Nu, nu este usor sa castigi milioane. Da, reusitele cer curaj si tenacitate.

Dar pentru a-l face pe copil sa inteleaga, trebuie sa fii convins tu ca parinte de asta... Si sa ai cateva reguli in minte. In era imediatului, a vitezei, a performantei rapide, efortul nu este o valoare de pret. Dificil sa transmitem gustul efortului cand televiziunea, cu emisiunile care fabrica vedete peste noapte si jocurile care faciliteaza castiguri fabuloase, ne incita pe toti, si mai ales pe copii, sa credem ca reusita este o chestiune de sarm, de seductie, de sansa, si nu de munca, de perseverenta si de rabdare. Traim sub semnul efemerului: idolii creati de show-biz coboara de pe piedestalul lor la fel de repede cum au urcat. Totul contribuie la a da senzatia ca gloria se capata prin atingerea cu o bagheta magica, fara efort, pentru ca ea se si pierde in acelasi mod. Cum sa-i convingem pe copii in aceste conditii ca timpul si concentrarea sunt necesare, pentru a deveni buni in sport sau in muzica? Vietile noastre se construiesc din ce in ce mai mult in jurul unei imaginare telecomenzi: imi place, nu-mi place. Nu-mi place? Schimb canalul, trec la altceva... Iar copiii, imbuibati de televizor, sunt primii care adera la acest mod de a trai, care se potriveste de minune cu propria lor conceptie asupra timpului. A face eforturi a fost mereu un ideal de adult, pe cand trasatura vietii psihice copilaresti deriva din principiul placerii, din satisfactia imediata. Iubirea efortului nu are nimic natural. Este fructul unei invatari, al unei constientizari care nu poate avea loc fara adulti, ei insisi convinsi ca a face eforturi nu este o vorba goala.

La ce serveste efortul?
A face eforturi consta in a invinge o bariera, exterioara sau interioara, pentru a rezolva o dificultate sau a atinge un obiectiv. O data depasit acest obstacol, copilul se simte mandru: Nu a fost chiar usor, dar eu am facut-o! Crescand, el castiga mai multa autonomie si incredere in sine. De altfel, efortul induce o atitudine diferita asupra timpului. La inceput, micutul este ancorat in prezent. A se obliga la o actiune pentru a obtine ceva mai tarziu inseamna a iesi din singura senzatie imediata pentru a introduce viitorul, aceasta notiune abstracta. A se motiva presupune intr-adevar sa fii capabil sa-ti imaginezi rezultatul, placerea care va fi simtita dupa aceea. Corolarul: am inteles ca viitorul exista si ca pot sa-i dau o directie sau alta. De unde dezvoltarea optimismului si a creativitatii proprii!

De ce este adesea dificil pentru parinti?

Ei au constiinta ca lumea exterioara nu este mereu blanda. Atunci creeaza un mediu protector, uneori exagerat, in care primeaza legaturile afective. Cu siguranta, cei mici au nevoie sa fie protejati, dar acest cocon trebuie sa se deschida progresiv. Rolul parintilor consta de asemenea in a-i face sa descopere principiul realitatii: nu toate fructele vor cadea din copac, trebuie sa mergem sa le culegem. A face temele unui copil pentru a evita ca acesta sa ia o nota proasta il impiedica sa descopere consecinta actelor sale, raspunsurile lumii reale. Dar a invata efortul cere efort de asemenea din partea adultilor... Nu este usor, mai ales dupa o lunga zi de munca, sa-l obligam sa-si aranjeze camera. Trebuie sa-i explicam, sa-i aratam, sa-i cerem, sa-l incurajam, sa-l felicitam, sa-l certam... A aranja in locul sau este desigur o economie de timp si de energie, dar care, pe termen lung, nu-i face copilului nici un serviciu.

Cum sa-ti motivezi copiii?

Facandu-i sa accepte constrangeri adaptate varstei lor si inducandu-le o notiune de placere: Poti sa te uiti la o emisiune, dar dupa ce-ti faci temele. Un copil este cu atat mai mult motivat cu cat percepe interesul exercitiului: a invata sa citesti pentru a putea sa plonjezi singur intr-o poveste interesanta, sa memorezi aceasta poezie pentru ca este frumoasa...

Si in domeniul sporturilor si al timpului liber este foarte important sa tii cont de gusturile lor. Pentru a se misca, trebuie sa fie motivat, sa incerce dorinta pentru obiectivul propus. Copiii sunt avizi dupa efort pentru a se simti mai mari si mai autonomi... Ei au de asemenea nevoie de incurajari si de complimentele adultilor.

Trebuie sa explici mereu de ce un anume efort este important?

