Sunteți pe pagina 1din 17

1. Aparitia filosofiei, periodizarea, caracteristica so scolile filozofice ale acesteia! Apariia concepiilor filozofice.

Filozofia apare n antichitate atunci cnd n societate se petrec schimbri radicale, cnd se schimb relaiile social-economice, cnd se schimb modul de via obinuit, reprezentrile oamenilor. Concepiile filozofice se formeaz n perioada trecerii de la concepia mitologic i religioas la concepia tiinific. La premizele apariiei concepiilor filozofice se refer deasemenea i alte fenomene culturalistorice: Diviziunea muncii (agricultura, vitritul, meteugritul) Creterea productivitii muncii Apariia comerului. Apariia proprietii private. Apariia claselor (bogai i sraci). Separarea muncii intelectuale de munca fizic. Clasificarea i periodizarea gndirii filozofice Se evideniaz urmtoarele tipuri istorice de filozofie. 1.Filozofia antic care apare n Egiptul, China, India i Grecia antic n sec.VII VI .e.n. i a existat pn n sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric i se baza ca regul pe tiin.Filozofia antic coincide cronologic cu societatea sclavagist. 2.Filozofia medieval exist n societatea feudal din sec. V VI a e.n. pn n sec. XIV, avea un caracter teocentric i se baza pe religie. 3.Filozofia Renaterii sec.XV XVI, coincide cu perioada de trecere de trecere de la feudalism la capitalism, purta un caracter antropocentric i se baza pe art. 4.Filozofia epocii moderne sec. XVII XVIII i prima jumtate a sec. XIX, exist n societatea capitalist, evea un caracter gnoseocentric i se baza pe tiina n dezvoltare. 5.Filozofia contemporan (filozofia marxist, pozitivizmul, existenialismul, pragmatismul, fenomenologia, filozofia vieii etc.) este legat cu progresul tehnico-tiinific i globalizarea fenomenelor sociale. In China antic se evideniaz coala lui Confucius (Cung Fu-dzi , 551 479), creatorul unui sistem original filozofic, etic i social-politic. El afirma, c cerul ca realitate suprem dicteaz omului voina sa, c viaa oamenilor depinde de soart, iar bogia i nobilitatea depind de cer. In centru filozofiei lui Confucius st problema educaiei. El afirm c oamenii snt apropriai i seamn unii cu alii dup natura sa, iar se deosebesc dup educaie. In China antic au existat aproape o sut de coli (probabil deatta c pentru a ocupa un oarecare post tinerii trebuiau s susin examene, instruirea tineretului era ceva normal inc din antichitate), printre care se evideniaz coala naturfilizofilor, moitilor, legitilor, numelor s.a. La filozofia clasicii timpurii se refer colile de la Milet, Elea, pluralitilor, sofitii i Socrat. coala de la Milet sau ionian (reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene) este vestit ca prima coal filozofic. Aici pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema esenei lumii. coala de la Elea (reprezentanii Xenofan, Parmenid, Zenon) pune problema existenei, cognoscibilitii lumii, desvolt aparatul categorial al filozofiei (mai ales dialectica gndirii), s-a pronunat contra ideelor lui Heraclit despre venica micare i schimbare.

coala pluralituilor (Pitagora, Empedocle, Anaxagora) n explicarea lumii reeeau din mai multe elemente primordiale. Pitagora cu elevii si explica esena lucrurilor cu ajutorul numerelor i raportul dintre ele, contribuind la apariia i dezvoltarea matematicii. La coala sofitilor se refer Protagor, Gorgii, Hippias, Prodic. Meritul sofitilor const in aceea c ei au reorientat filozofia de la cercetarea naturii la cunoaterea omului, gndirii lui. Ideele lor pot fi exprimate prin dou maxime: Omul este msura tuturor lucrurilor(Parmenide) i Cunoate-te pe tine nsii (Socrate). 2. Filosofia clasica germana (Kant, Hegels, Feuerbach, Marx, Engels) Filosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr-o parte i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioadGeneralizarea tuturor ideilor filosofice precedente. Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului. Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric. Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului. nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei. Formularea dialecticii ca concepie integral. Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. KANT IMMANUEL (1724-1804) mare filosof i savant german, fondatorul filosofiei clasice germane. n activitatea lui K. deosebim dou perioade: precriticist i (dup 1770) criticist. n prima el se ocup mai mult cu tiinele naturii, se manifest ca astronom, fizic,geograf, scrie un ir de lucrri n care afirm posibilitatea cunoaterii fenomenelor naturii ce exist ca atare. Kant formuleaz o ipotez cosmogonic foarte important despre apariia planetelor sistemului solar dintr-o nebuloas primordial confrom legilor naturale. Aceast realizare a astronomiei a respins ideea cum c natura nare istorie n timp. A doua perioad a activitii lui Kant criticist este legat cu publicarea de ctre el a trei lucrri: Critica raiunii pure (1781), Critica raiunii practice (1788) i Critica capacitii de judecat(1790). n aceste lucrri el d o analiz critic filosofiei precedente.Kant socotea c obiectul filosofiei teoretice trebuie s fie nu lucrurile, fenomenele i procesele naturii, ci cercetarea activitii de cunoatere a omului, stabilirea legilor raiunii umane i limitele ei. HEGEL GEORG WILHELM FRIEDRICH (1770-1831) - filosof idealist obiectiv i dialectician, cel mai mare reprezentant al filosofiei clasice germane. In opinia lui existena este gndire, tot ce-i real este raional i tot ce-i raional este real. Conform concepiei lui Hegel baza lumii o constituie ideea absolut, spiritul universal care dup natura sa e contradictoriu i de aceea se afl ntr-o permanent automicare, autodezvoltare. Hegel a formulat legile cele mai generale ale dezvoltrii, principiile fundamentale i categoriile dialecticii. Dar dialectica lui Hegel purta un caracter idealist, deoarece la temelia dezvoltrii i conexiunii universale, potrivit lui Hegel , se afl ideea absolut. n ansamblu filosofia lui Hegel este contradictorie. Contradicia dintre sistemul filosofic metafizic, conservativ i metoda dialectic progresiv, revoluionar l fceau pe Hegel sa cedeze permanent n favoarea sistemului, sau a metodei. nc n secolul trecut filozofia lui
2

