Scribd this Document for Free

INTRODUCEREClasificarea terapiilor alternative n funcie de mijloacele fizice, chimice sau spiritualeutilizate:A) fizice: 1) acupunctura; 2) reflexoterapia; 3) electroacupunctura; 4) terapia cu cristale; 5)ionizarea negativa; 6) masajul;B) chimice: 1) homeopatia; 2) fitoterapia; 3) aromoterapia; 4) ozonoterapia; 5) dietoterapia;C) spirituale: 1) terapia prin muzica; 2) sacroterapia. Sacroterapia Natura umana implica atat trupul cat si spiritul. Aceasta inseamna ca prin tratarea sufletului se poate ajunge la vindecarea corpului. Pornind de la observatia ca oriceimbolnavire se datoreza, intr-o masura mai mica sau mai mare, alterarii legaturii intre om siDivinitate, sacroterapia isi propune restabilirea echilibrului prin participarea energiilor Marelui Creator, aflate pretutindeni si purtand nume diverse: Sfantul Duh sau Spirit lacrestini, prana la unele religii orientale.Sacroterapie sau terapia prin rugaciune este o forma deosibit de puternica de a obtineechilibrul: fizic, mental si mai ales spiritual. Din lipsa de intelegere, oamenii apeleaza destulde rar sau deloc desi este una dintre cele mai putin costisitoare si la indemana tuturor.Deseori Sacroterapia este catalogata ca o terapie pur religioasa. Desi aceasta formularecontine o farama de adevar, ea se prezinta totusi putin diferit. Cand vorbim de Sacroterapie,ca si sistem de vindecare, ne referim la ceva mai mult decat o tehnica de tratare a diferitelor boli.Traim intr-o lume in care stiinta medicinii moderne ii surprinde zi de zi pe cei laici cuposibilitatile si rezultatele sale aproape miraculoase. Totusi sunt tot mai multi si cei care isiexprima neincrederea fata de aceasta stiinta atotstiutoare. Criticile pot aparea in urmaefectelor secundare inregistrate sau in urma schimbarii simptomelor sau a lipsei de omenie,a costurilor ridicate etc, dar poate cea mai importanta critica este acea ca ea nu ia inconsiderare omul ca un intreg.Boala si sanatatea sunt stari ale omului si nu a corpului. Corpul in sine nu este niciodatabolnav sau sanatos, in el se reflecta doar starile de constiinta a omului. Corpul in sine nu facenimica; putem sa ne convingem despre acest lucru studiind un cadavru. Corpul unui om viuisi datoreaza functionarea acelor doua instante imateriale, pe care le numim *constiinta* si*spirit*. Boala este un semn pentru pierderea echilibrului, armoniei interioare, care dupa un timp se manifesta sub forma unor disfunctionalitati la nivelul corpului fizic. Astfel, cand vorbim de *vindecare* la Sacroterepie, ne referim mai mult la o *reintregire*, o restabilizare a armoniei interioare, lucru care se va manifesta si la nivelul organismului, inclusiv prin disparitia simptomelor.Prin practicarea Sacroterapiei se obtine in primul rand relaxarea, o liniste interioara, Pacea interioara si intr-un mod miraculos si vindecare fizica .Ne vom opri in continuare la 3 dintre marile religii ale lumii: islam, religiile orientale si crestinism. Iata cum este privita problema din punct de vedere al islamului Sufismul (at-Taawwuf), care este aspectul esoteric sau interior (batin) al Islamului, se distinge de Islamul exoteric sau exterior (zahir) in acelai mod in care contemplarea directaa realitatilor spirituale sau divine - se diferentiaza de observarea legilor care le traduc inordinea individuala in raport cu conditiile unui anumit ciclu de umanitate. In vreme ce caleacomuna a credinciosilor tinde catre obtinerea unei stari de fericire dupa moarte, accesibila invirtutea unei participari indirecte si simbolice, prin actiuni care respecta prescriptiile sacre, laAdevarurile divine, Sufismul are scopul in el insusi, in acest sens ca ofera accesul lacunoasterea imediata a eternului; aceast cunoastere fiind unita cu obiectul sau (fiind una cuel) elibereaza din in lantuirea fatala a existentelor individuale; starea spirituala de baqa, lacare aspira contemplativii sufiti si al carei nume inseamna subzistenta pura, in afara oricareiforme, este aceeasi cu starea de moksha, eliberarea de care