Sunteți pe pagina 1din 1

Blaga ntrete ideea autonomiei filosofiei fa de tiin prin compararea problemei filosofice cu cea tiinific.

Problema este caracterizabil prin precizarea ariei ,domeniul la care problema se aplic, i a zrii interioare,care este modelul suprapus ariei, o idee propulsiv care asigur trecerea de la punerea problemei la rezolvarea sa. Aria problemei filosofice vizeaz existena ca totalitate,fie explicit, fie implicit ,atunci cnd explicit este vizat doar un aspect, dar plecndu-se de la nelegerea acelui aspect se ajunge laanelegerea ntregului . Zarea interioar a problemei filosofice este dat fie de maniera categorial a discursului filosofic (substana, unitatea, pluralitatea...), fie de anticipri ideatice minime (fiina la Parmenide,indeterminatul la Plotin...).Aria problemei tiinifice este delimitat ,n discursul su fcnd abstracie de ceea ce depete aceast arie. Zarea problemei tiinifice este multiplu determinat de cunotinele din domeniul respectiv. n concluzie, problema filosofic are drept arie existena ca existen,iar zarea sa interioar este n mare msur nedeterminat.Problema tiinific are ns aria circumscris , delimitat ,iar zarea sa interioar este complex determinat.Nengrdit n soluionare de ideea propulsiv, avnd libertate creatoare mare ,spiritul filosofic este spontan. n schimb, soluia problemei tiinifice este intens prefigurat de zarea interioar bine determinat , spiritul tiinific fiind mai ghidat. O deosebire important ntre filosofie i tiin const n aceea c fiecare filosof trebuie s-i pun problema metodei nc o dat,n timp ce omul de tiin are la dispoziie un repertoriu de metode n care are ncredere ca ntr-un dat de mai presus de el. Aspirnd la ntemeiere,fiecare filosofie va cuta nceputul fr de presupoziii,srind din acesta "printr-un act de optare,ce echivaleaz cel puin cu o anticipaie de natur metodologic"(p.73). Metoda nu se poate justifica originar n chip eficient ,ci "se legitimeaz mai mult de facto , prin puterea ei de a organiza datele cunoaterii i de a cldi o lume".Filosofii pot opta fie pentru purismul metodologic(ca Parmenide, Bergson ,Hegel),fie pentru expansiune metodologic (ca Platon, Plotin).

S-ar putea să vă placă și