nvata sa faca fata acestei parti a naturii noastre. Ea vrea sa experimenteze intimitatea cu mine n cat

timp este nca umana, cat timp setea de snge nu este dorinta ei primara. Dar eu nu stiueu nu ar fi trebuit sa accept niciodata - Edward, nu te pedepsi pentru ca vrei sa-i indeplinesti dorinta Bellei. Am vazut modul n care te comporti cu ea si, sincer, nu cred ca acest lucru este imposibil Stiam ca era o mica parte din mine care credea ca pot face asta, altfel nu as fi fost de acord, dar gandul ca totusi as putea s-o ranesc, ma ingrozea. - Esti sigur? - Nu spun ca va fi usor, dar cred ca poti. - Dar cum pot eu? Am vazut ce se intampla cu oamenii ce au incercat sa faca asta. Vampirii s-au pierdut n timpul actul si eu nu pot risca sa-mi pierd controlul si s-o ranesc. Nu m-as ierta niciodata. - Nu am de gnd sa sa te mint, Edward. Ceea ce spui este adevarat. Este foarte periculos pentru Bella. Dar, pentru a fi complet sincer, cred ca ai capacitatea de a te controla. Trebuie sa fi precaut, desigur, dar am credinta ca tu si Bella sunteti perfect capabili sa consumati aceasta casatorie n timp ce ea este inca umana. Carlisle ar putea avea dreptate? Era posibil s-o iubesc pe Bella in acest fel fara s-o ranesc? Instinctul meu imi spunea sa stau departe de astfel de incercari. Att de mult timp am crezut ca eram incapabil de a-i da acest tip de relatie cat timp ea era nca umana Oare sa fi gresit in tot acest timp? Oare nu mi-am acordat suficient credit? - Poti sa-mi spui cum e? Am ntrebat. Carlisle isi arcui o sprnceana. Credeam ca ai spus ca ai nteles mecanica. Mi-am dat ochii peste cap. - Nu trebuie sa-mi explici cum sa actionez, Carlisle. Sunt perfect constient de modul n care functioneaza, dar ceea ce am vazut n mintea altora era ntre doi oameni sau doi vampiri. El isi stranse buzele si dadu din cap. -Pot sa-ti vorbesc din experienta personala si iti pot spune ca actul sexual este important si trebuie sa fie luat usor E ca si cum nimic altceva nu mai conteaza si, din cauza puterii sale, ar trebui sa fie respectat si pastrat n limitele unei relatii de dragoste. Suntem n esenta, nghetati n starea in care am fost la momentul mortii noastre si foarte rar se modifica ceva, dar atunci cnd se intampla, schimbarea este profunda si permanenta. Stii deja acest prim pasTe-ai indragostit. Ai o legatura emotionala puternica cu Bella, care nu va fi rupta si acest lucru, te va ajuta sa-ti menti controlul.

- Chiar crezi ca este posibil? Am ntrebat. - Absolut, a zmbit. Tu si Bella sunt deja aproape. Poti s-o atingi si s-o saruti fara a o afecta, astfel nct ntelegi faptul ca ea este fragila si ct de atent trebuie sa fi. Trebuie sa fi atent, sa te concentrezi la intensitatea emotionala care vine impreuna cu actul in sine, sa nu te pierzi n acel moment. Nu am niciun motiv sa cred ca nu i-ai putea indeplnii dorinta in conditii de siguranta. M-am lasat pe spate in scaun, cu ochii scanand absent tavanul alb. Am simtit o placuta relaxare auzind cuvintele lui Carlisle. Bella credea ca era posibil si se pare ca si Carlisle era de aceeasi parere. - Ti-ar prinde bine cteva sugestii, mi-a ntrerupt Carlisle reveria. n primul si n primul rnd, as putea gasi ca este necesar sa iti tii respiratia. Cu torentul de emotii, agravat de simturile sporite, ar fi cel mai bine pentru a elimina, cel putin un factor de ispita. Ti-ar mai recomanda, de asemenea, nainte, sa te hranesti foarte bine. Am dat din cap. - Vreau sa iau toate masurile de precautie posibile. - Apoi am sa te avertizez de asemenea, ca, daca Bella este virgina, v-a simti un disconfort si chiar o cantitate mica de sange. Snge? Mi-am trecut degetele prin par. Mirosul de snge al Bellei isi pierdu-se de mult importanta pentru mine, dar eram sigur ca intensitatea momentului mi-ar afecta simturile. Ar fi mirosul de snge proaspat limita mea? As mai fi in masura sami pastrez controlul? Carlisle s-a ridicat, a inconjurat biroul si s-a asezat langa mine, pe celalalt scaun. Sia pus o mna, calm, pe genunchiul meu si a asteptat pna cand ochii mei i-au ntlnit pe ai lui. - Ce altceva te mai preocupa? Tot ce ti-am spus a fost o recomandare ca sa fi pregatit, a spus el. Trebuie sa faci tot posibilul pentru a te asigura ca, att tu, ct si Bella va veti simti bine. Este o situatie delicata, dar, de asemenea, aminteste-ti ca prima data cnd veti fi mpreuna, ca sot si sotie, este un moment unic care va ramane pentru totdeauna in mintea voastra. Pregatirea este importanta, dar nu lasa ca umbra neincrederi sa strice amintirea unei asemenea experiente, pentru amandoi. - Ei bine, ce crezi? Alice mi-a intrerupt gandurile, facand un pas inapoi, admirandusi munca. Am privit la reflectia mea, la liniile curate si romantice, dar clasice ale smochingului. Imaginea din oglinda se uita inapoi la mine, ntruchipand ncrederea de mire perfect, dar era doar o fatada nselatoare ce masca nelinistea din inima mea. Am reflectat asupra conversatiei mele cu Carlisle de multe ori n ultimele saptamni si