vorbesc doctrinele hinduse,ca extinctie (al-fana) a individualitatii, care precede subzistena, este analoga cu nirvana,ca notiune negativa.Deoarece Sufismul comporta o atare posibilitate, el trebuie identificat cu miezul (al-lubb)formei traditionale care il contine. El nu poate fi adaugat Islamului, caci ar avea un caracter periferic in raport cu mijloacele spirituale ale acestuia; dimpotriva, el este mai aproape deizvorul supra-uman decat exoterismul religios si el participa activ, desi intr-un mod interior, lafunctiunea revelatoare pe care o manifesta aceast form traditionala si pe care continua sao mentina n viata.Acest rol central al Sufismului in sanul lumii islamice, poate fi neobservat de catre cei aflatiin exterior, deoarece esoterismul, fiind constient de semnificaia formelor si in acelai timpsuveran din punct de vedere intelectual fata de acestea, in asa fel ncat poate asimila, celputin pentru prezentarea doctrinei, anumite notiuni sau simboluri care provin dintr-o altasursa decat propriul izvor traditional. In fine, poate sa para bizar ca Sufismul este spiritulsau inima Islamului (ruh al-islam sau qalb al-islam) si ca el reprezinta in acelasi timpspiritul care, in lumea islamica, este cel mai liber fata de contururile mentale ale acestuia.Este important totodata sa nu se confunde aceast libertate cu totul interioara, cu miscarile rebele impotriva traditiei, acestea nefiind, totusi, din punct de vedere intelectual libere fata deformele pe care le neaga din lipsa de intelegere. Or, acest rol al Sufismului in lumea islamicaeste similar cu cel al inimii in om, in sensul ca inima este centrul vital al organismului si ca eaeste, de asemenea, in realitatea sa subtila , salasul unei esente care depaseste orice formaindividuala.Universalitatea Sufismului nu se manifesta numai prin mentinerea formelor islamice; ea seexprima, in aceeasi masura prin dezvoltarea sa organica plecand de la invatatura Profetului,prin capacitatea sa, in mod special, de a asimila orice forma de expresie spirituala care nueste n mod esential straina Islamului; si aceasta nu se aplica numai la formele doctrinare, ci,in egala masura, la aspectele auxiliare ale unei arte.Cu toate ca sunt certe contactele dintre primii sufiti si contemplativii crestini (istoriamaestrului sufit Ibrahim ibn Adham o dovedeste) , o anumita legatura intre Sufism imonahismul cretin din Orient nu se explica a priori prin interferente istorice. Asa cum explicaAbd al- Karim al-Jili in cartea sa al-Iusan al Kamil (Despre omul universal), mesajul luiHristos dezvaluie anumite aspecte interioare si, in consecinta , esoterice alemonoteismului abrahamic: dogmele crestine, care se pot aduce [rezuma] la dogma celor doua naturi, divina si umana, ale lui Hristos, rezuma, intr-un anume mod, sub form istorica,tot ceea ce Sufismul ne invata despre unirea cu Dumnezeu. De asemenea, sufitii gandesc caDomnul Iisus (seyidna Aissa) reprezinta, printre trimisii divini (rasul), tipul perfect de sfantcontemplativ: a intinde obrazul stang catre cel care l-a lovit pe cel drept, inseamna detasarespirituala prin excelenta, iesirea voluntara in afara jocului actiunilor si reactiunilor cosmice.Vom adauga, pentru a preciza si mai bine continutul si constitutia interna a Sufismului, cael comporta totdeauna, ca elemente indispensabile, o doctrina, o initiere si o metodaspirituala. Doctrina este o prefigurare simbolica a cunoasterii ce urmeaza a fi atinsa, ea fiind,la randul sau, un fruct al acestei cunoasteri. Chintesenta doctrinei sufite vine de la Profet;dar, cum nu exista esoterism fara o anumita inspiratie, doctrina se manifesta totdeauna dinnou prin gura maestrilor. De asemenea, invatatura orala este superioara prin caracterul sauimediat si personal, invataturii scrise.In ceea ce priveste initierea sufita, ea consta in transmiterea unei influente spirituale(barakah) si aceasta trebuie conferita de un reprezentant al lantului care urca la Profet. Ingeneral, ea este transmisa printr-un maestru care comunica, de asemenea, metoda si