Hegel a fost criticat att de materialism (L. Feuerbach, K.Marx) ct i de idealism i iraionalism (A.Schopenhauer, S.Kierkegaard, F.Nietzsche). n teoria cuinoaterii Hegel s-a manifestat mpotriva agnosticismului, acceptnd cognoscibilitatea lumii. Dar cunoaterea la el e orientat n trecut, deoarece prin lucruri omul cunoate ideea absolut. FEUERBACH LUDWIG (1804-1872) - filosof materialist i ateu german. L.Feuerbach consider, c obiectul filosofiei trebuie s fie nu spiritul contrar naturii i nu natura contrar spiritului, ci omul n unitatea esenei sale corporale i spirituale. n centrul filosofiei trebuie s fie omul, sau filosofia trebuie s fie antropologie. MARXISMUL este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial de Marx i Engels i dezvoltate mai departe de ctre V.Lenin. Apariia marxismului a fost condiionat de urmtoarele premise: Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din Silezia, Lion, micarea ciartist). Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoria evoluionist a lui Darvin. Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasic german . Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciilor modului de producie. Marxismul a influenat puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX. 3. Orientarile principale ale filofiei contemporane. Filosofia contemporan prezint o multitudine de orientri, curente, sisteme ce interacioneaz i nregistreaz mpreun o dinamic. Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi: A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca un mediu fundamental al existenei, cunoaterei i aciunii. Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s reconstruiasc ntregul tablou al lumii pornind de la acest reper. Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii. Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnico-tiinifice). Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin metafilosofie i s se concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii cunotinelor i aciunilor. Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i principiilor morale, care periodic au loc n societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au cptat o larg rspndire teoria psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a E.Blavatscaia, neocretinismul lui D.Merejcovschi, renaterea spiritual a lui H.Keyserling. Scientism i antiscientism. Orice filosofie adevrat reprezint chintesena spiritual a epocii ei, este un tip specific de gndire. Din aceste considerente cu ct mai multe tipuri de gndire exist, cu att mai bine este pentru dezvoltarea spiritual i social a omenirii.

Orientrile antropologice. Antropologie filosofic n sensul larg al cuvntului, ramur a filosofiei care studiaz esena i perspectivele omului, concepie despre om. Omul apare astfel ca o individualitate biopsihic i ca realitate social. Filosofia vieii Viaa este un proces integral de dezvoltare creatoare permanent n contradicie cu lumea neorganic, mecanic, devenit ncremenit. Procesul vieii nu poate fi cunoscut de ctre raiune, care este rupt de via. Existenialism orientare n filosofia contemporan care se ocup de problema existenei conceput ca fondul luntric ascuns, autentic fiinrii umane. Principipala problematic a existenialismului este ontologia, teoria despre existen. Dup prerea lui M Heidegger existena este ceva mistic, este ceva intern, inaccesibil senzaiilor i raiunii. Raiunea nu clarific existena, ci o ntunec. Deaceea metoda tiinific este inutil n autocunoaterea omului. Deosebim dou ramuri a existenialismului: existenialismul religios (K.Jaspers, G.Marcel, M.Buber ) i ateu (M.Heidegger, J.P.Sartre,N.AbbagnanoExistenialismul religios afirm, c Dumnezeu exist pentru acei ce cred, pentru cei ce nu cred Dumnezeu nu exist. Existenialismul ateu este filosofia nihilismului total, este o concepie ce a dus la extremism i terorism. Structuralism o serie de orientri n filosofia contemporan care absolutizeaz metoda structural. Dup prerea structuralitilor, structura este noiunea principal i primordial, ea determin att obiectele i realitatea, ct i gndirea uman. Psihanaliza - concepie psihologic a lui S.Freud (1856-1939) cunoscut nc sub numirea de freudism, metod psihoterapeutic i teorie despre rolul incontientului n viaa omului i dezvoltarea societii. Conform psihanalizei, psihicul uman este format din trei niveluri: eul ambigen(id), eul (ego) i supra-eul (super-ego). Eul ambigen prezint totalitatea fenomenelor incontiente ca diferite instincte, dorine i pasiuni. Eul este nivelul contient i mediatorul dintre eul-ambigen i lumea exterioar. Supra-eul (cenzura) este nivelul superior care conine diferite imperative a cuvenitului i interdicii socio-culturale. Fenomenele incontiente tind s se realizeze, ns ele vin n conflict cu normele sociale i cu principiile morale ale individului. Ca rezultat eul se gsete ntre diferite contradicii, viaa spiritual a omului permanent este zguduit de diferite conflicte. n viaa sa omul se conduce de dou principii: 1) principiul plcerii care este un program de funcionare a psihicului n limita crui dorinele i pasiunile incontiente sunt orientate spre a atinge plcerea maximal; 2) principiul realitii care corecteaz desfurarea proceselor psihice n dependen de cerinele i posibilitile mediului, care ar evita zguduirile i conflictele. Hermeneutica curent n filosofia contemporan care are ca obiect teoria i practica interpretrii textelor, lumii psihologice, istorice i sociale, nelegerii lor. Principala problem de care se ocup hermeneutica nelegerea i interpretarea. 4.Existenta si formele ei. Dualismul si Monismul. Existenta-categorie filosofica care desemneaza lumea obiectiva, materia, natura ce exista independent de constiinta, de asemenea procesul vietii materiale a oamenilor. Realitatea material-obiectiva, valorile spirituale si existenta omului. E o caracteristica integrala a lumii, unitatea dintre peren si pasager. Convingerea omului ca lumea este, exista si fiinteaza. Existenta e unitatea realitatii obiective si subiective. Paramide-intelegea existenta ca ceva ideal, unic, neschimbator si vesnic.
4