am reusit in mare masura sa-mi risipesc temerile, cu atat mai mult cu cat, termenul se apropia cu repeziciune. Din fericire, singura mea grija cu privire la luna de miere era anticiparea actului n sine. Orice altceva fusese deja aranjat, datorita bunavointei de care dadu-se dovada Esme. Carlisle ii marturisise temerile mele si ea mi-a oferit cu drag, pentru luna de miere, insula ei. Natura neobisnuita a relatiei noastre necesita cea mai mare discretie si Insula Esme ar fi decorul perfect unde am putea fi impreuna, fara sa ne ingrijoram de lumea din afara. - Edward? Alice vorbi apasat, din nou, tragandu-ma din gndurile mele. - Este perfect, i-am zmbit. - Binenteles ca este! Zambea cu toata fata, iar ochii ii straluceau. La urma urmei, este facut de mine, nu? Nu e rau delocii vine perfect! M-am uitat spre Rosalie, care statea n usa admirand tinuta mea, cu o rochie argintie atarnand gratios peste bratul ei ndoit. Am ridicat o sprnceana, doar pentru a primi ca raspuns un rnjet. Trecuse suficient timp si animozitatile dintre mine si sora mea se diminuasera, intorcandune la vechea noastra relatie. Rosalie, m-a ajutat sa obtin o noua masina pentru Bella. O conditie cu care Bella fusese de acord a fost ca pot sa ii inlocuiesc camionul ei cand acesta isi dadea duhul. Nerabdator s-o vad ntr-o masina mai sigur, mai fiabila, am inceput cautarea la scurt timp dupa ce acordul a fost facut. Ca n orice problema legata de domeniul auto, Rosalie mi-a oferit opinia ei, privind masina perfecta pentru Bella. I-am explicat ca vroiam ceva care s-o pastreze n siguranta. Ceva mult mai bun si mult mai frumos decat camionul ei antic. - Vreau ceva sigur, i-am explicat, ceva de incredere, ceva care s-o protejeze, daca se intampla vreun accident. - Cu norocul Bellei, chiar ca trebuie sa ne gandim serios la ce masina luam, chicoti Rosalie. Era adevarat. Bella parea a fi un magnet pentru pericole. Am scanat prin imaginile de pe desktop-ul computerului, impresionat ca tehnologia avansase mult si aveam totusi de unde alege. - Ce mi-ai sugera? am ntrebat-o pe Rosalie, cu adevarat curios sa aflu care era ideea ei privind masina potrivita pentru Bella.

Rosalie ofta usor si se apleca peste mine, incepand sa tasteze. - Potrivita, nu crezi? ma intreba ea lasandu-se pe spate, aratand-mi desktop-ul cu un zmbet satisfacut.