careindica mijloacele de concentrare spirituala conforme cu aptitudinile discipolului. Cadrulgeneral al metodei este legea Islamica, cu toate ca sunt si au fost totdeauna sufiti izolaticare, datorita caracterului exceptional al starilor lor contemplative, nu mai participau la ritualulcomun al Islamului. Pentru a preveni orice obiectiune in privinta a ceea ce am spus despreoriginea muhammadiana a Sufismului, vom preciza ca suporturile spirituale pe care seconstituie principalele mijloace , care pot, in anumite imprejurari, sa inlocuiasca ritualul comun in Islam, se prezint ca adevarate chei de bolta ale intregului simbolism islamic; inacest sens acestea au fost date de catre Profet insusi.Initierea are, in general, forma unui pact (bayah) intre candidat si maestrul spiritual (al-murshid), care il reprezinta pe Profet; acest pact implica supunerea perfecta a discipoluluifata de maestru in tot ceea ce priveste viaa spirituala; nu va putea fi niciodata rupt prinvointa unilaterala a discipolului.In aceasta ordine de idei vom remarca faptul ca, daca Islamul s-a putut mentine intact prinsecole, in ciuda naturii atat de schimbatoare a psihicului uman si a divergentelor etnice nsanul popoarelor care l-au imbratisat, aceasta nu s-a intamplat datorita caracterului saurelativ dinamic, care ii este propriu doar ca forma colectiva, ci deoarece el contine, de laorigini si prin destinatie, posibilitatea unei contemplatii intelectuale care transcende curentulafectivitatii umane. Precizam, pentru a risipi orice neintelegere fata de ceea ce vom afirma, ca sufitulrealizeaza, si el, a atitudine de adorare perpetua, modelata pe forma religioasa; el trebuie sase roage, ca orice credincios si sa se conformeze Legii revelate, caci natura sa individuala siumana va ramane totdeauna pasiva fata de Realitatea sau Adevarul divin, oricare ar fitreapta identificarii sale spirituale cu Aceasta; robul (individul) ramane totdeauna rob(al-abd yabqa-l-abd) a spus un maestru marocan. Sub acest raport, Prezenta divina se vamanifesta deci, ca Har; dar inteligenta sufitului, in masura in care se identifica direct cu Razadivina, se retrage intr-un anume fel, in actualitatea sa spirituala si in propriile sale moduri deexpresie, din cadrele pe care religia si ratiunea le impun individului si in acest sens naturaintima a sufitului nu este receptivitate ci act pur.Vom rezuma ceea ce am spus utilizand simbolismul sufit care are avantajul de a se situain afara oricarei analize psihologice; conform acestei imagini, Spiritul (ar-ruh) si sufletul (an-nafs) se lupta pentru fiul lor comun, inima (al-qalb); or, intelegem aici, prin ar-ruh principiulintelectual care transcende natura individuala si prin an-nafs psihicul, ale carui tendintecentrifuge determina domeniul difuz si inconsistent al eului; in ceea ce priveste inima, al-qalb, ea reprezinta corpul ca organ central al sufletului, in corespondenta cu centrul vital alorganismului fizic; ea este, intr-o oarecare masura, punctul de intersectie al razei verticalear-ruh cu planul orizontal an-nafs. Or, se spune ca inima imbraca natura aceluia dintre ceidoi combatanti, cele doua elemente generatoare ale sale, care il castiga in lupta; in masurain care nafs predomina, inima este ascunsa de el, caci sufletul, care se crede un totautonom, o acopera, intr-un fel, cu voalul sau (hijab); in acelasi timp, nafs este complice culumea in ceea ce are acesta multiplu si schimbator, deoarece se uneste pasiv cu conditiacosmica a formei; acesta divizeaza si leaga, in timp ce Spiritul supraformal uneste, afirmandtotodata, unicitatea calitativa a fiecarui lucru. Daca, dimpotriva, Spiritul iese victorios asuprapsihicului, inima se transforma in el si, in acelasi timp, va transmuta sufletul prin lumina spirituala care se va raspandi in el. Inima va aparea drept ceea ce este ea in realitate, adicatabernacolul (mishkat) Misterului (sirr) divin n om.In imaginea comentata [mai sus], Spiritul apare cu o functiune masculina in raport cusufletul care este feminin, in vreme ce cuvantul arab