Heraclit-intelegea existenta ca o vesnica schimbare si dezvoltare(foc care vescnic se aprinde si se stinge). Filosofia medievala-contrapunea existenta divina existentei create. Filosofia ep.moderne-intelegerea naturalista a existentei ca realitatea fizica ce exclude din ea constiinta. Filosofia contemporana-existenta se intelege ca unitatea realitatii obiective si subiective. Problema existentei presupunea citeva momente: -Ce exista? Lumea -Unde exista? Aici si peste tot -Cit de mult exista? Acum si dintotdeauna Formele de existenta: Existenta naturii si a lucrurilor in natura-natura ca totalitate este vesnica si netrecatoare, ea e infinita in spatiu si in timp, iar componentele ei-finite, schimbatoare si trecatoare. Existenta omului-specificul existentei umane-in activitatea de munca, in munca si prin munca omul se formeaza si se manifesta. Existenta spiritualului-cuprinde diferite procese psihice si constiente a activitatii umane. Existenta sociala-e procesul real al activitatii vitale a oamenilor, procesul de reproducere a vietii materiale a oamenilor. Monism-conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substanta unica fie ea materiala ori spirituala. In istorie a existat monism materialist si idealist. Dualismul-conceptie ce afirma 2 substante egale, 2 inceputuri in explicarea lumiimateriala si spirituala. 5.Materia, definitia, atributele si nivelele ei. Materia-categorie filosofica pentru desemnarea realitatii obiective, care e reflectata de senzatiile noastre, existind independent de ele. Ea are 3 perioade istorice: 1etapareprezentarea concret senzoriala a materiei, se confunda cu apa, aerul si focul. 2 etapaintelegerea materiei ca substrat, ceva pasiv, amorf, acalitativ, ca material pentru obiecte si fenomene. 3 etapa-reprezentarea filosofico-gnoseologica a materiei. Notiunea filosofica-materia e categorie pentru desemnarea realitatii obiective, a tot ce exista independent de constiinta omului. Notiunea naturalist-stiintifica-reflecta cum este insasi aceasta realitate obiectiva, reprezentarile despre structura ei, care se schimba cu dezvoltarea cunostintelor. Atributele materiei-exprima modul ei de existenta:variabilitatea(miscare), diversitatea(spatiul) si dezvoltarea succesiva logica(timpul). Nivele-particulele elementare, atomii, moleculele, corpurile macroscopice, organismele vii, biocenozele, societatea umana, sistemele geologice, Pamintul si alte planete, astrii, galaxia, sistemul de galaxii, metagalaxia s.a 6.Dialectica ca metoda si teorie. Tipurile ei. Dialectica obiectiva si subiectiva. Dialectica-notiune filosofica care inseamna arta dialogului, maiestria de a ajunge la adevar prin discutie, prin descoperirea contrazicerilor in rationamentul oponentului. Dialectica este teoria despre cele mai generale legiti a dezvoltrii existenei i cunoaterii i totodat ea este metod universal de asimilare a realitii. Dialectica nelege i studiaz lumea aa cum este ea ntr-adevr, n micare, dezvoltare, n conexiuni universale. Dialectica este un mod de gndire flexibil, creator, care cuprinde lumea n contrariile ei. nc din antichitate existau diferite preri despre dialectic. Heraclit sub dialectic nelegea permanenta schimbare i dezvoltare a lumii, trecerea
5

reciproc a contrariilor ei, cu alte cuvinte aceasta era dialectica lucrurilor, sau dialectica obiectiv. Socrate i Platon vedeau n dialectic miestria discuiei, dialogului cu scopul clarificrii noiunilor i atingerii adevrului. Aici deacum se are n vedere dialectica subiectiv. Dialectica n principiu este compatibil att cu materialismul, ct i cu idealismul. Reprezentantul dialecticii idealiste a fost Hegel care a creat dialectica ca teorie i metod de cunoatere. Dialectica materialist a fost creat de K.Marx i F.Engels. Ultima se folosete n toate tiinele, ns nu direct, ci prin intermediul metodelor particulartiinifice 7 Categoriile dialecticii si rolul lor in medicina Dialectica este teoria despre cele mai generale legiti a dezvoltrii existenei i cunoaterii i totodat ea este metod universal de asimilare a realitii. Dialectica nelege i studiaz lumea aa cum este ea ntr-adevr, n micare, dezvoltare, n conexiuni universale. Dialectica este un mod de gndire flexibil, creator, care cuprinde lumea n contrariile ei. nc din antichitate existau diferite preri despre dialecti Categorii:singular particular si general; esenta si fenomen; continut si forma; parte si intreg; cauza si efect; necesitate si intimplare; posibilitatea si realitatea; determinism

rol in medicina: 1 Pentru medicin aceast lege are importan n nelegerea proceselor patologice, diferenierea lor i determinarea tacticii tratamentului. Boala i sntatea, norma i patologia n esen sunt diferite caliti. Schimbrile cantitative i calitative sunt rezultatul interaciunii obiectelor i fenomenelor. ns schimbrile cantitative preced schimbrile calitative. Trecerea de la o calitate la alta are loc ca diferite schimbri cantitative pe care medicul trebuie s le ia n consideraie (pentru a prentmpina dezvoltarea consecinelor nedorite). Aciunea medicamentelor deasemenea depinde de doz i combinaia preparatelor medicamentoase. 8. Problema constiintei in filosofie.Aspectele si structura acesteia Contiina - nsuire a materiei superior organizat, funcia superioar a creierului, specific numai oamenilor i legat cu vorbirea; ea const n reflectarea generalizat i orientat spre un anumit scop a realitii, n construcia mintal preliminar a aciunilor i previziunea rezultatelor lor, n reglementarea raional i autocontrolarea comportrii omului. Contiina este capacitatea omului de a se evidenia pe sine nsi din lumea nconjurtoare, de ai da seama despre lumea sa intern i atitudinii sale ctre ali oameni i societate, ea este o reflectare conceput, neleas. Ea prezint coninutul lumii spirituale a omului, cunotinele, convingerile, dorinele lui, voina, demnitatea, sperana, credina,
6