Pe desktop stralucea imaginea unui automobil negru elegant. Am citit specificatiile tehnice ale masinii de patru mii de lire sterline geamuri rezistente la proiectile si un blindaj de doua tone, sistem de stingere a incendiului. Am nceput sa chicotesc la absurditatea acestor functii, dar nu puteam sa neg ca era cea mai sigura masina posibila, iar asta era tot ce conta. Daca nu puteam sa fiu acolo pentru a o proteja personal, ce e mai bun, decat un Guardian? Dar o astfel de masina ar fi dificil de obtinut era cu siguranta destinata demnitarilor straini. Am aruncat o privire sceptica peste umarul meu. - Crezi sincer ca putem sa facem rost de ea? Rosalie a rs, facandu-mi cu ochiul. - O sa apelez la niste relatii. Asta nu va fi o problema, m-a asigurat ea ridicandu-si o mana si trecandu-o prin par intr-un gest relaxat. Tinandu-se de cuvantul dat, a inceput sa dea cateva telefoane si, in mai putin de o saptamana eram deja mandru posesor al unui Mercedes Guardian. Surprinzator, masina nu a stat prea mult timp in garajul nostru. Camionul Bellei a incetat sa mai functioneze doar putin mai tarziu. Nu avusesem nimic de-a face cu decesul camionului, dar aveam o mica suspiciune ca Rosalie era implicata in asta. Bella a fost foarte suparata in ziua in care camionul nu a mai pornit. Alice m-a anuntat ca masina ei se oprise la jumatatea distantei dintre casele noastre si am ajuns langa ea, inainte sa poata apela la o firma de remorcare. Mi-am amintit att de clar expresia de pe chipul ei, a fost ncruntata tot drumul, cu sparncenele unite, incercand sa isi dea seama ce problema avea comionul ei. Ofta adanc si isi apleca capul pe volan, nevazandu-ma inca. Am ajuns langa langa ea, strecurandu-ma pe geamul deschis si am mangaiat-o usor pe par. - Oh! ea a sarit, punandu-si repede mana pe pieptul ei, unde inima ii batea repede. M-ai speriat. - Imi pare rau, am ranjit rusinat. Cred ca ai o problema

- Pur si simplus-a oprit, a vorbit pe un ton incet, ridicnd usor din umeri. - Vrei sa ma uit putin la ea? am intrebat-o, aratand capota masinii. Ea clatina din cap, o ncruntare tragnd n jos colturile gurii ei. Abia daca vorbeam de Jacob Black, de cand el plecase. Bella se simtea vinovata, pentru asta si de aceea nu am mentionat niciodata numele lui. Acest camion era unul dintre cteva lucruri care ii amintea de el. nca mai puteam simti mirosul sau agatndu-se de fierul vechi al scaunului. Daca Jacob ar fi fost aici, sigur ar fi facut tot posibilul si ar fi reparat camionuldar el nu era aici, iar pentru Bella, era ca o recunoastere a faptului ca nu se va mai intoarce. M-am dus in spatele masinii si cu un minim de efort am inceput sa imping masina spre destinatia finala. Cnd am ajuns aproape de casa ei am luat-o in brate, ea ingropandu-si fata in pieptul meu. Ma asteptam sa planga, dar spre surprinderea mea, nu a facut-o. - Cred ca asta nseamna ca primesc o masina noua, nu? gemu ea. - O promisiune este o promisiune, am zambit. Vrei s-o vezi? I-am simtit mainile mici mpingndu-mi usor pieptul si am lansat-o jos. Obrajii i sau inrosit, ingustandu-si ochii. - Tu ai facut asta, sopti ea, acuzatia picurand din cuvintele ei. - Nu am avut nimic de-a face cu asta, jur, mi-am ridicat manile in semn de aparare. Pumnii ei s-au nclestat tremurand, si intorcandu-si privirea spre camion, incerca sa isi domoleasca temperamentul. Ochii ii erau inlacrimatii cand se intoarse spre mine. - Juri? Usor i-am luat mana si i-am sarutat-o, mangaind, in acelasi timp inelul de logodna. - Jur. A clipit si lacrimile au curs pe obrajii inrositi, dar mi-a permis s-o iau din nou in brate. - mi pare rau, am soptit. Stiu ct de mult iubeai acest camion, dar a avut o viata lunga, chiar mai lunga decat ma asteptam. Sunt sigur insa ca te vei obijnui cu alta masina - Deja mi-ai cumparat o alta masina? ma ntreba ea. - Numai ca sa fiu pregatit. Oricine vedea ca masina ta nu mai traia mult

Dupa doua zile de doliu, Bella, n cele din urma, a acceptat masina noua. Eam in masina mea, iar Bella isi strangea anxios, mainile in poala. Am ajuns acasa si i-am deschis portiera politicos, zambindu-i linistitor. Alice m-a asigurat ca Bella va accepta masina cu gratie si recunostinta, dar nu a putut sa-mi promita ca va si si multumita. Nu masina era ceea ce ma ingrijora, dar cardul de credit sigur ma punea pe ganduri. De dragul Bellei am pastrat un minim de decenta, nefacand din prezentarea masinii, un spectacol. Am deschis doar usile garajului, dar era deja prea tarziu. Intreaga mea familie era acolo, in jurul masinii impodobita cu o uriasa funda rosie. Surpriza! striga Emmett, aruncandu-si bratele n aer doar pentru a ntlni privirea iritata a Rosaliei. - Oh, Bella era uimita. Stiam foarte bine ct de greu era pentru ea sa accepte darul meu si m-am suparat sa vad tot acest tam-tam. Trebuia sa stiu ca Alice va face asa ceva Serios, Edward. Nu te supara pe mine, gandi Alice. n plus, este o buna practica pentru nunta. Ea va fi n centrul atentiei n acea zi, nu? Am dat din cap spre Alice si-am luat mna Bellei intr-un gest linistitor. - Asta, am spus, aratand spre masina stralucitoare, este un Mercedes Guardian si este pentru tine. - Un Mercedes Guardian, repeta Bella. Parea s-o multumeasca ideea, dar peste o clipa izbucni intr-un acces de ras. Eram cu totii confuzi, uitandu-ne la ea. Ea se ndrepta si jucaus ma batu pe piept. - Doar tu puteai sa alegi o masina cu un nume atat de ridicol, a chicotit ea. Lasa-ma sa ghicesc, are o camera video instalata astfel nct sa poti fi cu ochii pe mine? - Nu e o idee rea, chicoti Emmett. - Emmett, suiera Esme. - Nu, am ras, nu este niciun echipament de supraveghere. Dar a fost cel mai sigur vehicul pe care l-am putut gasi. I-am luat ambele mini ei si m-am uitat la ea. Tu esti cea mai importanta pentru mine si vreau sa fi in siguranta si atunci cand nu sunt cu tine. Ea mi-a zmbit si m-a sarutat usor si am condus-o la noua ei masina. Am deschis portiera, dar ea a ezitat sa urce, vazand interiorul luxos, din piele. Asa cum spusese Alice, ea a acceptat masina respectuoasa dar se vedea ca nu se simtea confortabil.

- E foarte frumoasa. Va multumesc, sopti ea in timp ce aluneca pe scaunul soferului, atingand absent volanul. - Iti place? am intrebat-o, dorindu-mi pentru acel moment sa ii pot citi gandurile si sa stiu exact ce sentimente incerca. - Da, a dat din cap. Este foarte frumoasa. - Mai am ceva pentru tine, am spus, atingandu-mi buzunarul de la spate. - Oh? Am scos cardul lucios, tinandu-l in plama si ochii i s-au marit cand a vazut numele ei. - Edward, nu, a spus ea, ncercnd sa respinga cardul. - Bella, te rog, am pledat. Tot ceea ce am iti apartine si tie. In curand vom fi sot si sotie si asa trebuie. Te rog, accepta. A ezitat, muscandu-si usor buza de jos. - Dar Am intrerupt-o, punand cardul in palma ei. - Nu trebuie sa-l folosesti acum, daca vrei, poti sa astepti pana dupa nunta, dar ma voi simti mult mai bine daca il vei pastradoar daca vei avea vreodata nevoieas vrea sa il ai la tine Ea a rasuflat un jet de aer. - Bine, a mormait. Dar ar fi trebuit sa imi spui inainte -Ai fi spus da? Am ntrebat-o, arcuindu-mi o sprnceana. - Nu, riposta ea. Am chicotit si am pus mainile pe obrajii ei, sarutandu-o usor. - n doar cteva saptamani, eu o sa promit sa te iubesc si sa te pretuiesc pentru o eternitate. Vom fi casatoriti si tot ce am eu va fi si al tau. Gndeste-te la acest lucru ca la un mic avans. n urmatoarele saptamni, Bella rareori conducea noua masina de multe ori ntrebnd daca ar putea sa conduca atunci cnd mergeam mpreuna cu masina mea si eleganta carte de credit a fost folosita chiar mai putin. De fiecare data cnd treceam pe langa casa ei, arunca o privire disperata spre camionul ei care statea, ca un monument stins in fata casei.

