ANALIZA ALTERNATIVELOR SI A MASURILOR DE REMEDIERE Pe parcursul intregului proces de EIM, inclusiv in etapele de incadrare si definire a domeniului, echipa de EIM

trebuie sa elaboreze si sa analizeze alternativele (variantele)si masurile de remediere in ideia reducerii impactului cauzat asupra mediului. Etapa de analiza a alternativelor (variantelor) si masurilor de remediere reprezinta factorul fundamental care asigura utilizarea informatiei de mediuobtinuta in procesul EIM pentru a perfecta forma finala a proiectului. Analiza alternativelor este considerata in general centrul de greutate al SIM, deoarece aduce cu pregnanta in centrul atentiei optiunile legate de un proiect. Dintre aspectele ce pot fi luate in considerare in aprecierea facuta de autoritatea competenta pentru protectia mediului asupra alternativelor propuse de titularul proiectului amintim: Masuri de conservare a resurselor; Amplasamente sau trasee; Procese sau tehnologii de productie; Metode de lucru; Controlul poluarii; Gestionarea deseurilor inclusiv reciclarea, recuperarea, refolosirea si depozitarea finala; Instruirea personalului; Planuri de monitoring si de urgenta.

Masura in care diferitele tipuri de variante sunt relevante pentru un anume proiect depinde de natura proiectului.

Toate efectele semnificative in mediu, inclusiv cele benefice, cele indirecte sau cumulative, trebuie analizate. Estimarea impactului in mediu necesita de asemenea informatii asupra stadiului actual al mediului. (starea initiala inainte de a incepe activitatea evaluata). Impactele negative pot fi evitate sau reduse modificand conceptia proiectelor. Spre exemplu: o sosea poate ocoli un refugiu de viata salbatica, sau un aeroport poate reduce numarul zborurilor intr-un anumit interval de timp pentru a se diminua efectele poluarii sonore. Actiunile de acest gen sunt numite masuri de remediere. Potrivit definitiei din reglementarile NEPA remedierea presupune evitarea totala a impactelor prin renuntarea la o anumita actiune din proiect, reducerea impactului prin limitarea dimensiunilor proiectului, rectificarea impactului prin repararea sau refacerea unor aspecte ale mediului afectat. Masurile de remediere pot fi incorporate in decizia finala aunui proiect. Avizarea proiectului poate fi conditionata de indeplinirea anumitor masuri de remediere.

LUAREA DECIZIEI IN PROCESUL EIM Decizia finala asupra unui proiect implica de obicei alegerea uneia dintre alternativele identificate in SIM, impreuna cu masurile de remediere care se aplica. Agentiile isi publica deciziile, conform reglementarilor NEPA in documentul numit Proces verbal de decizie (PVD). Procesul verbal de decizie identifica toate alternativele analizate de agenti inainte de luarea deciziei, specifica alternativa cea mai putin daunatoare pentru mediu si in caz ca nu se alege aceasta alternativa axplica motivele. PVD discuta toate aspectele ce au influentat decizia si descrie cum au fost ele analizate. Conform ORD 860/2002, dupa examinarea raportului la SIM, a concluziilor partilor implicate in evaluare, a posibilitatilor de a pune in aplicare a proiectului si a evaluarii motivate a propunerii publicului, autoritatea competenta pentru protectia mediului (ACPM) ia decizia

privind emiterea acordului de mediu/acordului integrat de mediu, sau respingerea motivata a proiectului pe amplasamentul respectiv.

TENDINTE ACTUALE SI VIITORUL PROCEDURILOR EIM In prezent in ceea ce priveste EIM se remarca doua tendinte: Extinderea sensului procedurii de evaluare a impactului asupra mediului la probleme socio-economice; Dezvoltarea din ce in ce mai sofisticata a tehnicilor si metodelor de cuantificare a impactelor Procedura de EIM se situeaza intr-un context general (al proiectului) de planificare si luare de decizii. Ea este precedata de studii de fezabilitate si ar furniza o baza pentru luarea unei decizii asupra proiectului. In viitor procedura de EIM s-ar putea aplica in contextul unor metode strategice de evaluare a impactului asupra mediului, a unei politici sectoriale sau regionale, a unor planuri si programe. Alte tendinte de EIM la scara mondiala au in vedere precizarea focarului (centrului) de a care se propaga impacte indirecte si cumulative, impacte transfrontaliere precum si legaturile dintre capacitatea de a rezista si metodele strategice de evaluare a impactului in mediu. Metodele folosite in EIM se bazeaza tot mai mult pe sistemele informationale la nivel global si pe metode computerizate si sunt din ce in ce mai legate de alte surse de informatii asupra mediului.