dragostea. Contiina este esena personalitii, este o realitate specific - realitate ideal, subiectiv. Contiina de sine - capacitatea individului de a se nelege i aprecia pe sine nsi ca subiect cunosctor, simitor i activ. Contiina ca form superioar de reflectare se deosebete de procesele psihice la animale. Cum nu ne ar prea de complicate activitatea i comportamentul animalelor totui n ele nu-i nimic contient i raional. Comportamentul animalelor se bazeaz pe gndirea concret i instincte. Instinctele sunt un fel de programe specifice ce se transmit prin ereditare n structura corpului i se declanaz automat n dependen de situaie. Gndirea la animale este reflectarea legturilor i relaiilor dintre obiecte i fenomene, are un caracter concret-imaginativ, legat nemijlocit cu situaia concret. Gndirea omului are caracter abstract i este legat cu limba i vorbirea articulat. 1. Aspectul ontologic, care presupune s rspund la ntrebarea ce prezint contiina ? Contiina este privit ca o realitate specific - realitate subiectiv, idealCa realitate subiectiv contiina este lumea intern a omului, coninutul spiritualitii lui, cunotinele, convingerile, dorinele, voina, demnitatea, sperana, credina i dragostea lui. Contiina este esena personalitii, ea are o valoare nu mai mic, dect realitatea obiectiv. 2. Aspectul gnoseologic-ca reflectare a realitii obiective ntr-o multitudine infinit de cunotine, legturi i relaii, ca fenomen ideal. Coninutul contiinei sunt cunotinele. Contiina,este activitate cu cunotine. Ideal este categoria filosofic contrar dup semnificaia sa cu materialul i caracterizeaz produsele activitii psihice umane. 3. Aspectul de substrat analizeaz contiina din punct de vedere a mecanismelor realizrii procesului de reflectare. Substratul psihicii umane este creerul - un sistem cibernetic foarte complicat. Creerul are cteve nivele structurale: trunchiul, centrele nervoase, subcortexul i cortexul. El funcioneaz pe baza reflexelor, acestea sunt fenomenele neurofiziologice a creierului. Problema raportului dintre fenomenele psihice i fizice, dar ntru-un sens mai ngust, raportul dintre psihologic i fiziologic formeaz problema psihofizic. 4. Aspectul social-istoric concretizeaz apariia i esena contiinei ca produs legic a devenirii i funcionrii formei sociale de micare a materiei. Contiina este produsul ntregii istorii mondiale, totalitatea dezvoltrii multiseculare a activitii practice i de cunoatere a mai multor generaii de oameni Purttorul contiinei este omul ca fiin social. 9.constiinta sociala si formele ei. n structura contiinei sociale deosebim: contiina obinuit i teoretic, psihologia social i ideologia, diferite forme (politica, dreptul, morala, religia, arta, tiina i filosofia). Contiina obinuit este nivelul cel mai simplu, apare pe baza activitii practice cotidiene i conine diferite cunotine, viziuni, reprezentri empirice despre lumea nconjurtoare. Contiina teoretic prezint nivelul superior de reflectare a realitii n diferite concepii i teorii, este rezultatul unor generalizri i elaborri a specialitilor. Psihologia social este o totalitate de viziuni i reprezentri nesistematizate, diferite sentimente, dispoziii, obiceiuri, tradiii care reflect realitatea obiectiv i se formeaz nemijlocit n condiiile activitii cotidiene. Psihologia social este contiina anumitor grupuri sociale, popoare i naionaliti, este specificul modului lor de via. Ea este la un nivel cu contiina obinuit, dar exprim mai mult atitudinea apreciativ a oamenilor fa de aceast realitate.
7

Psihologia social este un fenomen relativ stabil i nu se schimb odat cu schimbarea existenei sociale. Ideologia este o totalitate de concepii i idei sistematizate, care reflect existena social n corespundere cu interesele i scopurile claselor i grupurilor. Formele contiinei sociale reflect diferite laturi a vieii sociale i se deosebesc prin obiectul care l reflect, modalitatea cum reflect, particularitile dezvoltrii lor, rolul i funciile lor sociale. Formele contiinei sociale includ n sine urmtoarele componenete: relaii (politice, juridice, morale .a.), activitate (politic, juridic, religioas .a.) i idei i teorii (politice, juridice, morale .a ). Primele (relaiile i activitatea) sunt latura obiectiv, iar ideile i teoriile latura subiectiv a contiinei. La formele contiinei sociale se refer politica, dreptul, morala, religia, arta, tiina i filosofia. Politica. Contiina politic este totalitatea de concepii i teorii privind organizarea i conducerea societii, natura i rolul puterii de stat, relaiile dintre clase i grupuri sociale referotor la realizarea intereselor lor. Politica este expresia concentrat a economiei, a intereselor economice a grupurilor sociale i partidelor politice. Dreptul ca i politica are caracter de clas, el consolideaz i protejaz acele relaii sociale i modele de comportament ce corespund intereselor anumitor clase. Morala este totalitatea de reguli i norme ce reglementeaz comportamentul oamenilor n viaa lor personal i social, ea reflect realitatea prin noiunile de bine i ru. Contiina moral- latura subiectiv a moralei (spre deosebire de activitatea i relaiile morale, ce reprezint latura obiectiv a moralitii) care prezint totalitatea de idei, noiuni i principii morale ce formeaz idealul moral. Religia- Religia se mai caracterizeaz printr-o concepie specific despre lume i percepie a lumii, de asemenea printr-o conduit i cult specific, ce se bazeaz pe credin n existena diviniti. Religia reprezint o concepie despre lumea idealist bazat pe credine n supranatural. Arta - una din formele contiinei sociale; o reflectare a realitii prin imagini concretsenzoriale; form specific de activitate, n procesul creia se creaz imagini artistice i se personific atitudinea estetic a omului fa de lume; unul dintre procedeele principale de nsuire estetic a lumii.Obiectul artei este ntreaga realitate cu calitile i nsuirile ei estetice. Forma specific de reflectare a realitii este imaginea artistic, care exprim existena prin prizma patimilor i emoiilor umane 10.Cunoasterea-proces de reflectare a realitatii obiective in constiinta oamenilor,proces de activitate creatoare de capatare,reproducere si functionare a cunostintelor.Disciplina filosofica care studiaza legitatile ,posibilitatile si formele in care se realizeza cunoasterea se numeste Teoria Cunoasterii sau GNOSEOLOGIA.Este un fenomen socio-uman foarte complicat,un domeniu al raporturilor dintre om si realitate.Rezultatul cunoasterii sint cunostintele in care se fixeaza experienta umana ,se constituie planul ideal al activitatii. .Reflectarea-baza fundamentala a teoriei dialectico-materialiste a cunoasterii,care exprima relatia obiectului ca primara,iar imaginea lui ca secundara .Filosofia dialecticomaterialista percepe reflectarea in mo dialectic ca un proces complex si
8