Deloc surprinzator, aceste priviri au fost deseori urmate de apeluri catre Seth Clearwater. El era membru al haitei de lupi, care parea sa nteleaga pozitia ciudata a Bellei fiind singurul care mai vorbea cu ea, singurul Quileute dispus sa ofere orice informatie despre Jacob. Eu, simteam o camaraderie neobisnuita cu Seth. Am lucrat bine mpreuna n timpul luptei cu Victoria si am dezvoltat un profund respect pentru tnarul care vedea ceea ce suntem si accepta asta fara discutie. Eram mndru sa-l numesc prietenul meu si binenteles ca era invitat la nunta noastra ca un prieten, si, probabil, mult mai semnificativ pentru Bella, n calitate de reprezentant al prietenului pierdut. Snap! Snap! Capul meu era zguduit. Fusesem, din nou, furat de gnduri si Alice ma trezise brusc, zgaltaindu-ma. n sfarsit! Unde esti astazi? ma intreba Alice. - Imi pare rau, Am ridicat din umeri, trecandu-mi degetele prin par. Am o multime de ganduri. - Ei bine, acum ca te-ai decis sa revii la realitate, de oriunde ai fost, vreau sa-ti spun ca am teriminat cu costumul tau. - Multumesc, Alice. Ea pufni, mormaind ceva despre recunostinta si incepand sa scoata cu grija cravata si sa descheie haina. Esme a luat-o si a pus-o pe un umeras. - Arati foarte frumos, a zmbit. Nu pot sa cred ca te casatoresti. n cele din urma. - Uneori, nici eu nu pot sa cred, am recunoscut. - Era timpul, a declarat ea. Ai fost singur pentru prea mult timp si e destul de mult timp de cand am adaugat un nou membru familiei noastre. Oricum veti face un cuplu frumos, nu crezi? - Da, asa este, am fost de acord si am pasit in spatele cortinei pliante improvizata de Alice pentru a ma schimba. Esme a adunat cu grija hainele punandu-le pe umeras. Mintea ei plutea imaginndu-si ziua nuntii, imaginndu-o pe Bella impreuna cu mine pe plaja insulei Esme, facand pregatiri mentale pentru noul ei proiect de renovare a unei casute, pentru mine si Bella. Zambea, netezind cutele pantalonilor mei. Nu trage cu ochiul! gandi Alice fugind pe usa, afara. Am prins o bucatica dintr-o husa speciala pentru imbracaminte, ce atarna pe bratul ei. Cum as putea sa trag cu

ochiul cnd ceea ce presupuneam ca era rochia de mireasa a Bellei era complet ascunsa vederii mele? Alice a fost foarte atenta sa nu se gandeasca la rochia Bellei in prezenta mea si reusise cu succes sa pastreze secretul. A ajutat faptul ca singura persoana care vazuse rochia in afara de Alice, fusese Bella si eu, cu siguranta, nu puteam sa-i citesc mintea. Am zambit usor scutarandu-mi capul, auzind traducerile pe care le facea Alice in mintea ei si m-am ndreptat spre pian. Un teanc de hartii se odihneau pe pianul inchis dovada pregatirilor pe care le facea Rosalie pentru nunta. Vroiam sa ajut si eu cu ceva, dar Alice insistase ca mirele nu trebuie sa faca nimic. Degetele mele au alunecat pe clape, incercand sa-mi umplu timpul ramas pana la intalnirea cu Bella. Alice mi-ar smulge capul daca faceam vreun pas spre casa Bellei, cat timp ea era acolo, cu rochia de mireasa. Banca de lemn a scrtit n liniste cand Esme s-a asezat lnga mine, sprijinindu-si capul pe umarul meu. Cadenta melodiei se schimba pana cand sunetele compozitiei ei favorite umplu camera. A inchis ochii, lasandu-se purtata de acordurile calde ale pianului. Si pentru mine era la felnu conta ce griji aveam in minte, muzica ntotdeauna parea sa strapunga acele bariere si scotea la suprafata adevaratele mele sentimente. Fericita, Esme a zambit spre mine, ca si cum mi-ar putea citi gndurile. Ea fusese ntotdeauna cea mai iscusita in determinarea starii mele de spirit, numai pe baza notelor ce le scotea pianul. Indiferent de melodie, fie ca era vorba de bucurie sau melancolie, ea avea mereu, strania capacitate de a ma evalua, citind astfel starea mea de spirit. Si avea dreptate. Nu mai conta ca eram nervos pentru ziua care se apropia, nu mai conta ca imi era frica de mentinerea controlului in luna de miere, nu, nimic nu mai contaeram stapanit doar de un sentiment de fericire, ce coplesa intreaga mea fiinta. Miscarea degetelor mele s-a accelerat, schimband melodia, inchizandu-mi ochii si ascultand sunetele dulci ce reverberau in camera. L-am simtit pe Carlisle langa pian, oferind mna Esmei. Au nceput sa se invarteasca in jurul camerei pe ritmul muzicii, dansand fericiti. Privindu-i, mi-am imaginat primul dans cu Bella, ca sot si sotie. Am zmbit, stiind ca mai era vorba doar de cateva zile pana la primul nostru dans ca si cuplu casatorit. Va fi primul nostru dans din anii care vor veni!