Despre suferinta asumata (din cuvantarile Mitropolitului Bartolomeu Anania) Toti ,in viata, suferim, de o boala ,de un necaz,

de o suferinta, de singuratate ,de plictiseala,uneori, de tradarea unui prietenetc. Este deosebire intre o suferinta si suferinta. O suferinta pe care o ai si nu o accepti, din cauza careia te plangi si Lui Dumnezeu si oamenilor, si pe care o suporti greu si care te chinuieste. Si exista suferinta asumata; aceeasi suferinta, daca nu e asumata te chinuieste, si daca este asumata te va linisti; si daca vei spune: SUFAR PENTRU PACATELE MELE PE CARE LE-AM UITAT, PE CARE LE-AM FACUT, PE CARE NU LE-AM MARTURISIT SI IATA CA ,DUMNEZEU MA PEDEPSESTE PE LUMEA ACEASTA PENTRU CA SA MA SCUTEASCA PE LUMEA CEALALTA. Sau spui: PRIN ACEASTA VREA DUMNEZEU CE VREA CU MINE.(se zice pilda orbului din nastere care n-a pacatuit nici el si nici parintii lui ci a fost orb pentru a se arata lucrarea Domnului prin el). Important e ca din clipa in care incepi sa suferi, sa incepi sa ti-o asumi si sa zici: SUFERINTA ESTE A MEA, ACEASTA ESTE CRUCEA MEA, PE CARE O PORT PENTRU CA SI IISUS A PURTAT-O, EL PENTRU PACATELE NOASTRE, EU PENTRU PACATELE MELE, EL PENTRU CA A JERTFIT CEVA, EU PENTRU CA VREAU SA JERTFESC CEVA, EL PENTRU CA A IUBIT CEVA, I-A IUBIT PE OAMENI, EU PENTRU CA IMI IUBESC TARA SI II IUBESC PE SEMENII MEI. Atunci suferinta nu-ti mai este straina si chiar se preface in bucurie; acesta este modelul Lui IISUS.