pentru Spirit, ar-ruh, este feminin:Spiritul este, in fine, receptiv si in consecinta, feminin la randul sau ai aceasta fata de Fiintasuprema, de care nu se distinge totusi decat prin caracterul sau cosmic, atunci candpolarizeaza in raport cu fiintele create; in mod esential ar-ruh se identifica Actului sauOrdinului divin (al-amr) pe care Coranul il simbolizeaza prin Verbul creator sa fie! (kun) sicare este enuntarea imediata si eterna a Fiintei supreme: te vor intreba despre Spirit;spune: Spiritul este Porunca Domnului meu, dar voi aveti putina stiinta (Coran, XVII, 84).In procesul eliberarii spirituale, contemplativul se reintegreaz in Spirit si prin acesta inenuntarea primordiala a lui Dumnezeu, prin care toate lucrurile au fost facute si nimic dinceea ce a fost facut nu s-a facut fara aceasta (Evanghelia Sfantului Ioan). In rest, numele desufit desemneaza, riguros vorbind, pe acela care este in mod esential identificat cu Actuldivin, de unde si adagiul Sufitul nu a fost creat (a-ufi lam yukhlaq), ceea ce poate fiinteles si in sensul ca fiinta astfel reintegrata in Realitatea divina se recunoaste ca cel careera dintotdeauna, dupa posibilitatea sa principala, imuabila in starea sa de non-manifestare spune Muhyi-din ibn Arabi toate modalitatile sale create, temporale sauatemporale, revelandu-se atunci ca simple reflexe inconsistente ale acestei posibilitatiprincipiale. Ce spun religiile orientale ? Ele recunosc aproape in totalitate influenta spiritului asupra trupului. Daca la aproapetoate se poate vorbi de sacru, unele religii, precum cele derivate din budism, considera caomul reprezinta propriul sau stapan, ideea de sacru fiind ceva ce tine de progresul fiecaruiain autocunoastere si autocontrol.Buddismul recunoaste toate fiintele ca fiind egale, predica iubirea universala,bunatatea si compasiunea nu numai fata de semeni, ci si fata de toate creaturile, careimpreuna cu oamnii impart acelasi mediu. Daca oamenii doresc sa traiasca fericiti in lumeaaceasta, ei trebuie sa aiba grija si sa contribuie la bunastarea celorlalte fiinte. Buddismulvede viata ca un proces de schimbare continua, iar scopul celor ce practica aceasta religieeste sa profite de acest fapt. Asta inseamna ca, in opinia lor, omul se poate schimba in bine,factorul decisiv in aceasta schimbare il detine mintea omeneasca, iar buddismul a dezvoltatmulte metode de antrenare a mintii. Foarte importanta este meditatia, care este o cale deinducere a unor stari pozitive, caracterizate de calm, concentrare, constienta si emotii, cumar fi prietenia. Buddismul ne invata ca prin meditatie si printr-un comportament moral, se poate atinge Nirvana, o stare de iluminare, de desteptare, desi inainte de a ajunge aici, omuleste subiectul mai multor vieti, unele dintre ele bune, altele rele, depinznd de karmafiecaruia. Karma este definita ca actiunea intentionata, altfel spus, fiecare gest, vorba saufapta facute constient si intentionat. Karma inseamna intentie buna sau rea. Conformpricipiului cauza-efect, karma dintr-o viata anterioara determina natura vietii prezente.La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:1. Viata este suferinta;2. Setea de placere este originea suferintei;3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei;4. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila CarareOctupla, care inseamna: intelegere dreapta, gndire dreapta, cuvnt drept, fapta dreapta,mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare dreapta.Cele cinci percepte sunt:1. Sa nu omori.2. Sa nu furi.3. Sa nu minti.4. Sa nu fi imoral.5. Sa nu consumi droguri sau bauturi alcoolice.Buddha este un mantuitor, in sensul ca arata o cale, dar fiecare ramne liber s-o urmeze saunu. Linia de conduita este propusa, nu impusa, si drumul este lung si solitar. Cele patruadevaruri constituie mostenirea inestimabila lasata de Buddha, si niciodata, de-a lungulistoriei sale, indiferent de imbogatirile si transformarile sale, buddismul nu va lepada nici ceamai mica parte din aceasta invatatura initiala. Buddismul