contradictoriu,proces de interactiune dintre cunoastere senzoriala si rationala,dintre activitatea intelectuala si cea practica,ca proces in care omul nu se adapteaza in mod pasiv la lumea externa ,ci actioneaza asupra ei transformind-o si ajustind-o scopurilor sale . .Dialectica procesului de cunoastere In Istoria flosofiei s-au format doua paradigme:EMPIRISM si rationalism ,care se deosebesc in privinta izvorului cunostintelor si aprecierea efectivitatii formelor de cunoastere respective. Empirism-doctrina in filosofie cu referire la domeniul cunoasterii ce afirma ca experienta sensoriala este unica sau principala sursa cunoasterii. Rationalism-curent filosofic cu referinta la problema cunoasterii care recunoaste constiinta drept baza a cunoasterii si comportari umane,adevarul,deci,se afla numai prin ratiune. 11.Problema adevarului in filosofie si medicina Cea mai importanta problema a teoriei cunoasterii este problema adevarului.Toate problemele gnoseologiei se refera la ceea ce este adevarul,cum poate fi el atins,cum exista el si ce caracter are.Adevarul este categoria filosofica care vizeaza corespunderea adecvata a imaginei ca obiectul,a cunostintelor cu realitatea obiectiva.Principiul fundamental in aprecierea verdicitatii cunostintelor este principiul gnosiologic al corespondentei imaginii cu obiectul.In activitatea medicala principala forma de cunoastere este diagnosticarea.Stabilirea diagnozei este un proces de cunoastere complicat,esenta carui este reflectarea legitatilor obiective existente in constiinta medicului.Veridicitatea diagnozei depinde de coincidenta concluziilor medicului cu procesul patologic,insasi,daca ele nu coincid aceasta greseala medicala.In concluziile medicului exista si adevarul absolut (constatarea anumitor fapte,datele de la autopsie si din laborator)si adevarul relativ (forma bolii,specificul procesului patologic si altele). Cunoasterea medicala in conditiile informatizarii. In conditiile formatizarii sferii medicale are loc automatizarea proceselor de diagnosticare si tratament,formarea modelelor informationale a bolilor si diferitor sisteme de experti.Folosirea computatoarelor in medicina are o perspectiva mult promitatoare,deoarece masina apriori are un sir de prioritati fata de om.Ca rezultat al informatizarii a sferii medicale se imbunatateste calitatea diagnosticarii,se exclude unilateralitatea si subiectivismul.Compiuterizarea medicnei totodata poate sa duca si la standartizare,deumanizare.Mijloacele tehnice si compiuterile,prin surse de informatie despre bolnav,maresc distanta dintre medic si pacient,Medicul prefera sa contacteze mai mult tehnica decit cu omul viu. 13.Legea exponentiala de dezvoltare a stiintei. Stiinta clasica, neclasica, postclasica si noosferica. a)una din cele mai importante legi de dezvoltare istorica a stiintei este crestera rolului ei in productie si in dirijarea societatii. Aceasta lege a fost demonstrata in procesul descrierii celor trei etape de evolutie a stiintei. b)O alta legitate este dezvoltarea accelerata a stiintei si acumularea exponentiala a cunostintelor. Comform datelor UNESCO in ultimii 50 de ani (pina in anii 70 ai sec. al XXlea) sporirea anuala a numarului cadrelor stiintifice constituie 7%, pe cind populatia crested oar cu 1,7% anual. Informatia stiintifica se dubleaza recent anual. 90% din toata informatia acumulata de civilizatie este produsa in ultimii 70 de ani ai sec. al XX-lea. c) Alta legitate de dezvoltare a stiintei este cresterea independentei ei relative. Stiinta poseda in interiorul ei mecanice ce provoaca dezvoltarea ei ulterioara fara influentari exterioare.
9

d) Continuitatea dezvoltarii stiintei constituite o alta legitate. Fiecare treapta superioara in dezvoltarea stiintei apare pe baza celei precedente prin infiltrarea a tot ce a fost pretios acumulat anterior. e) Alta legitate este caracterul treptat al dezvoltarii stiintei. Aceasta legitate se reduce la succesiunea perioadelor de dezvoltare relativ lenta (evolutionista) si schimbarea rapida (revolutionista) a bazei teoretice a stiintei (sistemul de notiuni, legi , teorii). Dezvoltarea evolutionista a stiintei este un process de acumulare trepatata a faptelor noi, a datelor experimentale in cadrul conceptiilor teoretice existente. Revolutia in stiinta are loc atunci cind incepe schimbarea radicala, revederea notiunilor fundamentale, legilor, teoriilor ca rezultat al acumularii noilor date, care nu pot fi explicate in conceptiile, padadigmele existenitale. f)Diferentierea (specializarea) si integrarea constituie o alta legitate de dezvoltare a stiintei. E dificil de concluzionat care din aceste doua fenomene este mai productive pentru stiinta. Credem ca cind adevarul este undeva la mijloc: la anumite etape predomina diferentierea, la alte din contra procesele de integrare. Diferentierea se executa in doua directii: 1) dupa obiectul de studii (divizarea obiectelor, studierea diferitor lanturi si proprietati de catre diferite stiinte) si 2) dupa metodele de cercetare (formarea diferitor discipline care studiaza un obiect prin metode diferite). Procesele de integrare se desfasoara in doua sensuri: in primul sens integrarea se executa prin unirea obiectelor de cercetare, in al doilea sens prin unirea metodelor de cercetare. Procesul de integrare este substantial impulsionat de asa principii si legitati universale ca, de exemplu, principiul relativitatii, notiunea de informatie, de principiile conservarii, diversitatii, reductionismului etc. Integrarea sporeste de asemenea gratie aparitiei stiintelor general-stiintifice ca matematica, cibernetica, informatica, sinergetica, logica etc. Necesitatea integrarii disciplinelor medicale este actualmente determinate de faptul ca diferentierea duce conduce la izolarea savantilor medicii de diferite specialitati. In urma integrarii apar ramuri interdisciplinare care lichideaza aceasta separare. Integrarea poate fi efectuata deasemenea in jurul unei probleme care necesita pentru solutionarea ei fortele a mai multor discipline (SIDA, problema demografica, problemele natalitatii etc.) 14. Stiinta clasica, incepe cu Aristotell si continua pina la finele sec. XIX. Specificul acestei stiinte consta in faptul ca ea exacerba rolul factorului necesitatii si omitea intimplarea, particularul, singularul, unicul. Stiinta, in opinia adeptilor paradigmei clasice, trebuie sa depaseasca fenomenul intimplarii ca pe ceva ce-i impiedica in descoperirea legitatilor lumii inconjuratoare. Stiinta neclasica apare in rezultatul revolutiei stiintifice de la intersectia sec. XIX-XX (mecanica cunatica si relativista, teoriile evolutioniste si genetice in biologie, implantarea metodelor matematice in asa discipline stiitifice umaniste ca sociologia, lingvistica etc.). Savantii au constientizat inoportunitatea dispersarii cunoasterii lumii. In fatal or a aparut tabloul unic de evenimente, care consemna asemanarea proceselor ce se desfasoara in toate compartimentele realitatii (natura, societate etc.). Stiinta postneoclasica (sinergetica) se dezvolta din ultimele patru decenii ale sec. XXXXI. Aceasta paradigma se deosebeste substantial de cea traditionala care predomina in stiinta clasica stiinta lui Newton si Laplas. Tabloul lumii oferit de stiinta clasica determinismul lui Laplas reprezinta in viziunea lui I. Prigogine, nu altceva decit o caricature asupra evolutiei. Cu totul altceva ne afirma sinergetica, care se bazeza pe urmatoarele idei: de sistem, pe ideia aliniaritatii, pe ideia interconexiunii profunde a
10

haosului si ordinii (intimplarii si necesitatii). Se poate spune, ca dezvoltarea intense a sinergeticii provoaca in stiinta contemporana o revolutie de o mai mare amploare decit cea de la rascrucea secolelor XIX-XX, cauzata de teoria ralativitatii si mecanica cuantica. Daca macanica cuantica a stabilit dualismul proprietatilor undulare si corpusculare a microobiectelor, apoi dinamica neliniara bazata pe paradigma aliniaritatii, a descoperit dualismul determinismului si stocasmului. Structurile complicate din natura sunt concomitant si deterministe si stocastice. Stiinta noosferica. Fenomenele sociale globalizarea, informatizarea, criza antropoecologica planetara impun civilizatiei contemporane transformari radicale in diverse dominii de activitate umana, mai ales in stiinta si invatamint. Omenirea e obligata sa initieze un process multidimensional si multiaspectual, care si-ar pune drept scop supravietuirea omenirii prin intermediul dezvoltarii durabile , adica o instruire bine ghidata a maselor largi in domeniul strategiei de existenta umana. Instruirea e necesar sa fie una noosferica, in centrul careia s-ar situa examinarea viitoarei societati cea civilazitionala cu toate atributiile ei: constiinta noosferica, personalitatea noosferica, democratia noosferica, intelectul noosferic, mentalitatea noosferica, demnitatea noosferica, umanismul planetar etc. O alta exigenta fata de stiinta contemporana in contextul supravietuirii, tine de faptul ca unul din imperativele cheie in solutionarea problemei de baza a contemporanitatii asigurarea securitatii umane. Aceasta teza fundamentala a filosofiei nooferice e necesar de plasat la temelia instruirii universitare, instruire bioetico-noosferica asa cum o fac universitatile de talie mondiala- cele din Harvard, Oxford, Kambridge etc. Modelul stiintei bazat pe astfel de postulate se numeste model noosferic. Stiinta si invatatura in procesul de tranzitie durabila, se vor contopi intr-un process unic procesul stiintifico-instructiv noosferic, care in final va crea intelectul planetar (noosferic). Altfel spus, strategia stiintifico-instructiva a DD consta in futurizarea (viitorizarea) stiintei si a invatamintului, constiuirea anticipate a acestora, a constiintei planetare in baza globalizarii ratiunii. 16. Norma sipatologia,sanatatea in raport cu boala. Norma- din lat. Principiu de activitate, regula, model, ce caracterizeaza o totalitate de evenimnete si fenomene. N. este o notiune general-stiintificasi se aseamana cu categoria filosofica- masura , dar nu sunt identice. Daca masura este o unitate a trasaturilor calitative si cantitative, ce reflecta obiectul caatare, atunci N. este numai unitatealor optima. Organismul sanatos si bolnav are masurile sale, insa boala n-o putem considera ceva normal. N. etse masura activitatiii vitale a organismului in limita careia procesele fiziologice se mentin la un nivel optim de mecanismele autoreglarii. Sunt norme ale stiintei, morale si juridice care reglementeaza activitatea si comportamentul oamenilor in societate. Patologia este partea medicinei care se ocup cu etiologia (cauzele), patogeneza (fenomenele, mecanismele patolgice) de decurgere a bolii, maiprecis cu simptomele (semnele) sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum si urmrile acestora asupra organismului. Patologia este un instrument important pentru medicin de a ntelege mecanismul, modificrile de organ produse de boli, mbunttirea stabilirii diagnosticului, nu numai din timpul vietii, dar si dup moartea pacientului. Un aspect important care se poate stabili exclusiv numai cu ajutorul patologiei prin biopsie, natura benign sau malign a unei tumori, sau prin necropsie (autopsie)stabilire faptului dac tratamentul prescris de medic a fost corect sau fals, date necesare medicinei legale
11

(forensic pathologist). Patologia are dou ramuri: 1)Anatomiapatologic care examineazmodificrileorganelor macroscopic; 2)Patologia histolgic care examineaz modificrile tesuturilor sau celulelor bolnave sub microscop.. Sanatatea si boala:. Medicii evidentiaza fenomene biologice si sociale, interactiunea carora conditioneaza aparitia bolilor. Cauza de reglarii sanatatii omulu este mediul ambiant artificial creat de societatei. Daca in antichitate in patologia omulu il dominau dereglari legate de factorii naturali ca hiperdinamiei si subalimentatie, atunci astazi noi avem de a face cu rezultatul factorilor sociali ca hipodinamia, supraaalimentatia si supraincarcari pshioemotionae. Mecanismele natural de protective a omului nu dovedescsa se adapeze la ritmurile accelerate aprogresului social. Fenomeneprepoderentbiologicecesuntmodificate de factoriisociali. Procesul pathologic, fiind biologic dupacontinut, direct sau indirect este schimbat de anturajul si conditiile sociale. Fenomenele cucontinut biologic, darsocialedupaesentasiprovinenta, aici se include asafeneomenesocilae negative canarcomania, alcoolismul,prostitutia. Amosovmentiona ,caomulestedestept, darlenossilacom. C. Bernard-boalaeste un experiment carenaturailpunepeoameni. Avind de a face cu bogat material clinic si experimental medicii au observant manifestareaspecifica a timpuluisispatiuluiuman.Patologiacreieruluiesteinsotita de dereglari aechilibrului, perceptiei propriului corp, dezorientare in timp si spatiu. 18. Cibernetica in raport cu informatica. Cibernetica este stiinta despre legiile generale ale informarii informatiei in sistemle complexe de dirijare.Premisele aparitie cibeneticii: 1)stiintifice-necesitatea in integrarea cunostintelor; 2)Tehnice- necesitateainmecanizareaproceselorinformationale; 3)Logicomatematice- formarea noilor discipline. Cibernetica orientare stiintifica integral, care poarta un caracter general-stiintific regional. Ea se bazeaza pe interactiunea a 3 grupe de stiinte: socoale, naturaliste si tehnice. Principiile ciberneticii: 1)Principiul conexiunii informationale; 2)Princip.Reflectarii active; 3)p. legaturii inverse; 4)P. Ierarhic. In acelasi timp accentuam ca niciunul din principiile enumerate nu poate fi realizat izolat de altele. Aparitia informaticii a fost determinate de necesitatiile practici isociale, coputerizarii economiei nationale.Computerizarea uneltelor de munca, montarea instalatiilor automate de prelucrare a informatiei in sisteme mecanie. Computerizarea tehnologiilor de producer pe calea crearii simontarii in complexeletehnologice ale instalatiilor sisistemelor dirijarii automate. Computerizarea proceselor social-comunicative, fromarea tehnologiilor informationale pe calea automatizarii multiplelo rdomenii ale activitati isociale ca planificarea si dirijarea, cercetariile stiintifice, proiectarea, medicina, criminalistica. Informaticaprovinde din fr, de la cuvintele information si automatice. Informatica stiinta despre legitatile prelucrarii informatiei cu ajutorul computerului, stiinta care studiaza interactiunea cu mediul social al MEC sisistemelor computerizate.
12

