GESTALTISMUL

Fondatorii gestaltismului. Fenomenul miscarii aparente, ce a dat de gndit psihologilor si a condus la paradigma gestaltista si-a gasit aplicatia majora n cinematografie. Cum se face c succesiunea unor stimuli luminosi la fante distantate, la un interval de cca 60 msec. da observatorului impresia ca lumina se misca de la o fanta la alta? Aceast ntrebare a constituit obiectul unorndelungate discutii ntre Wertheimer, venit la Institutul de Psihologie din Frankfurt pe Main n 1910, si ceilalti doi colaboratori, la nceput subiecti ai experimentarii, W.Kohler si K.Koffka. Principiile gestaltismului a) Gestaltul-calitate esentiala a cmpului psihologic Se zice ca raportarea gestaltistilor la ntreg este dificil de nteles, desi asertiunea "ntregul este altceva dect suma partilor" se gaseste si la nteleptul chinez Lao-Tzi, care traise cu sase secolenaintea erei noastre; simpla afirmatie a diferentei dintre suma partilor si ntreg a fost considerata de B.F.Skinner n deceniul al patrulea o pseudoproblema, desi gestaltistii delimitasera pe baza acestui criteriu "gndirea productiva" si "rezolvarea prin surprindere a legii de organizare interna" (prin Einsicht). Prin natura intrinseca a experientei lor cognitive, oamenii receptioneaza si proceseaza datelentr-un mod structurat, potrivit unor legi ale dependentei partii de ntreg. Realitatea nsasi are organizare structural-emergenta; exemplul apei, cu calitatile ei surprinzator de diferite fata de elementele componente (oxigenul si hidrogenul); structura casei, structurile materialelor si ale tesuturilor vii, circuitul electric functional etc. (W.Kohler trateaza sistematic asemenea exemple n lucrarea "Die physichen Gestalten",1920). b) Raportul psihic-fiziologic Daca n Fizica, notiunea de cmp semnifica un spatiu definit de miscarea unor particule (ce poate fi descrisa matematic), n acceptiunea psihologica realitatea este alta. Sa luam exemplul mai frecvent utilizat al cmpului perceptiv: campul semnifica un ansamblu de relatii antecedent-consecvent, cu o descriere verbala sau matematica, relativ la care comportamentul de orice fel nu depinde punctual de caracteristicile locale ale situatiei-stimul. Ipoteza unor cmpuri fiziologice a fost admisa de psihologi sub semnul izofunctionalitatii epistemice: daca un anumit "model" fiziologic are o nalta probabilitate de predictie a comportamentului, atunci el poate fi considerat valabil. Ideea de cmp a captivat pe fiziologi si i-a facut sa experimenteze interferente ntre forte electrice, schimbari fiziologice si perceptie (n special cea vizuala). Daca n aceasta privinta datele n-au fost considerate edificatoare, relatia dintre structurile cerebrale si experienta a fost definita sigur ca una de

izomorfism. n "Gestalt psychology", 1947, W.Khler afirma: "Organizarea experentiala n spatiu este ntotdeauna structural-identica cu organizarea functionala n distributia proceselor cerebrale de baza" (pg. 61). c) Atitudinea fata de experienta trecuta Acest principiu, redat prin sintagma "simultaneitate" (ntre psihic si fizic) este cu totul specificscolii gestaltiste. Fara a nega total rolul experientei trecute n reactivitatea individului ntr-o situatie inedita, valoarea acesteia este diminuata in aparitia noii imagini perceptive sau solutii; confruntarea concreta cu stimulul sau cu situatia problematica este att de hotartoare pentru comportamentul adecvat, nct modifica experienta trecuta. Preceptia este influentata de trei tipuri de variabile: genetice, istorice si situationale. Aceasta nu nseamna ca unele legi de organizare a gestalt-ului nu pot fi nvatate (cum ar fi principiul proximitatii: elementele apropiate apartin aceluiasi obiect). Gestaltistii sunt preocupati de "efectul productiv" al impactului cu prezentul, la care pot contribui si elemente native si date ale experientei trecute, fara nsa a fi hotartoare. W.Kohler explica aceasta prin figura:

Desi figura contine doua litere "H", cu care suntem familiarizati, ansamblul nu este perceput ca o completare a acestora, deci ca:

d) Principiile configuratiilor Enuntate n 1923 de M.Wertheimer ca rezultate experimentale, cu timpul au devenit cunoscute ca "legi de organizare". Autorii gestaltisti si-au dat seama de dificultatea ntelegerii formularilor verbale si au ilustrat fiecare principiu cu figuri.