a venit ca o religie noua, ceruta desufletul popular, care nu putea concepe religia austera.In Hinduism nu exista ideea de pacat impotriva unui Dumnezeu sfant. Faptelenelegiuite nu sunt savarsite impotriva vreunui Dumnezeu, ci sunt in principal rezultatulignorantei. Aceste rele pot fi biruite urmand principiile si doctrina mantuirii castei din care faceparte. In Hinduism mntuirea se poate dobndi in trei feluri: prin cunoastere, fiindca acunoaste reprezinta parte a fundamentalului Brahma si nu o entitate separata; prindevotament, care inseamna dragoste si ascultare fata de o anume zeitate, sau prin faptesavrsite conform ritualurilor. Aceasta mantuire este necesara din lungul ciclu de nasteri,morti si renasteri. Hinduismul considera lumea materiala ca fiind trecatoare si de importantasecundara fata de descoperirea Brahmanului, in timp ce Crestinismul considera lumea caavnd o realitate obiectiva ce isi are sursa in vointa creatoare a lui Dumnezeu.Hindusii privesc lumea ca fiind doar o extensie, o prelungirea a lui Brahma, o parte aAbsolutului, in timp ce crestinii o privesc ca fiind o entitate cu totul diferita in natura ei deDumnezeu si care nu este parte a unui sistem universal sau monist. Aceste contradictiireprezinta diferentele majore intre cele doua religii. Conform Hinduismului problema fundamentala a omului nu este morala, ci metafizica. Omul nu este vinovat ca a incalcatlegea morala a lui Dumnezeu ci pentru ca si-a uitat adevarata lui natura, iar acum serecunoaste ca fiind altceva. Omul nu este un pacatos. Pur si simplu el este ingorant fata desine, de adevaratul lui Eu. Problema se afla in constiinta lui. Mantuirea lui consta in atingereaacelei stari originale de constiinta pe care a pierdut-o. Adevarata natura a omului sauconstiinta lui originala este definita in moduri diferite de guru monisti sau panteisti. Gurulmonist, care crede ca

Dumnezeu, omul si universul sunt de fapt un tot unitar, afirma ca Omuleste Constiinta Infinita sau Dumnezeu, dar care s-a implicat intr-o constiinta finita, rationala sipersonala. Atta vreme cat ramane in aceasta stare, se va naste de nenumarate ori inaceasta lume de suferinta.De aceea, mantuirea consta in depasirea, transcenderea acestei constiinte personalesi finite si prin contopirea cu Constiinta Infinita si Impersonala (sau cunoasterea ei), in felulacesta scapand din ciclul de nasteri si morti. Mantuirea este o chestiune de perceptie sau derealizare. Deja esti una cu Dumnezeu, nu-ti ramane decat sa percepi sau sa realizezi acestfapt. A percepe, in acest context, nu este o activitate a mintii. Nu se pune problema de acunoaste din punct de vedere intelectual sau de a deduce logic ca noi suntem Dumnezeu, cimai degraba de a transcende, de a depasi, aceasta cunoastere rationala si constienta si de aexperimenta o stare superioara de constiinta sporita, care este Dumnezeu si adevaratul sine.Gurul panteist nu sustine ca omul este, sau devine vreodata, Dumnezeu. Dumnezeu ar fi ofiinta personala pe numele de Krishna. Starea originala a omului este constiinta Krishna, iar adevarata lui natura este de a fi un slujitor iubitor al lui Krishna. Dar omul a uitat acest lucru sia devenit captivul acestei lumi materiale. Acum trebuie sa-si restabileasca legatura cuKrishna si sa dobandeasca Constiinta Krishna. Doar atunci omul va iesi din ciclul de nasterisi morti si va trai pentru totdeauna impreuna cu Krishna in Goloka, adica cer.In Hinduism mntuirea consta deci in descoperirea, perceperea sau experimentareanaturii noastre adevarate. Aceasta realizare are loc atunci cnd putem sa ne modificamconstiinta noastra si sa ajungem la o stare superioara de constiinta. Cum putem sa nemodificam constiinta ? Prin manipularea sistemului nostru nervos, deoarece constiinta estedependenta de el. In mileniul care s-a scurs, s-au pus la punct numeroase tehnici care samanipuleze sistemul nervos al omului pentru a putea obtine modificarea constiintei lui.Aceste tehnici sunt in general cunoscute sub numele de tehnici yoga. Una dintre acestetehnici