Obiectul informaticii: -tehnologiile informationale formeaza mijloacele automatizate de elaborare, pastrare, transmitere s iutilizare a socio-informatieiei sub aspect de cunostinte. -mediul informational este acea latura a sferei informationale a sociumului in intregime sau subsistemullui care e legata nemijlocit cu tehnologiile informationale. Ciberneica si informatica au ceva in comun obiectul lor este realitatea informationala. Cibernetica tine de solutionarea problemelor de dirijare, folosind notiunea conexiunii directe si inversa studiaza legile dirijarii in sistemele biologice, tehnice sisociale. Informatica studiaza nu simpluinformatia,ci unitatea mijloacelor informationale, lingvistice, tehnice, si de program-algoritmice, eastudiazatrasaturilefundamentale, structura si functiile sistemelor informationale automatizate. 17. Temeiile stiintei n limitele fiecrei disciplini tiinifice diversitatea cunotinelor se organizeaz ntr-o unitate sistemic graie temeliilor pe care ele se sprigin (bazeaz). Temeliile se manifest ca un nucleu epistemic creativ, care determin strategia cercetrii tiinifice, sistematizarea cunotinelor acumulate i asigur implantarea acestora n cultura epocii istorice respective. Deci, n structura cunotinelor tiinifice e logic a evidenia temelii fundamentale relativ durabile n baza crora se formeaz teoriile i faptele empirice. Temeliile determin startegia cercetrilor tiinifice i intermediaz implantarea rezultatelor acestora n cultura epocii istorice respective. Restructurarea radical a temeliilor activitii tiinifice reprezint nu altceva dect revoluia n tiin. Anume n procesul de formare, de schimbare i de funcionare a temeliilor cercetrii tiinifice se manifest n cel mai evident mod condiionarea sociocultural a cunotinei tiinifice. Temeliile tiinei, posednd o structur complicat, pot fi clasificate, diferenciate. E logic a evidenia cel puin trei pri componente principale ale temeliilor activitii tiinifice: idealurile i normele cercetrilor tiinifice (stilurile de gndire tiinifice), tabloul tiinific al lumii i bazele filosofice ale tiinei. Fiecare din aceste temelii posed structura sa. 18. Cibernetica i informatica au ceva comun obiectul lor este realitatea informaional (totalitatea formelor, felurilor i manifestrilor informaiei, sistemelor i proceselor ei). ns cibernetica ine de soluionarea problemelor de dirijare, folosind noiunea conexiunii directe i inverse. Cibernetica studiaz legile dirijrii n sistemele biologice, tehnice i sociale. Informatica studiaz nu pur i simplu informaia, ci unitatea mijloacelor informaionale, lingvistice, tehnice i de program-algoritmice, adic ceea ce alctuiete baza tehnologiilor informaionale, ea studiaz trsturile fundamentale, structura i funciile sistemelor informaionale automatizate. 19.Problema "trombozei" informationale.Informatizarea. Informatizarea este implementarea tiinei informaticii n toate sferele societii, este un proces social global de producere i utilizare tot mai profund de ctre societate a informaiei drept surs de dezvoltare durabil. Informatizarea are scopul amplificarea intelectului social i n baza acestui fapt a restructurrii umanistice a societii, crearea societii informaionale. Informatizarea este o tendin stabil a dezvoltrii sociale, este o interaciune permanent a societii i informaticii, care presupune dou direcii de la
13

informatic spre socium (informatizarea societii) i de la socium spre informatic (umanizarea, socializarea informaticii). Cu dezvoltarea informatizrii tot mai mult i mai mult se implementeaz i utilizeaz n toate sferele sociumului tehnologii tiinifice, informaionale. Crete numrul de oameni ocupai n sfera producerii informaiei i serviciilor informaionale. Nu trebuie uitat faptul c purttorul de baz al cunotinelor n societate este intelectualitatea. n toat lumea actualmente se nregistreaz o cretere rapid (impetuoas) a intelectualitii, iar n rile cele mai dezvoltate, cum este Japonia, aceast ptur a depit dup numr clas muncitoare i rnimea luate mpreun. Explozia informaional, acompaniat de lipsa (foametea) informaional se numete criz informaional, iar mai exact tromboz informaional. Tromboz informaional se manifest cel puin n trei momente de baz. n primul rnd, n contradicia dintre posibilitile limitate ale omului de a prelucra i percepe informaia i fluxurile i masivele existente ale informaiei sociale necesare. n al doilea rnd, n producerea unei cantiti considerabile a informaiei suplimentare, care ngreuneaz i mpiedic calea spre utilizarea socioinformaiei folositoare. n al treilea rnd, n nclcarea integritii sistemelor comunicaiilor sociale, care se exprim n hipertrofierea intereselor departamentale n detrimentul celor tiinifice generale. Ieirea din criza informaional este n informatizarea societii i folosirii mai depline a tehnologiilor informaionale. 20.Informatica sociala. Societatea informationala. Informatica social este disciplina care studiaz legitile i tendinele de interaciune a societii i informaticii, adic a proceselor de informatizare a societii i socializare a informaticii. n faa informaticii sociale stau trei sarcini strns legate ntre ele: cercetarea consecinelor sociale ale informatizrii, studierea condiiilor i premizelor sociale ale informatizrii, evidenierea i cerecetarea proceselor i tendinelor sistemelor socioinformaionale omcomputer. Informatica i sistemul socioinformaiei dialectic interacioneaz, funcioneaz mpreun i n-are sens de a absolutiza att informatica, ct i sistemul socioinformaiei. Informatica social se ocup cu problemele teoriei i practicii informaiei sociale. Noiunile principale ale informaticii sociale sunt memoria social i intelectul social. Memoria social nu este suma mecanic a cunotinelor pstrate n societate. Memoria social poate fi caracterizat drept o informaie acumulat pe parcursul dezvoltrii socialistorice, stabilit n rezultatul activitii practice i de cunoatere, transmis din generaie n generaie cu ajutorul mijloacelor social-culturale i care constituie baza cunoaterii
14

individuale i sociale la fiecare etap concret a dezvoltrii istorice. n memoria social putem evidenia trei grupe ale purttorilor ei: uneltele de producie i rezultatele materializate ale muncii, de cele mai multe ori figurnd ca cultura material; relaiile sociale obiective, bazate n ultima instan pe relaiile de producie; limbajul n sensul larg al cuvntului.

