- Recapitulare

-

Genurile literare: EPIC. LIRIC. determinate de modalitatea în care scriitorul se comunică pe sine în opera literară. . DRAMATIC.  Sunt tiparele de bază ale literaturii.

  Cuprinde opere literare care au naraţiunea ca mod de expunere predominant. . care se îmbină cu descrierea. Se deosebește de genul liric prin obiectivare. dialogul şi monologul sau monologul interior.

imperfect. operele epice sunt structurate după momentele subiectului. -prezența subiectului. dialogul. -prezența personajelor – sunt atât agenți ai acțiunii cât și purtătoare ale mesajului autorului. -folosirea unor moduri de expunere specifice: narațiunea. narator. -există un conflict care nu atinge intensitatea celui din textul dramatic.-prezintă instanțele narative: autor. monologul interior. descrierea. -prezența unor particularități ale stilului narativ: număr mare de verbe. cititor. folosirea timpurilor narative (prezent. -în general. -are o mare mobilitate în timp și spațiu. perfect simplu). personaj. .

POPULARE     CULTE       Basmul Legenda Snoava Balada (în versuri)   Basmul Schița Povestirea Nuvela Romanul Amintirile Jurnalul Memoriile .

iar naratorul se implică afectiv în relatare. evenimentele fiind relatate dintr-un punct de vedere subiectiv. Obiectivă: când se povesteşte la persoana a III-a. impersonal Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale. ci rămâne detaşat. Focalizare externă – naratorul este imparţial.    Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje. ştie mai puţin decât personajele. iar naratorul nu se implică în relatare. . omniprezent.defineşte punctul de vedere al naratorului. focalizarea este zero. acesta fiind omniscient. Poate fi: Subiectivă: când se povesteşte la persoana I.

pădurea-labirint etc.Basmul reprezintă o specie a genului epic în care se narează întâmplări fabuloase. finale – marchează ieşirea cititorului din lumea ficţiunii.. prezenţa cifrelor magice. prezenţa motivelor specifice: mezinul curajos. cu puteri supranaturale.  . perspectiva narativă obiectivă şi omniscientă. personajelor fabuloase. prezenţa personajelor şi a obiectelor ajutătoare. fântâna. mediane – sugerează faptul că cititorul nu a depăşit lumea ficţiunii. binele fiind întotdeauna învingător. probele. existând o diferenţă între discursul narativ şi limbajul personajelor. este un mod de a capta atenţia cititorului. călătoria iniţiatică. timp şi spaţiu nedeterminate. existenţa unui element care distruge situaţia iniţială de echilibru. probele la care este supus eroul. jurământul. Particularități: prezenţa formulelor: iniţiale – sugerează nedeterminarea temporală şi introduc cititorul în lumea ficţiunii. registrele stilistice pot varia. iar tema este lupta binelui împotriva răului.

. Zâna Zorilor de Ioan Slavici. Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu. Dănilă Prepeleac de Ion Creangă.Exemple de basme culte: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă.

nuvela se poate clasifica în: romantică: Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. realistă: Moara cu noroc de Ioan Slavici. naturalistă: În vreme de război de I. psihologică: Moara cu noroc de Ioan Slavici . Caragiale. În funcţie de conţinut. cu un singur fir narativ. filosofică: Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu.este o specie a genului epic.L. nuvela se poate clasifica în: istorică: Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi. În funcţie de curentul literar căruia îi aparţine. În general. naraţiunea este obiectivă. urmărind evoluţia unui conflict şi a personajului principal bine individualizat. fantastică: La ţigănci de Mircea Eliade.

Călinescu naraţiunea obiectivă. se orientează spre conflictul interior. a. desfăşurată pe mai multe planuri. cu acţiune complexă. Enigma Otiliei de G. Roman subiectiv: Ultima noapte de dragoste. cu multe personaje şi intrigă complicată. Maitreyi de Mircea Eliade naraţiune subiectivă. b. se respectă. locul şi timpul desfăşurării acţiunii sunt bine precizate. întâia noapte de război de Camil Petrescu. Romanul se poate clasifica în: 1. cronologia evenimentelor. omniscientă. cronologia nu este întotdeauna respectată. spre analiza psihologică. Roman obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu. planurile narative sunt clar delimitate.este specie a genului epic. în general. .

acţiune clară. tipologii. personajele sunt dilematice. acţiunea nu mai respectă neapărat cronologia.2. personajele reprezintă. întâia noapte de război de Camil Petrescu teme specifice: inadaptarea omului superior. de cele mai multe ori. perspectiva narativă este obiectivă. cronologică. . Roman tradiţional: Mara. perspectiva narativă este subiectivă. subiect riguros construit. de Ioan Slavici teme specifice: pământul. moştenirea. a. b. subiectul se construieşte din diverse experienţe pe care le trăieşte personajul. Roman modern: Ultima noapte de dragoste. cunoaşterea. sunt caracteristice conflictele exterioare. este caracteristic conflictul interior. iubirea (absolută).

stările. . În cadrul genului liric predomină funcţia poetică a limbajului. prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistice. atitudinea şi viziunea poetului. trăirile. exprimă în mod direct sentimentele. Aceasta este centrată asupra modului de organizare şi transmitere a mesajului.

doina. Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric în text sunt verbele. dativul etic şi dativul posesiv. psalmul. adjectivele pronominale de persoana I singular şi plural. persoana a II-a singular şi plural. strigăturile. glosa. descântecul. Eul liric are ca sursă eul empiric. ghicitorile. gazelul. rondelul. epigrama. Eul liric / poetic este “vocea” care exprimă în text gandurile. prin intermediul eului liric este transmisă viziunea despre lume a poetului. idila. exprimări afective. stările poetului.  Genul liric reunește mai multe specii literare: pastelul. romanţa. pronumele. exprimând valori general-umane. madrigalul. pe care însă îl depăşeşte. substantive la vocativ. . De asemenea. oda. sonetul. satira şi epistola. cântecul. meditaţia. sentimentele. elegia.

în care sunt oferite informaţii referitoare la decor. Cuprinde opere destinate reprezentării scenice. îmbrăcăminte. . Acţiunea este cunoscută cititorului/spectatorului din replicile personajelor. Singurele intervenţii ale autorului sunt reprezentate de indicaţiile scenice sau didascalii. modurile de expunere predominante sunt dialogul şi monologul. gesturi. Operele dramatice sunt structurate în acte. scene şi tablouri. mişcarea personajelor.

.  . O noapte furtunoasă de I. Tipuri de comic: comic de situaţie – prezentarea unor situaţii care stârnesc râsul. Chiriţa în provinţie de Vasile Alecsandri..L. . De exemplu: O scrisoare pierdută de I.Comedia este o specie a genului dramatic în care sunt satirizate moravuri ale societăţii prin intermediul diverselor tipuri de comic.escu de Tudor Muşatescu. Caragiale. comic de caracter – personajele sunt construite pe o trăsătură de caracter dominantă. deznodământul este întotdeauna fericit.L. Caragiale. Titanic-Vals de Tudor Muşatescu. comic de limbaj – utilizarea unui limbaj prin care sunt caracterizate personajele. comic de nume – numele personajului defineşte şi trăsătura dominantă a acestuia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful