Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1) Notiune si consideratii generale. 2) Examinarea principiilor fundamentale. a) Principiul legalitii. b) Principiul democratismului. c) Principiul umanismului. d) Principiul egalitii n faa legii penale. e) Principiul caracterului personal al rspunderii penale. f) Principiul individualizrii sanciunilor de drept penal. 3) Alte principii ale dreptului penal.
V. Papadopol, Principii de baza, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1958, p. 531; Maria Zolyneak, Drept penal, Partea
fundamentale, dar si faptul c aceste principii alctuiesc un adevrat sistem care st la baza intregului drept penal. Aceast realitate a unui sistem al principiilor de baz ale dreptului penal este unanim admis n doctrina de specialitate. n conceptia noastr, acest sistem este alcatuit din principiile fundamentale mai sus enumerate. Totalitatea acestor principii, constituite n sistem, exprim si reflect politica penal a statului nostru si delimiteaza dreptul penal de celelalte ramuri ale dreptului. Studiul si cunoasterea acestor principii fundamentale sunt de mare interes teoretic si practic. Interesul si importanta teoretic rezid n aceea c aceste principii caracterizeaz dreptul penal ca o ramura distinct a stiintelor juridice si ofer grija unor criterii stiintifice de cunoastere si apreciere a dreptului penal, precum si de diferentiere a acestuia n raport cu alte ramuri de drept. Sub aspect practic, studiul si cunoasterea principiilor de baza ale dreptului penal rspund necesittii unei corecte si juste orientri n activitatea de interpretare si aplicare n viat de zi cu zi a normelor penale. Realizarea scopului de baz al dreptului penal al Republicii Moldova ocrotirea vieii i sntii persoanei, a drepturilor i libertilor cettenilor, aprarea proprietii, a ornduirii sociale a statului, a sistemului politic i a celui economic, precum i ntregului sistem de drept contra atentatelor criminale se asigur n baza principiilor dreptului penal, adic n baza acelor elemente fundamentale n corespundere cu care se constitute ntregul sistem de drept penal i se promoveaz politica juridico-penal. Principiile juridice snt corelate, de regul, cu ideile, orientrile de baz, cu ajutorul crora se stabilesc relaiile sociale. Desigur, orice principii juridice se deduc iniial din contiina juridic, deoarece contiina juridic servete drept baz pentru elaborarea normelor de drept. Ulterior, fiind fixate n normele dreptului, ele devin juridic viabile i pline de coninut. Principiile dreptului nu numai reflect ideile care domin n societate cu privire la problemele dreptului, dar i formuleaz unele cerine adresate participanilor la relaiile juridice: judecatori, procurori, anchetatori, avocai, inculpai, victim, reclamant, rspunztor. n legtur cu aceasta, principiile dreptului nu snt o reprezentare pasiv a relaiilor i nu snt nite doctrine abstracte, ci un mijloc important de reglementare a relaiilor de drept. n noua lege penal a Republicii Moldova, ntrat recent n vigoare, pentru prima data au fost ntroduse cinci articole (3-7) n care snt formulate principiile dreptului penal al rii: principiul legalitii, principiul umanismului, principiul democratismului, principiul caracterului personal al rspunderii penale, principiul individualizrii rspunderii penale si a pedepsei penale.
Codul penal al Republicii Moldova Nr.985-XV din 18.04.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002.
3
sunt faptele interzise si consecintele lor. n prezent, principiul legalittii este consacrat n toate constitutiile statelor si n toate legislatiile penale. El este consacrat si n Declaratia Universal a drepturilor omului (10 decembrie 1948), n Pactul international cu privire la drepturile politice si civile (15 decembrie 1966) si n Conventia Europeana a drepturilor omului (5 decembrie 1950). poate lua o masura de siguranta ori o masura educativa neprevazuta de lege la data comiterii faptei." Dintr-o succinta analiza, rezulta urmatoarele: Primul alineat al art.2 reproduce, cu mici modificari neesentiale, prevederile textului art.2 din actualul cod in vigoare. Al doilea alineat este nou introdus si precizeaza anterioritatea legii penale si a sanctiunilor de drept penal, in raport cu momentul comiterii faptei, a aplicarii pedepsei si a luarii masurii de siguranta sau educative. O alta observatie este ca denumirea marginala a textului este mai cuprinzatoare decat in actuala reglementare in vigoare, pentru ca priveste nu numai legalitatea incriminarii si a pedepselor, dar si a celorlalte sanctiuni de drept penal (masurile educative si de siguranta). in concluzie, este de observat ca noul Cod penal, a carui punere in aplicare, cum am aratat, a fost amanata, formuleaza mai precis si mai complet principiul legalitatii penale.
Principiul democratismului.
Acest principiu, desi nu are o consacrare expres, rezult implicit din intreaga reglementare a institutiilor cu care opereaz dreptul penal. n esent, principiul democratismului poate fi exprimat prin formularea ca toata reglementarea juridic penal exprim si reflect vointa si constiinta societtii romnesti si serveste interesele ntregii colectivitti. n baza acestui principiu, societatea, prin reprezentantii ei, alesi n puterea legiuitoare, vor incrimina numai acele fapte pe care membrii societatii, prin acesti reprezentanti, le calific drept infractiuni si tot ei vor stabili prin lege acele pedepse si msuri care exprim vointa si constiinta juridic a societtii. Sub acest aspect, n doctrina s-a subliniat, n mod justificat, c "intregul drept penal constituie o tabel de valori sociale care sunt aprate impotriva infractiunilor printr-o gam de masuri dictate de interese colective si de constiinta morala a intregii societati". Ca este asa rezulta chiar din art.2 din actualul Cod penal, care, prevazand scopul legii penale, enumera tocmai aceasta tabela de valori sociale, care reprezinta valori ale democratiei ce se refer la interese de ordin public, de ordin social, precum si la interese individuale legitime ale tuturor cetatenilor. Principiul democratismului este declarat n Constitutia Republicii Moldova:Toti cettenii Republicii Moldova snt egali n fata legii, fr deosebire de ras nationalitate, apartenent politic, censul de avere sau starea social. Conform art.5 CP care stipuleaz Persoanele care au svrit infraciuni snt egale n faa legii i snt supuse rspunderii penale fr deosebire de sex, ras, culoare, limb, religie, opinii
5
politice sau orice alte opinii, origine naional sau social, apartenen la o minoritate naional, avere, natere sau orice alt situaie. Aprarea drepturilor i intereselor unei persoane nu poate fi realizat prin nclcarea drepturilor i intereselor altei persoane sau a unei colectiviti..4 Potrivit acestui principiu , persoanele care au svrsit infractiuni snt egali n fata legii penale care nu prevede imunitti sau privilegii pentru vreo categorie aparte de personae. Ei sunt supusi rspunderii penale fr deosebire de ras, sex, cularea,origine national sau social, limb, religie, opinii, politic.
Principiul umanismului.
Principiul umanismului nu rezult nici el n mod expres din formularea unor texte ale Codului penal, ci, n mod implicit, din ntreaga reglementare a institutiilor dreptului penal. Acest principiu poate fi formulat n sensul c ntreaga activitate de reglementare penal, precum si cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare suprem, chiar si atunci cnd acesta ajunge s fie infractor. Umanismul dreptului penal este reflectat n: valorile sociale, materiale si morale aparate prin normele de drept penal. Sub acest aspect, din enumerarea fcut de art. 4 din actualul Cod penal, ntreaga reglementare juridic are menirea s apere, n mod prioritar, persoana ca valoare suprem a societii, drepturile i libertile acesteia. Legea penal nu urmrete scopul de a cauza suferine fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.5 rezult, n mod clar, c, ntre valorile aprate, omul ocup cel mai important loc, pentru ca el se regseste, individual sau colectiv, direct sau indirect, n fiecare dintre aceste valori; modul n care sunt incriminate faptele care vtm, prejudiciaz sau pun n pericol persoana uman;modul n care a fost reglementat noul sistem de pedepse, n cadrul cruia, asa cum se stie, au fost nlturate prevederea si aplicarea pedepsei cu moartea si s-au diversificat mijloacele de individualizare a pedepsei (sub acest aspect, sunt edificatoare noile institutii din noul Cod penal, referitoare la cazurile n care se poate renunta la aplicarea pedepsei ori se poate amna aplicarea pedepsei, precum si cele referitoare la pedepsele neprivative de libertate); reglementrile privind raspunderea penala a minorilor, n cazul crora au fost fixate praguri rationale de vrst pn la care minorii nu raspund penal si in privinta carora, atunci cand au varsta raspunderii penale, s-a prevazut un regim sanctionator special; gama larga a institutiilor si
4
Codul penal al Republicii Moldova Nr.985-XV din 18.04.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128129/1012 din 13.09.2002; art5
5
Codul penal al Republicii Moldova Nr.985-XV din 18.04.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002; art4
posibilitatilor de individualizare a sanctiunilor de drept penal, in raport de persoana autorului faptei;reglementarile referitoare la executarea pedepsei, care trebuie sa nu cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului.
vinovatiei. Concret, daca se dovedeste prin probe ca o persoana a luat hotararea de a savarsi o infractiune, ea nu poate fi trasa la raspundere penala, pentru ca simpla hotarare infractionala, care nu se materializeaza intr-o fapta periculoasa, nu se pedepseste. Pentru a interveni raspunderea penala, hotararea infractionala trebuie sa se concretizeze intr-o actiune sau inactiune, care sa produca un rezultat sau sa aiba aptitudinea de a produce un rezultat ori o stare de pericol; de asemenea, atunci cand este dovedita savarsirea unei fapte prevazute de legea penala (suprimarea vietii unei persoane, luarea unui bun din proprietatea altuia etc.), nu poate fi antrenata raspunderea penala decat daca din probe rezulta ca ea a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege (intentie sau culpa).Este posibil ca omorul sa fi avut loc in conditiile unei legitime aparari, iar bunul sa fi fost luat din proprietatea altuia fara intentia de insusire pe nedrept. Neexistand vinovatie, fapta nu mai are caracter penal sau nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii. Codul lui Hammurabi (secolul al XVIII-lea i.e.n.)Acest principiu nu este consacrat expres printrun text special, dar el rezulta din economia altor texte ale Codului penal. Codul penal prevede ca "pedeapsa se aplica infractorilor". De asemenea, Cod penal arata ca "la stabilirea pedepsei se va tine seama de persoana infractorului", text care impune aplicarea pedepsei numai autorului infractiunii. Potrivit acestui principiu, raspunderea penala are caracter personal. Ea incumba si revine exclusiv persoanei care, nesocotind obligatia de a respecta legea penala, prin savarsirea cu vinovatie a faptei prevazute de norma incriminatoare, a devenit subiect pasiv al raspunderii penale. in momentul savarsirii infractiunii, ia nastere raportul juridic de conflict dintre stat si infractor, in cadrul caruia statul are dreptul, dar si obligatia de a constata infractiunea, de a identifica autorul acesteia si de a-l trage la raspundere potrivit legii, iar infractorul are obligatia de a se supune constrangerii si de a raspunde, potrivit legii, pentru fapta comisa. Asadar, caracterul personal al raspunderii penale, spre deosebire de alte genuri de raspunderi (civila, comerciala, administrativa etc.), decurge din specificul acestui raport juridic penal, in care statul, in calitate de titular al ordinii de drept si de reprezentant al societatii, este mandatat cu obligatia constatarii infractiunilor care vatama sau pun in pericol valorile sociale fundamentale, cu identificarea autorilor acestora si cu tragerea lor la raspundere, iar infractorul este titularul obligatiei de a raspunde fata de stat pentru incalcarea legii penale, prin savarsirea infractiunii. Faptul ca raspunderea penala este personala si ca ea nu poate fi transmisa asupra altei persoane o demonstreaza imprejurarea ca decesul autorului infractiunii stinge raportul juridic penal.
La art.6 CP esena acestui principiu este formulat dup cum urmeaz: persoana este supus rspunderii penale i pedepsei penale numai pentru fapta svrit cu vinovie, adic la rspundere penal poate fi tras numai persoana care a svrit cu intenie sau din impruden o fapt prejudiciabil prevzut de legea penal. Aceasta nseamn c nici o fapt, svrit cu nevinovie, orict de grave consecine vor surveni, nu poate fi examinat ca infraciune.Principiul "nu exist infraciune fr vinovaie" exclude incriminarea rspunderii pentru oricare, chiar i pentru cele mai grave, urimrile ale faptei svrite de persoana, dac ea nu este vinovat. Acest principiu presupune de asemenea responsabilitate personal, strict individual a persoanei fizice, responsabile, care a atins vrsta de la care legea prevede c ea poate fi tras la rspundere penal. ncriminarea faptei, al crui pericol social persoana nu l-a prevzut, nu putea i nici nu trebuia s-1 prevad, ar fi lipsit de orice scop educativ i preventiv i ar insemna de fapt trecerea pe poziii de incriminare obiectiv, ceea ce i are loc ntr-un ir de state din Occident (de exemplu, n 15.10 din Codul penal al statului New York se declar c dac infraciunea sau uncle particulariti ale ei insemnate nu dovedesc starea de vinovie a persoanei care a svrit infraciunea, o astfel de fapt se calific ca infraciune i pedeapsa survine fr vinovie). ns aceast modalitate de incriminare este strin teoriei i practicii noastre de combatere a criminalitii. Incriminarea subiectiv este cea mai elementar condiie pentru aprecierea politico-social just a comportamentului uman n genere i a celui infracional n parte. Principiul caracterului personal al rspunderii penale a fost inaintat impreun cu alte principii (egalitii n faa legii i judecii, umanismului, echittii sociale), n perioada revoluiei burgheze din Frana. Fiend o cucerire democrati, acesta are i o mare nsemntate politic, pentru c el exclude posibilitatea represiunilor n mas. Acest principiu a fost nclcat grosolan n anii '20-40 ai secolului al XX-lea n fosta URSS, cnd msurilor represive erau supui i membrii familiei celor condamnai pentru infraciunile politice. Rspunderea personal presupune, de asemenea, nu numai individualitatea fizic, ci i individualitatea psihic a persoanei. Adic, tinnd seama de acest principiu, persoana poate fi tras la rspundere penal cnd fapta prejudiciabil este nu numai rezultatul aciunilor "minilor ei", dar i produsul contiinei, al dorinei ei. Este imposibil a asigura justeea fr a respecta principiul caracterului personal al rspunderii. Totodat, nu putem vorbi despre rspunderea personal n cazul n care persoana, prin aciunea (inaciunea) sa, a cauzat un prejudiciu socialmente periculos, ns fr ai da seama de caracterul infracional al faptei sale sau nu era capabil s contientizeze consecinele ei (din cauza factorilor obiective ori din cauza iresponsabilitii sau vrstei fragede). Pedeapsa pentru o astfel de persoan nu are nici un rost i este o absurditate (nonsens)
Acest principiu este impus de scopul pedepsei, care este cel de prevenire a savarsirii de noi infractiuni si, totodata, de reeducare a infractorului. Pentru realizarea acestui scop, este necesara o justa individualizare a pedepsei, in asa fel incat ea sa fie in masura sa descurajeze si sa previna savarsirea altor infractiuni si, totodata, sa fie apta sa-l corijeze pe infractor si sa-l redea reeducate societatii. Operatia de individualizare a sanctiunilor de drept penal este acea operatie de adaptare a sanctiunii in raport de fapta si persoana infractorului. Ea consta in alegerea sanctiunilor ca natura si durata, astfel incat sanctiunile sa fie in concordanta cu gradul de pericol social al faptei, cu persoana infractorului si cu circumstantele savarsirii infractiunii.
medical-educativ; Cod penal, care prevad pedepsele pentru minori, cu mentiunea expresa ca limitele acestor pedepse se reduc la jumatate in cazul infractorilor minori. Regimul special diferentiat de tratament penal al minorilor se rasfrange si in randul altor institutii ale dreptului penal. Astfel, de exemplu, o condamnare pentru o infractiune savarsita in timpul minoritatii nu atrage starea de recidiva; termenele de prescriptie a raspunderii penale si a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care, la data savarsirii infractiunii, erau minori; liberarea conditionata pentru minori are conditii mai avantajoase decat pentru majori.
art.1 CP se declar nemijlocit c dispoziiile Codului penal "se aplic n conformitate cu prevederile Constituiei Republicii Moldova i ale actelor internaionale (cursiv LM.) la care Republica Moldova este parte.
12
BIBLIOGRAFIA
I. Acte normative i de interpretare 1. Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29.07.1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994. Nr. 1. 2. Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2002. Nr. 128-129. 3. Codul Penal al Republicii Moldova, (Adoptat de Sovietul Suprem al RSS Moldoveneti la 24.03.1961) // Vetile Sovietului Suprem al RSS Moldoveneti. 1961. Nr. 10. Literatur selectiv Barbneagr A., Berliba V., Gurschi C Codul penal comentat i adnotat. Chiinu:Cartier, 2005. 656 p. Cernea E., Molcu E. Istoria statului i dreptului romnesc. Bucureti: Edit press Mihaela Macari I. Drept penal al Republicii Moldova
13