Societatea informaional este un stadiu netradiional al progresului social aprut n mod obiectiv n mersul progresului istoric. n comparaie cu societatea industrial ea presupune un nivel nalt cu mult mai calitativ de dezvoltare a forelor de producie pe contul aplicrii formelor i metodelor intensive de lucru, tehnologiilor neordinare. Baza dinamicii sociale a societii informaionale o alctuiesc nu resursele materiale tradiionale (structurile rudimentare), ci posibilitile informaionale (intelectuale), adic structurile i mecanismele subtile ale sociumului: cunotinele, tiina, factorii organizatorici a capacitilor oamenilor, iniiativa lor de creaie, tradiiile. Cu alte cuvinte instaurarea societii informaionale este legat de formarea structurilor i mecanismelor intelectului social, al crui esen se determin de legturile informaionale. Societatea informaional este societatea n care: informaia i resursele informaionale prezint cel mai mare capital, prioritatea informaiei n comparaie cu alte resurse, se garanteaz accesul liber la informaie a fiecruia, se garanteaz securitatea informaional, baza dezvoltrii economice i sociale sunt tehnologiile informaionale (scientofage), se asigur securitatea ecologic, se rezolv problema trombozei informaionale, se realizeaz unitatea global a ntregii civilizaii pe baza informaional, maximal se realizeaz principiile i idealurile umanistice. 21.Fenomenele subtil-vibratile. Evoluia civilizaiei a determinat apariia, apoi i dezvoltarea ulterioar a unui nou fenomen - a fenomenului lumii subtil-vibratile sociale. n studierea lor e logic a evidenia trei tipuri de structuri i corespunztor trei tipuri de mecanisme: iniiale (structurile strvechi de la care pornete evoluia sistemelor), obinute (aprute pe parcursul evoluiei sistemelor). Aceste dou genuri de structuri i mecanisme se pot numi de baz. Ele se observ cu ochiul liber i se deosebesc chiar la diferenierea rudimentat a obiectelor. De asupra acestor fenomene se plaseaz structurile i mecanismele subtil-vibratile, adic structurile cele mai superioare care sunt foarte sensibile fa de progres i pe care revoluia informaional-tehnologic contemporan le-a lansat pe primul plan, le ofer rolul cheie n evoluia ulterioar a sistemelor sociale. Lumea subtil-vibratil social include n sine mecanismele i structurile politice, economice, juridice, intelectuale, psihologice, de moralitate, spirituale care asigur protecia social i inviolabilitatea persoanei, condiiile pentru autodeterminarea ei i
15

aciunea efectiv asupra progresului social. Acestea sunt n primul rnd structurile i mecanismele proprietii i pieii intelectuale (informaionale); structurile i mecanismele opiniei publice i publicitii; structurile care formeaz elita intelectual a societii i mediul de activitate vital a ei; structurile i mecanismele contiinei de mas, ale bunului sim, potenialului de creaie al naiunii; structurile i mecanismele religiei i moralitii, eticii, simbolicii de stat, memoriei sociale i tradiiilor, structurile psihologiei sociale etc. Structurile i mecanismele subtile sunt legate de obiectele nemateriale (intelectuale, spirituale, morale) i prin aceasta se manifest fineea lor principal. Fenomenele nominalizate n organismul social constituie structurile vibratile. Instituiile opiniei publice (presa, radioul, televiziunea), religiile, curentele politice i diverse asociaii, astfel de pturi specifice ale populaiei cum ar fi studenimea, savanii, scriitorii, pictorii, compozitorii primii se includ n micare, ncep tot mai puternic a vibra n prezena fenomenelor anomale n socium, tentativelor antisociale etc. n aa mod structurile remarcate ca i cum trezesc din somnolene toat societatea.Aadar, cele mai importante particulariti ale structurilor subtil-sociale le constituie esena lor spiritual, intelectual, mai bine spus coninutul, tendina acestora de a menine i dezvolta potenialul intelectual al societii, bazele morale ale vieii. Intelectul, ca element primordial creativ al progresului, repreznit un apanaj nu numai al individului izolat, dar i al oricrul socium, fie c e societatea n ntregime sau o component a acesteia (naiunea, partidul, ntreprinderea etc.). 22.Sistemele informationale si medicina. Dezvoltarea medicinei duce inevitabil la specializarea ngust, medicii ocupndu-se numai de anumite funcii, organe ori procese patologice. Asta-i clar deoarece fluxul informaional permanent crete, iar specialistul nu-i n stare s cuprind toat aceast informaie. Soluionarea acestor probleme este posibil prin informatizarea sferei medicale, ntroducerea i folosirea tot mai larg a sistemelor informaionale. Clasificarea acestor sisteme poate fi: 1. n dependen de metoda de prelucrare a informaiei Sisteme informaionale de cutare bazate pe tehnica de calcul de perforare. Sisteme informaionale de cutare de gen manual. Sistemele automatizate de prelucrare a informaiei medicale. Sistemele expert. 2. n dependen de destinaie Sisteme informaionale de cutare. Sisteme informaionale de prelucrare. Sisteme de dirijare. Sisteme automatizate de conducere ( SAC ). 3. Dup sarcina lor Sisteme de cercetare. Sisteme de diagnosticare. Sisteme de pronosticare. Sisteme de supraveghere i comand. Sisteme de tratament. Implementarea pe larg n practica curativ a sistemelor informaionale constituie una din cele mai avantajoase orientri n domeniul utilizrii MEC n medicin. Medicul de cele mai
16

multe ori greete la stabilirea diagnosticului ori tratament din cauza c a uitat un oarecare simptom, n-a recunoscut varianta mai puin ntlnit a unei sau altei boli, nu i-a amintit la timp un anumit medicament, n-a atras atenia cuvenit la unele manifestri secundare a procesului patologic. Computerul posed o calitate minunat nu numai n capacitatea de a culege i acumula experiena medicilor, dar i de a o transmite lucrtorilor practici ai sferei medicale.

17