este hatha yoga (mantuirea prin exercitiul fizic). Hatha Yoga, care consta din exercitiifizice si de respiratie, este o metoda foarte veche. Crezul ca omul poate dobandi mantuireaprin exercitii fizice se bazeaza pe faptul ca mantuirea se presupune a fi o chestiune deperceptie, ce depinde de starea sistemului nervos al omului, care la randul lui depinde deconditia lui fizica. Prin manipularea psihologica a trupului omenesc, sistemul nervos poate fiimbunatatit iar constiinta modificata/schimbata. Problema pe care o creaza Hatha Yoga estefaptul ca ea necesita un proces indelungat si anevoios, care cere multa disciplina si un profesor competent. O alta metoda de transformare a constiintei este japa yoga (metodamecanica de mntuire). Japa Yoga inseamna repetarea sau invocarea unei mantre (deregula, este o formula care contine numele unui Dumnezeu sau al un spirit rau). Gurul deorientare monista prefera sa folosesca un nume simbolic al lui Dumnezeu cum ar fi Om, sauo mantra al carei inteles initiatul discipol nu-l cunoaste, pentru ca astfel numele, sau mantrarespectiva, sa nu creeze, prin asociere, in mintea lui gnduri sau imagini. Repetareaconstanta a unui sunet elimina toti ceilalti stimuli, concentrnd astfel mintea asupra lui si incele din urma sunetul devine un non-stimul. Faptul acesta induce o stare in care mintea esteconstienta sau treaza, dar nu este constienta sau treaza fata de ceva anume sau de vreoidee. Se spune ca aceasta este constienta constiintei. Ca omul este constient de constiinta.Ea este numita Constiinta Pura sau Constiinta Transcedentala.Fiindca initierea in Meditatia Transcedentala este o chestiune privata, multi crestini oconsidera misterioasa. De fapt, ea este simpla. Celui ce este interesat in initiere i cere saaduca flori, dulciuri, o batista alba, camfor etc. In timpul ceremoniei instructorul se inchinaunei fotografii a guru-lui lui si apoi ii cere initiatului sa se plece inaintea pozei acestuia.Invatatorul sau instructorul cere binecuvantarea diversilor zei si diferitelor zeite apoi iitransmite initatului o mantra. De obicei, mantra este un cuvant scurt, nume al unei divinitaticum ar fi Ram, Om, Hrim, Sring, Aing. Discipolului ii este cerut sa seada intr-o pozitieconfortabila, sa-si inchida ochii si sa repete mantra cu voce joasa, de exemplu,Ram...Ram...Ram..., primele 20 de minute. I se spune ca mai intai va uita de restul lumii si cava deveni constient doar de mantra. Apoi, va uita si de mantra si va transcende toategandurile si simtamintele, devenind constient de constiinta. Aceasta este stareatranscedentala de constiinta. Dupa catva timp, cel ce mediteaza atinge o stare superioara deconstiinta, numita Constiinta Cosmica, stare in care el este constient atat de lume cat si deConstiinta Pura. Dupa ce au trecut mai multi ani de meditatie, respectivul poate atingeConstiinta Divina, in care el ajunge sa perceapa nivelurile mai subtile ale lumii obiective. Sespune ca in aceasta stare omul poate chiar comunica cu pasarile, cu animalele, cu plantele,cu pietrele. Dupa aceasta se ajunge la starea finala de Unitate a Constiintei, in care omul sepercepe in unitate/contopire cu universul. Aceasta este considerata eliberarea. MaheshYoghi numeste aceasta metoda, metoda mecanica de realizare a Dumnezeirii. El spune caeste posibil sa-l descoperi pe Dumnezeu pe aceasta cale, fiindca Realizarea Dumnezeiriieste o chestiune de perceptie iar procesul de perceptie este atat mecanic, cat si automatic.Pentru a percepe obiectele externe nu trebuie decat sa ne deschidem ochii, iar vedereaobiectului vine automat fara folosirea intelectului sau a emotiilor. In acelasi fel, pentru apercepe constiinta interioara, nu trebuie dect ca noi sa ne indreptam atentia inspre interior si, in mod automat, vom ajunge sa o percepem. Perceptia exterioara este rezultatul cresteriiprogresive a activitatii sistemului nervos. Perceptia launtrica este rezultatul diminuariiactivitatii, pana ce intreg sistemul nervos inceteaza sa mai functioneze si atinge o stare de Sacroterapie_1