Explicatiile sunt indispensabile cand se cere copilului ceva pentru prima oara sau cand se revolta. I se va reaminti astfel finalitatea efortului cerut - de exemplu: Trebuie sa-ti aranjezi camera, pentru ca nu te simti bine cand este dezordine. Sau: Tu trebuie sa pui tacamul, deoarece intr-o familie este important ca toata lumea sa participe. Copiii se simt in siguranta daca exigentele sunt precise si regulate. De unde, interesul ritualurilor: sa-si pregateasca ghiozdanul inca de seara, sa-si faca patul inainte de a pleca la scoala Trebuie ca regulile sa fie clare, ca micutul sa stie ce se asteapta de la el. Este foarte angoasant sa auda reprosandu-i-se ca nu ajuta niciodata acasa, atunci cand nu i se cere nimic precis. Nimic mai descurajant decat un poti face mai bine sistematic. Daca tot nu e bine niciodata, la ce bun atunci sa mai incerci?

Si daca cel mic nu reuseste asta?

Pentru ca un copil sa se mobilizeze, e util sa-l lasam putin sa se confrunte cu lipsa. Evident, incercand sa-i evaluam capacitatile. Fiindca, la inceput, mama vine cu solutii sistematice la problemele copilului ei. Ea ii anticipeaza chiar nevoile: il alapteaza cand i se face foame, de exemplu. Incetul cu incetul, va trebui sa inceteze de a mai avea raspunsuri la toate cererile. Pe masura ce copilul creste, va avea nevoie sa fie lasat sa incerce mici frustrari inainte de a i se oferi o solutie: asta ii permite sa incerce dorinta, sa elaboreze strategii, sa-si dezvolte inteligenta si imaginatia

Cum sa-l ajuti sa treaca peste un esec?

Facandu-l sa inteleaga ce nu a mers. Cand este foarte mic, i se arata cum sa indeplineasca un lucru dificil, sa urce o treapta, de exemplu. Cand este mai mare, este la fel de important sa invatam copilul sa analizeze de ce eforturile sale nu au fost incoronate de succes: obiectivul era prea dificil? Ar fi putut sa actioneze altfel? Se va evita mai ales formularea unor judecati globalizante de tipul in orice caz, tu esti lenes, care descalifica orice persoana. Daca simte ca este fara rezolvare, de ce ar mai incerca data viitoare? Un mic efort va deveni mare

Copilaria mica: anumite eforturi sunt spontane, mai ales cand copilul are chef sa-i imite pe ceilalti. In alte domenii, el are nevoie de stimulari: sa-si coasa singur haina, sa repete un cuvant dificil, sa-si faca singur un Lego Ceea ce il motiveaza este sa placa parintilor, sa le suscite aprobarea. Adora sa dobandeasca autonomie si sa arate ce stie sa faca. Eu singur! este strigatul sau de victorie. Copilaria: continua sa vrea sa faca pe placul parintilor, carora li se adauga invatatoarea, prietenii, copiii mai mariEste gata sa faca eforturi, dar tot isi gestioneaza prost timpul. Are nevoie sa i se aminteasca ca este momentul sa se consacre temelor sau sa faca un dus. Adolescenta: aprobarea celor de varsta lui va deveni mai importanta decat cea a parintilor. Sa nu faca nimic poate fi o modalitate de a-si gestiona singur timpul si spatiul. Are nevoie, de exemplu, sa i se reaminteasca cat de importante sunt pentru el obiectivele la care nu va ajunge daca nu munceste pentru ele.

Recompensa este necesara Adina Codres, psiholog clinician, despre calendarul comportamentelor in decursul evolutiei unui copil:

Pentru a putea vorbi despre efort la copil, e necesar sa cladim mai intai de toate cu atentie, dragoste si perseverenta increderea in propriile lui puteri. Fiecare suras, gest sau gangurit al copilului trebuie recompensat cu mangaieri, aprecieri rostite cu o voce calda si egala ca tonalitate, intr-un ambient securizant. Copilul va intelege ca este iubit si important. Astfel format, se va adapta apoi firesc la reguli, constrangeri si tabieturi familiale. Acestea pot fi schimbate dupa explicatii adaptate la nivelul lui de intelegere. Inca de la inceputul vietii, intre copil si parinte incepe sa se formeze o relatie fireasca de atasament. Si in functie de tipul de atasament format, copilul va reactiona pozitiv sau nu la cerinta sau sugestia parintelui pentru un efort. Efortul reprezinta un act voluntar, realizabil doar la copilul invatat sa tolereze o frustrare minima. Un comportament preponderent pozitiv si valorizant al parintelui va avea ca efect, de cele mai multe ori, o reactie pozitiva la copil. Recompensa este necesara si poate constitui o regula in familie. Aceasta se poate materializa prin insemne colorate diferit pentru comportamentele dezirabile si cele care necesita corectare, pe un calendar al comportamentelor. Copilul mic iubeste jocul, iar educatia prin joc poate determina modificari comportamentale solide. Calendarul comportamentelor va fi ,,discutat de parinti impreuna cu cel mic, la nivelul sau de intelegere. La finalul unui interval de timp, de comun acord, se va ajunge la o concluzie care poate deveni o realizare in plan personal pentru copil si un beneficiu important (de exemplu, obtinerea unui obiect dorit de mai mult timp). Pentru ca un copil sa devina capabil sa-si atinga obiectivele pentru propria-i satisfactie, exista o singura cale: sa se dezvolte in siguranta, afectiune si disciplina .